Original subtitles

UTOPIA

Cine nu a visat vreodată raiul pe pământ, călătorind spre o insulă pustie?

Aceasta e povestea unui astfel de vis devenit realitate.

O poveste care începe în Londra, la ora ceaiului.

Asta nu e deloc surprinzător, pentru că în Londra e mereu ora ceaiului.

În acea zi, acasă la onorabilul domn Bramwell.

Ceaiul dumneavoastră, domnule Bramwell.

Oaspetele din America aşteaptă afară.

Oaspetele din America?

Nu-l putem lăsa să aştepte. Nu-i aşa, domnilor?

Nu sta şi te uita, Pringle. Pofteşte-l înăuntru, imediat.

Vreţi să intraţi?

Domnul Laurel, bănuiesc.

Nu, sunt domnul Hardy, expertul financiar al domnului Laurel.

- Dar unde e domnul Laurel? - Chiar aici. Domnul Laurel...

Oh, domnule Laurel, ne-a luat ceva timp să vă găsim.

Domnilor, daţi-mi voie să vi-i prezint pe cei doi avocaţi

care s-au ocupat de ultimele afaceri ale unchiului dumneavoastră,

în Franţa şi în Italia.

Domnul Hardy... Domnul Bonfois. Domnul Laurel... Domnul Paltroni.

Domnul Paltroni... Domnul Hardy. Domnul Bonfois... Domnul Laurel.

Numele meu este Bramwell. Domnule Hardy!

Domnilor... Putem trece la afaceri?

Mulţumesc, Stanley.

Despre cât este vorba în această moştenire?

Voi americanii... Nu prea vă formalizaţi, nu-i aşa?

Un lucru e sigur legat de noi. Întâi munca şi apoi distracţia.

Vedeţi...

Mă scuzaţi...

Mulţumesc mult.

Putem începe?

Într-adevăr, e mai bine să trecem la afaceri.

Unchiul dumneavoastră a fost un excentric.

Nu s-a încrezut niciodată în bănci.

A insistat să aibă mereu bani gheaţă.

- Iată-i. - Ce?

Sunt bani... Cred.

Sunt bani într-adevăr. şi e o sumă mare.

- Lire italiene. - Şi franci francezi.

Şi lire englezeşti.

Stanley...

Domnule Laurel, înainte de a vă înmâna aceşti bani,

există câteva cheltuieli administrative.

Asta include taxa globală, inflaţia şi amortizarea,

fluctuaţia monedei, rata de schimb valutar şi alte câteva taxe suplimentare.

Domnilor!

Poftim chitanţa, domnule Laurel.

Prea bine, domnilor.

Dragă domnule, Hardy, încă un amănunt.

- Ce mai e? - Taxele.

Pentru a vă economisi timpul am aranjat noi totul.

Inclusiv un mic onorariu pentru serviciile noastre, bineînţeles.

Asta reprezentând taxele de import, taxele statale, taxe de moştenire,

taxe de moarte şi taxe pentru viaţă.

Şi alte câteva impozite. Domnilor...

Mi-ar fi plăcut ca unchiul meu să-mi lase taxele.

Asta e tot ce primim?

- Oh... Dar mai primiţi şi o insulă! - O insulă?

- Şi un minunat iaht! - Un iaht?

Un iaht. Da. Iahtul e ancorat în portul din Marseille, în Franţa.

Iar insula este aici, în mările sudului.

- Pare minunat, Ollie. - Într-adevăr. Dar...

Ce taxe mai sunt pentru asta?

Oh, niciuna. Insula este scutită de taxe!

- Poftim banii. - Şi documentele pentru iaht.

Iar acesta este certificatul pentru insulă.

Şi cu asta, v-am aranjat. Adică v-am aranjat moştenirea.

- Domnilor, vă urez o zi bună. - Vino, Stanley.

De ce nu eşti atent?

MARSILIA

Uitaţi. Acolo este nava voastră, domnilor.

Aceasta este autorizaţia de părăsire a portului.

Vom avea nevoie de echipaj pentru asta.

Echipaj? La ce-ţi trebuie echipaj? Conduc eu nava!

Atunci să mergem.

Oh, mă scuzaţi. Taxe portuare.

- Cât? - 19.000.

Mulţumesc, domnule şi... Bon Voyage.

- Mulţumim. - O zi bună.

- Şi pentru mâine. - Mulţumesc.

Bine măcar că nu mai avem de plătit taxe. Nu ne-a mai rămas nimic.

Oh, mă scuzaţi. Mulţumesc că mi-aţi amintit. Uitasem de asta.

Domnule...

Oh, mulţumesc... E prea mult, domnule. E prea mult.

De ce-a trebuit să deschizi gura aia a ta mare?

Nu m-am gândit că o să accepte.

Hai să ne uităm la navă.

Avem suficient combustibil!

Lasă aia!

Pune jos aia!

- Uite. Un tunel. - Uite.

Vezi? Hai să coborâm.

De ce nu te uiţi pe unde mergi?

N-am putut.

Oh, las-o baltă... Hai să vedem ce avem aici.

- Nu ştiam că locuiesc sub pat. - Ei bine, acum s-au mutat!

- Ce-aI spus? - Nu vreau să repet.

Haide!

- Ce s-a întâmplat? - Vezi-ţi de treburile tale!

Uite!

- Ce-i asta? - E o barcă de salvare pentru 4 persoane.

Dar nu poţi băga 4 persoane în chestia asta.

N-ai înţeles...

Înăuntru e un tub cu aer comprimat.

Când dai drumul la supapă,

iese atât aer cât să o umfle suficient să încapă 4 persoane.

- Şi cu mine cum rămâne? - Nu trebuie să fii jignitor.

N-am avut eu mereu grijă de tine?

Eşti primul la care mă gândesc mereu.

N-am vrut să te jignesc, Ollie.

Ollie.

Ollie.

Dă jos pielea aia de şarpe şi adu bagajele la bord!

Şi cu tine cum rămâne...

Cum rămâne cu mine?

Nu pierde timpul. Aruncă-le la mine iar eu le pun înăuntru.

GRĂDINA ZOOLOGICĂ‚ PARIS

Uite la ăsta!

- Ce se întâmplă aici? - E un bărbat în cuşcă!

- Pariez că e iar Antoine. - Dar tipul e nebun.

- Sunt o maimuţă! - E un apatrid.

- Un ce? - Unul care nu are nicio naţionalitate.

Nu e un băiat rău. Doar că nicio naţiune nu-l vrea.

Ar da orice să se întoarcă pe uscat. Hai, Antoine.

Nu ştii că e ilegal să debarci aici fără paşaport?

Pedepsiţi-mă, daţi-mi o lecţie, băgaţi-mă la închisoare!

Dar nu uitaţi, ca să mă băgaţi la închisoare,

trebui să-mi daţi voie să debarc.

De cât timp e pe nava dumneavoastră, căpitane?

De luni de zile.

A încercat să se debarce la Tetrokovac, Nagasaki, Caracas, Sidney,

Brooklin, Salonic... Oriunde ne opream.

- Tot ce vreau este o ţară. - Ia-ţi un paşaport!

Oh, ce uşor e de zis...

Dar cum să îmi iau un paşaport, dacă nu am o ţară?

Îi cum să intru într-o ţară, dacă nu am paşaport?

Scuze, n-am făcut eu legile.

Nu poţi debarca aici. Asta-i legea.

Bună lege!

Debarcaţi maimuţe fără paşaport, dar nu şi o fiinţă umană!

Urcaţi-l înapoi la bord.

Hai!

- Conserve, o ladă... - Conserve, o ladă.

- 6 coli de placaj... - 6 coli de placaj.

- Zahăr, un sac... - Zahăr, un sac.

Oh... bine.

Când ai să încetezi să mai joci ascunsa cu noi?

Haide. Şterge-o repede!

Aş face-o, dacă nu m-aţi opri de fiecare dată.

Ascultă. Eşti un zidar bun.

De ce nu te duci să munceşti în Italia?

- Dar sunt un emigrant! - Exact. Emigrant din Italia.

Glumiţi? Cum poţi să emigrezi într-un loc unde ai mai fost?

Poate ai dreptate... dar un lucru e sigur.

Nu vei pleca din Marsilia fără să plăteşti drumul.

- Ciudată lume, nu-i aşa? - Cum aşa?

Suntem aici să prindem pe unul care încearcă să se furişeze jos de pe navă

şi prindem pe altul care vrea să se furişeze pe navă.

Când ar fi putut foarte simplu, să-l schimbe pe unul, cu celălalt.

Ei bine, ai împrumutat asta, fără să mi-o ceri.

Ei bine, nu m-ar fi deranjat

dacă trucul tău ar fi ţinut în cele din urmă.

E greu, nu-i aşa, Antoine?

Oh, găsesc eu o altă cale, nu-ţi face griji.

Nu-mi spune despre asta, bine?

Bună dimineaţa, băieţi.

- Ce-ai spus? - Nici n-am deschis gura!

Bună dimineaţa, băieţi!

- Mergeţi în vacanţă? - Mergem în mările sudului.

E cale lungă până acolo şi înapoi!

Dar nu mai venim înapoi.

Ştii, avem o insulă acolo. Nu-i aşa, Ollie?

Da!

- Ia spune... Cum pornim motorul? - Cu ajutorul unui mecanic, desigur!

Nu ne putem permite unul. Nu mai avem niciun ban.

Am avut, dar i-am dat pe toţi pe taxe.

Nu vă faceţi probleme.

Vă trimit eu un mecanic şi n-o să vă coste nimic!

- Am aranjat totul. - Ce anume? Execuţia mea?

Sunt doi tipi ancoraţi acolo.

Au o insulă în mările sudului. Eşti invitat.

Şi nu ai nevoie de paşaport pentru a debarca.

Mulţumesc. Mulţumesc.

- La revedere! - La revedere, Antoine, prietene!

- Bună dimineaţa, Stanley. - Bună dimineaţa, Ollie.

- Unde suntem? - Păi, suntem aici.

Dar nu trebuia. Trebuia să schimbăm ruta.

Ţine ruta. Poţi mânca mai târziu.

- Dar mi-e foame. - Şi mie! Egoistule!

- Pălăria. - Oh, mulţumesc.

Uiţi şi bunele maniere de când te-ai...

Stanley, e minunat. Marea, cerul, soarele...

Noi doi rătăcind singuri...

Cum adică, singuri? E şi el cu noi.

Oh, desigur, Antoine. El e prietenul nostru foarte bun.

Aşa e.

- Şi vom împărţi cu el totul. - Mulţumesc.

Mulţumesc.

Stanley, deschide fereastra să intre aerul de mare.

Ştii ceva? Ai nevoie de ochelari. E deschisă deja.

Când ajungem pe insulă ar trebui să mergi la un oculist.

Rulouri cu unt. Şi după, Antoine o să vă prezinte specialitatea sa...

"Le cote de veau"... Usturoi

Sună bine.

Sunt sigur că o să-mi placă. Ador...

Hei, Antoine.

Cred că în garnitură ai pus şi puţin usturoi.

Oh, foarte puţin.

Un bărbat care fură mâncarea prietenului, e cea mai josnică făptură.

Păi, ştiu şi eu...

Sper doar, Stanley, că ţi-a plăcut ruloul.

Cum putea să-mi placă, dacă mi l-ai furat?

Cum adică, ţi l-am furat? Tu mi l-ai furat!

Vreau să ştiţi cât de mult mă bucur că sunteţi prietenii mei.

Aş vrea să toastez pentru voi.

- Pentru prietenie! - Pentru prietenie!

Sus paharul!

Hai să mai luăm unul.

- Pentru prietenie! - Pentru prietenie!

- Pentru prietenie! - Sănătate!

- Prietenie... - E ceva minunat, nu?

Nu! Cu siguranţă, nu!

Oh, sunt gata cotletele. Luaţi loc, prieteni.

Antoine o să vă servească capodopera sa.

- Acum ce mai e? - Ştii tu prea bine.

Vreau cotletul meu! Cel cu usturoi!

Ce tupeu ai...

Vrei cotletul meu după ce ţi l-ai mâncat pe al tău!

- Îmi pare rău. - Ar trebui!

O clipă!

Unde-i cartoful meu?

Ascultă... Dacă tu crezi că eu ţi-am mâncat ruloul şi cartoful, cântăreşte-mă.

Atunci, dacă nu ai făcut-o tu, cine altcineva?

Nu ne sperii pe noi cu ăla.

Ca amiral al acestui vas, pot comanda să fii închis!

Păi de ce?

- Mi-ai furat cartoful! - Da! Şi ruloul, vinul şi cotletul meu!

Din curiozitate...

Cine conduce nava?

Oh, uitasem să-ţi spun. Am legat timona pe curs.

În sfârşit, îţi foloseşti şi tu capul ăla la ceva.

Mulţumesc, Ollie. Am să încerc s-o fac mai des.

- Ce-a fost asta? - S-a oprit motorul!

- Repară-l. Tu eşti inginerul. - Să vă spun adevărul, nu sunt mecanic.

Căpitanul acelei nave a inventat povestea asta ca să scape de mine.

Ca de obicei, trebuie să fac eu totul!

- Treci pe punte şi pregăteşte-te! - Pentru ce?

Să stai pe punte!

Iar asta o s-o rezolvăm mai târziu!

Ce crezi că are?

E inutil să ne dăm cu presupusul. Trebuie să-l desfacem şi să vedem.

- Cu alte cuvinte, foloseşte-ţi capul. - Pentru ce?

Ai putea să-l foloseşti pe-al tău ca bilă pentru popice!

- Adică una de aia cu gaură? - Exact!

Dă-mi o mână de ajutor.

Asta să-ţi fie învăţătură de minte.

Poftim.

Poftim!

Lasă jos aia!

Ollie...

Ce e?

Rezervorul e gol!

De ce nu mi-ai spus înainte?

Dă-mi piesele înapoi să le pun cum erau.

Acum nu ne mai rămâne decât pânza.

Când îţi dau semnalul, tragi.

Ce naiba faceţi? Puteam să-mi rup mâna!

Cine eşti şi ce faci pe nava asta?

Nu ai ce căuta aici!

Am drepturile mele! Sunt pasager clandestin!

Nu ne-au spus de niciun pasager clandestin la bord.

- Nu. - Ascultaţi...

Puteam să fiu foarte bine clandestin pe orice alt vas.

Întâmplarea face că l-am ales pe ăsta.

A trebuit neapărat să mă găsiţi şi să distrugeţi totul.

Trebuie să folosim pânza pentru că s-a stricat motorul!

- De ce nu încercaţi să reparaţi motorul? - Am încercat, dar a căzut în apă.

A căzut în apă...

Mare noroc să fiu pasager clandestin pe un vas condus de doi nepricepuţi!

Care au decis să arunce motorul în apă! În apă!

Cred că l-am supărat.

Ce s-a întâmplat? Ce se petrece aici?

Avem un clandestin la bord. El e Antoine, bucătarul.

- Giovanni Copini. - Încântat de cunoştinţă, domnule.

- El e Stanley. - Încântat.

Încântat.

De ce nu eşti atent?

Haideţi... Nu putem pierde ziua stând la taclale!

Apucă parâma aia! Ridică pânza! Haide!

Tu, ăla gras, treci pe partea cealaltă!

Trage! E nevoie de forţă să ridici o pânză!

Tu, grasule, pe partea cealaltă! Hai cu toţii!

Trage!

La fix pentru masă.

Lasă masa. Ce s-a întâmplat cu pantalonii mei?

I-am pus acolo să se usuce. Nu puteaţi să...

Hei, barca se mişcă!

Aţi...

- E plăcut, Stanley. - Da.

Ca atunci când fugeam de la şcoală.

Cu toţii fugim de câte ceva.

Giovanni, tu de ce anume fugi?

De o lume unde mi s-a spus mereu ce să fac şi cum să fac.

Într-o zi, un bogat din satul meu m-a angajat să construiesc un gard.

Am petrecut săptămâni, încercând să găsesc cărămizi cu forma corectă

şi culoarea dorită.

Le-am aşezat frumos una peste cealaltă, de parcă erau giuvaere.

Şi când gardul a fost terminat,

strălucea la soare ca o adevărată operă de artă,

pentru că eu eram Giovani, cel mai bun meşter care putea fi angajat.

Şi omul a venit să se uite.

Şi mi-a ordonat să dărâm tot gardul.

S-a răzgândit dintr-o dată. Vroia un gard de piatră.

- De asta tot fug. - Nu te învinovăţim.

Dar voi, de ce anume fugiţi?

Taxe!

Da... Nu ne plac taxele!

Hei, Antoine... Dar tu? Tu de unde eşti?

De unde? Nu ştiu? Lumea intreagă ar trebui să fie casa mea.

Dar se pare... că mie mi s-au încuiat toate uşile.

Parcă şi văd insula noastră...

Palmieri... Flori...

Soarele care ne încălzeşte... Şi o ploaie uşoară.

O furtună! Nu credeţi că ar trebui să pregătim nava?

Ba da. Pare a fi una puternică.

- Nu am mai văzut una la fel. - Nici eu!

- Hai să coborâm pânza. - Eu mă duc să aduc barca de salvare!

Coboară pânza!

Ajutor!

Ajutor! Ajutor!

Ia priviţi!

O insulă!

Suntem pe o insulă! Stanley, suntem pe o...

Suntem pe o insulă! Uite!

Uite!

Sunt prea zdruncinat ca să mă uit.

Uite... Oh, Doamne!

Un atol! Asta e! Un atol!

Haide!

- Uşor, uşor! - E în regulă! E în regulă!

Hai să pescuim. Dă-mi un coş.

Imediat!

Repede! O oală şi nişte lemne. Să facem un foc să mâncăm ceva.

Să nu uiţi să pui şi nişte usturoi.

Fără usturoi, nu e bouillabaisse.

- Nu arată prea rău. - E în bune condiţii încă.

Antoine, la ce oră serveşti masa?

Dacă vreţi să mâncaţi, mai bine faceţi un foc.

Şi tu, băiete... Curăţă peştele.

Tu adu nişte hârtie iar eu aduc lemnele.

- Ollie? - Da.

Vrei să ţii astea puţin?

Ştiţi ce, băieţi? Pare că e destul loc aici să construim nişte case.

Robinson Crusoe

Da... E cam golaş pe aici.

Amirale, ce vom face pe o insulă pustie?

Uite cineva care a eşuat şi s-a descurcat bine. Ascultaţi.

Robinson Crusoe s-a născut în York.

Tatăl său dorea ca el să devină avocat.

Dar tânărul Crusoe dorea să meargă pe mare.

Modernul nostru Robinson Crusoe s-a folosit de carte pentru noua lui viaţă.

Folosind ultimele metode ştiinţifice ei au îmblânzit pământul sălbatec.

Iar mama natură i-a aprovizionat cu apă proaspătă suficientă.

Omul e făcut să muncească. Asta e natura lui.

Ei au reuşit imediat să transforme o stâncă golaşă, într-un paradis încântător.

Săptămâni, luni, ani... au trecut.

Totul era îmbunătăţit acum.

În cele din urmă, naufragiaţii noştri şi-au câştigat dreptul

să se odihnească după o muncă atât de istovitoare.

ATENŢIE! ANIMAL FEROCE

Oscar. Oscar!

Pentru animale această insulă a devenit un paradis, ca şi pentru oameni.

Da, dar până şi în grădina Raiului, Adam era plictisit fără Eva.

Dar... Dar ce e asta? Unde ne ghidează piatra?

La Papeete, capitala Tahiti-ului.

Şi pe cine găsim? Pe Eva! Mă scuzaţi... Cherie Lamour.

După cum vedeţi, e foarte deşteaptă...

şi cultivată.

Cea mai încântătoare fată din Tahiti,

şi născută la Paris, bineînţeles.

Astăzi e ziua ei cea mare.

Înainte de toate are o audiţie la Cockatoo, cel mai apreciat club de noapte din oraş.

Pe lângă asta, e aşteptată la curtea regală pentru o ocazie foarte importantă.

Se va căsători cu locotenentul Jack Frazer.

Cât este ceasul?

Cântecul 15, te rog!

Nimic nu e mai rău

Decât să fii singură noaptea

Când inima suspină

Murmură de plictiseală

De ce ar trebui să fii trist?

Când foarte bine, Totul se poate aranja!

Dacă ai o inimioară singuratică

Lasă-mă să o fac, lasă-mă să o fac

Am tot ce-mi trebuie să te distrez

Dă-mi voie şi nu o să regreţi.

Mi-am dedicat ţie dragostea complet

Dă-mi voie să o fac, nu vei regreta

Dacă e nevoie, ştiu şi să fiu discretă

Şi vei vedea Că eşti în siguranţă cu mine

Îţi dăruiesc toată dragostea, pe care o meriţi

Dar mă vei face fericită

Sunt iubită doar într-o zi, Într-o singură zi

Da, dar asta îmi lasă amintiri

Când mă dăruiesc. mă dăruiesc pe de-a întregul

Lasă-mă să o fac,

Asta este slujba mea

Sunt chiar expertă în asta

Şi dragostea mea chiar o poate dovedi

Ce vrei, pentru asta sunt făcută

Ridicaţi mâna şi o să vă arăt.

Mulţumesc!

Rămâneţi să serviţi o băutură?

Oh, nu, nu, nu! Deja am întârziat. Mulţumesc!

La revedere! Mulţumesc! La revedere!

Domnişoară Lamour, pe aici, vă rog.

Oh, dragule, ce plăcere.

Nu mi se pare. Ai întârziat trei sferturi de oră!

Doar n-ai să te superi pentru trei sferturi de oră?

Majestate, sper că nu v-am făcut să mă aşteptaţi!

- Păi... - Cherie!

Majestate, uitaţi-vă la astea! Nu sunt minunate?

Dar sunt prea extravagante, dragul meu!

Domnişoară Lamour şi dvs, domnule...

căsătoria e cel mai important lucru.

Şi mi-ar place ca înainte de a începe...

- Am contractul. - Ce contract?

După ce ne vom căsători, vom împărţi totul.

Nu la asta mă refer.

Contractul cu Cockatoo! Voi debuta mâine seară.

Aşa că vei putea veni să mă vezi înainte de a pleca pe mare.

Domnişoară Lamour... Vă rog...

Oh, dar vă ascult, Majestate.

Domnişoară Lamour, domnule locotenent... Căsătoria este cel mai important lucru.

O clipă.

Îmi cer scuze că vă întrerup, Majestate, dar am ceva de lămurit cu logodnica mea.

E neobişnuit dar dacă...

Să înţeleg că intenţionezi să-ţi continui cariera şi după ce ne vom căsători?

Desigur, dragule. Nu mi-ai sugerat niciodată să renunţ.

Nu am adus niciodată vorba despre asta pentru că am considerat normal

ca după căsătorie să mi te dedici mie cu totul.

Nimic nu mi-ar face mai multă plăcere dacă ai fi aici mereu.

Dar tu petreci 10 luni pe an călătorind pe mare.

Ce te aştepţi să fac? Să înot în urma bărcii?

Uite ce, dragă. Nu am de gând să tolerez asta,

în timp ce eu sunt pe mare

tu să-ţi petreci nopţile jucându-te de-a "Haide, fată", pe undeva.

Ah! De-a "Haide fată" pe undeva!

Ce crezi că sunt?

Sunt artistă, nu târfă.

Ştii cum îmi spune lumea?

Caruso femeie! Aşa e Majestate, Caruso femeie!

- Calmaţi-vă, domnişoară Lamour. - Sunt foarte calmă, Majestate!

Dar nu am de gând să cedez unui astfel de şantaj!

În acest caz, nu voi mai rămâne prea mult prin zonă.

Tu mai gândeşte-te, dar repede.

Vă rog, domnule...

Lăsaţi-l să plece, Majestate. Nu voi alerga după el! M-ai auzit?

Domnişoară Lamour...

Gândeşte-te foarte bine şi dă-mi răspunsul mâine seară la Cockatoo.

Dacă nu vei fi în sală, o să ştiu care e răspunsul.

Jack! Scumpule!

Va veni, nu-i aşa?

Spune-i că dacă nu se arată mâine seară,

nu mă va mai vedea niciodată.

Nu ştiu încă ce voi face, dar voi avea grijă să nu mă găsească niciodată.

Bine, îi transmit mesajul, dar tu îl cunoşti mai bine decât mine.

Atunci, o să se arate, sunt sigură.

Nu bănuieşti Cât de mult te iubesc

Cât aştept Dulcea ta îmbrăţişare

Nu pot exprima în cuvinte Dragostea ce-o simt pentru tine

E inima mea Care tânjeşte după un sărut

Nu-ţi poţi imagina Cât ador să fiu cu tine

Când buzele tale Îmi ating tandru pleoapele

Cântecele îndrăgostiţilor Exprimă cuvinte preţioase

Ei bine, nu pot exprima în cuvinte Cât de bine mă simt cu tine.

Camera mea dă spre piaţa pavată

Care de obicei e plină de zgomotul paşilor

Oamenilor care trec pe stradă

Dar în această seară nu se aude nimic

Apropie-te de mine Şi ţine-mă de mâna

Îţi aud inima Bătând aproape de a mea

Şi simt atingerea ta Care îmi place atât de mult

Şi dragostea ta Mă cuprinde întreaga noapte

Nu bănuieşti Cât de mult te iubesc

Cât aştept Dulcea ta îmbrăţişare

Nu pot exprima în cuvinte Dragostea ce-o simt pentru tine

E inima mea Care tânjeşte după un sărut

Nu-ţi poţi imagina Cât ador să fiu cu tine

Când buzele tale Îmi ating tandru pleoapele

Cântecele îndrăgostiţilor Exprimă cuvinte preţioase

Ei bine, nu-ţi poţi închipui

Cât de mult te iubesc

Magnific! Şi te gândeşti că idiotul ăla nu a apărut!

Nu a venit! Nu a venit! A distrus totul!

Unde e?

A plecat pe mare în această dimineaţă.

Nici măcar nu m-a ascultat. A spus că nu poate să o facă.

Nici eu.

I-ai spus că o să mă piardă pentru totdeauna?

Da.

Un bis! Un bis!

Vor un bis, haide! Grăbeşte-te!

Da, da!

Dar Jack se întoarce peste două săptămâni. O să te întâlneşti cu el atunci.

- Ce mai contează? Nu o să mai fiu aici. - Ce?

- Când pleacă nava ta, căpitane? - Vinerea viitoare. De ce?

Ia-mă pasager.

Dar nu e o navă de lux, înţelegi?

Nu contează. Tot ce vreau, e să plec.

Hei.. dar mai e şi nevastă-mea!

Oh, s-a deschis sezonul de vânătoare?

Ridică-te! Dă-te jos din pat!

Soţul ar fi trebuit să mă avertizeze că vii cu noi în această călătorie.

Nu aş fi plecat cu nava asta.

Nu am crezut niciodată povestea cu aducerea acasă a prietenului tău american.

Am bănuit eu că te vei încurca cu soţul meu.

Ridică-te!

- Şi începe să-ţi faci bagajele. - O să mă arunci peste bord?

Nu. O să te debarc pe o insulă.

O insulă... necunoscută!

E locuită?

Vei afla asta, imediat ce o să ajungi la ţărm.

După cum arăţi, vei fi înconjurată imediat de bărbaţi.

Nu! Îţi repet, nu e corect să laşi biata fată pe o insulă nelocuită.

Vine soţul său după ea!

Unde e lume, sunt şi soţi.

- Se potriveşte bine! - Mişcă!

Dar ţi-am spus, a venit la bord doar pentru lt. Frazer.

Ca să-l facă gelos.

O să o ia razna când o să-i spun că am lăsat-o pe o insulă.

Nu trebuie să-i spui despre asta.

Dar mai bine...

spune-i că am fost foarte încăpăţânată.

- Dau eu la vâsle. - Ba nu! Rămâi aici!

Ştie să dea şi singură şi dacă nu poate...

va trebui să înoate.

- Pe curând, iubitule! - Oh, nu!

Veniţi aici. Vreau să vorbesc cu voi.

Unde aţi fost?

Am fost pe plajă să aduc peşte pentru cină. Vezi?

Eu am muncit în grădină.

Aţi văzut sau aţi auzit ceva?

- Doar valurile mării. - De ce?

Vă spun eu de ce.

Pentru că am fost în lagună şi mi s-a părut că aud motorul unui vapor.

Apoi s-a auzit un fluierat. Până ce am urcat să văd ce e...

- Nu mai era nimic acolo. - Asta pentru că plecase.

- Ce plecase? - Nava.

Vrei să spui că ai văzut o navă şi nu ne-ai spus şi nouă?

Am văzut-o, i-am făcut semne, dar nu mi-a răspuns, aşa că...

Dă-ne ceva de băut, înainte să uit de mine.

Stan de data asta s-a întrecut în prostie!

Da, nicio persoană nu poate fi atât de idioată.

Mă scuzaţi.

- Ce-i cu tine? - Cred că am văzut ceva.

- Despre ce vorbeşti? - E o fată în bucătărie.

Ai perfectă dreptate.

Uite-o!

Bună.

- Bună, băieţi. - Cum ai ajuns aici?

Păi...

Puteţi spune că m-a adus o vrăjitoare.

Ca aceea care călătoreşte călare pe mătură?

Oh, nu, nu! Aceasta a folosit o puşcă.

Îmi cer scuze pentru venirea mea neaşteptată,

dar mă tem că va trebui să mă primiţi ca musafir.

Cu plăcere.

Ştiam eu că trebuia să construiesc de multă vreme o casă de oaspeţi.

Oh... Nu am unde să stau?

Nu-ţi frământa tu căpşorul ăla cu asta.

Giovanni şi Antoine se vor muta cu mine şi cu Stanley.

Iar tu vei putea sta chiar aici.

Sunteţi foarte drăguţi.

Vino, mica mea prinţesă, şi-ţi voi arăta dormitorul.

Cred că o să-mi placă locul ăsta.

E minunat. Nu trebuie nici măcar să te bărbiereşti.

Mi-am lăsat valizele pe plajă cu toate lucrurile mele.

Domnilor, luaţi bagajele doamnei şi aduceţi-le la cabană.

Mulţumesc.

Ce-i chestia aia amuzantă de acolo?

Aia, draga mea, e epava navei Momus.

Nu voi uita niciodată ziua când am descoperit insula asta.

Era o noapte teribilă, neagră ca smoala.

Era atât de întunecat, încât nu-ţi vedeai nici măcar mâna la spate.

Exact, Stanley!

Apoi, dintr-o dată, am văzut acel golf.

Am aliniat nava împotriva valurilor,

m-am legat de timonă şi am eşuat pe colţul ăla de stâncă.

Care era acolo dintotdeauna.

Aţi avut ceva probleme să o urcaţi atât de sus.

A citit într-o carte.

Vino, draga mea. Carte...

1, 2, 3... Sunt toate. Mulţumesc.

Stanley, ai uitat că avem oaspeţi?

Domnilor, simţiţi-vă ca acasă.

Domnilor!

Stanley...

- Asta e partea mea. - Păi pe partea mea nu mai e loc.

Cel mai corect e să facem cu rândul.

În timp ce unul stă, celălalt doarme şi când se trezeşte, ne schimbăm.

Asta numesc eu sportivitate. Mulţumesc, Ollie.

E o idee bună. Dorm, iar când tu te trezeşti, dorm din nou.

N-ai uitat nimic?

N-ai uitat nimic?

Oh... Noapte bună, Ollie.

Îmi pare rău, Ollie.

Scoală şi stinge lumânarea aia.

- Dar spuneai că pot... - Haide, egoistule.

Ollie.

Ollie.

Ollie.

- Te-ai trezit deja? - Nu!

Scuză-mă.

- Ce-i aia? - Atenţie!

Deschide geamul şi-l dăm afară.

În dimineaţa asta am de gând să prepar

o minunată omletă cu ouă de pescăruş şi ierburi fine.

Omletă...

Astăzi am să desenez planul unei splendide vile cu o baie romană.

Tu ce ai de gând să faci, Ollie?

Vă voi da o probă a minţii mele. Cherie e o fată drăguţă, nu-i aşa?

- Fantastică. - Fermecătoare.

Şi drăguţă.

Iar noi suntem prieteni, nu-i aşa?

- Sigur. - Bineînţeles.

Atunci decretez ca să nu lăsăm niciodată o femeie să ne despartă. De acord?

- Desigur. - Sunt de acord.

Acum, echiparea.

- Ollie, unde e glaspapirul? - Glaspapirul?

- În dulapul ăla. - Mulţumesc.

Scuză-mă.

Mulţumesc.

Scuză-mă.

Mulţumesc.

Scuză-mă.

Mulţumesc mult.

Scuză-mă.

Mulţumesc.

Scuză-mă.

Hei!

Uitaţi!

Bună.

Ce-aţi păţit?

V-a mâncat pisica limba?

Ce bine arătaţi în dimineaţa asta!

Haideţi, haideţi... Staţi jos.

Pun masa imediat.

- Uitaţi! A spălat farfuriile! - Şi faţa de masă!

- Şi prosoapele! - A spălat şi pe jos.

Asta aparţine vreunuia dintre voi?

- Nu l-am mai văzut niciodată. - Nu-l cunosc.

Nu.

E a mea. E un prieten.

E cineva pe care l-am cunoscut cândva.

Am o surpriză care sper să vă placă.

- Ce? Alta? - Ce e?

Bouillabaisse.

Ia spune... Prietenului tău îi plăcea bouillabaisse?

Oh, era înnebunit.

Ăsta-i depozitul pe care l-aţi construit? Arată tare ciudat pentru un depozit.

Ăsta nu e un depozit!

E pentru tine.

- Pentru mine? - Da, pentru tine. Îţi seamănă.

Chiar ai crezut că noi construiam un depozit frigorific?

Ne temeam să nu ne descoperi, aşa că am pus toate ornamentele aseară..

Să intrăm.

E minunată.

Sunteţi cu toţii nişte prieteni minunaţi. Asta e prima casă pe care o am.

Sunt atât de fericită, încât aş putea...

Nu te mulţumeşti doar să fii cântăreaţă. Vrei neapărat să fii şi actriţă.

Ce joci acum? Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici?

Ăsta-i tipul din fotografia pe care o ţine tot timpul la ea.

Bine! M-ai găsit! Acum ce vrei?

Greşeşti, dragă. Nu te-am căutat niciodată.

Prietenul nostru, Dolan, a raportat o insulă necunoscută.

Sunt aici pentru a o trece pe hartă. Oamenii mei, lucrează afară la asta.

Cred că ar trebui să-mi fac un examen la cap dar am de gând să-ţi mai acord încă o şansă.

Du-te şi fă-ţi bagajul şi ne vedem jos pe plajă în 15 minute.

- Pentru ce? - Bănuiesc că vrei să fii salvată, nu?

Nu de tine.

Domnule locotenent! Veniţi imediat! Am găsit ceva!

Bine. Vin imediat.

E ultima ta şansă. Vii?

Nu!

Mai bine am sta cu ochii pe el. Arată ca unul care vrea să ne fure insula.

E uraniu. E plin de uraniu aici.

Uraniu?

Care dintre voi, băieţi, a pus primul piciorul pe insula asta?

Mă ocup eu, băieţi.

De ce întrebi?

Pentru că asta ar determina cărei naţiuni aparţine această insulă.

Ne aparţine nouă.

Sigur, sigur... Insula vă aparţine.

Voi sunteţi proprietarii, dar o ţară va trebui să-şi proclame suveranitatea.

Legile internaţionale spun că o insulă aparţine acelei ţări

al cărui cetăţean a pus primul piciorul pe ea.

- Adică o ţară ne poate lua insula? - Exact.

Şi dacă acea ţară are legi de emigrare?

- Va trebui să vă supuneţi acelor legi. - Chiar şi legea taxelor?

Impozitul pe venit, taxe succesorale şi TVA.

Ştii ce vor să facă? Încearcă să ne fure "juraniul".

- Sunt sigur că asta e. - Ne scuzaţi o clipă.

Să-i spunem că am pus piciorul pe insulă toţi în acelaşi timp.

Nu putem să minţim. Antoine a pus primul piciorul pe insulă.

- Era o noapte teribilă şi... - Bine, bine.

Uite cum a fost. Eu am fost primul care a pus piciorul pe insulă.

- Bine. Cum te numeşti? - Antoine.

- Antoine şi mai cum? - Antoine Maestrul Bucătar.

- Naţionalitatea? - Nu am niciuna.

E un om fără ţară. Cu alte cuvinte, un om fără naţionalitate.

S-a rătăcit, şi nu se poate regăsi pe el însuşi.

- Ascultă, trebuie să ai o naţionalitate. - Mie-mi spui?

Am încercat şi eu să explic asta în fiecare port unde am încercat să debarc.

Dar nicio ţară nu mă vrea.

Acum, orice ţară te va dori.

Merg să transmit autorităţilor să vedem cine-o vrea.

Cu bine, domnilor.

- La revedere. - Cu bine, domnule locotenent.

Invită-i pe domnii de la presă.

E adevărat că a fost descoperită o nouă insula?

Confirmaţi asta?

Cui aparţine?

Nu vă grăbiţi, domnilor. Nu vă grăbiţi!

Insula nu aparţine nimănui, la acest moment.

Nimănui?

Patru naufragiaţi s-au stabilit acolo,

dar primul care a păşit pe insulă, e un apatrid.

un cetăţean fără naţionalitate.

În această situaţie, nicio ţară nu e în poziţia de a-i revendica suveranitatea.

- E o insulă importantă? - Dacă e importantă?

Conţine cel mai mare zăcământ de uraniu descoperit vreodată.

- Uraniu! - Uraniu!!!

Linişte!

Acesta e dosarul complet, domnilor, vă puteţi uita pe el dacă doriţi.

Oră de oră, vă transmitem informaţii...

- În legătură cu dificultăţile... - Marilor state...

pentru a tranşa problema privind...

în legătură cu recenta descoperire din Pacific...

a unei insule, numită de astăzi înainte, Atoll H.

Mă scuzaţi. Atoll K.

După două săptămâni de dezbateri...

Marile puteri au emis astăzi o declaraţie comună...

anunţând o întrunire a unei comisii internaţionale...

care va decide cărei naţiuni îi va fi acreditată suveranitatea...

acestei insule ieşită la suprafaţă din ocean de puţină vreme...

şi care a fost denumită Atoll K.

Această declaraţie a fost primită cu entuziasm în toate capitalele lumii.

A devenit doar o chestiune de timp

până când un guvern îşi va ancora drapelul pe Atoll K.

Drapelul unui guvern, cică.

Aţi auzit?

Păi... De ce nu ne facem noi un guvern?

Cherie are dreptate!

Voi scrie o constituţie, cum n-a mai fost alta scrisă vreodată.

Ascute-l!

Va fi o constituţie scurtă.

Deci...

Noi...

cetăţenii din...

Din?

Crusoeland...

pentru a salva insula noastră...

prin prezenta, alcătuim un guvern.

Ce fel de guvern vrem?

Un guvern mic ar fi bun, cred.

- Fără prea multe legi. - Şi fără paşapoarte.

Fără paşapoarte.

- Şi fără închisori. - Fără închisori.

Ce?

- Fără taxe. - Fără taxe.

Va fi un guvern perfect.

Şi voi mai adăuga... Fără legi şi fără bani.

Şi nu mai avem spaţiu.

Acum vom face alegerile. Mă propun pe mine personal ca preşedinte.

- Stanley mă va susţine. - Dar eu am descoperit insula!

Eu votez pentru mine! Şi tu la fel, nu?

Nu. Nu. Giovanni votează numai pentru Giovanni!

Campania electorală s-a terminat!

Cherie. Numără voturile.

Un vot pentru Giovanni. Un vot pentru Antoine.

1, 2, 3... Trei voturi pentru Oliver Crusoe.

Preşedintele a fost ales cu o majoritate confortabilă.

Ca preşedinte al Crusoeland, voi alege acum membrii guvernului.

- Cherie, tu vei fi vice-preşedinte. - Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Antoine, tu vei fi ministru de externe.

Mă simt mândru.

Giovanni, tu vei fi ministrul construcţiilor.

Nu puteai face o alegere mai bună.

Asta-i tot!

- Îi eu? - Stanley, tu eşti poporul!

Dar nu vreau să fiu poporul.

Cum adică, nu vrei să fii poporul?

Sunteţi mai mulţi decât noi!

- Adică, eu sunt mai mulţi? - Desigur!

Oh, bine! De ce nu spui aşa? Nu ştiam.

Domnule preşedinte, acum va trebui să avem un drapel.

Giovanni are dreptate. Nu putem avea un guvern fără un drapel.

- Putem să folosim asta ca drapel? - E perfect!

- Da, dar avem nevoie şi de o stemă. - O clipă. Am o idee.

CRUSOELAND Plecări

Crusoeland Fără emigrare, fără legi, fără închisori

CRUSOELAND Plecări

E imposibil să menţii casa asta curată.

Uită-te la ăsta. E îngrozitor!

Vezi? Uite ce face praful.

- Stan, Ollie! - Ce se întâmplă?

Parcă am fi invadaţi.

Ce se petrece? Ia priviţi plaja.

În conformitate cu legile decretate, constituţia propusă de guvern,

a fost votată în unanimitate.

Nu avem nicio altă alternativă decât să recunoaştem

suveranitatea acestui nou stat, Crusoeland.

Scuze!

Scuze!

Doamne Dumnezeule! Ce căutat e bouillabaisse-ul făcut de mine!

- Ospătar! - Antoine, mai adu nişte bouillabaisse.

- Bietul Antoine! - Bietul Antoine, ai dreptate!

- Cât îţi datorez, amice? - Nimic.

- Cum, chiar nimic? - Absolut nimic!

Asta este o ţară liberă.

Dumnezeule! Atunci o să iau o sticlă întreagă.

Poftim! Ia una!

- Mai dă-i încă una, Stan! - Desigur.

O, mulţumesc mult, dle. Mulţumesc foarte mult!

Dă-mi mie asta!

Chestia asta trebuie să înceteze aici!

Tot ce e băutura aici, se dă numai pe bani.

Doar cash!

Dar banii încalcă constituţia noastră.

Da, insula asta e scutită de taxe.

Ei bine... nu de taxe îmi pasă mie.

Banii îi strângi pentru mine, altfel...

Dă-te din faţa mea, umflatule!

Dă-mi o sticlă de coniac!

Pe care?

Pe aia!

Îmi pare rău, dar pentru asta va trebui să plăteşti.

Cine spune asta?

El!

- Ce doriţi? - Pe tine!

Dă-mi drumul. Nu poţi să faci asta.

Se spune că aici e o ţară liberă.

Ca preşedinte al acestei insule, îţi ordon să încetezi.

Ia mai fă o dată asta!

Tu nu te băga, netotule!

Te voi expulza de pe insulă pentru asta!

Da. Te vom exporta!

În locul vostru, dragi prieteni, eu nu aş fi chiar aşa de sigur.

Ne vedem mai târziu.

Domnilor.

Te voi expulza de pe insulă, chiar dacă ar fi ultimul lucru pe care-l voi face.

- E imposibil. - De ce nu?

- Pentru că nu avem astfel de legi. - Da. Va fi cam dificil.

Suntem obligaţi să schimbăm constituţia.

Dacă doriţi sfatul meu, domnule preşedinte, convocaţi o întrunire de urgenţă.

E o idee bună. Haideţi.

O vom face chiar acum!

Simţiţi-vă bine, dragii mei. Ne întoarcem imediat.

Insula asta e un paradis, în mâna unor idioţi.

Un om ca mine...

ar putea să ajungă la putere şi să pună mâna pe bani.

Gândiţi-vă la asta!

Sunteţi cu mine în asta?

Mie îmi pare în regulă, dar ce vor spune oamenii?

Se vor bucura de felul cum se vor aranja lucrurile.

Oamenii!

Trebuie să le spunem doar că nu sunt fericiţi.

Nu vor fi întotdeauna pregătiţi să creadă asta?

Vom organiza câteva demonstraţii.

Asta le va arăta cât de periculos e să trăieşti fără legi.

Mă tem că e deja târziu!

Preşedintele tocmai a venit cu o proclamaţie

declarând că de acum încolo, legea şi ordinea vor fi reglementate.

Proclamaţie

Guvernul anunţă că de acum înainte vor exista legi în Crusoeland.

Semnat, preşedintele Oliver Crusoe.

PS. Vor exista şi taxe.

E linişte afară.

Asta din cauză că am fost foarte hotărâţi cu proclamaţia noastră.

Voi face un tur de insulă pentru a testa reacţia oamenilor.

Nu e necesar să faci asta. Vin ei aici.

Vin să-şi ceară scuze.

Ştiam eu că asta-i va face să le vină mintea la cap.

- Cine a scris asta? - El!

- Eşti arestat! - Dar e preşedintele.

Desigur.

- De ce nu-l spânzuri? - Tocmai mi-ai dat o idee excelentă.

Pentru încălcarea legii şi ordinii, îţi garantez un proces corect.

Dacă mărturiseşti totul, vei fi spânzurat ca un domn, în zori.

Mulţumesc foarte mult.

- Ce-a spus? - De ce nu-ţi ţii tu închisă gura aia mare?

- Ai de gând să o spânzuri şi pe ea? - Nici gând.

E mult prea frumoasă!

Dacă vei fi de acord cu mine, draga mea...

te voi lua sub protecţia mea... personală.

- Nu pot decât să-ţi mulţumesc. - Nu-mi vine să cred ce-mi aud urechile.

Dacă nu te încrezi în urechile astea, atunci nu te poţi încrede în nimic.

Puneţi paznici în jurul casei.

Eu formez o echipă să construim spânzurătoarea.

Şi... Dacă tot voi deveni preşedinte, voi avea nevoie de echipamentul ăla.

- Mă conduci, draga mea? - Desigur.

- Mie tot nu-mi vine să cred... - Mai taci din gură!

Vezi dacă paznicii mai sunt acolo.

M-a ratat!

Atenţie! Atenţie!

Aici comandantul staţiei meteorologice Tahiti.

Locotenent Frazer, de pe USS Harrier, răspunde!

Raportează poziţia. Valuri de 15 metri la ora 8:30. Terminat.

Ce noroc că am fost angajat aici ca operator telegrafist.

Fără Alecto, m-aş fi scufundat.

Că mi-am adus aminte... Te căuta Alecto.

- Unde e? - Pe acolo.

Recepţie. Locotenent Frazer. Locotenent Frazer!

Domnule locotenent... Pentru dumneavoastră.

Pare a fi o doamnă.

Locotenent Frazer. Locotenent Frazer!

Bună, Albă ca Zăpada. Nu-mi spune că piticii te plictisesc.

Bună, Jack. Ascultă-mă. Trebuie să vii imediat.

Vor porni o revoluţie... Construiesc o spânzurătoare...

Au de gând să spânzure pe toată lumea. Am nevoie de tine! Mă auzi?

Schimbă cursul, 20 de grade la tribord.

Bineînţeles că te aud.

Dar tu nu ai cu adevărat nevoie de mine.

Jack, nu mă chinui. Nu e nicio clipă de pierdut.

- Dacă mă iubeşti... - Hei, tu!

Adună pe toată lumea şi spune-le că trădătorii din guvernul din Crusoeland

vor fi spânzuraţi într-o oră.

De acum încolo, noi vom fi actorii principali aici!

1, 2, 3, 4... Haideţi!

- Fugiţi! Repede! - E un alt truc de-al tău?

- Cum adică, truc? - Ne păcăleşte.

- Dacă ieşim afară, paznicii ne împuşcă. - Greşiţi!

Tocmai am scăpat de paznici. Am pus o piatră în poşetă.

Am plecat cu Alecto doar pentru că unul dintre noi trebuia să rămână liber,

să-i salveze pe ceilalţi.

- Ce mai aşteptăm? - Haideţi!

- Nu. Eu rămân aici. - Dar nu te putem lăsa aici!

Trebuie să rămân aici şi să-i îndrum în direcţie greşită.

- Mulţumim mult, domnişoară. - Haideţi, repede! Repede!

- Cum s-a întâmplat? - Nu e timp de explicaţii!

Trebuie să fugiţi şi să-i prindeţi pe brutele alea.

Ai observat încotro au luat-o?

- Pe acolo! - După mine!

Haideţi!

Uite-i!

După mine!

Repede! Au luat-o pe aici!

Hei, ia uite!

Cred că suntem în siguranţă aici.

Voi nu credeţi?

O fi leşinat.

Ce s-a întâmplat?

Cherie!

E Cherie!

Stan, răspunde-mi. Iartă-mă.

Nu ştiam că eşti tu. Te rog, uită-te la mine.

- Cum i-ai prins? - Păi eu...

Fata asta e minunată. Are o piatră în poşetă.

Repede! Scoateţi-i de aici!

Trebui să dăm semnalul că începe spectacolul.

Ca semn de recunoştinţă pentru ajutorul acordat,

fără de care n-aş fi fost niciodată preşedinte,

îţi ofer onoarea să tragi de pârghia

care-i va trimite în eternitate pe aceşti trădători.

Alecto! Alecto! Fata e în cârdăşie cu trădătorii!

- Uite unde stă. - Despre ce vorbeşti?

Ne-a doborât pe noi şi i-a ajutat să evadeze!

Nu înţeleg. Tocmai am verificat.

Suntem exact în locul unde era insula.

Asta e ceea ce numesc eu noroc chior!

- Oh, nu! - Cum adică, nu?

- Nu vreau să fiu salvată de el! - De ce?

I-a trebuit prea mult ca să ajungă aici!

Această lume a noastră nu e cu siguranţă un tărâm de basm

dar oamenii continuă să trăiască la fel.

Cherie Lamour s-a căsătorit în sfârşit cu locotenentul ei

şi au trăit mulţi ani fericiţi.

O iei în căsătorie pe domnişoara Cherie Lamour?

Bine, bine!

- Vă declar soţ şi soţie. - M-ai părăsit.

- Eu te-am părăsit? - Da.

Giovanni s-a întors în Italia lui natală.

Şi în loc să construiască palate, a continuat să construiască garduri.

Antoine a fost dus înapoi pe nava de pe care plecase.

Încă dornic să renunţe la viaţa sa de hoinar,

a încercat încă o dată metoda sa de evadare.

Doar că de această dată a intrat în cuşca greşită.

Cât despre eroii noştri,

după toate peripeţiile, au ajuns în sfârşit la insula lor.

Acum deţin o insulă în mările sudului, departe de toate grijile acestei lumi,

unde s-au stabilit pentru o binemeritată odihnă.

A fost drăguţ din partea lui Frazer şi a lui Cherie

să ne aducă aici pe adevărata noastră insulă.

Să ne dea toate proviziile astea, exact ca pentru un nou început.

Cu siguranţă că da!

Şi ne vor trimite provizii, la fiecare 6 luni.

În sfârşit, toate problemele noastre s-au sfârşit.

Aşa e. Nu avem nimic altceva de făcut de acum, decât să mâncăm şi să dormim.

Şi nimeni care să ne spună ce trebuie să facem.

- Ce faceţi aici? - Ce facem aici?

Asta e insula noastră!

Probabil e vreo greşeală.

Această insulă a fost preluată de guvern pentru neplata taxelor succesorale.

Mai mult decât atât, sunteţi amendaţi pentru întârziere.

E de datoria mea să vă confisc toate proviziile.

Luaţi-le!

Asta-i altă belea în care m-ai băgat!

N-am avut ce să fac. Mereu dai vina pe mine pentru orice...

SFÂRŞIT

Traducere şi adaptare vers. 82 min ŞTEF IONESCO

Titrare manuală şi traducere după sonor vers. 98 min, Virgil G.N.