Original subtitles

Vremea onoarei Sezonul 5, episodul 1

Televiziunea poloneză prezintă

În rolurile principale

Traducerea și adaptarea după limba engleză: profesor Luca Octavian

Subtitrări-noi Team

Subtitrare realizată în memoria traducătorului Robi.

Vremea onoarei Sezonul 5

În sezoanele anterioare... Primăvara anului 1941. Sabotori antrenați

au fost parașutați în Polonia.

Ei acționează într-un joc de spionaj riscant.

Ei vânează trădători și organizează operațiuni militare.

- Nu vreau să ne despărțim. - Probeaz-o!

Sunt îndrăgostit de tine.

După o tentativă de asasinat la restaurantul Eden

unitatea de sabotaj

a lui Wladek, Bronek, Janek și Michal a fost desființată.

După doi ani s-au întâlnit din nou.

Ultima lor misiune a avut loc în primăvara anului 1944.

Un atac asupra unui convoi cu aur. Un an mai târziu...

Eroii din Vremea Onoarei s-au întors în Varşovia.

Episodul 53: Sfârșitul și începutul

Varșovia, primăvara anului 1945

Ministerul Securității Publice

Intră!

Colonel Wasilewski raportează.

Stați jos, tovarăşe colonel.

- Ei vă apreciază. - Mulțumesc!

Ați absolvit la Kuybyshev.

Da, prima clasă de după război.

- Asta trebuie să rămână între noi. - Desigur!

Tovarășul Bierut întreabă de dvs.

Totul este în regulă.

Aveți o misiune.

Poate însemna o promovare.

Care este misiunea?

Conform estimărilor sovietice

300 de sabotori au aterizat în Polonia în timpul războiului.

Acum acționează împotriva noastră.

Colegii noștri din N.K.V.D. estimează că mai sunt în jur de 200.

Fumați? Asta e bine.

Asta înseamnă că aveți energie.

Găsiți-i, fie că sunt în Polonia sau în străinătate.

- Lăsați deoparte toate celelalte probleme. - Desigur!

Veți avea la dispoziție tot ce veți avea nevoie.

Predați-i pe toți N.K.V.D-ului.

Primul raport, peste o săptămână.

Nu mă dezamăgiți, d-le colonel.

- V-am recomandat tovarăşului Bierut. - N-o să vă dezamăgesc.

- Stefan Kurek? - Ce-i cu asta?

Ești pedeapsit cu moartea pentru trădare

împotriva Poloniei. - Sunt polonez!

- Cu acte sovietice? - Vă implor!

Războiul e aproape de final. Aveți de gând să-i împușcați pe polonezi?

Polonia aceea e îngropată. Trebuie să construim o nouă patrie.

Vă rog,

am un fiu mic. Vă rog,

vă implor! În curând va avea prima Împărtășanie.

Vă implor! Vă implor! Aveți milă!

Vă rog!

Bronek, să mergem!

Să mergem!

Îți vei aminti cuvintele mele.

Sovieticii îi vor înfrunta pe americani și totul se va rezolva.

Războiul ăsta nu s-a terminat și tu îl aștepți pe următorul.

Ar trebui să-i las pe sovietici să facă din acesta un mare colhoz?

S-ar putea să nu fie atât de rău.

Și tu vrei un loc de muncă în guvernul comunist?

- Văd că te schimbi. - Nu, tu te schimbi.

Oprește-te!

Observi ceva?

E o capcană. E o capcană.

Retrageți-vă!

Retrageți-vă!

Foc de acoperire!

Wladek!

Trebuie să fi aflat de noi.

Repede!

Haide, haide!

Bavaria, Murnau am Staffelsee

Poate ar trebui să încercăm.

Nu are rost, ne eliberează în curând.

Chiar? Atunci de ce naiba ne duc în alt lagăr?

Pentru că nemților le este frică să recunoască că au fost ticsite.

Ei știu prea multe. Cineva trebuie să fi turnat.

Asta ne mai lipsea. Să începem să ne suspectăm reciproc.

Ar trebui să arăți asta unui medic.

Nu-i nimic. Am suferit și mai rău în timpul Revoltei.

Brzoza, nu o fă pe-a durul.

Michal, avem un turnător.

Nu a fost întâmplător că ne așteptau. Vom afla.

Imediat!

Coborâți!

E ceva ciudat cu acest lagăr.

Mai repede, mai repede!

Undeva lângă Pilzno

Gata?

- Trebuia să aibă 1,2 metri adâncime. - Bine, e suficient. Luați lăzile!

- Dă-i drumul ăsteia. - Mă întreb ce este.

Mai bine să nu știi.

- Ăștia sunt toți? - Da.

- Omoară-i! Arde-le corpurile. - Nu, n-o s-o fac!

- De asta ar fi trebuit să fugim. - Nu-ţi fă griji. Doar patru au arme.

- Execută ordinul! - Vor afla că am fost noi.

- Cine? - Americanii.

- E păcat să mori. - Riști să ajungi la Curtea Marțială.

- Nu văd vreun german sau tribunal. - Execută ordinul!

Războiul se va termina în câteva zile.

Chiar dacă mai este doar o zi.

- Trebuie să moară. - Ar trebui să fugim, nu să ucidem

civili. - Execută ordinul!

- Închide gura! - Taci!

- Opriți-vă! - Nu trageți!

La debarcader.

Tovarășe căpitan, prizonierul e aici.

Adu-l înăuntru!

- Așează-l și poți pleca. - Da, domnule!

Numele!

- Totul e deja scris. - Răspunde!

Ai fost botezat?

- Văd că te-ai săturat de viață. - Oricine ar fi cu tine la putere.

- Aş vrea să vorbesc cu tine. - Am terminat, tovarăşe colonel.

Luați prizonierul!

- Cine era acel așa zis sfânt? - A ținut predici împotriva U.R.S.S.

În timpul ocupației ați avut de-a face cu parașutiști din Anglia.

Luați loc!

- Așa e? - Lupt contra lor din 1941.

Sunt sigur că vă amintiți câteva nume.

Dacă stau să mă gândesc la asta.

Faceți-mi o listă și trimiteți-o la Cartierul General.

- O vreau pe birou până mâine. - Da, domnule!

Ne lipsesc arme și muniție, și mâncarea se termină.

Vom ataca un Cartier General al Miliției în Zarnowiec.

Câți oameni au?

Șase țopârlani fără experiență militară.

Este un magazin de arme, există de toate. Muniție,

automate, puști pentru lunetiști. - Mokry, du-l pe Brzoza la spital.

- Nu sunt aici asistentă. - Acum ești.

Bialy și Kania rămân aici. Restul pleacă acasă.

Ne vedem peste 2 zile.

Rupeți rândurile!

Kania, Bialy!

Ce faceți?

- Ce? - Un atac asupra Miliţiei?

- Nu știu ce vrei să spui. - Dar o văd.

Plecați acasă și reîntoarceți-vă aici peste 2 zile.

- Ne vom prezenta aici peste 2 zile. - Cum doriți!

Băieți, sunt de-ai noștri? Toată lumea, atenție!

- Nemți! Ridicați-vă! - Opriți-vă!

- Toată lumea, aveți grijă! - Opriți-vă!

Mâinile sus!

Pune-ți jos armele! Mâinile sus! Aruncați armele! Acum!

Mâinile sus! Sus! Nu mișcați!

- Mâinile sus! - Suntem soldați polonezi.

- Polonezi? - Da, suntem toți polonezi.

Sunteți liberi! Sunteți liberi!

- Ce spune? - Înțelegeți?

Suntem liberi.

Suntem liberi! Liberi!

Toată lumea afară!

Wladek și Guzik caută...

Ea este în viață!

Rozalka este în viață!

Ea a apărut.

- E o femeie norocoasă. - Și noi vom avea noroc.

- Căutați de mult? - De o lună. Pe fiica mea.

Nici măcar nu știu dacă e în viață. Căutați pe cineva?

Îl caut pe fiul meu.

- Crezi că te va ajuta? - Dacă ea e în Varșovia, va veni aici.

- Nu vorbesc despre mama. - Despre cine vorbești?

Vreau să spun ce plănuiești.

Dacă poliția secretă a aflat înseamnă că avem un turnător.

Toți au participat la Revoltă.

- Și ce dacă? - Nici măcar nu i-ai spus Rudei?

E un fel de coșmar.

Încerc să mă trezesc, dar nu pot.

- Nu te mai gândi. Continuă să cauți. - Care-i rostul? Mama e moartă,

toți sunt morți. Noi, de asemenea. Și noi, Wladek.

Doar că nu știm.

Guzik!

Ia loc!

- Semnează! - Ce este?

- Mărturia ta. - Nu e ceea ce am spus.

Așa crezi tu. Semnează!

- Numele tău este Karol Ryszkowski. - Care-i treaba ta?

Mi-au spus în celulă. Karol Ryszkowski.

- O coincidență interesantă. - Chiar?

Am fost prieten cu părintele Bernard.

Sunt sigur că-ți amintești de el. A murit în timpul Revoltei.

- Mi-a spus despre tine înainte să moară. - Despre mine?

Ce-a fost asta?

Să spunem...

Că știu de ce faci toate astea.

Dar nu poți șterge trecutul. Bolșevicii vor afla oricum.

- Chiar nu știu ce vrei să spui. - Cred că știi destul de bine.

Bernard

a spus că nu ești un om rău.

Tocmai te-ai rătăcit în toate astea.

M-a atacat. Scoate-l afară!

Scoate-l de aici!

Jula, Olek, e ora cinei!

- Bună! - Bună!

Nimic!

Nici o urmă de mama sau Janek.

Poate că nu-i un lucru rău.

De ce?

Pentru că dacă sunt în viață, e mai bine că nu s-au întors.

Nu ne-ar recunoaște.

- Războiul nu te-a schimbat deloc. - Dar pe tine te-a schimbat.

Acum nu cred că ai încredere în nimeni.

- Exagerezi. - Am fost așa curajoși atâta vreme.

Sunt încă curajos.

Am terminat.

O să fac ceva de mâncare.

Mulțumesc!

- Din 1934. - Celina?

Michal!

Ești încă în viață.

- Da, sunt. - Ne-am mai întâlnit în timpul Revoltei.

Mă întreb dacă toate astea s-au întâmplat într-adevăr.

Lasă-mă să te prezint. Acesta este Marcin Butermant, scriitor.

Michal Konarski!

- Și tu ești un... - Haide!

Povestește!

- Treceți, vă rog! - Scuzați-mă!

- Ce mai fac băieții? - Îl văd pe Wladek în fiecare zi

și pe Ruda la fel. - Dar Janek? Și Bronek?

- Nici o urmă. Dar îi vom găsi. - Lenka?

Din nou, același lucru.

- Dar familia ta? - Sunt cu toţii în viaţă.

- Am fost cu ei în Lodz. - Și te-ai întors aici.

Așa e.

- Unde locuiești? - În majoritatea, la serviciu.

- Lucrezi? - Da.

- Ca traducător pentru o editură. - Care?

„Czytelnik”.

„Czytelnik”.

Unde tipăresc cărțile acelea comuniste?

Unde publică și opera lui Mickiewicz.

- Și pe el? - Da.

Chiar acum traduc asta.

Brecht!

Cine este?

- Un scriitor german progresist. - German și progresist?

Celina, te rog!

Ce faci?

Încerc să-mi găsesc un loc în noua Polonie.

Pot întreba la edituri.

N-am căutat cu prea mare tragere de inimă.

- Ai grijă! - Michal!

Poți să iei tu supa.

Mi-am pierdut apetitul.

Îmi pare rău!

Tabăra de tranzit americană

Și acesta este noul tău președinte?

- Sper că-i mai bun ca Roosevelt. - Roosevelt a fost foarte bun.

- Poate pt. tine. Ne-a vândut lui Stalin. - V-a "vândut".

Voi, polonezii, dați mereu vina pe cineva.

- Ai spus că te-ai născut în Nowy Targ. - Dar locuiesc în Chicago.

Acasă este locul în care îți agăți pălăria.

- N-am auzit niciodată asemenea prostii. - Înțelept băiat!

Ai surori sau frați?

Sunt morți.

- Soție? - Și copil.

Am pierdut legătura cu ei în timpul Revoltei. Nu știu dacă au supraviețuit.

- Cum o cheamă? - Sunt interogat?

Este aproape ca la Gestapo.

Trebuie să completezi aceste formulare.

Ca să-ți putem aduce familia aici.

Servește-te!

Mulțumesc!

Nu aduc pe nimeni aici. Mă întorc în Polonia.

De ce naiba te întorci? Dacă nu-ți place comunismul.

Voi, americanii, n-o să înțelegeți niciodată.

- Ce altceva este acolo? - Numele soției.

Sajkowska, vreau să spun Markiewicz.

- Ce voia? - Vroia să vorbească.

- Are rădăcini poloneze. - Chiar?

A spus că sunt niște polonezi aici. Hai să aruncăm o privire.

- Și fumează. - De rupe.

Acum e rândul tău.

Marysia,

mânâncă!

Îți mai aduc.

Obișnuiam să vin aici când eram mai mic.

Cu părinții mei

iarna. Tatălui meu îi plăcea să schieze.

- Avea aici nişte prieteni. - E german!

Fritz! Spune ceva!

Te-ai strecurat, mârșavule?

- E un prieten. - E un nemțălău.

Un nemțălău?

Am fost împreună în Revoltă. În tabăra din Pruszkow.

În vagoane de vite.

Acum suntem împreună. Și merităm niște pâine.

Pâine și pace.

Germani?

- De unde ești? - Din Breslau.

Pot să vin cu tine?

Unde?

Oriunde.

Epuizare extremă.

Ea nu va supraviețui până dimineața.

- Ea ne poate auzi, d-le doctor. - Mă îndoiesc.

Dacă se întâmplă să-și recapete conștiința dă-i

apă călduță și zahăr. - Asta-i tot?

- Avem ceva glucoză? - Da!

Atunci, glucoză.

Nu avem aproape niciun medicament.

- Cum se simte? - Nu ai voie să intri aici.

- Puteți să-mi dați stetoscopul? - Poftim?

- Sunt doctor. Vă rog! - Pleacă de aici

sau o să chem gardianul.

- A luat vreun medicament? - Nu e nici un remediu

pentru epuizare totală. Ar trebui să știi asta.

- Este pneumonie. Sunt sigur. - Te înșeli!

Are nevoie urgentă de penicilină.

- Lasă-mă să o examinez. - De ajuns! Te rog să pleci.

Acum! Nu ai voie să intri aici!

- Bolek? - Ce?

- Te întorci? - Desigur.

Mă așteaptă Jadzia și fiul meu.

Ești fericit, nu-i așa?

Și tu?

Te întorci și tu?

Desigur.

Dar nu pentru mult timp.

Gardian!

Ești arestat.

Bună ziua, doamnă! Le-ai găsit?

Bună ziua! N-am avut noroc. A trecut o lună.

Mi-am găsit fiul.

Îngropat sub o biserică. Cel puțin este o biserică.

Dar continui să caut.

Nu știu pe cine caut.

Se pare că nu pot trăi fără ea.

Bună ziua, Helena!

Kazimierz?

- Ai auzit? - Ce?

Nu vor reconstrui Varșovia.

Bolek, cine ți-a spus prostiile astea? Americanul acela?

Un francez.

Vor lăsa dărâmăturile, și vor construi orașul lângă ele.

Francezii pot reconstrui Parisul.

Germani!

Câți sunteți?

- Două plutoane! - Minunat! Suntem ținte ușoare.

Ce se întâmplă?

Ce este?

- Nenorociţii pun la cale ceva. - Ai puști în birou?

- Da. - Bine! Plecăm!

Ce se întâmplă?

Ei fug.

Ei fug.

Deci?

Războiul s-a terminat.

Omule! Spune-o în poloneză.

Germanii au capitulat.

Războiul s-a terminat.

Războiul s-a terminat!

Ascultați! Războiul s-a terminat.

Avem câteva informații foarte importante.

Astăzi, Germania lui Hitler...

- Fă-mi legătura! - S-a predat necondiţionat.

Da, tovarăşe general!

Sunt fericită.

Sunt foarte fericită.

Al Doilea Război Mondial s-a încheiat. Am câștigat!

Polonia nu a pierit încă,

cât încă suntem în viață.

Ceea ce ne-au luat puterile străine,

vom lua înapoi cu sabia.

Marșează, marșează, Dabrowski.

Din Italia înapoi în Polonia,

Sub conducerea ta,

Ne vom alătura națiunii.

Pentru victorie!

Nu sunteți mulțumit, tovarășe căpitan?

Desigur. Pentru victorie!

Da, să trăiți, tovarășe general!

Pentru noi, războiul nu s-a terminat.

Atâția ani.

Atâția oameni.

Nu pot să cred că nemții au pierdut.

Și acum?

Ce facem acum?

Ne facem datoria.

Continuăm să ne facem datoria.

În episodul următor... - C.O.E.

- Știi ce înseamnă asta? - Capturează, observă, elimină.

- Unde e Wanda? - De ce întrebi acum?

Se deschide Teatrul Popular. Ar trebui să acționați acolo.

Sovietici! Ascundeți-vă!

La pământ!

- Culcat! - Nu ar trebui să-i spunem?

Că îi dăm vitamine?

Că nu avem penicilină?

D-le colonel, ordine urgente de la grup.

- Oamenii o vor numi trădare. - Sunt gata să-mi asum răspunderea.

Poți fi sigur de asta.

Sfârșitul episodului 1 Sezonul 5

Traducerea și adaptarea după limba engleză: profesor Luca Octavian

Subtitrări-noi Team

Subtitrare realizată în memoria traducătorului Robi.

Subtitrare descarcata de pe www.RegieLive.ro Portalul Studentesc Nr. 1 in Romania