Original subtitles

- Bramante, Agnese ? Serios ? - Despre ce vorbești ?

Înțeleg că ai avut o aventură cu el, însă să-i vinzi viața pacienților ?

De ce ai făcut asta ?

Ești încă cu el. De asta divorțezi.

Am făcut-o pentru tine, Andrea.

Ce înseamnă asta ?

Ceea ce ți-am spus nu a fost adevărat.

Du-mă acasă și îți voi spune totul.

Are toate caracteristicile pe care le așteptam de la acest tip de tumor.

Și nu există un tratament eficient cunoscut în prezent.

Vom face tot ce este necesar.

Putem începe cu chimioterapie pentru a micșora această masă.

Te va ajuta cu simptomele și poate va permite pleurectomia.

Deci se poate face ceva. Poate fi extirpat.

Nu. Scopul nostru este să o însoțim până la sfârșit

cu cât mai puțină durere posibil. Nu. Atunci...

- Cât mai am de trăit ? - Șase luni.

Poate nouă.

Traducere cu A.I.(gemini-2.5), Sincronizat şi corectat: Mannix

O NOUĂ VIAŢĂ Sezonul 3, Episodul 15

Îmi voi lua o vacanță. Așa voi putea sta o vreme cu Carolina.

- Ne vedem acasă. - Sigur, dragă.

Tocmai a pierdut un copil. Și acum moare.

Carolina. Ce voi face ?

- Nu e corect. - Nu. Spune-mi ce pot face.

Ajută-mă. Nu e de ajuns pentru mine.

Vreau și alte opinii. Îl voi întreba pe toată lumea.

Nu o voi lăsa să moară așa.

Aș vrea să pot muri în locul ei.

Alo ?

- Bună ziua. - Bună ziua.

- Bună ziua. - Salut.

Ce se întâmplă ? Prea multă emoție ?

Dispnee și hipertensiune ușoară.

Pacienta Maddalena a ajuns la Urgențe din cauza unei severe lipse de aer.

A avut pneumonie, așa că au trimis-o aici. Are hemoglobina scăzută.

Am avut pneumonie acum un an.

Au spus că voi fi slăbită după asta.

Dar nu mi s-a mai întâmplat asta. Nu puteam respira.

S-a întâmplat brusc, fără motiv ?

Alergam pe câmp. Mergeam spre casă.

Tata a spus că ultimul ajuns nu va primi prăjitură.

Nici măcar nu am ajuns la jumătatea drumului.

Dar acum ești mai bine.

Intrați, doamnă.

- Bună ziua. - Salut.

- Eram la Terapie Intensivă. Scuzați-mă. - Nu-ți face griji.

- Salut. Cum te simți ? - Mai bine, mamă.

- Mulțumesc. Puteți merge. - Sigur.

- Copii, veniți la bunica. - O poți vindeca ?

Nu e nimic, vei vedea. Mergeți la bunica.

Un episod de dispnee cu antecedente de pneumonie.

- O voi ajuta să se ridice. - Da, sigur.

A fost doar un moment. Nu poate fi pneumonie.

Maddalena a avut mereu dificultăți de respirație.

Are anxietate, nu-i așa, domnule doctor ?

- Bine. Dr. Giordano, ecograful. - Da.

Aud un șuierat mic. Mai bine să verificăm.

Știam. Nu vom mai putea merge.

Tabăra este peste cinci zile. Sigur că vom merge.

- Mergeți în tabără în luna de miere ? - E pentru copii.

Le-am promis, însă rulotele sunt scumpe.

Și e greu să lăsăm ferma. Am animale.

Suntem singuri. E o afacere mică.

Fratele meu va veni să ne ajute săptămâna viitoare.

Domnule doctor, e acum sau niciodată. Credeți că vom putea merge ?

Are plămânii afectați, asta se putea întâmpla.

Sunt efectele pneumoniei de anul trecut.

Când a fost ultima tomografie ? Am putea face alta.

Ultima nu e veche.

Singurul lucru nou este hemoglobina scăzută.

Eu m-aș concentra mai întâi pe asta.

Anemia, împreună cu problemele pulmonare,

ar putea cauza dispnee, ca în cazul Maddalenei.

Dacă rezolvăm anemia, dispneea ar putea dispărea.

Exact. Și dacă e așa, cu cât începem mai repede,

cu atât mai repede va putea merge în tabără.

Foarte bine. Să vedem de unde provine anemia. Aveți vreo idee ?

Globulele lui roșii sunt mari.

Ar putea avea niveluri scăzute de vitamina B12 sau acid folic.

Poate din cauza unei probleme stomacale.

Să începem să verificăm nivelurile de B12 și acid folic.

Apoi vom verifica microbiota.

Trebuie să ne asigurăm că nu este ficatul sau vreo boală autoimună.

- Bine. - Să facem o endoscopie.

Voi trimite pe cineva să o facă.

- Lazzarini, poți face o endoscopie ? - Da. Lăsați-mă să termin acest raport.

Bine. Giordano îți va spune ce să faci. Dar vreau să te întreb altceva.

Te-ai decis deja ce vei face după specializare ?

Mi-ar plăcea să te angajez ca medic intern.

- Mai am o lună. - Dacă accepți, pot să o amân.

Dacă nu, va trebui să găsesc pe altcineva. Ne lipsește personal.

Și dacă nu vreau să lucrez într-un spital public ?

Nu ar fi trebuit să alegi Medicină Internă.

Un prieten are o clinică în Bruxelles. Plătesc bine și am nevoie de bani.

Toată lumea are nevoie de bani. Dar asta nu poate fi motivația ta.

Nu, dar așa aș putea pleca din Milano.

- Nu am plecat niciodată de aici. - Ai putea face o diferență aici.

Înainte să uit, l-ai văzut pe Amedeo ? Au trecut deja 60 de zile.

Ajută-mă să-l întorc, te rog.

Liniștește-te. Cât timp Teresa e aici, nu vei face escare.

E timpul să cerem consiliului să îi certifice moartea cerebrală.

Și tu trebuie să o faci.

Hemoragie cerebrală cauzată de un accident de circulație.

Tomografia nu a arătat nimic.

După două luni de încercări, creierul nu dă semne.

În regulă. Mulțumesc.

Ne vor anunța când vin.

Trebuie să anunțăm și familia.

Nu-ți face griji, o voi face eu. I-am pregătit deja, știu.

Ce trist. Nimeni nu ar trebui să moară atât de tânăr.

- Îmi pare rău, șefu'. - Nu-mi spune șefu'.

Ai dreptate.

Cel puțin Amedeo va salva viața altcuiva.

- Giorgia. - Da.

Andrea. Am vorbit cu un prieten din Pavia.

Tocmai s-a întors din New York.

Mi-a povestit despre un centru experimental pentru cancer.

Testează un tratament pentru tipul de tumoră pe care îl are Agnese.

În ce departament este ? Care e numărul ?

Da, acesta este numărul doctorului. Cred că îți va putea oferi câteva răspunsuri.

Doctor. E un pacient nou, dar nu e nimeni disponibil.

Cui să i-l aloc ?

Doc. Sunt liber pentru endoscopie, dar nu o găsesc pe Dr. Giordano.

Îmi povestești despre caz ?

Eu voi face endoscopia. Ai grijă de acest pacient.

E pacient de la Ortopedie. E un bătrân cu o posibilă infecție nosocomială.

Va fi complet în grija ta.

Ca primul tău pacient.

Ce se întâmplă ? Încearcă să mă corupă ?

Vreau să-ți arăt că ai putea face o diferență.

SPITALUL L.G. NEW YORK MAURICE SHORE

Bună, Agnese. Nu, doar voiam să știu de tine. Cum ești ?

Sunt aici de o lună. Mai întâi operația, apoi fractura.

- Și acum sunt bolnav. - Știu, domnule Gianfranco.

Este posibil să contractezi o infecție în ciuda protocoalelor sanitare.

- Mai ales la pacienții în vârstă. - Nu sunt un bătrân.

Sunt un bătrân decrepit.

Copiii mei au avut dreptate să mă trimită la un... Cum se numește ?

- Azil. - Azil.

- Acolo ți s-a rupt femurul ? - Da.

- Cum s-a întâmplat ? - Cine știe ?

Am căzut singur, brusc. Ca un sac de cartofi.

Ți-am spus, sunt un bătrân decrepit.

E acolo de doar câteva luni.

Copiii mei locuiesc în străinătate. Și-au făcut griji. Nu voiau să fiu singur.

Dar sunt bine, pe bune.

Aș putea să-mi fac prieteni cu alți bătrâni decrepiți ca mine.

Dar nu știu. Sunt eu. Mă comport ciudat.

Când sunt acolo, nu vreau să fac nimic. Mereu mă simt slab.

Și acum sunt aici. Mă înrăutățesc tot mai mult.

În acest moment, boala este cea care îl slăbește.

Trebuie să identificăm rapid infecția.

Bine. Deci îmi vei da încă un comprimat.

E singurul lucru pe care îl fac medicii.

Sunt de acord, nu e bine să iei prea multe medicamente.

Așa că voi încerca să mă gândesc la un alt tratament pentru dumneavoastră.

Să încercăm.

Poftiți.

Veste bună. Nivelul dumneavoastră de B12 este foarte scăzut.

Asta indică o anemie importantă.

- Și asta e veste bună ? - Ei bine...

Da. În cazul dumneavoastră, anemia poate cauza dispneea.

Anemia dumneavoastră nu este cauzată de o altă boală,

ci unei supra-proliferări de bacterii în intestinul subțire.

E ceva complex, însă o putem trata cu antibiotice

și suplimente de vitamina B12.

Când anemia va fi rezolvată, și dispneea va dispărea.

Deci, nu e nimic grav ? Maddalena poate merge acasă.

I-aș da tratamentul și aș monitoriza-o câteva zile.

Să se odihnească. Când plecați ?

- Avem rulota marți. - Bine.

Luni îi vom verifica hemoglobina și îi vom da drumul. E în regulă ?

- Mulțumesc. - Mulțumesc.

Colegul american mi-a trimis un articol. Ai avut dreptate.

Ei fac ceva complet diferit.

Îmi voi face timp să-l citesc. Mulțumesc mult, Enrico, chiar.

Intrați.

- Doctore. - Da ?

Vreau să vă vorbesc despre pacientul meu, Gianfranco.

Sigur, pacientul tău. Începe cu cultura pentru infecție.

Nu, am făcut deja asta, sigur.

- Ai făcut. - Și dumneavoastră m-ați testat.

Ce se întâmplă ?

Gianfranco vine de la un azil de bătrâni.

Am verificat tratamentul pe care îl primea

și am observat că i s-a administrat benzodiazepină.

Cred că asta e cauza rupturii femurului. Și citez:

„A căzut ca un sac de cartofi”. Nu avea forță.

Nu am avut un alt pacient de la un azil care folosea benzodiazepine ?

Exact. De la același azil de bătrâni.

Este la un kilometru și jumătate. De asta primim pacienții lor.

Deci l-am întrebat pe Gianfranco și mi-a zis că le dau la toți.

La toți.

- Cum e posibil ? De ce ? - Nici o idee.

Dar cred că ar fi interesant să găsim legătura

între benzodiazepine și bolile din spitale.

Cum ar fi fractura. Luarea acestor medicamente

poate avea consecințe inimaginabile. Ei nu știu asta.

- E adevărat. Propune o investigație. - Nu.

Nu, după ce am absolvit,

mi-am promis să studiez cât mai puțin posibil.

Dar ar putea fi important.

Sunt sigur că, dacă e important, veți folosi bine informația.

Nu e necesar. Zic că mă vor externa curând.

Poate luni.

E un doctor tânăr, însă e destul de bun.

Foarte bine. Trimite-le salutări copiilor din partea bunicului lor.

- Pa. - Sunt „destul de bun”.

Dar nu am spus niciodată că îl voi externa luni.

Am găsit cauza infecției sale.

E Staphylococcus aureus. Unul dintre cei mai răi.

Dar acum că știm, putem începe cu antibioticele.

Bine, sunt gata. Mergem. Încă un comprimat nu va face diferența.

Nu e vorba de comprimate. Trebuie să depuneți efort pentru a vă îmbunătăți.

Nu-mi spune să mă rog. Am încetat să o fac când a murit soția mea.

Vorbesc despre fizioterapie, exerciții, o scurtă plimbare zilnică...

- Urăsc fizioterapia. - Gianfranco.

Bine. Dacă e necesar, o voi face.

Pot vorbi cu fiul dumneavoastră dacă doriți.

Nu, vă rog, nu.

Doar îl veți face să-și facă griji.

Nu am vrut niciodată ca viața mea să o afecteze pe cea a copiilor mei.

Și nu voi începe acum.

Bine.

Șefu'. Au sunat de la conducere.

Comisia pentru declararea morții cerebrale a lui Amedeo va veni luni.

Bine, voi fi acolo luni.

Și te iert că mi-ai spus șef

dacă îmi spui că mâine va fi o zi liniștită.

- Am nevoie de o zi să-mi văd soția. - E în regulă. Mâine...

E o vineri ciudată. Nu lipsește nimeni și nu sunt pacienți noi.

- Vom fi bine. - Bine.

Altceva. Lasă asta la administrație.

Secretara se ocupă de cererile de investigație.

Da, șefule.

Știe că sunt o persoană învechită.

Destul. Nu alergați aici.

Salutați-l pe doctor. Bună ziua, domnule doctor.

Mergeți ! Mergem să o vedem pe mama ! Plecați !

Ține.

70% de rezultate pozitive la pacienți.

Ești pacienta ideală ca vârstă,

stare generală, boală. Te vei vindeca.

Mâine îl vom citi bine, vom completa formularul,

vom atașa istoricul medical... Trebuie să facem niște lucruri.

- Dar vei fi bine. - Nu.

Nu spune asta. Vom face tot ce este necesar.

Dar nu-mi spune că totul va fi bine.

Dar curând vom merge la New York. Promit.

3 ZILE MAI TÂRZIU

DEPARTAMENTUL DE ONCOLOGIE HOSPITALUL L.G.

Următoarea sesiune începe în câteva zile. Grupul este deja complet.

Te-au pus pe lista de așteptare.

- Voi intra în următorul grup. - E peste șase luni, Agnese.

Îmi pare rău.

Nu trebuia să vorbesc atât de repede.

- Dar îi voi suna din nou azi. - Și apoi ce ?

Le vei cere să mă recomande ? De ce ar face-o ?

- Mamă. - Vin imediat, dragă.

Voi face tot ce este necesar, Andrea.

Mai întâi operația. Îți promit că, peste șase luni, voi fi încă în viață.

Trebuie să plec.

- Aceasta este informația. - Bine, perfect.

Arată-mi celelalte date.

- Poftiți. - Mulțumesc.

- Ce au decis ? - Cred că nimic încă.

În general, așteaptă încă o săptămână pentru a lua decizia finală.

Dacă nimic nu se schimbă, vor declara că are moarte cerebrală.

- De ce ? Nu se va schimba nimic. - E ca să vadă că au încercat.

Nu e o decizie simplă, chiar și în cazuri evidente ca acesta.

Cum e pacientul tău ?

După patru zile de antibiotice, partea cea mai grea a trecut.

- Bine. Giordano, să facem tururile. - Da.

Sunt zile când pare un om diferit.

Nu trebuie să fie ușor cu situația soției sale.

Lucrurile astea te schimbă pentru totdeauna.

Asta e. Așa.

Gianfranco.

- Mi-ai spus că trebuie să merg, nu ? - Da.

Eram foarte bine, dar se pare că azi sunt mai rău.

L-am găsit la bar în timp ce așteptam.

- Mulțumesc, Vincenzo. - Valerio.

Da, Valerio.

Noroc în călătoria ta.

- La revedere, copii. - Mulțumesc mult.

- Haideți, copii. - Gianfranco. Dar...

- Are febră mare. - Nu.

Liniștește-te. Teresa, vino.

- Pe aici. - Gianfranco. Ce se întâmplă ?

Anemia a scăzut destul de mult.

Va trebui să continue pentru câteva zile.

Când se întoarce, asigurați-vă că îi verificați hemoglobina.

Da.

- Arăți cam palidă. - Sunt aici de zile întregi.

- Sunt obosită să stau în pat. - Ridică-te o secundă.

Ai putea să tușești ?

Din nou.

Sâsâitul persistă, chiar și după anemie.

Poate e boala pulmonară cronică.

- Plecăm mâine. - Da, dragă.

Ne vom asigura că nu se obosește. Va fi bine.

Asta înseamnă că nu plecăm ?

Totul va fi bine.

Domnule doctor. O externăm ?

- Nu. Trebuie să mai facem niște analize. - Dar...

Pregătiți radiografia, gazometria și tomografia.

- Ce vom face ? - Ce a spus doctorul.

- Da, ce a spus. - Valerio.

Domnule doctor. Un moment.

Nu puteți pleca așa. Maddalena poate pleca sau nu ?

- Deocamdată nu. - E grav ?

Trebuie să mai fac analize ca să aflu.

Dar e mai bine, nu ?

Ar fi trebuit să fac asta de la început. Am greșit.

Acum e prea târziu. Vom pierde banii dacă nu plecăm mâine.

Vom pierde ocazia. Dumneavoastră nu vă pasă.

- Ba da, îmi pasă. - Găsiți o soluție !

Nu puteți să vă comportați ca un prieten și apoi să spuneți că ați greșit !

Aveți dreptate. Nu e prima mea greșeală, însă voi încerca să o repar.

Și dacă greșiți din nou ?

Maddalena ar fi putut contracta o infecție aici.

Cu cât plecăm mai repede, cu atât mai bine.

Nu ar fi trebuit să mă comport ca un prieten, pentru că nu sunt.

Eu sunt doctorul. Și soția dumneavoastră este pacienta mea. Eu iau deciziile.

Dacă vreți să plecați, plecați, însă nu recomand.

Nu l-am auzit niciodată vorbind așa.

Uneori este cel mai bine pentru pacient.

Dacă pleacă... Nu va fi.

Probleme cu pacienta ?

Nu mai are anemie. De ce să o reținem ?

- Dacă există ceva ce... - Există ceva, dar nu o pot obliga.

Nu ar trebui să fac nimic în acest moment.

Ce se întâmplă ?

Hei.

Poți vorbi cu mine.

- Agnese va muri, Marco. - Nu spune asta.

Nu spune asta. Există tratamente.

Există unul. Ar putea să-i facă bine.

Este experimental.

Dar următorul stagiu este peste șase luni.

Până atunci, va fi într-o altă etapă și nu va mai fi tratabilă.

Momentul este acum. Dar acum nu este posibil.

În regulă. Dar lucrurile se pot schimba în continuare.

Și nu poți renunța până când nu se termină.

Dacă există ceva ce pot face, sau ce putem face,

spuneți-mi, și o voi face.

Anunțați-mă dacă pacienta decide să plece.

Îmi voi lua o pauză. O să recuperez niște lucruri.

Nu știu, poate am exagerat cu exercițiile.

Doar că m-au făcut să mă simt mai bine.

Gianfranco, i-a crescut febra. Nu a fost din cauza exercițiilor.

Asta înseamnă că îmi veți da mai multe medicamente.

- Trebuie să aveți și pentru mine. - I-am dat un antitermic.

Deocamdată aș dori să-i facem o ecografie.

Destul. Când ies de aici, Vreau să mă întorc acasă.

Trebuie să găsesc o modalitate să le spun copiilor mei.

Sigur vor înțelege.

- Sper să înțeleagă. - Foarte bine.

Este endocardită acută. A afectat valva aortică.

Trebuie să acționăm imediat pentru a înlocui valva.

Dar are peste 70 de ani.

- Da. - E slăbită. Încercați cu medicamente.

Marco, valva nu mai funcționează.

Infecția se extinde și are insuficiență aortică.

- Mi-e teamă că... - Ce ?

Dacă așteptăm ca medicamentele să funcționeze, ar putea muri.

Ar putea muri și la operație. Vrei să riști ?

CERCETARE INOVATOARE MARE EXPERIENȚĂ

Administrația spune că nu răspunde la telefon.

Nu era dispusă.

Au câteva întrebări despre cercetarea pe care doriți să o prezentați.

Mi-au spus despre ce este vorba, și...

Cred că știu ceva despre subiect. Dacă vă interesează.

Despre utilizarea benzodiazepinelor ?

Înainte să lucrez aici, am fost într-un azil de bătrâni.

M-au concediat când au început să le dea benzodiazepine.

Multe centre sunt gestionate de cooperative.

Sunt mai multe în Lombardia care administrează zeci de aziluri.

Cooperativa a introdus protocoale noi de sănătate acum câțiva ani.

Protocoalele foloseau benzodiazepine

ca terapie de bază pentru toți pacienții.

Deci e adevărat. Dar ar fi trebuit să existe un studiu clinic.

Desigur. Protocolul a fost autorizat de medicul responsabil.

Dar există o explicație mai simplă.

Benzodiazepinele îi fac pe pacienți mai docili.

Petrec mai mult timp în pat. Au nevoie de mai puțin ajutor.

Și asta înseamnă că au nevoie de mai puțin personal.

- De asta te-au concediat ? - Nu a fost motivul oficial.

Dar de atunci, sunt mai mulți pacienți și mai puține posturi libere.

Un mare câștig pentru cooperativă.

- Cine e medicul responsabil ? - Lucrează pentru Regiune.

Alberto Bramante.

Sigur. Șeful meu. Dar e o persoană bună.

Dacă e adevărat, directorii cooperativei

ar fi trebuit să folosească rezultatele muncii tale.

- Nu mai lucrez pentru acea cooperativă. - Protocoalele tale sunt încă în vigoare.

Oricum ar fi, benzodiazepinele existau deja.

Tot ce am făcut a fost să sistematizez practici deja existente.

- Nu asta mi s-a spus. - Știu. Uneori, din păcate,

când cineva își pierde locul de muncă, caută pe cineva pe cine să învinovățească.

Mă bucur că ai venit.

Dar, după cum vezi, nu se justifică investigația pe care vrei să o faci.

Dar spune-mi, cum e soția ta ?

Rău, din păcate.

Există un tratament în Statele Unite, dar e pe lista de așteptare.

Mi-ai putea da rezultatele folosirii benzodiazepinelor

- înainte de protocoalele tale ? - Cred că nu le am.

Dar ai studiat aceste practici.

Asta s-a întâmplat acum ani de zile, Andrea.

Da, ai dreptate.

Cred că această investigație ar putea avea relevanță socială.

- Oricum, am cerut-o deja. - Andrea, uită.

Studiul acela nu va aduce nimic nou.

Eu...

Aș vrea să știu dacă, chiar și fără să știu, am fost responsabil

pentru că am participat la o tendință de a da benzodiazepine bătrânilor.

Nu e o tendință, Andrea.

Cine ți-a băgat nebunia asta în cap ?

Și de ce vrei să afli ?

Ai fi dispus să distrugi cariera cuiva doar ca să o protejezi pe a ta ?

Gândește-te așa.

Încetezi investigația sau te voi distruge, Andrea.

- Alo ? Arhiva Centrală. - Bună. Vorbește Andrea Fanti.

Șef al Clinicii de Medicină de la Ambrosiano.

Da. Cu ce vă pot ajuta ?

Dacă vă cer informații despre utilizarea benzodiazepinelor.

- Mi le puteți da ? - Da, sigur că da.

Mă puteți suna mâine ? Vă voi da informațiile de care aveți nevoie.

Foarte bine, mulțumesc.

Domnule doctor. Pacienta din rulotă.

- A semnat externarea ? - Nu, s-a înrăutățit.

Are 39 de grade febră, tuse cronică, dispnee la somn.

- Măriți oxigenul. - Dar era bine. Cum e posibil ?

S-a molipsit de ceva aici, recunoașteți !

Ieșiți de aici !

Acum.

Am rezultatele gazometriei. E pulmonar.

Are o insuficiență respiratorie acută.

Dar radiografia exclude tumori, efuziune pleurală, pneumotorax.

Masca nu este suficientă.

Pregătiți respiratorul, i-l vom pune după tomografie.

- Camera e gata ? - Da.

Sunt un idiot.

- Și tomografia ? - Au cerut-o.

Uită-te la radiografie, uită-te la opacitatea bilaterală.

Nu e o pneumonie cronică. E ceva nou, acut.

- Aș fi putut să văd asta acum zile. - Eu am insistat cu anemia.

- Tomografia. - Mulțumesc.

Aceeași opacitate. De sticlă mată. Spațiile sunt pline.

Și dacă e sânge ? O hemoragie alveolară difuză.

Nu a tușit cu sânge.

Și dacă acele spații nu sunt pline, ci colabate ?

- Pneumonie interstițială acută. - Scuzați-mă.

Are insuficiență respiratorie.

Terapie intensivă, trebuie să o intubăm. Biopsie pulmonară cu bronhoscop.

Vin acum.

Nu m-ai abandonat.

Nu te-am mai văzut de mult.

Nu, nu l-am abandonat.

Dar am vorbit cu un coleg. Aș vrea să-l operez.

Ce ? O altă operație ? De ce ?

Infecția a ajuns la inima lui.

- I-a afectat o valvă. - Vrei să-mi operezi inima ?

- Nu e prea riscant ? - Da.

Dar e mai periculos să așteptăm să se răspândească infecția.

În regulă. Înțeleg. Nu voi mai ieși niciodată din spitalul ăsta.

Oricum, ar trebui să mă externați.

Nu cred, Gianfranco.

Nici măcar n-ar trebui să fii în spitalul ăsta.

Data viitoare când mergi la bar,

va fi în cartierul lui. Mi-a promis că se va întoarce acasă.

- Nu. N-am promis niciodată. - Atunci promite-mi acum.

Dacă îmi dați consimțământul, îl trec pe listă. O facem mâine.

Biopsia a confirmat pneumonia interstițială.

Ce este ?

O boală pulmonară rară și foarte periculoasă.

Dăunează pereților alveolari, creând țesut cicatricial ireversibil.

- Ireversibil ? - Plămânii ei nu mai au speranță.

Deocamdată îi putem oxigena sângele artificial,

dar singura speranță e să găsim un donator.

Spuneți că soția mea moare de pneumonie ?

Am inclus-o pe lista de transplanturi.

Dar avem nevoie de consimțământul ei, e inconștientă.

Cum este posibil ?

Trebuia să plecăm ! Anemia, vitaminele ! A greșit !

A greșit ! Îmi omoară soția !

Destul ! Facem tot ce ne stă în putință.

Semnați consimțământul.

Ai dreptate.

Voiam să se recupereze, la fel ca ei.

- Și eu am vrut doar să mă uit la anemie. - Nu, e vina mea. Eu...

Nu e adevărat, am fost acolo. E responsabilitatea mea.

E aceeași greșeală pe care am făcut-o cu Mattia.

M-am mulțumit cu explicația cea mai simplă.

Andrea.

Nu doar că mi-am pierdut un fiu.

Am irosit moartea lui pentru că n-am învățat nimic.

Și Maddalena va muri din vina mea.

Nu va muri. Îi putem da oxigen pe o zi. Poate două.

Îi vom găsi un plămân. Vei vedea.

Era unul.

I-a fost dat unui pacient asemănător, însă cu o legătură mai mare cu donatorul.

Așteaptă.

Avem un donator aici.

E unul aici, mama lui ne-a dat consimțământul.

Toate analizele au fost făcute deja.

Plămânul lui Amedeo este compatibil cu Maddalena.

Mâine vom vorbi cu comitetul.

Băiatul are moarte cerebrală. Știm, Andrea.

Lucrurile nu funcționează așa.

Dacă nu i-au certificat moartea astăzi, n-o vor face în 24 de ore.

O vor face când va fi prea târziu.

Ca și cu Agnese.

Momentul e acum, dar nu e posibil.

Dar mai este timp.

Putem găsi alt plămân.

Mergi acasă. Dacă se întâmplă ceva, te voi suna.

Sunt de gardă în seara asta. Eu am cauzat tot dezastrul ăsta.

Jur, Marco... Dacă Maddalena supraviețuiește...

Nu mă voi mai implica niciodată în viața personală a pacienților mei.

Nici ce simt sau ce gândesc. Niciodată.

Asta e empatie. A avea empatie nu e o infracțiune.

- E un lucru bun. - Un lucru bun care doare.

DR. ANDREA FANTI MEDIC ȘEF

Dacă ai venit să mă ameninți, nu o face. Nu-mi pasă.

M-am lăsat purtat.

Am venit să-mi cer scuze.

Și să-ți fac o ofertă.

Nu sunt un infractor, Andrea.

Nu vei găsi nimic ilegal în protocoalele pe care le-am semnat.

E doar perspectiva unui medic, chiar dacă nu o împărtășești.

Dar poate că acest medic nu a vrut niciodată să fie medic.

Vrei o carieră politică.

Exact.

Ar fi mai util să gestionezi programul de sănătate decât să fii medic.

Dar e doar începutul pentru mine.

Și cercetarea ta nu mă va ajuta.

Și pentru ce ?

Pentru a verifica că o practică clinică cu beneficii evidente

ar putea avea consecințe neașteptate într-o zi ?

- Exact. Așa este. - Dar poate că nu este așa.

Să ne concentrăm pe ce se poate face azi. Aici, acum.

Cum ar fi să o salvăm pe Agnese.

Administrez fondurile private ale unei fundații bogate.

Și eu decid ce proiecte finanțează.

De exemplu, aș putea... Da, aș putea crește cu doi

pacienții pentru testele din SUA.

Pentru că Agnese e a doua pe lista de așteptare.

Să fie norocul de partea ta.

Doar trebuie să renunți la cercetare.

Crește presiunea. Trebuie să menținem plămânul în viață.

Bine. Da.

Voi anunța consiliul.

Unde ai fost ? Eram îngrijorată.

De ce ? Sunt doctor, e normal să întârzie.

- De obicei îmi spui sau mă suni. - Azi nu am putut.

Îmi pare rău. Sunt cam obosit.

Spune-mi.

O duc pe Maddalena la operație.

Duc celelalte organe în locuri diferite.

Ți-am spus, nu ? Doar trebuia să așteptăm.

Ai fost tu.

Sigur.

Am confirmat moartea, am sunat consiliul și...

am început procedura de transplant. Da.

Uită-te la mine, Marco. Ești medic.

Jură-mi că nu l-ai ajutat pe Amedeo să moară.

La ce te referi ?

Ce crezi că sunt ?

Nu-mi vei spune niciodată dacă ai făcut-o, nu ?

Poate nu. Dar nu știu, pentru că nu am făcut-o.

Și dacă aș fi făcut-o, aș fi salvat o viață care urma să se piardă.

Asta nu ar fi demn de un medic.

Agnese. Carolina, spune-mi. De ce ești trează ? E târziu.

Agnese, dă-mi-o din nou pe Carolina.

Spune-i că mă întorc. Bine, da.

S-a întors în pat.

Avea coșmaruri. A visat că ai murit.

Scuze că te-am sunat. Ea voia să-ți audă vocea.

Ai făcut bine.

Cum e pacienta ta ?

Va supraviețui.

Andrea, pot să încerc. Îți promit că voi face tot posibilul.

Dar știm că e puțin probabil să supraviețuiască.

Tocmai și-a pierdut un frate. Cum îi vom spune că își va pierde mama ?

Cum ?

Dacă accept, trebuie să o incluzi în grup chiar acum.

- Îmi dai cuvântul tău ? - Le-am dat deja numele ei.

Așteaptă doar finanțarea. Îți pot arăta emailul, dacă vrei.

Cuvântul meu pentru al tău.

Mă duc să iau un zbor.

Bună ziua, Andrea Fanti la telefon.

Am sunat ieri pentru informații despre azilurile de bătrâni.

Nu, stați. Nu mai am nevoie.

Am decis să nu fac studiul.

Foarte bine, mulțumesc. La revedere.

Da. Nu, spune-le că a apărut ceva.

Spune-i asistentei că nu știu la ce oră mă întorc, da ?

Mulțumesc.

Aici e pașaportul. Am cerut deja viza pe net.

E în regulă, dar aș putea pleca mâine.

Este primul zbor spre New York. Trebuie să ajungi cât mai repede.

Trebuie să te cunoască și să-ți facă niște teste.

- Nu-mi vine să cred că am avut atâta noroc. - Astea se mai întâmplă.

Poate au un nou finanțator sau și-au mărit echipa.

Ar trebui să fim fericiți, Agnese.

Și de ce tu nu ești ?

De ce spui asta ?

Poate sunt nervos. Vreau să iei zborul acela.

Când vei merge acolo ?

Voi aranja tot la spital, cu Carolina și...

Fișa ta medicală.

Exact. De aceea am recomandat operația.

În ciuda ultimelor sale probleme, este în formă bună.

Sigur. Da. La revedere.

Vrea să vorbească cu dumneavoastră.

Alo ? Sunt aici. Da.

Nu, nu e nevoie. Ți-am spus deja.

Nu e nevoie să vă grăbiți. Sunt pe mâini bune. Da.

Sigur, mi-ar face plăcere. Foarte bine. La revedere.

La revedere.

Spune că au găsit un zbor pentru diseară.

E bine, nu ?

În sfârșit va afla că este în recuperare.

Mulțumesc că i-ați explicat totul atât de amabil.

Este parte din munca mea.

Trebuie să-i promiți că îi vei spune.

Da. Deja am decis.

Vreau să mă întorc acasă.

Și te voi invita la cină.

Și nu vreau să mă laud, dar fac un pui cu curry excelent.

Când copiii noștri ne-au spus că vor

să studieze în străinătate și apoi să lucreze în străinătate,

soția mi-a spus că voi suferi din cauza asta. Dar eu nu.

I-am susținut mereu. Și știu că am făcut ce trebuie.

Da, dar... Nu aveam idee că voi suferi atât de mult.

Trebuie să-mi promiți că nu le vei spune.

- Vă promit. - Mi-ar plăcea

să fie acum la Milano. Să fiu bunic.

- Cu nepoții mei... - Gianfranco.

Sunt sigur că nimeni

nu s-a gândit la...

- Asta. - Azilul de bătrâni.

E în regulă, dar nu vă forțați. Transpirați.

Vă doare pieptul ? Simțiți durere ? Nu ?

Dar... M-am înșelat.

Mă doare stomacul. M-am înșelat. Eu...

Face un stop cardiac !

Rămâi cu mine. Rezistă.

Rămâi cu mine.

Unu, doi, trei, patru, cinci, șase.

Șapte, opt, nouă, zece.

Cincisprezece... Hai !

Șaisprezece, 17, 18, 19, 20.

Douăzeci și unu, 22, 23, 24, 25.

Rămâi cu mine, da ?

Unu, doi, trei. Descarcă.

Din nou. Descarcă.

- DR. A. FANTI. - MEDIC ȘEF

- Pot vorbi cu dumneavoastră ? - Intră.

Nu a fost niciodată pentru bani. Îmi place mult meseria asta.

Dar trebuie să-mi întrețin sora. Are Sindromul Down.

Suntem gemeni. Trebuie să-i dau totul

pentru că nu mai avem părinți.

- Vei merge la Bruxelles. Înțeleg. - Dimpotrivă.

Am decis să rămân.

Își petrece aproape tot timpul într-un centru pentru acea boală.

Locuiește cu mine. Viața ei, lucrurile ei, tratamentele ei...

E greu, dar decidem totul împreună.

Nu aș lăsa niciodată pe cineva care nu o cunoaște să aibă grijă de ea

în timp ce eu plec să câștig bani și să am o carieră.

Bine.

- Cum e pacientul tău ? - Infecția a devenit endocardită.

A făcut un atac de cord înainte de operație.

Dar am reușit să-l salvez.

Nu va mai fi același.

Este o consecință foarte gravă pentru o fractură.

Poate benzodiazepinele din aziluri

ar trebui considerate un factor de risc social, nu ?

Nu cred că există suficiente dovezi pentru un studiu.

În regulă.

Sperăm că vom putea salva și pe următorul.

Ai făcut o diferență, Lorenzo.

Pentru că dumneavoastră mi-ați fost mentor toitști acești ani.

Deci... Mulțumesc.

Mă bucur că rămâi.

Poți pleca.

- DR. A. FANTI. - MEDIC ȘEF

20 DE ZILE MAI TÂRZIU

A salvat familia noastră. Nu știu cum să vă mulțumesc.

Doar ne făceam treaba.

Am vrut să-l salutăm pe Dr. Fanti. Nu l-am văzut.

Nu e aici azi. Pleacă spre New York.

Dar îl veți putea vedea la control.

- Da. - Mulțumesc.

Mulțumesc din nou. La revedere.

- Hai. - Hai.

La revedere, domnule doctor. Mulțumesc.

Cred că Fanti nu se mai întoarce.

Ce ? De ce ?

Șefa de nursă m-a trimis în biroul lui să caut ceva,

și a luat tot cu el. Cu excepția halatului său.

A smuls eticheta cu numele lui.

Spune-mi, ce s-a întâmplat cu halatul ?

Nu trebuia să vii. Deja am demisionat.

Despre ce vorbești ?

Ascultă. Știu că treci printr-un moment dificil.

- Dar nu poți... - Nu pot fi medic.

Am trădat jurământul hipocratic, înțelegi ?

- Cum ? - Nu pot să-ți spun, e în regulă ?

Scuze, trebuie să plec.

A fost pentru bani ? Ai ucis pe cineva ?

Nu cred, te cunosc. Poate a fost o decizie grea.

Nu am făcut ce ar trebui să facă un medic.

Da, dar... Asta se mai întâmplă !

Trebuie să mergi mai departe.

E adevărat.

A trebuit să iau o decizie grea.

Mi-am trădat principiile

și am acceptat o înțelegere ca să salvez o mamă.

Dar nu aș fi făcut-o pentru Maddalena.

Și ea e mamă, nu ?

Dar când a fost vorba de soția mea,

nu am ezitat niciun moment să-mi trădez principiile.

În regulă, ai făcut-o pentru Agnese. Și ce ? E de înțeles.

Nu e ! Mi-am prioritizat interesele personale.

Și știi ce ? Aș face-o din nou.

Nu pot să mă privesc în oglindă în fiecare zi și să cred că nu sunt demn de munca mea.

Asta e !

Da ? Dar va trebui să o faci.

Evadarea e prea ușoară. Scuze. Ce vrei să faci ?

Vrei să pleci ? Vrei să scapi nepedepsit ? Pleacă.

Mergi înainte.

Sau poți rămâne. Te vei uita în oglindă în fiecare zi

și vei aminti că trebuie să fii mai mult decât un medic,

trebuie să fii un soldat al medicinei.

Când ai ajuns în New York, erau și mai ciudat.

ASTĂZI

Dar descoperisem deja de ce,

mă întâlnisem cu Bramante.

Testul a ieșit bine.

Mă întorc mai târziu.

În regulă. Mulțumesc.

El era acolo să supravegheze proiectul pe care l-a finanțat.

Credea că știu.

Ce bine să te văd. Salut. Ce mai faci ?

Bine. Zic că reacționez bine la tratament.

Dar ce faci aici ?

Supraveghez un proiect pe care îl finanțăm.

- Ești un finanțator ? - Scuze.

Andrea nu ți-a spus ? Nu sunt finanțator.

E fundația pe care o administrez.

M-am bucurat să te văd. Sper să te recuperezi curând.

Mulțumesc.

Atunci am știut că nu am intrat la teste din noroc,

ci pentru că tu ai acceptat un târg.

M-a surprins că n-ai spus nimic.

Nu-mi venea să cred că ai făcut asta fără să mă întrebi.

Nu se mai întâmplase așa ceva. Deci ți-am spus în New York.

Ți-am spus lucruri groaznice,

dar ai reacționat fără nicio urmă de emoție.

Nu mi-ai spus niciodată despre târg și nici despre cercetare.

Te-am lăsat acolo în mijlocul unui tratament atât de delicat ?

Te-am alungat. Nu voiam să vorbesc. Voiam doar să pleci.

Și a doua zi, te-ai întors.

La început am crezut că era o criză temporară.

Că o vom rezolva când mă voi întoarce din New York.

Dar tu ai mers mai departe.

Nu ți-ai iertat niciodată.

De atunci, singurul lucru pe care l-ai lăsat să intre în viața ta a fost medicina.

Te-ai transformat într-o persoană diferită.

Ai devenit Dr. Fanti pentru toți.

Prințul bastard.

Dar când ai făcut amnezie și totul a dispărut,

te-ai întors cum erai. Și mi-a plăcut. De fapt, mi-a plăcut prea mult.

Ai inventat aventura ta cu Bramante.

M-ai făcut să te urăsc.

Ai lăsat să te șantajeze pentru a mă îndepărta de adevăr.

Pentru că te-a rănit mult, Andrea. Ne-a rănit pe toți...

E ca și cum ți-ai fi pierdut sufletul când ai renunțat la cercetare.

Așa că, atunci când amintirile tale au început să revină, mi-a fost frică

că totul se va repeta.

Nu se va mai întâmpla, iubito.

Am capacitate prefrontală, îți amintești ?

Singurul lucru care contează este să te văd zâmbind.

Am lăsat acel om să profite de tot ce ni se întâmpla

și eram pe cale să fac aceeași greșeală. Dar s-a terminat acum, Agnese.

Cred că chiar știu despre ce era vorba în cercetare.

Cred că cineva de la spital o face deja.

Voi repara totul.