Original subtitles

Sunt cel mai puternic.

Sunt cel mai puternic. Am câștigat !

Dragă, comportă-te. Rămâi pe scaun. Stai jos.

Băiat bun. Îmi pare rău.

TERAPIE DE FAMILIE.

Salut.

Da, lucrez deja. Vorbesc cu tine mai târziu. Pa, dragă.

- Scuzați-mă. - Da ?

- Urgențe ? - La capătul holului.

Mulțumesc.

O NOUĂ VIAŢĂ Sezonul 3, Episodul 11

Pot ?

Mi-am terminat turele. Pleacă spre Roma într-o oră.

Înțeleg dezamăgirea.

Dar tu ai crezut că ai omorât pe cineva.

Se pare că cineva m-a omorât pe mine.

Să știi că nevasta ta te-a înșelat acum 15 ani

nu e atât de rău. Glumești ?

Lasă deoparte că nu e vorba doar de înșelăciune.

După amnezia mea, ani de zile

am încercat să dau un sens la toate astea.

Și la final, descopăr că nimic nu era adevărat.

Nu e chiar așa.

Agnese m-a mințit ani de zile.

Și știa cât de mult contează adevărul pentru mine.

- Acum știi. Poți să treci peste. - Aș vrea să pot șterge asta.

Ce s-a întâmplat azi, tot ce s-a întâmplat atunci.

E adevărat. Dacă nu se întâmpla, n-ai fi atât de cretin.

- Nici azi, nici înainte. - Nu asta am vrut să spun. Giulia !

Salut.

Ia. Nu era pentru tine, dar se pare că ai nevoie.

Povestea Agnesei m-a afectat și pe mine. Încă nu pot să cred.

Nu doar Agnese. Am văzut-o pe Diana Novelli.

Era aici, cu înfățișarea ei reală. Ce înseamnă asta ?

- Înseamnă... - Înseamnă că Urgențele sunt pline.

Halucinația ei e pe acolo.

Andrea, trezește-te. Nu ți-ai imaginat-o. Diana e acolo.

Piciorul fiicei tale e umflat. Au adus-o aici.

Tocmai i-ai salvat sănătatea mintală. Și pe a mea.

Viața mea nu are sens, dar măcar nu sunt nebună.

E cam dramatic. Nu aș zice asta.

Nu mai am speranță să-mi recuperez memoria,

și am descoperit că Agnese a mea nu e cine credeam eu că e.

Nici eu. Tocmai m-am certat cu Giulia.

La naiba. De ce i-ar spune Agnese așa ceva acum, după ani de zile ?

E mai bine să continui să minți ?

Ca atunci când ai zis că îl vizitezi pe Filippo.

Filippo ? Nu, a fost Paolo. Paolino. Îl cunoști ?

Am zis Filippo ? Nu.

Paolino.

- Salut, Diana. - Bună dimineața.

Nu mă așteptam să te văd așa repede.

- E el ? - Da.

Sunt Andrea, dar mă poți numi Doc. Și tu ești...

Greta. E aici pentru un posibil hematom

muscular trombozat din cauza unui traumatism.

- Ce fel de traumatism ? - Am căzut de pe bicicletă.

Nu i-am dat importanță,

până când am observat piciorul umflat la curs.

Au zis că cele două lucruri sunt conectate.

Este posibil. Hematoma ar fi putut crea un cheag

care a cauzat tromboza profundă.

Au zis că heparina ar fi suficientă.

Nu cred că are nevoie de o verificare.

Trebuie să confirmăm.

Dragă, ești aici.

Pentru un minut. Mă întorc diseară.

Domnule doctor. Salut, Diana.

- Cum ești ? - Bine.

Am alunecat cu bicicleta pe șine, cele din fața facultății.

Nu e nimic. Doar trebuie să mă monitorizeze până diseară.

De fapt, mamă, du-te acasă. Nu are sens să stai.

Bine, Diana, sunt aici.

Bine. Vorbim mai târziu.

Curând vom face o ecografie, da ?

DEPARTE

Diana. Un moment.

Andrea, uite. Poate ești sau ai fost un medic bun.

Nu te aștepta să am încredere în tine. Ai vorbit cu o versiune inexistentă a mea.

Acela nu eram eu. E din cauza drogurilor pe care le consumam.

Sper că da, pentru binele tău.

Lin, du-l la stația de asistente. Verificăm o tromboză profundă.

- Un pacient nou ? - Nu, nu e o internare.

Nu căuta probleme, nu am paturi.

- Am nevoie de un miracol pentru Elisabetta. - Purpura s-a înrăutățit ?

Nu știu. M-a sunat. Părea că ceva nu e în regulă.

- Vine. - Acum vine.

- Bună, Elisabetta. - Bună.

Ce s-a întâmplat ?

Nu știu. Timp de două zile am avut greață și am vomitat.

Credeam că e ceva ce am mâncat,

dar s-a înrăutățit, și acum îmi afectează intestinele.

De două zile ești așa ?

Bine, perfuzie intravenoasă pe hol. Teresa, avem nevoie de acel miracol.

Trimite pe cineva.

- Sunați dacă aveți nevoie. - Mulțumesc.

Tu, cu mine. Acum.

Scuze pentru apel.

Ar fi trebuit să o faci mai devreme. Sunt medicul tău.

Te vom îngriji acum. Poate rămâne cineva cu Pietro ?

- Da, vecina mea. - Bine.

Aici e.

Oaspetele nostru special pe locul de pe culoar.

Îmi pare rău, toațe locurile sunt ocupate.

Dar are dreptul la o glumă minunată din partea mea.

Rehidratare și perfuzie antiemetică. Apoi numărătoare de trombocite și sânge.

- Da, domnule. - Pe curând.

Acesta este cheagul de pe picior. Cheagul de sânge blochează vena. Vedeți ?

- Acolo e tromboza. - Chiar ai căzut de pe bicicletă ?

Sigur că da. De ce ?

Am impresia că ți-ai mințit mama.

Sentimentele tale nu contează.

Știu ce s-a întâmplat cu halucinațiile tale.

Analiză de gaze sanguine imediat.

Lin, oxigen. Patru litri.

- Imediat. - Ce se întâmplă ?

Cheagul a ajuns la plămâni, dar nu-ți face griji.

Dacă e acolo, vom interveni.

Nu am alt pat ! Am găsit deja unul pentru Elisabetta.

Ar putea avea o embolie pulmonară. Nu o voi externa.

- Ar putea ? - Gazele sanguine sunt la limită.

Vom face o tomografie computerizată. Am mărit deja doza de heparină.

Teresa, te rog. Sunt sigur.

Am nevoie de mai multe teste. Monitorizarea nu este suficientă.

Pot găsi ce are. Pentru mine, te rog.

Elisabetta are trombocitopenie severă.

Trebuie să o hidratez și să îi fac plasmafereză.

Bine. Elisabetta, patul 11. Fata va fi la infirmerie în seara asta.

Dacă o noapte nu e suficientă, mută pe altcineva. Patul

nu cresc în copaci.

- Ce faci aici, Pietro ? - Vreau să o văd pe mama.

Au spus că nu e grav. De ce doarme aici ?

Pietro, boala mamei e foarte gravă. Știi deja.

De aceea trebuie să fim atenți când ceva nu e în regulă.

- E pentru că a vomitat ? - Da, a slăbit-o.

Trebuie să ne asigurăm că e bine, nu ?

- Dar nu moare, nu ? - Nu, Pietro.

Jură-mi că îmi vei spune.

Jur. Nu-ți face griji.

Verifică să nu fie nimeni sub pat.

Cine știe ce a făcut Teresa ca să găsească patul ăsta ?

Un pacient invizibil. Să-i spun că nu îl poate vedea azi ?

Însănătoșește-te înainte să te bat în jocul meu.

După perfuzie, plasmafereza.

- Mâine vom repeta analizele. - Bine.

- Cesconi e în tura de noapte. - Până atunci, voi fi cu tine.

Trebuie să mergi acasă. Te voi lua într-o oră.

Încearcă să nu dureze prea mult să te aranjezi.

- Mulțumesc. - Bine, e pe drum.

- Pe curând. - Pa.

Hei, comportă-te.

Din păcate, încă nu am găsit un pat mai bun.

- Trebuie să dormi aici ? - E în regulă, Luca.

- Mâine vom găsi un pat adevărat. - Nu pleacă mâine ?

- Nu pot, lucrez cu jumătate de normă. - Nu-ți face griji pentru asta.

De ce nu poate pleca ? E ceva în neregulă ?

Tomografia a confirmat o embolie pulmonară.

Trebuie să așteptăm ca cheagurile să se dizolve. Și mai sunt teste de făcut.

Dacă ești de acord, o voi suna pe mama ta să-i explic.

I-am spus deja că e totul în regulă.

- Dar nu e în regulă. Era convinsă... - Urgența a trecut, nu ?

E decizia mea. Nu e nevoie să o alarmăm.

Bine.

- Ai găsit un pat ? - Voi căuta din nou mâine.

Cesconi a găsit-o.

- Am dus un pacient la Geriatrie. - Mulțumesc.

Un om bun se ascunde în spatele măștii acelei reci.

- Pietro ? - Nu e cu mama lui ?

Nu mai e. Ea credea că e cu tine.

De asemenea, credea că vei vorbi cu ea.

- Nu am avut timp. L-ai văzut ? - Nu.

Pietro. Dacă asta a fost o glumă, nu e amuzant.

- Nu a fost o glumă. - Atunci, ce a fost ?

Lasă-mă să rămân, te rog. Ești de gardă în seara asta, nu ?

- Nu te voi deranja. - Pietro.

Bine, dar mâine vei merge la școală.

- Și îi vom spune vecinei tale. - Am numărul ei.

- Nu-i vei spune Elisabettei ? - Nu, las-o să se odihnească.

Spune-i Terezei că l-am găsit. E în regulă.

- Mă vei băga la necaz. - Mulțumesc.

Sigur nu voi recupera încă o amintire ?

Întotdeauna am considerat sărutul

dintre Agnese și Bramante ca o amintire falsă.

Dar dacă aventura lor a fost reală, poate și amintirea este adevărată.

Poate aș putea să-mi amintesc mai multe amintiri.

Dacă vrei să stimulezi memoria din nou, nu este posibil.

Nu vei găsi semnificație în amintirile tale.

Acea amintire ar putea fi încă falsă. Ar putea fi doar o cicatrice dureroasă.

Nu o poți numi amintire.

- Și dacă ar fi reală ? - Nu aș ști cum să recuperez mai multe.

Și dacă vrei să scapi de această îndoială,

nu sunt persoana potrivită pentru a face asta.

Te rog.

Barbara, credeam că ai plecat acasă. E urgent ?

Da, dar nu pentru tine. Trebuie să vorbesc cu Dr. Sandri.

În regulă. Ești pe mâini bune.

Îmi pare rău. Nu știam că Doc e aici.

Când vom termina cu acest secret ?

Nu există niciun secret. Nu e nimic între noi.

Știu că îți e teamă de sentimentele tale.

Nu, îmi cunosc foarte bine sentimentele.

Tu refuzi să le vezi.

Dar am răbdare. O voi repeta de o mie de ori dacă e nevoie.

Și te voi asculta de o mie de ori și încă o mie.

Continuă.

Preferam când nu loveai.

Voiam doar să te întreb ceva. Cum i-am descoperit în New York ?

I-am văzut împreună ?

- Andrea, e necesar ? - Răspunde, te rog.

Ți-am spus pentru că nu mai puteam minți.

Ca acum.

- Ce schimbă asta acum ? - Ei bine...

Ai dreptate. Nimic. Delirez, ca întotdeauna.

Slavă Domnului, credeam că l-am pierdut. A sunat cineva ?

- Cineva ca Giulia ? - Nu, ca nimeni.

Unde e Enrico ? Trebuia să mă ia.

L-am văzut cu Barbara.

Avea ceva de întrebat. De ce ai fața asta ?

- E Enrico. - Și Agnese era Agnese.

Simt că ascunde ceva.

Trebuie să fie o problemă medicală. Întreab-o.

Mai ești aici ? Am spus zece minute.

Voiam să aștept până adoarme. Scuzați-mă. Mulțumesc. La revedere.

La revedere.

- Scuză-mă. Pot să te întreb ceva ? - Sigur.

- Greta a căzut de pe bicicletă ? - Pardon ?

A mințit-o pe mama ei. Și știi asta.

Nu mă interesează care e motivul,

dar fiecare detaliu e relevant.

A mințit în legătură cu facultatea.

Nu mergea acolo, ci la birou. E irelevant, nu ?

Nu, nu e. Dar de ce să nu-i spunem Dianei ?

Ai zis că nu contează de ce.

Am mințit.

Greta nu vrea să o dezamăgească pe mama ei.

Diana nu știe că lucrează. Pune absolvirea înaintea jobului.

Ce e pe primul loc pentru Greta ?

Greta și eu vrem o familie. Un copil.

Diana nu e de acord. Crede că Greta trebuie să studieze mai întâi.

Nu greșește complet.

Da, dar... suntem toți diferiți. Iar Diana nu poate accepta asta.

Când studiam, îmi era mereu rău. Anxios.

I-am furat bunelului meu medicamente psihiatrice.

Apoi, când mi-am dat seama că e în regulă dacă nu absolv,

mi-am găsit un job și am început să trăiesc mai bine.

Chiar ai furat medicamente psihiatrice ?

De ce fel ?

Vorbești serios ?

Cam așa.

- Te rog, acceptă. - Ce ?

Am fost serios zilele trecute.

Le-am spus antrenorului meu și echipei. Vrem să fii medicul nostru.

Antrenorul vine deja să-ți facă o ofertă oficială !

Știu că nu e ușor să renunți la medicină,

dar promite-mi că vei lua în considerare. Muncim și călătorim împreună.

Îți place ideea ?

Riccardo.

Cum a zis și Laura, aș vrea să vorbesc cu tine.

Știu. Ți-e teamă că te voi face să arăți rău antrenându-te cu mine.

Vei trece peste asta, nu-ți face griji.

Incredibil.

Federico, am încercat să te sun, dar nu răspunzi niciodată.

- Nexxt. Oprește muzica. - Tată.

Știu, nu e bine să apar fără să anunț.

Ea e Lin Wang. O colegă de-a mea. Lin Wang, tatăl meu.

- Încântat de cunoștință. - Încântarea e a mea.

Ai mâncat ? Am cumpărat multe lucruri. Șuncă, mozzarella...

Din Caserta, evident.

Mă duc să mă spăl pe mâini.

Fată chinezoaică drăguță.

- Ce ? - Drăguță.

Ea doarme aici ? Am văzut lucruri de femei în baie.

Stă aici din cauza unor probleme de familie.

O ajut. E în camera de oaspeți.

Bine, nicio problemă. Nu am nimic împotriva chinezilor.

Dacă nu te distrezi acum, când o vei face ?

Mai devreme sau mai târziu te vei îndrăgosti de cineva și vei începe o familie.

Apoi vei divorța și vei începe alta.

Cum merge experiența ta în secția de medicină ?

- Foarte solicitant, dar bine. - Ne exploatează.

Dacă supraviețuiesc, voi putea face orice.

- Exact. Și e corect. - Mulțumesc.

De ce nu vii la clinică mâine ?

Nu ai mai venit de mult.

Mâine ? Nu putem.

Fă un efort. Și Lin poate veni, desigur.

Îi vom arăta puțin din lumea reală.

- Salut, Giulia. Voiam să te sun. - Da, am observat.

Andrea, înțeleg, nu e ușor pentru tine.

Nu am vrut să-ți minimalizez sentimentele.

Voiam doar să spun că atunci când s-a întâmplat asta,

te-a făcut să te izolezi de restul lumii.

Acum știi că poți merge mai departe. E o oportunitate.

Dar nu o înțeleg pe Agnese. De ce să mintă azi ?

- Ca să te protejeze, poate ? - De ce ?

De ceva ce trebuia să știu ? Și apoi mi-a zis.

Îmi pare rău. Sunt puțin nervos. Fiica Dianei a fost spitalizată.

- De asta ai sunat ? - E mai mult despre logodnicul ei.

A mărturisit că a folosit benzodiazepine în jur de 2010 și 2011.

- O voi intervieva. - Interesantul

e că le-a obținut de la bunicul său,

care locuia într-un azil.

Unde aparent, se obișnuia să distribuie cantități mari din acestea.

- Într-un azil ? - Da, și mie mi s-a părut ciudat.

Dizenteria Elisabettei a progresat. Mă tem că ar putea fi o infecție.

Analize de sânge din nou și coprocultură.

Și Elisabetta ? Ce spune ? Cum e ?

Ce a zis Elisabetta ?

Nu știu, n-am vorbit cu ea. Asistenta zice că e bine.

Ce ? N-ai vorbit cu ea ?

Cum aș putea ? Dar dacă Pietro se trezește ?

Mă întorc imediat ce pot.

- N-ai făcut tura de noapte. - Recuperez.

Mai bine așa, cât timp Giulia nu e aici.

Așa e. Nici Martina nu e aici. Și-a luat o pauză.

Pietro ? Hai, mergem la școală.

- Hai. - Fără ghiozdanul meu ?

- Dacă profesoara se plânge... - Îi vei spune tu.

- Promit. Hai. - Da.

Embolia pulmonară e ciudată cu această tromboză.

Nu e o problemă locală. Trauma a cauzat ceva sistemic.

Există și un cheag în celălalt picior. Aici e ecografia Doppler color.

- Încă ia heparină ? - Da.

Să aflăm ce cauzează cheagurile. Idei ?

Coagulare intravasculară diseminată ?

- Cauzată de ? - Un sindrom mielodisplazic.

Sau ar putea fi o predispoziție genetică. Ia contraceptive orale ?

Hormonii pot afecta tulburările trombofilice.

- Da, dar nu le folosește. - Poate minte.

Se va întreba de ce ar face asta.

Cred că o face tot timpul.

- Dar n-am zis nimic. - Știu.

Ar trebui să-mi ceri să fac o analiză a măduvei osoase

ca să vedem dacă e sindrom mielodisplazic.

Bine. O vom face.

Și ce zici de predispoziția genetică ?

Da, căutați factorul V Leiden,

mutația protrombinei și dozajele de proteină C și S.

Bine.

Folosește contraceptive orale ?

Deja m-ați întrebat. Știi.

M-am gândit că ai putea minți din cauza lui Luca. A zis că vrei un copil.

De ce aș minți ?

Poate nu vrei unul și nu vrei să-l dezamăgești.

Cum faci cu mama ta.

O fac doar ca să o protejez.

Ascultă cu atenție. Minciuna nu e protecție.

Fosta mea soție a ascuns ceva important mult timp.

Când mi-a zis, durerea a fost dublă.

Știu, dar... mama mea nu mi-ar înțelege deciziile.

Dacă vrei să rămâi însărcinată, va trebui să-i spui.

Nu poți ține secretul.

Când voi rămâne însărcinată, va trebui să accepte.

Cum a făcut și ea cu mine.

Era asistentă universitară când a rămas însărcinată cu mine.

Tatăl meu a fugit.

N-a putut singură, așa că s-a întors la părinții ei.

De asta a dispărut atunci.

Rana încă o doare. Îți garantez.

Am fost mereu cauza eșecului ei.

Nu, mă îndoiesc că mama ta te vede așa.

Dar dacă de asta ți-e frică să ai un copil, înțeleg.

- Nu mi-e frică. - Nu e nimic greșit.

Dacă vrei, nu-i spun lui Luca, dar dacă iei o pastilă,

trebuie să-mi spui. E foarte important.

- Greta, spune-mi adevărul. - Nu e vina mea dacă nu pot.

Greta, ascultă.

Lin, Federico. Cineva !

Îmi trebuie ceva să opresc hemoragia ! Hai ! Lin.

O pungă de sânge, repede. Pentru transfuzie. Și o tomografie cu contrast.

- Du-te. - Imediat.

Sună la Chirurgie, are nevoie urgentă.

Mă duc.

Totul bine, doctore ?

Tomografia Gretei arată o acumulare de sânge în peritoneu.

- Are nevoie de operație urgentă. - Și ?

Și poate am exagerat cu doza de heparină.

Poate că a cauzat sângerarea.

- Nu poți fi sigur. - Atunci, ce a cauzat-o ?

Nici măcar nu mai pot gândi.

Diana crede că sunt nebun. Are dreptate, nici măcar nu pot diagnostica fiica ei.

E doar un accident. Ar ajuta să vorbesc cu Giulia ?

Nu, nu cu ea. Pleacă. Obișnuiți-vă să nu o aveți prin preajmă.

Explică-mi de ce te descarci pe Giulia dacă Agnese îți face rău.

Ceea ce se întâmplă în viața noastră poate avea consecințe pozitive neașteptate.

Chiar dacă ne doare.

Despărțirea mi l-a adus pe Enrico. Și ție ți-a adus-o pe Giulia.

- Ai întrebat-o de Barbara ? - Nu.

Mi-e teamă să nu par obsedată și geloasă.

Dar ai dreptate. În seara asta voi vorbi cu el.

Și o vei suna pe Giulia.

Încă n-am avut curajul să o sun pe Diana.

Hai.

Imediat ce vedem infecția, va fi bine. Nu-ți face griji.

Nu-mi fac griji. Știu că fac tot ce le stă în putință.

Aș vrea să-ți cer o mică favoare.

Sigur. Ce s-a întâmplat ?

Îmi arăți o glumă proastă de-a ta ? S-o folosesc la Pietro.

- Îmi pare rău, trebuie să zbor. - De ce ?

Pentru că voiam Pisa și mi-au adus Bologna.

Tu ai cerut-o.

Vezi ? A ieșit și ceva bun din asta.

Dacă nu m-ar fi internat, n-aș fi cunoscut-o.

- Pare un compliment. - Da, este.

Ce s-a întâmplat cu colega ta ? Cum o cheamă ?

- Martina. - Da. Nu e azi.

Credeam că poți înceta să te gândești la ea, dar...

Știi dacă Damiano are un motiv bun să nu vină să mă vadă ?

Niciodată.

Sau au fost doar scuze ?

- Salut. - Salut, Martina. Și ?

Avocatul a fost clar. Dacă iese la iveală, risc două procese penale.

- Abuz profesional și falsificare. - De ce falsificare ?

Când te înscrii, trebuie să declari că ai absolvit. Am semnat-o.

Asta e tot. Vei mărturisi ?

Sigur că nu. A zis că pot să dau examenul și să absolv,

și să sper că nimeni nu află.

Până atunci aș fi absolvită și aș putea să aplic din nou.

Sigur nu pentru Ambrosiano.

Ar trebui să caut un alt spital. Poate în alt oraș.

- Ai urî asta, nu ? - Da.

- Dar nu am de ales. - Găsiseși o opțiune.

Ești deja rezidentă și ai încercat de zeci de ori.

Ce te face să crezi că vei lua examenul ?

Nimic. Dar nu mai am ce să fac. Trebuie să încerc.

Acestea sunt statisticile din ultimii doi ani

privind utilizarea benzodiazepinelor în spitale.

Vorbesc despre spitale publice, desigur. În farmacii sunt mult mai mari.

Voi ține cont de asta. Vorbind de asistență medicală publică,

îmi puteți obține date despre aziluri de bătrâni ?

Sigur.

Inclusiv datele din 2010 și 2011, pentru a le compara.

- Spitale și aziluri. - Bine, dar voi avea nevoie de timp.

Nu e grabă. Între timp, voi face copii pentru a trimite totul la Milano.

Stați. Tocmai mi-am amintit ceva. În 2011,

șeful dumneavoastră a cerut aceleași date despre benzodiazepinele din aziluri.

Și dumneavoastră cercetați benzodiazepinele din aziluri.

- Mulțumesc. - Cu plăcere.

Atunci v-ați răzgândit. Nu știu de ce.

Dacă era 2011, evidentavea alte preocupări.

Mai ales după New York.

Nu ai amânat niciodată un angajament de serviciu din motive personale, Andrea.

Din această cauză, mi-am neglijat relația cu pacienții.

Chiar dacă uneori a fost spre bine.

Vă preocupă fiica Dianei Novelli ?

Mi-e teamă că am pierdut prea mult timp cu întrebările mele.

Nu am ajuns la nicio concluzie.

Adevărul este că vă duc dorul în salon.

- Înțeleg, în salon. - Ascultă.

Nu am vrut să spun că povestea noastră nu era importantă. Ai înțeles greșit.

- Unde e ? Te omor ! - Destul !

Hei !

- Andrea ? - Suntem la spital !

A venit cu piciorul umflat și a fost operată.

O monitorizau pentru complicații.

Hai să luăm aer curat ca să te calmezi.

Îmi pare rău.

A exagerat pentru că e îngrijorat pentru Greta. Și eu sunt.

Am venit să o iau.

Aș fi vrut să nu fi apărut în viața mea.

- Aveți dreptate. - Heparina a ajutat la sângerare.

Dar dacă e o afecțiune sistemică, doar a contribuit. Putem afla.

Doc, procedura Gretei a decurs bine. O duc la terapie intensivă.

Nu o pot muta în seara asta.

Bine. Când se întoarce Federico, reluăm testele.

Te-ai gândit la ofertă ?

- Vești proaste ? - Ce ?

S-a întâmplat ceva ?

Lin.

Dacă vrei să știi despre Elisabetta, este shigelloză.

- De ce nu mi-ai spus ? - Ți-am spus acum.

Există o singură terapie, și eu am început-o.

- Autorizația ta nu era necesară. - Bine, mulțumesc.

Dacă îmi permiți, ar ajuta mai mult dacă ai vorbi cu Elisabetta.

Nu știu și nu-mi pasă de ce o eviți.

Doar spune-i.

Ești aici.

Știu, ai dreptate.

Îmi făceam griji că lucrurile nu erau clare.

Că ar fi neînțelegeri. Adevărul e că nu știam cum să-ți spun.

Nu e nevoie să te justifici.

Înțeleg de ce nu poți iubi pe cineva ca mine.

- Uită-te în ce stare sunt. - Nu ești tu, eu sunt problema.

Nu sunt gata să mă îndrăgostesc.

A primit o lovitură grea, nu-i așa, domnule doctor ?

„Probleme de fete”, ar zice unii.

Dar ca să te scutesc de speranțe false, te-am evitat ca medic și...

Îmi pare rău.

Aș prefera să rămâi pe aproape ca prieten.

Pot trăi fără să te îndrăgostești de mine.

Dar nu pot trăi fără să te mai văd.

Și tu îmi ești importantă.

Îmi pare rău că te-am evitat.

Suntem bine ?

- Salut. - Salut, prietene.

Apropo, mai sunt lucruri pe care ar trebui să ți le spun.

De fapt, trebuie să-ți spun.

- Pietro a dormit aici ! - Știam că mă vei trăda !

Trebuie să fiu de încredere dacă vei dormi la mine în seara asta

- cu înghețată și jocuri video. - Te rog, mama, pot ?

- Da, mama. Te rugăm. - Te rog.

- Da, e în regulă. - Da !

Putem face totul la cel mai înalt nivel.

- Diagnosticări, tratamente... - Noapte bună.

Chirurgie clasică și laser. Inclusiv transplantul de cornee.

- Te rog. - Mulțumesc.

De asemenea, facem pregătire.

Cine știe, poate Federico are nevoie de o recapitulare

după ce părăsește Medicina Internă.

Îți mai amintești oftalmologie ?

Tată, am promovat primul an acum doar trei luni.

Să vedem. Un caz simplu.

Un băiat de 13 ani. Scăderea văzului. Aici sunt examenele.

Nu știu. Ar trebui să-l consult, să fac anamneza, nu ?

Încearcă. Dă-mi un diagnostic.

Federico este cel mai bun la afecțiuni oculare.

M-aș îngrijora dacă nu.

Dar durează mult.

Bine, pare a fi keratoconus.

Pare ? Este.

Ești bine ? Nu m-ai sunat niciodată.

Totul e bine.

Îmi pare rău. Am crezut că e Diana. Nu mă vrea aici.

Jocul nu s-a terminat, oricum aș paria pe intuiția ta medicală.

Mulțumesc.

Și cred că ai dreptate în legătură cu Enrico. Nu am de ce să-mi fac griji.

Barbara, plecam deja.

Știu, întârzie. Îmi pare rău. Întotdeauna poți preface o urgență.

- Nu vreau. - Ai dreptate.

- Etică profesională. O voi face eu. - Nu...

Barbara, chestia asta...

Nu ! Teresa !

Îmi place mult. O voi folosi diseară. Le va plăcea tuturor.

- Tuturor ? - Seară de pizza cu colegii mei.

Te las în pace pentru că mama e tristă. Îmi vei spune mai târziu.

- Bine. Nu întârzia. - Pa.

Ești tristă ?

Ceva ce nu am putut să-i explic.

Mi-o poți explica ?

Mi-a venit o idee de poveste cu Andrea despre trecutul ei.

Am prefăcut că îi spun adevărul.

A fost urât, dar acum poate merge mai departe.

Stai jos, Agnese. Nu intenționam să menționez astăzi,

dar din moment ce Manuel nu e aici, ar putea fi un moment bun.

După accidentul Andreei, și investigația Covid,

m-am gândit că am putea reuși.

- Davide. - Așteaptă. Lasă-mă să termin.

Am o relație.

Una importantă. Cu o colegă.

Ne-am cunoscut după Covid.

Am refuzat acel post când ne-ați ales pe mine și pe Manuel.

Dar apoi mi-am dat seama...

- Știm că inima ta nu e aici. - Mă vei părăsi ?

Și Manuel ?

- Am sacrificat totul. - Nu trebuia.

Vom avea grijă cu Manuel. Vom face tot posibilul.

Și în final o vei putea recupera pe Andrea.

Mereu vii aici când nu vrei să mergi acasă.

Nu poți spune că nu te cunosc.

Și nu poți spune că nu e ce cred eu.

Nu e ce crezi tu. E mai rău.

Barbara are o problemă psihiatrică.

- Asta e cea mai rea scuză. - E adevărul, Teresa.

Se numește sindromul Clerambault.

Te convingi că ești obiectul iubirii altei persoane.

Barbara e convinsă că o iubesc. Și că tu ești obstacolul.

- O lași să creadă asta. - Nu, niciodată ! Jur.

Dar am făcut o greșeală.

Pentru că la început, chestia asta...

m-a făcut să mă simt flatat.

Mi-a luat ceva timp să înțeleg că e o boală serioasă.

- De ce nu mi-ai spus ? - Pentru că sunt un idiot !

Am vrut să rezolv asta, voiam să te protejez, pentru că te iubesc.

Maraldi.

Vreau să te cred, Enrico Sandri.

Cum vei rezolva asta ? Ceea ce am văzut nu e adecvat.

Această condiție are trei etape.

Speranță, dezamăgire, resentiment.

Speranța trebuie dezmembrată prin afirmarea adevărului.

Chiar dacă vede în fiecare cuvânt o confirmare a credinței ei.

La un moment dat, ceva se va schimba.

Dar dacă distrugem speranța brusc,

ar putea fi dezamăgită, cu tendințe suicidale.

- Doamne ferește. - Da.

Dacă o face fără să se sinucidă,

va ajunge la etapa resentimentului.

Unde ar putea încerca să mă omoare.

Sau pe tine.

- Cât va dura ? - Nu știu.

Tot ce știu e că acum că ți-am spus, simt că pot reuși.

Ești un idiot.

Nu mai încerca să mă minți pentru că jur că te omor.

- Îmi zici ursuleț de pluș ? - Nu acum.

E corect.

- Ne vedem ? - Nu te-am sunat.

Dacă are o boală, trebbuie să o găsim înainte de transfer.

O vom face în stilul Giuliei. O vom rezolva aici. Hai.

- Bine ai venit. - Mulțumesc.

Îl actualizam pe Cesconi. Ai rezolvat problema familială ?

Să zicem că se rezolvă.

Ti-ai rezolvat enigmele ? Arătai tristă altă seară.

Echipa cu care antrenez

mi-a oferit un post. Ca medic sportiv al lor.

Serios ? Ce bine.

Ai vrea să faci asta ?

- Și să renunți la Medicină Internă ? - O iau în considerare serios.

- Sună atât de imposibil ? - Și atunci ?

Trombocitele după plasmafereză nici nu au crescut. Testele nu sunt bune.

Infecția cu Shigella i-a agravat purpura. Trebuie să o salvăm.

Și să-i spunem că nu pleacă prea curând.

Mă voi ocupa eu de asta.

Bine. Asta e o ușurare.

Nu pot suporta povara de a-i da vești proaste.

Înțelegi de ce iau în considerare oferta ?

Dacă simți nevoia să renunți la Medicină Internă,

indiferent cât de dureros ar fi, trebuie să o faci.

Bine.

Îmi spui că purpura a progresat

și că nu mai e nimic de făcut ?

Nu, nu neapărat. Mai întâi să scăpăm de Shigella.

Nu vei pleca până când parametrii nu vor fi în regulă.

Eu voi avea grijă de Pietro. Poate sta cu mine.

Nu, mulțumesc. O voi suna pe sora mea.

Lucrează departe, dar am făcut un pact

când am fost diagnosticată cu purpură.

Dar nu e o povară pentru mine să am grijă de el.

Știu, și chiar apreciază asta.

E doar că Pietro se atașează de tine.

Nu pot permite să existe neînțelegeri.

Nu vreau să te vadă ca pe o figură paternă. Îmi pare rău.

E în regulă.

Las la latitudinea ta.

Sunt pierdută. Nu pare nicio afecțiune autoimună comună.

Clar nu este. Factor V Leiden ?

Negativ.

Mutația protrombinei este de asemenea negativă, este de 2,5.

Este de înțeles, având în vedere cantitatea de anticoagulante pe care i-am dat-o.

Poate nu e singurul lucru care a cauzat sângerarea.

- Ar putea fi o fractură veche, nu ? - Da.

Poate s-a acumulat sânge și a declanșat hemoragia.

Deci nu a interpretat greșit doza. Deja exista o fragilitate.

Ne-a spus despre fractura de la ultima coastă ?

Cred că mai este una aici.

Lasă-mă în pace. Nu e vina mea.

Te voi ucide !

Știi cum e când are o idee... Înseamnă că ai făcut-o bine.

Mereu ești când ceva nu te încurcă.

- Ca aseară cu tatăl tău. - Ce contează tatăl meu ?

E ca și cum ar fi mereu cu tine, uitându-se. Și nici măcar nu-ți dai seama.

Deci tu îmi spui tocmai mie că am o problemă cu tatăl meu ?

Din fericire, uneori uităm. Nu-i așa ?

- Vei fi mai confortabilă. - Mulțumesc, accept.

Nu sunt un medic infailibil, dar am o intuiție bună.

- Cea pe care o aveam despre tine mă sperie. - Despre ce vorbești ?

Luca te rănește. Nu ai căzut de pe bicicletă.

Nu e doar hematomul. Am găsit semne de fracturi.

El a făcut-o.

- Nu era așa înainte. - Înainte de ce ?

De aceea mergeam la terapie familială.

Poate ar fi putut să-l înțeleagă înainte să se supere din nou.

Sunt sigură că imediat ce vom avea un copil, se va termina.

Luca te lovește pentru că nu poți rămâne însărcinată ?

Rămân însărcinată, dar... Am avut deja trei avorturi spontane.

Trei avorturi spontane înainte de săptămâna a zecea ?

Da.

Luca spune că organismul meu respinge copilul pentru că nu îl iubesc suficient.

Nu, Greta, Luca nu te iubește.

E clar ? E simplu.

Nimeni... Ascultă-mă bine.

Nimeni nu poate spune că te iubește dacă te atinge măcar cu un deget.

E un lucru foarte serios. Ai înțeles ?

Dar acum mai este ceva ce trebuie să rezolvăm.

Știu ce se întâmplă. Sindrom antifosfolipidic.

Se poate forma un cheag peste tot.

- În orice moment. - E un infarct.

Aspirină, nitrați, antiagregante plachetare, da ? Repede.

Greta, uită-te la mine. Suntem aici. Relaxează-te.

Poți să te ocupi o clipă, te rog ?

Nu-ți face griji.

Se ocupă ei.

Chirurgul nostru cardiac e pe cale să o opereze pe Greta.

Știm ce cauzează cheagurile. Așa că nu vor mai fi o problemă.

Mulțumesc.

Îmi pare rău. Îmi pare foarte rău. Pentru tot ce am spus.

Nu e nevoie. E de înțeles.

Ce amuzant.

Voiai să renunți la medicină

și te-am convins să continui.

Douăzeci și cinci de ani mai târziu, i-ai salvat viața fiicei mele.

Da, așa e.

Am o prietenă care...

mi-a spus că tot ce se întâmplă, chiar și ce te-a rănit,

poate avea consecințe pozitive. Și dacă te gândești, am salvat-o pe Greta

datorită unei serii de lucruri negative.

Sindromul ei era latent.

I-a cauzat avorturile spontane,

dezlănțuind violența lui Luca, ceea ce a declanșat boala.

Dacă nu se întâmpla toată această încurcătură...

Greta ar fi putut muri de un atac de cord, și nu ai fi știut de ce.

Luca Rivoli ?

Da.

Veniți cu noi. Există o plângere împotriva dumneavoastră.

Blestematule, nenorocitule.

Hai să rezolvăm asta ca bărbații. Nu cu plângeri.

Nu, trebuie să dispari.

El nu te-a denunțat. A fost Greta. Sper să nu te mai văd niciodată.

Nu pot să cred. Nu am observat nimic.

Nu e chiar așa ușor. Dar ar trebui să fii recunoscătoare.

Greta nu va mai cădea în asta.

Riscul de a muri a ajutat-o să înțeleagă.

Într-o zi și-a dat seama

ce pentru alte femei e o călătorie de mulți ani.

E bine pentru ea.

Mulțumesc.

Probleme în secție ?

Nu, în sfârșit ne putem lipsi de tine în sală.

Ești aici chiar și când nu ești.

Eu sunt cel care nu poate.

Mi-e dor de tine, Giulia.

Nu mă refer doar la secție.

Și mie mi-e dor de tine. Mă întorc mâine.

- Abia aștept. - Noapte bună.