Original subtitles

"BESTIA DIN SPAȚIU".

Traducerea şi adaptarea, Raiser.

- Pot să-mi mai dai unul ? - Desigur.

- Haide. Și mie mi-e sete. - Vin acum.

Oprește-te din băut !

Mai mult, mai mult !

După șase luni pe asteroizi, merităm să ne îmbătăm !

Eram în pat cu o prințesă pe Alfa Centauri...

Când dintr-o dată...

O prințesă, într-adevăr ?

Grăbeşte-te. O sticlă de lapte Uranus.

Cât de nepoliticos ! Fiu de cățea venusiană !

Îmi pare rău, ei mă așteaptă la masă.

Îmi pare rău, prietene, dar nimeni nu te așteaptă !

O sticlă de lapte de Uranus, am spus !

Atâtea bastioane frumoase pe această planetă !

- Care e numele tău, viziune cerească ? - Eu sunt Şondra, dar tu ?

Numele meu este Juan.

Și, după cum îţi poți da seama, sunt membru al asociației comerciale.

La asociația comercială suntem experți

în judecarea femeilor.

Ai ceva special. Eşti fabuloasă !

Pot să-ți cumpăr o băutură, omule spațial ?

Nu-mi sparge asteroizii !

Cele drăguțe se lasă întotdeauna greu !

Ești pe cale să descoperi noi limite ale cerurilor,

pentru că un localnic din Alfa Centauri

m-a învățat câteva tehnici de dragoste care...

- Îmi pare rău pentru tine. - De ce ?

Pentru că eu am văzut-o primul.

- Ce tip hotărât ! - Nu suport oamenii din comerț.

Acela a fost un adevărat necinstit.

Nu era suficient de bun pentru tine.

Și tu ? Crezi că tu ești ?

Desigur.

Un om care reușește să se întoarcă de pe Rutilus e capabil de orice sarcină.

Rutilus ? Nu cunosc această planetă.

Ce este atât de special la asta ?

Nu este o planetă ! Este un asteroid pustiu înroșit.

Ai văzut vreodată fundul unui mandrin ?

Într-adevăr ? Ei bine, îți dă o idee.

Când mă gândesc la timpul petrecut în acel iad...

... încă nu știu cum am făcut-o !

Ai stat mult acolo ?

- Din păcate, am stat. - Mai bine tu decât eu.

- De ce te-ai dus acolo ? - Să caut blestematul de Antalium.

- Antalium ? Ce este ? - Este un metal foarte rar.

Dar nu știu pentru ce le trebuie, este un secret militar.

Asta este de necrezut !

Ai mers până acolo după niște metal și nici nu știi de ce ?

Am devenit obsedat de o idee.

Eram un grup de șase cercetători, toți bărbați.

Nici măcar nu am putut fi consolaţi de masturbarea mentală.

- Ai încercat să o faci manual ? - Dacă am încercat să o fac manual ?

Du-te să ţi-o tragi.

Asta a fost intenția mea, dar nimeni nu s-a oferit !

- Este atât de puternic ! - A mers pe o cale greșită ?

La urma urmei, ești o persoană drăguță.

Instinctele îmi spun că ești soldat.

Exact, sunt căpitanul unei nave spațiale.

Ce îţi mai spun instinctele ?

Acum că mă gândesc la asta,

acel comerciant mi-a spus că s-a întors din Lorigon ieri

și a găsit Antalium acolo.

În caz că nu ți-au spus la școală,

Lorigon este una dintre cele mai îndepărtate planete,

parte a unui sistem care nu a fost niciodată explorat.

Dacă asculți oamenii ca el,

vei ajunge mereu să rămâi în frig, fără nimic.

Și eu unde aș ajunge dacă te-aș asculta ?

Sus, la etaj desigur ! Pe un pat confortabil.

Vino aici, o să-ți dau o lecție !

Ce legătură are asta cu tine ?

Nu te mai luptă acum.

Nu este mai bine să-ți păstrezi forțele pentru ceva mai distractiv ?

Ce vrei să spui prin "mai distractiv" ?

Să faci dragoste, desigur.

Am mereu putere pentru asta. Vrei să mergi sus ?

Ce se întâmpla ?

- Ce s-a întâmplat ? - Nimic, nu-ți face griji.

De ce ai țipat ?

Am avut un vis foarte ciudat.

A fost un coșmar ?

Este la fel, aproape în fiecare noapte. Îmi afectează viața.

De vreme ce m-ai trezit...

de ce nu-mi spui despre asta.

Doar dacă promiți că nu mă iei în râs.

Ei bine... întotdeauna începe cu mine mergând într-o pădure ciudată.

Nu ca cele de pe planeta asta.

Te plimbi prin pădure și apoi ?

Într-o poiană adâncă în pădure

văd o clădire uriașă,

ca un castel nelocuit de mult,

şi... apoi sunt în interiorul castelului,

mă plimb prin sali imense

care par pustii şi ameninţătoare.

Dar ascuns în întuneric

trebuie să fie ceva rău,

pentru că simt adânc în mine

privirea înghețată și crudă a cuiva care se uită la mine.

Apoi scena se schimbă

și deodată sunt la un banchet.

Stau la o masă imensă care a fost așezată

și nu sunt singura.

Sunt multe alte persoane care stau la masă.

Gazda noastră stă în stânga mea.

Este un bărbat fermecător.

Poartă o rochie frumoasă...

Cu broderii minunate.

Și apoi ?

Apoi ieșim afară, suntem în pădure

și el mă duce la niște copaci

unde nimeni nu ne poate vedea.

Începe să mă mângâie

și să mă sărute cu pasiune.

Sunt uluită.

Apoi îmi apucă rochia și începe să-mi descopere sânii.

De fiecare dată, chiar în acest moment,

visul se termină și mă trezesc speriată.

Și nu-mi pot aminti niciodată ce mă sperie atât de mult.

Ce ar putea însemna totul ?

Speram că mă vei ajuta să înţeleg...

Exact, căpitane Madison,

această fiolă a fost plină cu Antalium.

Analiza a demonstrat că nu există nicio posibilitate de eroare ?

Urmați-mă, vă rog.

Acesta este căpitanul Madison, care a intrat întâmplător în posesia fiolei.

Acesta este colonelul Wilson, comandantul flotei galactice.

După cum știți, Antalium este rar

și este necesar pentru a face arme cu neutroni.

Aici era destul pentru o întreagă armată.

Colonelul ar dori să vă spună altceva despre asta.

Căpitane, trebuie să descoperim de unde provine acest metal.

Pentru a stabili acest lucru, tu, singurul care l-ai întâlnit,

trebuie să-l găsești pe acel comerciant și să-l aduci la această bază.

Miroşi asta ?

Pute a militari.

Da, devine din ce în ce mai greu să respiri !

- Bună, iubito ! - Ce ți-ar place să bei ?

- Nu ştiu încă. - Fă-ți timp, noi nu ne grăbim.

- Hai să mergem, atunci. - Bine.

- Lapte de Uranus, te rog. - Bine.

Nu te simți trist când bei singur ?

Ești nouă aici ? Nu te cunosc.

Nu te-am mai văzut niciodată.

Tocmai am aterizat, după o lună și jumătate de călătorie.

La bord erau doar femei.

Dacă urcăm sus în camera mea,

voi recupera timpul pierdut

și vei avea cea mai tare partidă sexuală din viața ta.

Eşti interesat ?

Nu pot acum, dar dacă te întorci mai târziu...

Haide, fă acest act umanitar.

Sunt un om generos... așa că nu voi refuza,

dar înainte de a-ți îndeplini dorința trebuie să întâlnesc pe cineva.

După o lună și jumătate, încă o oră nu mă va ucide.

Îmi pare rău că vă deranjez, dar avem o problemă de rezolvat.

Lunga ta așteptare se va termina în curând,

omul pe care trebuie să-l întâlnesc este chiar aici.

Voi fi tot al tău în curând.

Va dura doar o secundă.

Două secunde.

Nu, două secunde nu sunt suficiente, prietene.

În seara asta nu sunt beat.

- Cred că te voi răni. - Am ceva să te întreb.

- Vei răspunde politicos ? - Încearcă nepoliticos.

Ești foarte lent în seara asta. Haide, încearcă din nou !

- Se poate ? Într-adevăr ? - Desigur. De aceea sunt aici.

- Să-ți dau o lecție bună. - Nu te vei supăra dacă te rănesc ?

- Sărmanul meu nas. - Ți-am rănit nasul ăla mic ? Sărmanul !

Haide, e rândul tău acum !

- Haide. - Dar mă voi îndrepta spre ochiul tău.

Îmi pare rău, te-am lovit în falcă. Ţi-am rupt vreun dinte ?

- Da, aşa ai făcut. Ai trişat. - Nu, nu am făcut-o intenționat.

- Uite aşa. Meciul s-a terminat. - Nu, nu cred.

Atunci vrei să lupți pe bune !

Să mergem Marsha.

În caz contrar, cele două secunde vor deveni două luni. Haide !

Aici erai. Sunt trei clienți pentru tine, du-i la bază.

O voi interoga pe ea și apoi te voi ajunge din urmă. Haide !

Stai pe loc ! Ești arestat !

- Deci ești polițist. - Chiar și așa, oricum aș fi bărbat !

Dar nu sunt polițist, sunt căpitanul flotei spațiale.

- Deci, Marsha, te-ai răzgândit ? - Sunt o femeie de cuvânt !

Și eu sunt un om de cuvânt.

Din păcate, agenții nu l-au putut prinde pe bărbatul care avea fiola cu Antalium.

Tot ce știm este că îl cheamă Juan Cardosa.

Dar ceea ce am aflat de la ceilalți doi

cu detectorul de minciuni este destul de interesant.

Ce ai descoperit ?

Sunt membri al echipajului navei spațiale Uhstar,

care îi aparține lui Juan Cardosa.

Au spus că au găsit Antalium pe Lorigon,

o planetă pe care credeam că oamenii nu au pus piciorul niciodată.

Dacă Antalium este atât de prețios,

de ce nu trimitem o navă spațială la Lorigon...

pentru a cuceri planeta ?

Acesta este exact planul nostru,

iar tu vei fi responsabil pentru a conduce acea navă spațială.

Foarte bine, dar ai putea, te rog, să-mi spui cum aș stabili

dacă există vreun zăcământ de Antalium de găsit acolo ?

Nava ta a fost deja echipată cu un detector de Antalium.

Pot să vă ajut, căpitane ?

Trimite-l pe Tenant Watson chiar acum

cu planul de zbor HZ1224.

Imediat.

În instrucțiunile pe care vi le voi încredința

veți găsi cel mai bun traseu calculat de computerul nostru.

În afară de asta, nu știm altceva despre Lorigon.

- Călătoria obișnuită de plăcere ! - Oh, da.

Aceasta este Camera de Comandă.

Doctor Green, doctorul nostru.

- Bun venit la bord. - Frida Hanckle, operator radar.

Erika Grant, operator computer.

Şondra Richardson, ofițer de navigaţie.

Evident,

sunt foarte calificați, pot chiar schimba rolurile între ei.

Asta este bine. Ne putem începe călătoria.

Începe misiunea !

Ocupaţi-vă cu toții locurile voastre,

de îndată ce suntem pregătiți vom decola.

Încetiniți motorul principal la 40%.

Motorul din stânga redus la minimum.

Introduceți un girostabilizator.

Impulsul de corectare al motorului drept.

- Să părăsim orbita. - Recepţionat.

Unghi alfa 37 de grade. Tangenţă unghiului alfa 12.

Viteza, 6000 de metri pe secundă.

Durata impulsului la putere maximă

pentru a atinge viteza de croazieră, 80 de secunde.

Gata de accelerare în 80 de secunde.

Verificați temperatura motorului principal.

Duza principală, valoare normală. Camera de ardere, valoare normală.

Motorul gata de accelerare.

Programați computerul de zbor la deconectarea automată la 80 de secunde.

Atenţie ! Urmează să părăsim sectorul Vega.

MK31 va intra în spațiu neexplorat într-o jumătate de minut.

Bună !

Eşti surprins ?

- Nu pot nega. Tu eşti ? - Da, desigur.

- Dar nu mai sunt la fel de agitată. - Agitată...

De ce ?

Ei bine... ai un efect însuflețitor asupra mea.

De ce nu mi-ai spus că ești și tu înrolata în flotă ?

Credeam că nu-ți plac femeile în uniformă.

În plus, după cum îţi aminteşti, dragul meu Larry,

odată ce am intrat în camera de hotel eram prea ocupați ca să vorbim.

Ofițerul meu de navigaţie...

pun pariu că te-ai înrolat pentru a găsi planeta visurilor tale.

Se poate.

- Căpitane Madison, căpitan Madison. - Am nevoie doar de o secundă.

- Spune-mi, ce este Erika. - E rândul tău să stai de pază.

În regulă, voi fi acolo într-o clipă.

Du-te și odihnește-te puțin acum.

Peste patru ore va fi rândul tău.

În regulă, aşa voi face.

Locotenent Richardson. Avem o urgență !

Locotenentul Şondra Richardson la camera de comandă.

Locotenentul Şondra Richardson la camera de comandă pentru o urgență 7.

Contactează baza Orio.

- Ce sunt astea ? - Două nave spaţiale, ce altceva ?

- Sunt aliați ? - Nu, nu cred.

- Orio ascultă. - Căpitane Green, te rog. De urgență.

Căpitanul navei spațiale MK31 raportează căpitanului Green. De urgență.

- Trebuie să fie ceva în neregulă. - Green ascultă.

Am stabilit contact radar cu două obiecte neidentificate.

Cred că sunt nave spațiale.

Nave spațiale în acea zonă a spațiului ?

Ești sigur că nu sunt asteroizi ?

Nu, asteroizii nu îşi pot modifica viteza așa cum fac aceste obiecte.

- Ce ar trebuii să fac ? - Încercați să-i contactați.

Acum primesc datele compilate de computerul nostru.

Navele spațiale au același traseu

și viteza lor este mult mai mare decât a noastră.

- Destinație presupusă, Planeta Lorigon. - Lorigon ?

Nimeni nu ar trebui să ajungă acolo înaintea noastră.

- Doboară-i, Madison. - Da, domnule.

Şondra, du-te la computer.

Activați vizierele 7 și 8.

Conectați-vă la baza Orio pe frecvența vizierului 7.

Conexiune realizată.

Gata de acţiune. Viteza de luptă.

Activarea computerului cu arme.

Stabiliți coordonatele.

Introduceți coordonatele țintei.

Coordonatele țintei au fost introduse, Larry.

- Activați laserul. - Laser activat.

Distanța efectivă, 50 mile. Viteză relativă, 07.

20 de secunde până la distanța efectivă de tragere.

Îmi pare rău să-ți spun, fiule de cățea,

că nu vei primi niciodată Antalium înaintea mea !

Nouă...

Opt...

Șapte...

Îmi pare rău pentru Şondra.

Este păcat să o dezintegrăm, dar nu vă voi lăsa să aterizați pe Lorigon.

Patru...

Trei...

Doi...

Unu...

Foc !

La revedere !

Atenţie baza Orio ! Am fost loviţi.

Nu pot controla nava.

Am început să ne învârtim, stabilizatorul giroscopic este blocat.

Localizați sectorul avariat. Acum !

Sectorul doi avariat. Nenorocitul ăla a lovit modulul.

- Activați circuitul de urgență. - Nu mai suport învârtirea asta.

Mi-e rău.

Ce se întâmplă ?

- Reactivați conexiunea. - Conexiunea a fost întreruptă.

- Nu mai putem ajunge în raza lor. - Încercați frecvența radio.

Trebuie să luăm contact din nou.

Prin orice mijloace posibile !

Grăbiţi-vă ! Pregătiți-vă să porniți motoarele.

Propulsia ar trebui să ne stabilizeze și să oprească rotirea.

Două secunde.

Una.

Porniți motorul principal.

Temperatura camerei de presiune atomică atinge un nivel critic !

- Opriți propulsia motorului principal. - Terminat.

- Ah, am reușit ! - Nu încă.

Camera de fisiune ar putea exploda în orice moment.

Este într-un stadiu critic.

Reacția în lanț este pe cale să înceapă.

Verificarea de deteriorare introdusă.

Generatorul principal a fost lovit la masa de transformare.

- Pierdem cursul ? - Încă nu pot spune.

Computerul adună datele, dar pot estima deja

că mergem considerabil în derivă.

Computerul a răspuns.

"Suntem supuși forței gravitaționale a unei planete

despre care se crede că este Lorigon".

Căpitane, este imposibil să contactezi din nou baza.

Generatorul auxiliar este supraîncărcat,

energia disponibilă nu este suficientă.

Aceasta este Lorigon !

Forța gravitațională în creștere rapidă.

Unghiul de deriva coincide cu axa planetei.

Ne atrage din ce în ce mai puternic.

Dacă nu putem încetini, ne vom dezintegra.

Repede, dă-mi datele pentru a accesa intrarea pe orbită !

Pentru a accesa orbita din jurul ecuatorului planetei avem nevoie

de opt secunde de forță maximă de frânare a motorului.

Temperatura camerei de fisiune este încă peste nivelul de siguranță.

Viteza de cădere în creștere.

Forța de frânare necesară, 9 secunde.

Suntem pe cale să intrăm în centura atmosferică.

Ne vom evapora...

pe măsură ce intrăm în straturile mai groase.

În patru minute ajungem la primul strat ionizat.

Deconectați securitatea automată a camerei de fisiune.

- Dar ne vom dezintegra. - Fă-o, Erika !

- Forța maximă de frânare. - Asta e o nebunie !

Camera de fisiune nu suportă efortul.

- Porniți motorul. Cu toată puterea ! - Da, domnule.

Viteza de cădere scade rapid.

În opt secunde vom putea intra pe orbită de parcare în jurul ecuatorului planetei.

Opriți motoarele !

Acum putem ateriza pe planetă.

Glen, motoarele modulului sunt operative ?

Motoarele sunt în stare perfectă, căpitane.

Bine.

Mi-ar fi mai ușor să repar generatorul odată ce am aterizat.

Gata pentru detașare de modul. Stabilizați orbita navei principale.

Porniți vizorul numărul 2.

Analiza mediul extern.

Oxigen, 13%.

Azot, 70%.

Atmosfera și forța gravitațională compatibile cu ființele umane.

Glen și Frank, voi sunteți responsabil cu repararea navei.

Toți ceilalți se pregătesc să părăsească modulul.

- Ai luat detectorul de Antalium ? - Da, l-am luat Larry.

Nimeni nu trebuie să se despartă din grup.

Trebuie să rămânem împreună.

- Semnal pozitiv slab detectat. - Bine.

Să urmăm semnalul.

Vom face o recunoaștere, dar nu prea departe.

Să ne întoarcem înăuntru ! Repede !

El este !

Şondra ! Du-te înăuntru !

Repede !

Reveniți la modul !

Grăbește-te, Şondra !

Nava spațială a căpitanului Madison a fost grav lovită.

Mă tem că nu au nicio șansă de supraviețuire.

Poate nava spațială a rezistat.

Poate că acum MK31 e deteriorat şi plutește în spațiu.

Echipajul ar fi putut supraviețui.

Dacă sunt încă în viață,

dacă reușim să localizăm epava,

dacă comandantul este de acord să trimită

una dintre prețioasele lor nave spațiale...

Sunt prea multe incertitudini, căpitane.

Este inutil. Nu există nicio modalitate de a contacta baza.

Va trebui să ne descurcăm singuri, Şondra.

Este mai probabil ca baza să acorde o medalie în memoria noastră

decât să trimită o navă de salvare.

Dar vom reuși. Ceva noutăţi despre generator ?

Am localizat deteriorarea, ar trebui să o putem remedia.

Ne-au trimis aici pentru o misiune anume

și nu voi părăsi această planetă înainte de a o îndeplini.

Să începem căutarea zăcământului de Antalium.

Voi doi veți rămâne aici pe modul.

Utilizați dezintegratorul la cel mai mic semn de pericol.

Vom fi contactaţi prin radio.

În caz de urgență, ne puteți contacta cu Aero spider.

Să mergem !

Detectorul spune că e Antalium în acea direcție.

Să mergem.

Semnalul este foarte puternic acum. Trebuie să fie în acea peșteră.

- Şondra, ce semnalează detectorul tău ? - Semnal pozitiv.

Trebuie să fim foarte aproape de o mină de Antalium.

Semnalul devine din ce în ce mai puternic, dar...

dacă schimb direcţia scade abrupt.

Să urmărim detectorul, atunci.

Să rămânem împreună, vă rog.

Urmați-mă.

Atenție.

Şondra, în ce direcție indică detectorul ?

- Direct înainte. - Haide să mergem, atunci !

Repede.

Sună că pașii monstrului.

Poate este ecoul unei alunecări de teren.

Ascultă asta.

Am simțit o adiere ușoară pe față.

Ar trebui să existe o ieşire în acea direcție.

Haide, să verificăm.

- Acesta este peisajul din visul meu. - Destul acum.

Acesta nu este momentul potrivit pentru a-ți urma fantezia.

Frida, ce spune detectorul ?

Îmi pare rău, eram la kilometri depărtare.

- Poţi să spui din nou, te rog ? - Ce semnalează detectorul ?

De când am intrat în peșteră, nu există niciun semnal.

Nu înțeleg ce este în neregulă cu mine,

mă simt brusc furios.

- Îmi vine să sparg totul. - Mă gândeam la fel.

Şi eu mă simt ciudat.

Ciudat... simt o toropeală în mine.

Poate ar trebui să plecăm.

Să ne întoarcem, repede !

Uită-te la asta !

Situația devine critică.

- Trebuie să găsim acel pasaj subteran. - Cred că ne îndepărtăm de el.

Trebuie să fim în centrul unui câmp magnetic.

Nici radioul nu merge.

Să încercăm să urmăm această direcție.

Nu-mi place acest loc.

Simt că cineva ne urmărește.

Simt prezența cuiva. Chiar dacă nu-l putem vedea.

Şi eu simt la fel.

Uite, acesta este castelul din visul meu !

Totul se întâmplă exact ca în visul meu.

Da... doar că cerul nu este roșu

și copacii nu au tentacule.

Nu m-aș fi așteptat niciodată să găsesc așa ceva.

Să mergem să aruncăm o privire.

Larry, detectorul de Antalium funcționează din nou.

Nu există nicio îndoială că semnalul este mai puternic

atunci când îl îndrept spre clădire.

Vezi ? Indică spre intrare.

Încă un motiv pentru a arunca o privire.

Haide, să mergem !

Poate chiar îl vom găsi pe prietenul tău cu acea rochie frumoasă.

Este exact la fel !

- Ce se întâmplă ? - Ne-au închis aici.

Vezi dacă există un buton pentru a deschide.

Să continuăm, atunci.

Stați împreună !

Haide, pe aici.

- Aerul este greu și viciat. - Atmosfera e deprimantă.

Vă sugerez să căutăm o ieșire.

- Mă simt prins. - La fel și eu.

Vreau să plec. Sunt speriată !

Păstraţi-vă calmul !

Am văzut o umbră umană pe acel perete.

Nu vă faceți griji, fetelor,

dacă există cineva, evident că ne spionează.

La naiba !

Deodată văd totul deformat.

Da, parcă ochii mei nu pot focaliza.

- Şi tu ? Cum te simţi ? - Mă simt ușor amețita.

Dar nu este neplăcut.

Este ca și cum aş simți vibrații continue în corpul meu.

- Şi tu simţi la fel ? - Da, în stomacul meu.

Nu pot înțelege ce se întâmplă cu noi.

Dar detectorul ?

A încetat să funcționeze când am intrat în peșteră.

Să găsim o cale de ieșire și să ne întoarcem la navă.

Haide !

Nimeni nu rămâne în urmă.

Având în vedere dimensiunea clădirii, cred că este populată de umanoizi.

Poate.

- Şondra, ține pasul cu noi. - Da, vin.

E o uşă aici.

Ne-am pierdut. Ne-am învârtit în cerc.

- Nu e niciun semn de ieșire. - Ce vom face ?

- Larry, Şondra a dispărut. - Ce ?

- Poate că a rămas în urmă... - Să o găsim !

Şondra ! Şondra !

Ultima dată când am văzut-o, era aici.

- Ești sigură, Erika ? - Da, cu siguranţă.

Se uita la ceva. I-am spus să țină pasul cu noi.

Ce se întâmplă ?

Să mergem ! Repede !

Mă bucur să te revăd, căpitane Larry Madison !

Bărbatul în rochie !

Apare mereu ca soiul cel rău !

Haide să stăm la masă, fetelor !

Nu vă faceți griji, vă veți simți confortabil aici.

Fără resentimente ?

Juan Cardosa !

Ce obraznic !

Dacă supraviețuiesc, îți vei încheia zilele într-o mină de cobalt.

Nu ai vrut să mergi la Lorigon ?

Poftim !

Sufletul meu este curat, nu mă poți acuza de nimic !

Dar torpila spațială ?

A fost din cauza mea ?

- Păi... nu... - Pot să mă prezint ?

Numele meu este Onaph,

sunt conducătorul și proprietarul acestei planete...

... și a tot ceea ce conține.

Într-adevăr ?

Dacă a trebuit să aterizezi aici,

nu a fost din cauza pagubelor provocate de armele tale.

A fost voința puternică și de neoprit

a marelui nostru Zocor.

Cine este Zocor ?

Un computer vechi ale cărui circuite de control

au fost deteriorate acum 20 de secole.

Un produs de calitate de pe vremuri !

Dar pagubele nu l-au împiedicat să conducă

fiecare ființă vie de pe planeta noastră.

E atașat de tronul lui, nu ?

Este suficient de puternic

pentru a muta planeta în jurul cosmosului.

El își derivă puterea titanică din Antalium,

în care această planetă a fost întotdeauna bogată.

El nu conduce doar planeta,

ci și mințile oamenilor responsabili de propria lui siguranță,

"oamenii de aur".

Pentru noi aici, timpul nu are sens,

datorită Antalium-ului,

a cărui radiație afectează

structura atomică a corpului nostru,

oprind procesul de îmbătrânire.

- Momentan am 800 de ani. - Felicitări.

Și voi continua să trăiesc atâta timp cât Zocor mai funcționează.

L-ai cunoscut deja pe Juan ?

Nu, nu am avut plăcerea

de a-l întâlni pe acest domn înainte.

- Ai fost deja aici, totuși ? - Da, am fost.

Eram eu și alți doi tipi.

Dar cred că dacă suntem astăzi aici, în viață,

este pentru că amabila noastră gazdă

a fost dornică să îţi cunoască echipajul frumos.

Trebuie să recunosc că ipoteza

prietenului nostru Juan este absolut corectă.

Când am văzut florile frumoase și rare de care erai înconjurat.

Te-am făcut să vii aici...

astfel încât să le miros.

Îți dai seama că ai profitat de noi ?

Vă rog, luați loc.

Mă bucur să vă am aici.

Viața pe această veche planetă este atât de plictisitoare...

Eram sigur că după debarcarea prietenului meu Juan, acum câțiva ani,

Zocor ar fi distrus orice altă navă spațială

care ar încerca să se apropie de Lorigon.

Când Juan a luat acea mică mostra de Antalium

Zocor a ordonat oamenilor săi să-l omoare.

A avut norocul să părăsească planeta repede,

neștiind pericolul în care se afla.

De atunci, Zocor i-a fost întotdeauna frică

de oamenii care vin în căutare de Antalium.

Acesta este motivul pentru care a extras tot minereul de pe planetă.

Există 30 kg de Antalium pur

pe care acum le păstrează în interiorul sau

pentru a-l apăra de eventuale atacuri.

Cu doar un kilogram de Antalium, el poate furniza energie timp de un milion de ani.

Vrei să spui că tot ce ni s-a întâmplat

se datorează voinței ucigașe a unui computer vechi și nebun ?

Da, căpitane. Aşa este.

Cum ai putut lăsa asta să se întâmple ?

Amintiți-vă că, până acum,

Zocor a acționat întotdeauna pentru binele planetei.

Lorigon ar fi moartă fără el.

Oricum, el nu poate fi controlat.

În momentul de față nu există liber arbitru pe această planetă.

Zocor are putere absolută

asupra minții noastre.

- Voi distruge epava aia ! - Nu acordă atenţie cuvintelor lui, Onaph.

Căpitanul este puțin impulsiv, dar este un om bun sub toate acestea.

Nu ar atinge nici un tranzistor din computerul tău mare !

Este agresiv pentru că este nesigur. N-ar răni nicio muscă !

El este un adevărat înger ! Nu-i așa, dragă ?

Foarte bine.

Puteţi pleca acum.

Căpitane, dă-mi paharul, te rog.

Această floare chiar ți se potrivește. Eşti frumoasă !

Mă simt amețit...

La fel şi eu.

- Acest vin este delicios ! - Da, ai dreptate !

Mă simt ciudat de entuziasmat !

Flota dumneavoastră spațială are oameni foarte drăguți !

Nu mă aşteptam !

S-ar putea să mă alătur şi eu, băieţi.

M-am săturat să fiu negustor,

să călătoresc luni la rând cu câțiva băieți murdari și păroși.

De fapt, am o idee mai bună... Bea, bea !

De ce nu vii să lucrezi cu mine ?

Căpitane !

Haide, trezește-te, amice !

Ia asta, înghite-o.

Haide, înghite pastila asta, este pentru binele tău !

Hai, înghite-o !

Dumnezeul meu.

Am avut un vis groaznic !

- Eram un fel de marionetă... - O păpușă ?

Nenorocitul acela spunea...

"Haide să mâncăm !", iar eu mâncam,

"Haide să bem !", și eu beam.

Și orice altceva... Este prea mult chiar și pentru un vis !

- Și știi ceva ? - Ce ?

- În visul meu... - Da.

... proprietarul acestui bordel avea picioare de faun

și un membru ca al unui cal.

Copula nebunește cu Şondra.

Și când eu...

- Taci din gura ! - Ce s-a întâmplat ? Te plictisesc ?

Ascultă, dragule, ceea ce crezi că a fost un vis,

chiar s-a întâmplat !

- Eşti beat ? - Nu a fost un vis, crede-mă !

Acum mintea ta este limpede pentru că ți-am dat un gram de Phsycotine.

Până acum mintea ta a fost manipulată.

- Vorbesc serios. - Aceasta este una dintre glumele tale ?

Uită-te în jurul tău !

În timp ce te distrai,

ţi-am găsit hainele și armele.

Trebuie să plecăm acum !

Și știi ceva ?

Dacă vrem să părăsim planeta, trebuie să îl distrugem pe Zocor !

Trebuie să scăpăm de tranzistorul ăla blestemat !

O vom lăsa pe Şondra aici, ca să-i distragem atenţia.

Eu cred că Ophan este manifestarea fizică

a acelui computer vechi arterosclerotic !

În primul rând, vom oferi pastilele prietenilor tăi.

- Să începem cu Erika. - Uite aici.

- Ai grijă ! - Spune-i să o înghită.

Erika ! Haide, Erika, trezește-te !

Ieşiţi afară ! Grăbiţi-vă !

Oamenii de aur, atenție !

Daţi-vă deoparte !

Haide să mergem !

Ţineţi-vă ochii deschiși și armele pregătite !

Computerul este acolo. Să mergem !

Dă-i drumul ! Eu te voi acoperi !

Grăbiţi-vă ! Grăbiţi-vă ! Să fugim !

Așteptaţi un minut ! Pot să aud ceva...

Foc !

Pe aici !

Sunt roboți !

Să mergem !

- Frida ! - Este un ecran de energie.

Și biata Frida a ajuns în mijlocul lui ! Nu a fost aici înainte !

Trebuie să trecem. Suntem ca șoarecii într-o capcană !

- Trebuie să existe o cale ! - Panoul de control !

Petru ! Erika ! Opriți roboții ăia !

Acum !

- Aici este ! - Acesta este Zocor ?

Știi ceva ? Sunt dezamăgit !

Mă aşteptam la ceva mai ameninţător !

Nu ar trebui să subestimezi această mică jucărie !

Haide ! Ce mai aşteptăm ?

- Să mergem ! - Aşteaptă un minut.

Să nu ne grăbim, căpitane !

O singură greșeală și suntem morți.

- Bine ! - Comportă-te natural.

Vreau să îţi arăt una dintre minunile planetei Lorigon. Zocor, computerul.

Cel mai incredibil dispozitiv electronic

realizat vreodată în această parte a galaxiei !

Este o adevărată operă de artă. Vrei să arunci o privire mai atentă ?

Da, mi-ar plăcea.

Dezbracă-te. S-ar putea să aibă tranzistori gay care îi poți distrage !

Încetează.

Sunt speriat ! De aceea glumesc !

De ce îţi este frică ?

Nu-ți dai seama cât de puternic este Zocor ?

- Este doar o bucată de fier ! - Ai grijă, e sensibil !

O bucată de fier ! Zocor ?

El este o adevărată operă de artă !

Uită-te la profilul lui !

- Haide, să facem ceva. - Ia-o ușurel !

Stai deoparte !

Nicio ființă de pe altă planetă nu va lua Antalium !

Aparține lui Zocor !

Nimeni nu trebuie să știe despre Antalium.

Dacă suntem loviți, vom muri !

E vina ta, nu trebuia să-i spui "bucată de fier" !

Nu exista cale de scăpare pentru tine !

Cel mai bun lucru de făcut este să-i dai un tranchilizant bun.

Ce este asta ? Acesta este cel mai bun !

- Ce este înăuntrul ? - Nu pot să-ți spun... strict secret !

Așteaptă și ai să vezi.

Gata ?

Alarma automată a centralei electrice. De urgență !

Deconectați comenzile simbiotice.

Începeți imediat descentralizarea funcțiilor automate

pentru controlul atmosferei și al gravitației pe planeta Lorigon.

Antalium. Urmați-mă !

Deconectați dispozitivul de blocare al detonatorului numărul 4.

Pericol iminent de explozie.

Contactul principal care alimentează rezervorul de Antalium deconectat.

Ființe din altă lume, nu veți putea părăsi planeta Lorigon.

Antalium este necesar pentru mine să funcționez

și pentru supraviețuirea planetei.

Dacă mă opresc, planeta va exploda !

- Calea e liberă, căpitane ! - Unde este Juan ? Nu e cu tine ?

Tocmai l-am văzut fugind ! El ținea o cutie.

La naiba ! Ne-a dus la plimbare !

Grăbiţi-vă ! Totul este pe cale să explodeze !

- Dar Şondra ? - Să salvăm mai întâi nava spațială.

Am pierdut controlul energetic al celulelor de Antalium.

Planeta este pe cale să explodeze !

Şondra !

Şondra ! Haide la bord. Repede !

Grăbiţi-vă ! Nu avem timp de pierdut !

Lorigon este pe cale să se dezintegreze !

- Grăbeşte-te ! - Vin.

- Grăbeşte-te ! - Nu înțeleg.

- Grăbeşte-te ! - Vin !

Să decolăm rapid. Putere maximă la motoare !

Am spus putere maximă, Peter !

E periculos ! Ne-am putea dezintegra !

Ce crezi că se va întâmpla dacă rămânem aici încă un minut ?

- Şondra decolează suportul de aterizare. - Da, domnule.

Să decolăm imediat ce motoarele sunt gata.

Nu avem daune grave. Ecranele de protecție activate.

Mai devreme sau mai târziu vor ţinti corect.

Motoarele la temperatură maximă, căpitane.

Decolare imediată.

Calculați traiectoria pentru cuplare.

Deconectați motorul.

Motoarele de frânare active.

Comutați pilotul automat.

Să plecăm de pe Lorigon !

Senzorii înregistrează începutul unei reacții în lanț pe planetă, căpitane.

Creștere abruptă a radioactivității atmosferice.

- Am plecat exact la timp ! - După pielea dinților noștri.

Mă tem că Juan nu a reușit...

Hei ! Vorbești cu mine ? Sunt în viață și sunt gata de acţiune !

Și sunt, de asemenea, mult mai bogat decât tine !

Juan ! Ticălos bătrân ! Apari mereu ca soiul cel rău !

Poţi spune asta din nou. Am un mic suvenir de pe Lorigon.

Aruncă o privire !

Spune-le șefilor tăi că, dacă vor,

vor trebui să plătească două milioane de credite.

Dacă aranjezi această afacere pentru mine, îţi voi oferi o cină bună !

Ne mai vedem !

Dă crezare unui negustor și ajungi să sfârşeşti în frig, fără nimic !

- Ei bine, ceea ce contează e Antalium-ul. - Ai dreptate, Şondra !

Căpitane ! Am stabilit contactul cu Pământul.

MK31, chiar tu ești ? Spune ceva !

V-am raportat dispariția ! Ce s-a întâmplat ?

Misiune îndeplinită, domnule.

Uită-te la el !

Se întoarce de la capătul lumii

și o spune doar aşa cu câteva cuvinte !