Original subtitles

Unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte,

opt, nouă, zece. Unu, doi, trei, patru, cinci,

șase, șapte, opt, nouă, zece. Unu, doi, trei, patru, cinci,

șase, șapte, opt, nouă, zece.

Unu, doi, trei...

O NOUĂ VIAŢĂ Sezonul 3, Episodul 12

CU 48 DE MINUTE ÎNAINTE

În regulă, notat. Perfect. Da.

8 dimineața.

- O secundă. - E ora opt.

Sunt la biroul meu. Am un tort pentru tine.

Mulțumesc.

Bună ziua.

Azi e sfârșitul lumii.

- Bună ziua, Doc. - Salut.

- Ce s-a întâmplat aseară ? - De ce ?

Deja ar fi trebuit să pleci. Dar încă ești aici.

Zici „bună ziua” și ești la fel de palid ca halatul tău.

- Trebuie să vorbim. - Așază-te.

- Prefer așa. - Bine.

Mă gândesc să renunț la Medicină Internă.

Nu imediat. Peste câteva luni, după specializare.

Vreau să rămân medic, dar...

Poate că sunt făcut pentru medicina sportivă.

- Medicină sportivă. - Da. Jocurile Paralimpice.

Echipa națională mi-a oferit un post.

Ei bine, eu...

Cred că ar fi o mare greșeală.

- Ești un medic internist înnăscut. - Poate, în trecut.

Dar nu mai pot. Eu...

Nu pot să nu mă uit la pacienți

și să mă gândesc că unii dintre ei vor muri. E prea mult.

Ție ți se întâmplă la fel ?

- Sigur că da. - Bine, te rog, spune-mi.

Cum reușești ? Cum poți suporta asta ?

Încet-încet te obișnuiești.

Ei bine, eu nu pot.

Plez. Ne vedem mâine.

- Vrei să afli noutățile ? - Bună ziua.

- Riccardo se gândește să plece. - Ce s-a întâmplat ? Alt burnout ?

Nu, nu e stres.

De data asta, pare să fie cineva mai profund.

Lin, externă pacientul de la 12.

- Merg eu. - Ești pe aripă ? De când ?

Am luat primul zbor și am venit la muncă.

Îmi face mereu plăcere să te văd.

Și eu aștept cu nerăbdare să te văd.

- O cafea ? - La mine la birou sau la tine ?

Vin acum.

Ric, ești ocupat la prânz ?

Ai vorbit cu Doc.

Îți propun mai puține ture de noapte și zero ore suplimentare. Ce zici ?

Zic că nu poți. Deja avem personal puțin.

Și nu din cauza asta mă gândesc să plec.

Cobor.

Daria, nu poți sta aici. Termină-ți spuma de ciocolată și pleacă, da ?

- Bună ziua. - Riccardo, nu ?

- Ne cunoaștem ? - Sora mea era pe cale să plece.

Da, am vorbit la telefon. Ai zis...

„Nu poți da indicii Dr. Carelli”. Corect ?

Da, foarte prost din partea mea. Îmi amintesc.

Scuzați-mă, are cineva un halat în plus ?

- Ce ai făcut ? - E sânge fals.

- Mannequinul de simulare. - Trebuie să fi suferit mult.

Cred că o face intenționat.

Urăsc omul ăla de cauciuc.

- Ia-l pe al meu. Deja plecam. - Mulțumesc.

E doar pentru o oră. Și eu plec. Weekend la schi cu tata.

Zăpadă acum ? Unde ?

E sora mea.

- În Courmayeur. Mereu e zăpadă. - De ce nu am studiat oftalmologie ?

Ar fi trebuit să fac asta.

Federico, am nevoie de tine la o biopsie.

- Bine. Când ? - Acum.

- Bună ziua. - Bună ziua.

- Bună ziua. - Ce mai faceți ?

- Totul bine. Da. - Haideți, aproape am ajuns.

- A ajuns. - În față, voi merge pe scări.

- Nu, e loc. - Bine.

CUTREMUR

Cobor la etajul trei. Primul ? Obstetrică ?

- Da, urmează să nască. - Era programat peste două săptămâni.

Nu știu de ce atâta grabă.

- Toate zilele sunt bune pentru a te naște. - Să sperăm.

Am ajuns.

Mergi la infirmerie și pregătește pacienta.

Da.

Călătoria ți-a fost utilă cercetării tale ?

Foarte utilă.

Sigur i-ai cunoscut pe viitorii tăi colegi romani.

Voi începe cu cercetarea mea, apoi voi vedea restul.

- Bună ziua, Michela. - Bună ziua.

- Cum este ? - Am administrat anestezia.

Bine.

De ce porți halatul lui Bonvegna ?

- Pentru că al meu s-a murdărit. - Cu ce ?

- Cu gem ? - Nu.

Nu, sânge. Încă o traheostomie eșuată. Deci...

Dumneavoastră veți face intervenția, nu-i așa, Dr. Cesconi ?

Dr. Lentini este perfect capabil să facă o biopsie.

- De fapt, el o va face. - Sunteți sigur ?

Foarte sigur. Va fi mulțumită. Nu-i așa, Lentini ?

Da, iar Dr. Cesconi va supraveghea...

- Vă rog. - ... totul.

Din fericire, nu este o traheostomie, Michela.

Procedați.

- Ajutor ! - E un cutremur.

- Cutremur ! Aveți grijă ! - Vizitatori, lipiți-vă de pereți.

- Vino cu mine, repede. - Eu am să am grijă de ea.

- Doamne ferește. - Ce se întâmplă ?

Nu ne prăbușim. E un cutremur.

- Ajutați-mă să fixez patul. - Vreau să cobor.

- Ce fac ? Continui încet ? - Mult sânge.

Nu ar trebui să fugim ?

- Ține-o. - Ce faceți ?

Relaxați-vă, Michela.

Ține-o.

Liniște. Martina, aici. Camera 13.

- Cum este ? - Totul tremură.

Nu vă faceți griji, e doar un cutremur.

- Credeam că e alt atac cerebral. - Nu vă faceți griji. Relaxați-vă.

Liniște. Lin, Riccardo, mergeți în camera 12.

V-am sunat de multe ori. Credeam că ați plecat.

- Ce se întâmplă ? - Liniște, e un cutremur.

Suntem bine. Nu am părăsi o pacientă atât de adorabilă.

- Doamna Agostina. Agostina. - Lin, nu o trezi.

- Nu e nevoie să o speriem. - Una mai puțin de îngrijit.

În regulă.

- Crezi că s-a terminat ? - Nu știu.

- Nu există semnal. - Doc ?

Nu știu, a dispărut. Nici Damiano nu e aici.

Avea o biopsie de la artera temporală.

Gata, am terminat.

Michela, îi tăiem și părul ?

Sigur ar cere mai puțin decât stilista mea.

Vezi, Federico ? Uită de medicină. Ar fi trebuit să fim stiliști.

- Cu siguranță le place să vorbească. - Greșesc eu sau a fost un cutremur ?

Din fericire, ai terminat înainte să înceapă.

Nu, eram pe la jumătate. Dr. Cesconi a reușit să o finalizeze.

- Nerves de oțel. - Nu e adevărat.

A fost floare la ureche. Michela a fost incredibilă.

- Care e situația afară ? - Nu sunt pagube grave.

Mă duc la Urgențe ? În curând va fi asediat.

- Idee bună. Te voi suna dacă am nevoie. - Mulțumesc.

Federico, voi duce biopsia la laborator.

- Termină și adu-o înapoi. - Foarte bine.

- Damiano. - Da ?

- Poți să-mi spui cum ai făcut ? - Ce ?

Să fii atât de precis, când totul tremura.

Ani de experiență în ambulanță. Situații de urgență și în mișcare.

Știi secretul ca să nu greșești niciodată ?

- Nu. - Nici eu.

Perfect.

Cum te simți ?

Bine. Dar bebelușul ?

Hai să ascultăm. Culcă-te.

E bine și îți trimite salutări.

Domnule doctor, aveți o tăietură aici.

- Scuzați-mă ? - O tăietură aici.

Nu e nimic. Sunt obișnuit să mă lovesc.

Contracțiile sunt mai puternice.

Poți să respiri adânc ?

Nu mai poate respira.

Bebelușul ar putea să-i blocheze diafragma.

Este posibil.

Mergem direct în sala de nașteri.

Da, ar trebui.

- Nimic ? - Nu, e defect.

Suntem blocați ?

Vom suna pe cineva.

- Nu avem semnal. - Să folosim linia de urgență.

E cineva ? Mă aude cineva ?

Urmează-mă. Respiră așa. Bine.

Suntem într-un lift la policlinica Ambrosiano.

Sistem: CO5357. Număr de serie: 1398.

Ce a fost mai rău a trecut. Bine, exact așa.

O femeie aici trebuie să nască. Nu avem mult timp.

Am citit că în Italia, 100 de persoane rămân blocate zilnic într-un lift.

Este ceva de așteptat. Cineva va ști ce să facă.

Sigur deja rezolvă.

Verifică salonul 13. Sunt pacienți delicati.

- Căutați pe cineva ? - Pe cumnatul meu.

- Excelent. - Vă voi ajuta.

Păstrați-vă calmul.

Opriți-vă toți. Îmi pare rău. Un moment, vă rog. Apropiati-vă.

Ascultați-mă, pentru că o voi spune doar o dată. În primul rând.

Pacienții nu pot pleca până nu primesc o ordonanță de evacuare.

Nu-mi las tatăl aici. Ar putea fi un alt cutremur.

Aceasta este o clădire antiseismică.

Tatăl dumneavoastră este aici pentru că are nevoie. Plecatul este mai riscant.

În al doilea rând, familiile trebuie să se

întâlnească în punctele de întâlnire desemnate.

În al treilea rând, acesta este un spital, medicii dau ordine,

mai ales într-o criză de urgență.

Cine nu respectă instrucțiunile va avea de-a face cu poliția.

Acum, familii, afară. Vizitatori, afară.

Pacienții în saloanele lor. Mulțumesc. Haideți.

- O adevărată șefă. - M-am gândit ce ar zice doctorul.

Ai idee unde este ?

Era în biroul lui. Ar trebui să fie pe drum.

Băieți, veniți, vă rog.

Federico, vino.

Poate s-a terminat sau poate va fi un alt cutremur. Vom rămâne.

Deci nimeni nu-și termină tura. Bine ?

Monitorizați și calmați pacienții. Țineți-mă la curent.

Plecați.

- Ce se întâmplă, Lin ? - Nu pot să rămân.

- De ce ? - Telefoanele nu funcționează.

- Nu știu nimic despre familia mea. - Niciunul dintre noi.

Dacă au nevoie de ajutor, vor cere ajutor.

Și dacă s-a întâmplat ceva ? Nu mi-aș ierta-o niciodată.

Îmi pare rău.

Du-te, Federico.

- Voi reorganiza lista pacienților. - Ascultă...

Bine, ceva important. Sunt geamuri sparte.

- Scuzați-mă. - Da.

- Este vreo femeie însărcinată aici ? - Acesta este aripa de medicină.

Soția mea era într-un lift, dar nu a ajuns în sala de nașteri.

Am căutat-o pe toate etajele.

Liftul !

Lăsați-ne să trecem, vă rog.

La naiba. Andrea, ești acolo ?

Giulia ! Da, suntem aici. Suntem blocate.

- O femeie este pe cale să nască. - Margherita.

- Sunt aici. - Dragoste.

Scoate-ne de aici !

La ce etaj sunt ?

Nu știu. Un etaj sau două deasupra voastră.

- Poți deschide ușile ? - Nu, sunt blocate.

Vom chema tehnicienii.

Foarte bine. Grăbește-te. Vrem să ieșim și copilul la fel.

Cod roșu. Să ne asigurăm că nu naște în lift.

- Ce ? - Nu vă faceți griji. Vom rezolva.

Andrea, sunt aici.

Contracțiile sunt mai frecvente.

Ne vor scoate și vom fugi la sala de nașteri.

- Vei rămâne până la sfârșit, nu-i așa ? - Desigur.

Vreau să cunosc copilul. I-ai pus deja un nume ?

Mattia. Ca bunicul meu.

- Un nume minunat. - E primul tău copil ?

Da. Cum îi spun ? O sarcină geriatrică ?

Nu ești excepția. Facem copii din ce în ce mai târziu.

Din cauza serviciului. Trebuia să planific sarcina la momentul potrivit.

- Ce faci ? - Conduc o companie financiară.

Acolo, timpul este totul.

Și în medicină. Ce păcat că ni se acordă din ce în ce mai puțin.

Secretul meu este să anticipez

și să planific tot ce se poate întâmpla.

- Ești mai eficientă și nu există surprize. - Cu excepția cazului de cutremur.

De aceea acest spital este o clădire antiseismică.

Acum trebuie doar să te concentrezi pe respirația ta.

Bine ? Noi ne vom ocupa de restul.

- Respiră. - De acord.

Teresa, cum merg lucrurile aici ?

Andrea este blocat în lift cu o femeie pe punctul de a naște.

- Ai chemat tehnicienii ? - O voi face.

- Eu voi merge. Rămâi cu pacienții. - Mulțumesc.

- Agnese se va ocupa de tehnicieni. - Bine, vom avea prioritate. Vino.

- Cum mergem pe aici ? - Aș fi mai fericit cu o țigară.

Așa va face un accident vascular cerebral și va pleca într-un loc mai bun.

Mai bun ? Nu voi merge în rai.

- De ce ești atât de pesimist ? - Prea multe minciuni.

Hai, încă îl așteaptă o viață lungă.

- Pentru asta suntem aici. - Cutremurul l-a speriat, nu ?

Am crezut că voi muri. Sperăm să fie ultimul.

Văd că este nervos. Tensiunea este mare.

- Ce i-am dat ? - Un beta-blocant.

Are nevoie de ceva mai puternic.

- Un diuretic ? Furosemid ? - Da, exact.

Cred că am rămas fără. Trebuie să facem rost de mai mult.

- Martina. - Trebuie să merg la farmacie ?

Te gândeai să mergi la cafenea ?

Speram să fac turul cu tine.

Du-te să iei Furosemid. Este mai urgent.

Este ora 8:26. Mai ai cel mult 15 minute să te întorci.

De acord.

- De ce mai ești aici ? - Mi-era teamă să fiu singură.

Ascultă, Daria, vei fi mai în siguranță în punctele de întâlnire de afară.

- Vreau să rămân cu tine. - Trebuie să lucrez.

- Așteaptă, unde mergi ? - La farmacia spitalului.

Nu există un rezident care te cunoaște ?

Un pacient are nevoie de un medicament. Trebuie să merg.

Vino să mă vezi după. Îți voi face un plan

de economii. Trebuie să te gândești la viitorul tău.

Am 28 de ani. Am văzut o criză economică globală,

o pandemie și un război în Europa.

Mai mult de unul, de fapt. Îmi voi cheltui banii pe călătorii.

- Uită de viitor. - Asta spui acum.

Dar într-o zi vei vrea doar să dormi profund.

Cu un copil, uită de somnul profund pentru câteva luni.

Sunt obișnuită. Sufer de apnee în somn.

Sarcina a înrăutățit-o.

Chiar am încercat CPAP.

- Ai făcut asta în timpul sarcinii ? - Da, cu masca.

- Vă deranjează dacă vă examinez ? - Ce se întâmplă ?

- Am o nelămurire. E mai bine să verificăm. - De acord.

Bine. Ajută-mă să mut patul.

Încearcă să te așezi. Încet.

- Spune 33. - Treizeci și trei.

- Din nou. - Treizeci și trei.

Culcă-te.

Măsoară-i tensiunea, te rog.

- Optzeci pe 50. - E puțin scăzută, dar...

Mai bine mare decât mică, nu ?

Ce te îngrijorează ?

Suntem blocați aici. Mai bine spune-mi.

- Alo ? - Bună, mamă. Eu sunt.

- Voiam să știu cum sunteți. - E Lin.

Lasă-mă să trec, te rog.

Suntem bine. Nu trebuie să intri.

- Mamă, te rog ! - Trebuie să plec.

Mamă !

Respirația ta este foarte scurtă.

Și sunetele din piept nu sunt în regulă.

- Sunetele ? - Cred că e un pneumotorax sub tensiune.

Ce înseamnă asta ?

Că ai o bulă de aer în pleură.

Și de fiecare dată când respiri, se umple cu aer care rămâne prins.

Cu cât respiri mai mult, cu atât crește,

și presează traheea, inima și plămânii.

Și...

Ce putem face ?

- Vom opera după naștere. - Nu poate naște așa.

Ce vrei să spui, doctore ?

Trebuie să decomprimăm bula. Acum.

Am văzut că ai niște foarfecă în geantă. Caută-le.

Da.

Ia o mănușă și fă o gaură în vârful unui deget.

- Doctore, nu crezi că... - Fă-o, te rog. Repede.

- Ce intenționezi să faci ? - Bine.

Mulțumesc.

În regulă.

Ascultă-mă bine. Există o singură modalitate de a te salva.

Trebuie să perforăm bula de aer

și să o dezumflăm. Voi introduce acest tub în pieptul tău

până ajunge la bulă. Aerul va trece prin tub

spre mănușă, unde va rămâne prins.

E clar ?

Nu.

Nu, nici vorbă.

Pentru mine ar fi mai ușor să nu o fac. Dar te vei sufoca,

și Mattia va muri cu tine. Nimeni nu mă va învinui.

Cine ar fi putut face ceva aici, blocat într-un lift ?

Riscul să te ucid făcând asta ?

Da, e posibil.

Dar e singura noastră șansă.

Promite-mi că amândoi vom supraviețui. Bebelușul și eu. Promite-mi.

Te rog.

- Sigur. Va ieși bine. Ești de acord ? - De acord.

Dezinfectant.

Hai.

Foarte bine, întoarce-te pe o parte, hai.

Foarte bine. Bine făcut.

Acum ia asta. Și mușcă tare.

- De ce ai fața asta ? - Mă așteptam la o tensiune mai mare.

Am suferit un bypass coronarian.

Mâncarea e scârboasă și mai adaugă la asta un cutremur.

- Sigur că am tensiunea scăzută. - A fost un cutremur ?

- Da. - De ce nu m-ați trezit ?

- Nu voiam să te speriem. - Și dacă muream ?

- Nu era niciun risc. - Nu știi niciodată.

- Aveam să mor. - Nu avea să moară.

- Ar trebui să-i mulțumești. - Vreau să știu dacă am să mor.

- Doamnelor, nimeni nu avea să moară. - Care e sensul ?

O ultimă privire la lume și o rugăciune pentru sufletul meu.

Liniștiți-vă. Nimeni nu era pe moarte.

- Mă panichez doar gândindu-mă. - Să te gândești că te trezești moartă...

Vom vedea când va fi alt cutremur.

- Va mai fi unul ? - Nu.

Nu va mai fi niciun cutremur. Am vorbit cu cutremurul.

Culcă-te !

- Ești bine ? - Ce ? Da. Aproape.

Tensiunea Cristinei nu crește. A scăzut.

Dă-i fluide și monitorizeaz-o.

Se pare că aerul iese bine.

- Cum te simți ? - Mai bine.

- Au dat semne ? - Nu, nimic.

Andrea ?

- Da, Giulia. Suntem aici. Te auzim. - Cum sunteți ?

Am depășit o mică urgență. Suntem mai bine.

- Voi ? - Câteva mici urgențe. Mai bine.

Margherita. Ești bine ?

- Dragă. - Nu.

- Odihnește-te. - Bine.

Soția dumneavoastră este bine, dar trebuie să se odihnească.

Tehnicienii rezolvă. Vă vom scoate curând.

Bine, pentru că urma să văd o prietenă. Nu vreau să întârzie.

- Veți reuși, nu ? - Sunteți cu cel mai bun medic.

Dacă supraviețuim, îți voi face un fond de pensie cu o dobândă incredibilă.

Ce pensie ? Nu cred că mă pot pensiona.

Sigur mă vor concedia înainte.

Fără tine, Margherita și copilul ar fi morți.

Să spunem că sunt bun cu pacienții, dar nu cu cifrele.

- Ce vei face dacă te concediază ? - Nu știu.

Voi deschide o fabrică de pixuri.

Mi-ar plăcea să trăiesc viața așa. Ușor. Fără să fiu anxioasă.

Te descurci foarte bine, ținând cont de circumstanțe.

Nu mă cunoști. Am rezervat deja grădinița,

am semnat un contract cu bona

și i-am deschis un cont bancar. Îi vei căuta și soție ?

Fiica celei mai bune prietene nu ar fi rea.

Trebuie să fie un bias profesional. În finanțe, timpul este esențial.

Mereu am fost așa. Urăsc neprevăzutul.

Și uite-mă acum. Suspendată în aer,

cu un pix în plămân și un copil nenăscut.

- Viața îi place să improvizeze. - Da.

Viața e o porcărie.

- Doctore, e timpul. - Ce ?

Este în canalul de naștere.

Să ne pregătim pentru naștere.

- Trei pachete de furosemid. - Mulțumesc.

- Martina. - Antonio.

Bună.

- Bună, lucrezi și tu la general ? - Da, așa pare.

Martina Carelli. Doamne, a trecut atât de mult timp.

- Unde ne-am văzut ultima dată ? - Nu știu.

Hai, la petrecere... La petrecerea de absolvire a Mariei.

- Da. - Absolveau împreună.

Ai amânat absolvirea.

- După COVID, am pierdut legătura. - Da, sigur. A fost...

Care e aripa ta ?

Medicină Internă. Îmi pare rău, mă grăbesc, trebuie să plec.

Să ne punem la curent curând.

- Da, poate... - Fără să așteptăm încă un cutremur.

Vom vedea.

- Plec. Pa. - Pa.

- Te doare ? - Nu.

A supraviețuit unui cutremur și tratamentului meu.

Glumeam. Doar voiam să minimizez lucrurile.

- De fapt, mă mănâncă. - Unde ?

Pe față.

Asta e anestezia. E normal, așteptați un minut.

Să spunem adevărul, crește.

Mă deranjează cu adevărat.

Arată puțin umflată.

Ce se întâmplă ? E grav ?

Nu, nu grav. Revin imediat.

- Teresa. - Da ?

- Unde e Damiano ? - La Urgențe, ajută.

- Giulia. Scuză-mă. - Da ?

Poți să vezi o pacientă ?

Damiano a făcut o biopsie. Apoi a început să...

Aici e furosemidul.

Sub 15 minute. Bine făcut. Hai.

Voi dura două minute. Sau sună-l pe Damiano.

Dar Damiano e...

- Ce se întâmplă ? - Ajutor.

- Michela. - Ajutor.

La naiba. Trebuie să fie o alergie. E alergică la anestezie ?

- Nu știu. - Nu există altă explicație.

Gât umflat, aerul nu curge.

Eu... antihistaminice... Nu e timp.

Aerul trebuie să ajungă la plămânii ei altfel.

Trebuie să-i fac o traheotomie. Nu vă faceți griji.

Am mai făcut asta. Aproape.

O vei ucide. Va ajunge ca manechinul.

Nu ești în stare.

Ce se întâmplă ?

I-am verificat tensiunea acum zece minute.

Continuă să scadă.

Nu e bine. Și ea slăbește.

Chirurgul a spus că mă va face mai bine.

Da. Corect. Se va face bine.

Trebuie doar să aflăm ce se întâmplă cu tensiunea.

Nu pot să țin ochii deschiși.

- Mă voi trezi din nou, nu ? - Da.

- Nu mă vei lăsa să mor. - Nu.

Nu mă vei lăsa...

Cristina. Cristina. Hei, Cristina. Privește-mă.

Cristina. Calmează-te. Respiră, Riccardo.

Gândește-te.

Chirurgie. Tensiune scăzută. Continuă să scadă.

Fără febră, tensiune scăzută, chirurgie. Chirurgie cardiacă.

Inima ei, da. Bine.

Bate repede. Foarte repede.

Tahicardie. Tensiunea scade, chirurgie...

Chirurgie.

La naiba.

- Urgență ! - Ce se întâmplă ?

Hemoragie cardiacă, pericardul ei. Necesită intervenție chirurgicală imediată.

Nu poate merge la operație fără lifturi !

O duc eu. O voi duce eu, la naiba.

- Luați asta. - Așteptați, vă ajut.

- Cristina, ce s-a întâmplat ? - Sună la chirurgie, anunță-i.

- E urgent. - Da.

Bine făcut. Așa. Continuă așa.

Foarte bine. Așa. Încă o dată.

Aproape. Văd capul.

Liniștește-te.

Respiră.

- Să ne folosim telefoanele. - Da. Respiră.

Salvează copilul. Te rog, nu mai suport. Destul.

Nu, poți reuși. O secundă.

Încă unul, te rog. Foarte tare. Hai.

Hai.

Vine.

- Bine făcut ! - Aici este !

Aici este.

Ajută-mă.

Salut. Bine ai venit, Mattia.

- E atât de frumos. Vi-l vom da. - Vino aici.

- Trebuie să tăiem cordonul. - Da.

Cineva mi-a împrumutat pensele. Șefa asistentelor mă va omorî.

Poate putem aștepta.

Nu, OMS recomandă 60 de secunde. Șefa mea la fel. Ține-l.

Amintește-mi să-i spun asistentei că meriți o recompensă.

Poftim, Margherita.

Margherita. Salut.

- Nu există puls. - A fost prea mult pentru inimă. Ține-l.

Bine.

Hei, ascultă-mă.

Unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte,

opt, nouă, zece.

De ce mai e Michela aici ?

- Ce s-a întâmplat ? - E alergică la anestezie.

Ai făcut traheotomia ?

A ieșit bine.

Salut ?

Bine. Mulțumesc.

Vești bune. Liniile telefonice funcționează.

Problema e rezolvată. Liftul va funcționa curând.

Excelent.

Trei, patru, cinci, șase, șapte, opt, nouă, zece.

Unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte...

Unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt, nouă, zece.

- Unu, doi, trei, patru, cinci, șase... - Ne mișcăm.

... Nouă, zece.

Unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte...

Giulia ! UCI !

Urgență ! Avem nevoie de ajutor !

Margherita...

- Mișcă-te, te rog. Repede ! - Repede !

Repede !

- Bebelușul e bine. - Pot ?

Sigur. Încet, așa.

- Cum e Margherita ? - Vino cu mine.

Defibrilator. Trei, patru, cinci, șase, șapte...

Hai. O dau la 150.

Pregătiți. Eliberați.

Șoc.

Dă-i drumul la maxim.

- Hai, încă unul. - Pregătiți.

Șoc.

E vie.

- Bună ziua. - Bebelușul ?

Vino.

- Dă-mi un stetoscop. - Dragă,

Salut, Mattia.

Salut, Mattia.

Mulțumesc.

Viața nu e chiar așa rea, până la urmă.

- Contactează Pneumologia și Ginecologia. - Imediat.

Vino, Mattia.

Avem niște lucruri de făcut cu mama ta. Vino.

Trebuie să facem niște teste.

Ai avut o zi agitată ?

- Tată. - Ce mai faci ?

Bine. Ce faci aici ? S-a întâmplat ceva ?

Trebuia să te iau ca să mergem în Courmayeur.

- Poate ar trebui să mergem altă dată. - Da, cred și eu.

Îmi pare rău, a fost o zi grea.

Și tot sângele ăsta ? Ce s-a întâmplat ?

- I-am făcut un pacientului o traheostomie. - Și ?

Și acum e bine.

Stai aici cu tata.

Vom face niște verificări. Ai făcut-o foarte bine.

Avem niște lucruri în plus de făcut. Vino.

Lin, știri de la Chirurgie. Cristina e în siguranță.

- Mă bucur. - Ai salvat-o prin intuiția ta.

- Am avut noroc. - Nu, ai făcut-o foarte bine.

Ai făcut toată diferența. Nu poți părăsi acest război.

Nu, Giulia. De data asta a mers bine. Dar data viitoare ?

Nu mai pot să fac asta.

Teresa, văd că tehnicienii au reușit. Bine.

I-am hărțuit până au rezolvat problema.

În acest caz, acea femeie îți datorează viața.

Da, pacienta este încă la medicină.

Bine, te vom aștepta. Mulțumesc.

Martina.

- Salut. - Salut.

- Ce faci aici ? - Nimic, doar treceam pe aici. Ești bine ?

Da, sunt bine.

- Îmi pare rău, trebuie să... - Voiam să-ți pun o întrebare.

Cum i-ai convins pe toți că ai absolvit ?

Pentru că am verificat arhiva facultății. Și teza ta nu e acolo.

Patologie sistematică 3. Ăsta a fost examenul, nu ?

Îmi amintesc că ți-ai amânat absolvirea din cauza asta.

Ești ocupată. Scuze. Nu te rețin.

Vom vorbi altă dată.

Noroc.

A simțit cineva un cutremur ?

Dacă ți se spune că te obișnuiești cu viața și cu moartea, nu-i crede.

Se înșeală. Sau nu au simțit niciodată un cutremur.

Hai, ziua abia a început.

Ai întârziat. Te aștept de o oră.

M-am lovit la cap. Sunt puțin confuz.

Prostule.

Mi-a fost teamă că nu te voi mai vedea.

Și mie.

La ce etaj cobori ?

Nu vreau să cobor.