Original subtitles

Vremea onoarei Sezonul 4, episodul 46

Traducerea și adaptarea după limba engleză: profesor Luca Octavian

Subtitrări-noi Team www.subtitrari-noi.ro

În rolurile principale

Subtitrare realizată în memoria traducătorului Robi.

Vremea onoarei Sezonul 4

În episodul anterior

Să mergem. Acum!

Asta e.

Trebuie să punem mâna pe arma aceea secretă.

- Este o operațiune de spionaj. - Când?

Mâine dimineață.

Episodul 46: Marca Rosenfarb

Grupul lui Wladek va ataca poarta.

Janek și Michal vor face fotografii.

Iar Osmanska intră în birou.

- Ea are tot ce-i trebuie? - Da.

Acțiunea trebuie să fie perfect sincronizată.

Unde sunt ceilalți?

- Ăștia sunteți toți? - Mă tem că da. Germanii

au arestat cealaltă unitate. - Aliniați-vă!

- Unde sunt ceilalți? - Există doar o singură unitate.

Ceilalți nu ni se vor alătura. Au fost prinși de germani.

- Minunat! - Ia-o ușurel. Ne vom descurca.

Băieți...

Asta este probabil singura noastră șansă.

Domnule locotenent Franek! Unitatea este gata să acționeze.

- Ați mai luptat? - Cât de des am putut.

- Jumătate din armele noastre sunt germane. - În ambuscade?

- Nu puteam risca o luptă deschisă. - Astăzi va fi diferit.

- Atacăm. - Da, domnule.

- Wladek? - Franciszek?

Nu ne-am văzut de mult.

Domnule maior, am făcut împreună instrucția. Este un trăgător formidabil.

- Asta ne va fi de folos. - Așa sper.

Trebuie să-i ținem în loc,

încât să creadă că e vorba de o forță mult mai mare.

Plecăm în zece minute.

Prețul pe care-l cereți este exagerat.

Nu pot să vă dau atât de mult.

Bună ziua!

Bună ziua! Cu ce ​​vă pot ajuta?

Avem nevoie de sfatul unui expert. Sunteți bijutier?

Da, sunt, dar astăzi oamenii...

- Avem nevoie de opinia unui profesionist. - Ce ne puteți spune despre asta?

- Este aur. - Asta știm și noi.

Nu are marcat nici un standard de puritate.

Are marcat ceva.

O ștanță de bijutier, foarte mică.

- Cred că este a lui Rosenfarb. - Cine?

Moritz Rosenfarb.

Unul dintre cei mai buni bijutieri dinainte de război.

- El unde este acum? - Am auzit că era în ghetou...

Și toți evreii au fost...

Ești evreu?

Nu, sunt născut și crescut în Polonia.

Oamenii cred întotdeauna că bijutierii sunt evrei,

dar pot să vă arăt documentele mele.

- Nu e nevoie. - Te credem.

Aurul a fost topit într-un ghetou sau într-un lagăr.

Așa s-ar părea.

- Verificați-l pe Rosenfarb. - El este mort cu siguranță.

Bine, dar află. Am avut destule surprize.

Vin!

Un jeep Kübelwagon și un Opel Blitz.

I-am văzut!

Trei, doi, unu. Copacul!

Acum!

- Acum! - Mâinile sus! Mâinile sus!

Nu veți mai avea nevoie de asta.

Ce-i asta? Heinrich a cumpărat un purceluș?

Nu, este doar o bucată.

De ce cumperi cantități atât de mici?

- Ai putea afuma carnea... - Nu e treaba ta.

- Nu am vrut să spun nimic. - Concentrează-te la treaba ta.

Ușor acolo.

- Ce era cu purcelul acela? - Vremurile sunt grele.

Nu știi niciodată ce urmează. Ai putea cumpăra mai mult și păstra.

Poți spune că este o orășeancă. Aici nu lipsește mâncarea.

- Continuă cu spălatul. - Da, domnule.

Ești descurcăreață.

Ai lucrat în comerț?

Da, ați putea spune asta.

Tu știi.

De la moartea soției mele, n-a existat nimeni cu care să conduc ferma asta.

Fiica dumitale crește repede.

Hainele tale.

- Unde mi-e haina? - Nu vei avea nevoie de ea pe câmp.

Dă-mi haina înapoi!

Doctorul Kirchner cred că te respectă,

din moment ce i te-a recomandat lui Ludwig al meu.

Eram amândoi studenți.

Cât timp ai stat în lagăr?

În lagăre. Aproape trei ani.

L-au numit mereu Imperiu. "Marele".

Asta înseamnă că totul este adevărat?

Nu vrei să-mi spui.

Ne-au marcat ca pe vite.

32645.

Asta am însemnat timp de trei ani.

Să ne întoarcem în casă.

Ia-ți haina și ieși afară. Acum!

- Nu am vrut să vă jignesc. - Să mă jignești?

Ai ales să vii aici, îl lingușești pe Heinrich. Cine ești?

- Nu am venit aici să lucrez. - Atunci de ce? În vacanță?

Îmi caut fiica.

Lucrează la o fermă din zona asta.

- Cunoașteți vreun muncitor nou? - Și dacă aș ști?

Aveți un fiu.

Am văzut fotografia.

Kugel a primit trei muncitori noi săptămâna trecută.

Mulțumesc!

Șase minute.

O patrulă cu un câine.

Noroc că suntem în direcția vântului.

La naiba, sunt mai mulți! Au dublat garda?

Nu va fi ușor să ieșim.

Nu te plânge.

Documentele!

Poftim!

Cât timp mai este?

Patru minute și jumătate.

Pleacă!

Au plecat.

Să mergem!

Taie-l!

Intrați!

Repede!

- Grăbiți-vă. - Așteaptă o secundă.

Azi avem o vreme frumoasă. O vreme nemaipomenită.

O vreme grozavă pentru a muri.

Nu trageți!

Luați-vă pozițiile!

- Mai ai mult până termini? - Termin.

Mă gândeam eu.

Birourile nu sunt bune pentru socializare.

Vreau să te invit la cină.

- S-ar putea înțelege greșit. - Voi veni să te iau.

- La adăpost. - Un minut!

Acoperă-mă!

Grenade de mână! Grenade de mână!

Grenade de mână!

- Opriți-vă! - Am uitat câteva documente.

Ce faci aici? S-a dat alarma.

Domnule căpitan!

- Janek! - Așteaptă!

- Să mergem! - Așteaptă!

- Janek! - Așteaptă!

Pentru numele lui Dumnezeu!

La adăpost, repede!

Repede! La poarta principală.

Aici sunt mai mulți!

Grenade!

Până număr la trei. Unu, doi, trei.

Așteaptă!

Acum!

Retragerea!

Retragerea!

Înapoi!

Repede!

Janek!

Nu te mișca! Nu te mișca!

- Ai vrut să vorbești cu mine. - Da.

Foarte bine. Despre ce?

M-am gândit...

Trebuie să-mi pun pe primul loc copilul.

Am înțeles. Ar fi trebuit să te retrag mai devreme.

Dar tu ești cel mai bun curier al meu.

Ai nevoie de ceva?

Ai grijă!

Plănuiesc să studiez poloneza. Voi înființa un club de critici tineri.

Înainte de război nu era interzis.

Klara va fi următoarea Nalkowska.

Nu, nu voi fi. Toată lumea scrie

acum poezie tristă. Bugaj, Topornicki, Chmura. Toți scriu despre moarte.

Tu scrii?

- Nu, dar tatăl meu scrie. - Chiar?

Este suficient pentru trei generații. Îl vei cunoaște la universitate.

Sper.

Ai pierdut mult sânge.

Mulțumesc!

Cum arată?

- S-ar putea instala infecția. - Sunt bine!

Dacă credeți că știți mai bine. E mai bine să vă întindeți puțin.

- Trebuie să mă întorc. - Cum doriți.

Sângerarea nu se va opri imediat. Trebuie să le văd și pe

celelalte victime. Două dintre ele au nevoie mai degrabă de preot.

Nu sunt un făcător de minuni.

Nu putem rămâne aici. Germanii vor începe să caute. Plecăm mâine.

Mai întâi Wladek și Bronek. Ia aparatul foto.

Nu mă vei părăsi.

Bine!

Apoi Alan, Lolek și eu. Michal o va aștepta pe Osmanska.

Și va vedea ce fac nemții. Doar să evitați să fiți văzuți.

Sper că măcelul acela a meritat.

Moritz Rosenfarb. A fost mutat la Sobibor în 1942.

Unde servea defunctul Ziege.

Rosenfarb s-a alăturat Comandoului de Aur. El topea aurul deținuților.

Verighete, monede, dinți de aur. Toate sub supravegherea SS.

- Dar Sobibor-ul nu mai există. - E adevărat.

A fost desființat după o revoltă.

Rosenfarb a reușit să scape.

De atunci i s-au pierdut urmele.

- Dacă ai încredere în aceste documente. - Tu nu ai încredere?

Trei sute au scăpat din Sobibor. O sută au fost prinși imdeiat.

Rosenfarb avea atunci șaizeci și patru de ani. Nu crezi că era prea bătrân?

Vrei să spui că nu a scăpat?

Nu cred că a făcut-o.

Menajera m-a lăsat să intru.

Eram îngrijorat pentru tine.

- Sunt frântă. Ne-au ținut 5 ore. - Cum a mers?

N-am făcut nicio fotografie.

Tu ce mai faci?

A fost un măcel. Janek este rănit.

Ei pleacă mâine la Varșovia, dar avem fotografii.

- Racheta este enormă. - Cât de mare?

Are zece metri înălțime.

Nu-ți face griji.

Poate te pot ajuta.

Îmi pare rău.

Michal...

Ar trebui să plec?

Sunt foarte obosită.

Noapte bună!

- Aduceți ceapa și roșiile. - Unde te duci?

Să vindem niște legume.

Tu!

Stai!

- Am spus găleți pline! - E o trândavă de felul acesta.

- Am avertizat-o! - Nu voi hrăni o profitoare!

Ai trei zile.

Începe să lucrezi sau spui la revedere.

Te duci înapoi.

Așteaptă un minut.

- Ce vom face cu el? - Îl voi duce la medicul nostru.

- Voi lua filmul. - Știi adresa?

Da, o știu.

La Czerniakow.

Wladek! Nu vreau să mă consulte un doctor. Vreau să mă duc acasă.

Nu-mi pasă. Ai febră.

Bună, Lena!

Ce faci aici?

Totul este în regulă? Cum te simți?

- Bine! - Ești atât de grasă.

Intră, nu e nimeni aici.

Ce este?

Ce este?

Mămica...

De unde le-ai luat, Lena? De unde le-ai luat?

Sunt morți. Au murit!

Oprește aici!

- Du-mă la Lena. - Te voi duce.

- Du-mă! - Așteptați aici.

Bună ziua! Pot să-l văd pe domnul doctor Bielecki?

El nu este aici. E la spital.

- Spitalul Duhului Sfânt? - Da.

La revedere!

O razie!

Fugi!

Fugi! Este o razie!

Oprește-te! Oprește-te!

Tu. Ești rănit?

Am fost mușcat de un câine.

Un câine?

Da, un câine.

Îl cunosc pe domnul acesta.

Înaintează!

Nu o să te însănătoșești cu acea fiertură.

Am ceva pentru tine.

Un ou.

Proaspăt furat. Au cel mai bun gust.

Plin de vitamine. Te va pune în picioare.

Sophia!

Iisuse Hristoase!

Aici! Lasă-te pe spate!

Ștergeți-l cu asta.

- Anunță-l pe Kugel. Va aduce un doctor. - Un dric, mai degrabă.

Nu o să risc pentru ea.

Să nu îndrăznești să sufli un cuvânt.

Vă rog să le transmiteți fiilor mei...

Covrigi, chifle, pâine!

Pâine proaspătă, pâine proaspătă!

- Voi cumpăra doar niște pâine, bine? - Pâine și chifle.

- Sigur, puneți banii acolo. - Bună ziua!

Două chifle cu mac.

- Asta face patru și cincizeci. - Patru și cincizeci.

Păstrează restul.

- Asta e tot? - Da.

Covrigi, chifle! Pâine proaspătă!

Cine era aceea? Ce voia?

Ține-l.

Uită-te la roșiile din acest an. Tari precum sânii unei tinere.

Dacă spui tu.

S-ar putea să se întoarcă la tine. O mulțime de tinere anul acesta.

- Repede, repede, treceți mai departe. - Nu e grabă, Kugel.

Ele sunt leneșe, tu ești agitatorul lor. Ești prea moale cu ele.

Bine. Asta este tot.

Voi aștepta cerealele. Stai cu ochii pe ele

sau își vor permite mai multe. - Cu ochii...

Nemernicul!

Opt saci de ovăz pentru asta. Haide!

Domnule Heinrich. Pot să merg cu dumneata?

Vă voi ajuta cu ovăzul.

Ieși?

Romek, care e problema?

- Ce e cu ea? - Nu știu.

Dar nu este bine. A leșinat chiar acum.

Ar trebui să scăpăm de ea.

Sophia!

Ascunde-o!

Bună ziua!

- Bună ziua! - Ce mai face Gisele?

- Foarte bine. - Crește repede.

Va trebui în curând să vă faceți griji pentru băieți.

Veți avea pe cineva pentru care să vă străduiți.

Ți-am spus că sunt inutile.

Cad ca muștele.

- Un pahar de bere rece? - Da. Un pahar de bere.

Urmați-mă!

Nu sta, pur și simplu! Treci la treabă!

- Domnule, a fost implicat în atac. - Atacul?

- Asupra locotenent-colonelului Schoebbl? - Sunt sigur.

- Nu l-ai recunoscut. - Dar acum îl recunosc.

Mulțumesc! Acum poți pleca.

De unde ai rana aceea îngrozitoare?

Scoateți inelul - se va umfla. Văd că ai avut nunta.

Ce-ți mai face soția?

O, da! Ai un fiu?

Încă nu? Cred că aștepți cu nerăbdare asta.

- E bine să ai pentru cine să trăiești. - Fă o pauză.

Lumea are o nouă perspectivă.

E cald aici.

Și ce-ți mai fac prietenii?

Încă formați o echipă grozavă? Voi patru?

Intră!

- Am ceea ce mi-ai cerut. - Willy, fă-mi o favoare.

Închide-l într-o carceră.

Și cere-i doctorului să-i consulte rănile.

Vom vorbi când te vei simți bine.

Sper că înțelegi gravitatea situației.

Și că mă poți ajuta cu ceva.

Ai înțeles?

Ia-l de aici!

În episodul următor

Germanii!

- Încă mă gândesc la tine. - Te voi duce într-o călătorie.

- Ești mulțumit? - Nu-l voi lăsa.

- Nu ești de vină. - Trebuie să-l eliberăm.

- El are dreptate. - E vina noastră!

Traducerea și adaptarea după limba engleză: profesor Luca Octavian

Subtitrări-noi Team www.subtitrari-noi.ro

Subtitrare realizată în memoria traducătorului Robi.

Subtitrare descarcata de pe www.RegieLive.ro Portalul Studentesc Nr. 1 in Romania