Original subtitles

Sandokane...

*** TIGAR JE JOŠ UVEK ŽIV ***

Džamila! - Traže te.

Bili su u kući. Mnogo ih je tata, hoće da te ubiju!

Treba da obavestimo Ajarduka. Brzo!

- Ayarduk ! - Sendang !

Sultanova vojska nas traži. - Šta?

Atunci, nu ne rămâne altceva decât să plecăm imediat, Sendang.

Ne despărţim, dacă unul din noi e prins celălalt se poate salva.

Vom fi liberi chiar şi cu preţul vieţii noastre.

Voi încerca să ajung în Borneo.

La Sarawak, fraţii noştri tigri sunt prizonierii lui Brooke de mulţi ani.

- Cum ne vom întâlni ? - Ne vom întâlni, Sendang.

Aşa cum ziua întâlneşte noaptea. Adio, sau în iad !

Ne urmăresc gărzile sultanului, am nevoie de o ascunzătoare pentru fiica mea !

Nu aţi înţeles ? Un loc oarecare, chiar şi pentru câteva ore.

Oameni din Mompracem, de ce va ascundeţi ?

Ăştia sunt şi duşmanii voştri, nu numai ai mei.

Ieşiţi ! Apăraţi-i pe fraţii voştri şi onoarea voastră !

Nu v-aţi săturat să trăiţi ca nişte sclavi ?

Să vă supuneţi ordinelor unui sultan mai laş decât o hienă ?

Voi oameni din Mompracem ! Ascultaţi-mă bine !

În curând va veni uraganul şi va spulbera asasinii din Mompracem.

Tigrul se va întoarce ! Sandokan...

Eu eram cu Sandokan...

Nu va amintiţi cum era Mompracem ?

Toţi eraţi eroi ! Ce s-a întâmplat cu inimile noastre ?

Măcar ieşiţi din casele voastre să vedeţi cum moare un tigru de Mompracem !

Murok !

- Murok, unde eşti ? - Uite-l !

Trebuie să găseşti o ascunzătoare sigură, eşti încă în pericol.

Nu te teme !

Voi fi lângă tine cât va fi nevoie.

Mă cheamă Teotokris, sunt grec. Am venit de puţin timp la Mompracem...

Nici eu nu ştiu ce m-a adus aici din Europa...

dar sunt bucuros că azi am putut să te salvez.

Tu nu eşti malaieză. Cum te cheamă ?

Numele meu e Jamila şi sunt malaieză.

Mama mea era malaieză, pe tata nu l-am cunoscut.

Ştiu numai că era european,

şi se comporta cu mama la fel ca ceilalţi albi ce au venit în această ţară.

Pentru mine, tatăl meu adevarat este omul care a murit

apărându-mă şi luptând contra tiranului acestei insule.

Trebuie să fugim, Jamila.

Sultanul te va căuta în fiecare colţ al insulei.

Eu...

Trebuie să mă laşi să te ajut. Am mulţi bani...

Destinul mi-a încredinţat sarcina să te salvez.

Sandokan ! Cunoşti acest nume ?

Desigur, toţi îl cunosc.

Chiar dacă puţini îndrăznesc să-l pronunţe.

E un pirat, un rebel...

Un rebel... E omul care a făcut din Mompracem o legendă.

Ca să-l prindă, e nevoie de toţi oamenii lui Brooke şi jumătate din flota engleză.

Vreau să-l caut pe Sandokan, trebuie să-i vorbesc !

Asta era voia tatăl meu, de asta l-au ucis.

Nimeni nu ştie unde este acum.

Poate există cineva care ştie ! Cineva care stă în India.

În Lhasa.

Cel care e ca un frate pentru Sandokan.

Yanez de Gomera.

S-a căsătorit cu regina acelui mic regat.

Tu eşti foarte frumoasă şi foarte curajoasă Jamila.

Dar să pleci în India poate fi o aventură fără sens.

Dacă asta îţi doreşti, sunt bucuros să fiu lângă tine.

ASSAM, la graniţa nord-estică a INDIEI.

Mulţumesc, majestate. Fără dvs nu am fi trecut graniţa.

Viaţa fiilor mei e a voastră, nu voi uita niciodată.

Nici o veste de la Kammamuri ?

Cine ştie dacă o fi reuşit să treacă graniţa cu grupul său ?

De ce ? Ai vreo îndoială ?

- Kammamuri, ai reuşit ! - Bineînţeles că am reuşit.

În ziua în care nu voi reuşi să trec o graniţă numai pentru că sunt englezi...

îţi dau voie să mă îngropi în cele mai adânci ape din Gange.

E uşor de trecut graniţa.

Nimic nu e mai dificil cu atâţia soldaţi, dar e uşor...

- E uşor sau greu ? - Încearcă, dacă vrei să ştii !

Îmi face plăcere că te-ai întors, trebuie să plecăm imediat.

Imediat, în trei zile, imediat mâine... sau, imediat, imediat...?

- Yanez ! - Regina mea dulce... !

Nu mai rezistăm, inima mea tremură de fiecare dată când pleci.

La fel şi a mea. Dar e plină de bucurie de fiecare dată când mă întorc.

Am o veste care sunt sigură că o să-ţi facă plăcere. Avem oaspeţi.

Vin dintr-o ţară îndepărtată ce ţie ţi-e foarte dragă...

Sandokan !

Mă tem că aţi venit degeaba, omul care-l căutaţi nu mai există.

Ce vrei să spui ?

A fost un război în India, ştiţi !

Sandokan a sărit în ajutorul şipailor, a fost sufletul revoltei.

Dar revolta s-a stins, s-a terminat.

Tot ce-a mai rămas au fost represiunile şi masacrele.

Sandokan a căutat moartea într-o sută de bătălii şi nu a găsit-o.

Acum e ca şi mort...

Şi cum a fost pentru Mompracem, cauza în care credea... s-a terminat...

S-a terminat şi credinţa lui...

Sandokan a renunţat să mai lupte.

Şi pentru prima dată, m-a lăsat singur să-i ajut pe şipai.

Tu cauţi un om care nu mai e aşa cum crezi.

Nu contează, eu vreau să vorbesc cu el.

Unde pot să-l găsesc ?

Trăieşte în pădurile Bengalului.

O prefera în locul oamenilor...

Aş vrea să vă conduc eu, dar în câteva ore trebuie să plec.

Viaţa unui pumn de eroi poate depinde de asta.

Voi veni imediat ce e posibil.

Kammamuri, trebuie să facem două grupuri ! Tu pleci cu ei.

- O să-i conduci tu la Sandokan. - Eu ?

La gurile Gangeului ? Nu e un loc ca ăsta în toată lumea.

E oribil, groaznic, înspăimântător...

O fi urât iadul, dar ăsta e mult mai rău...

Deci, când plecăm ?

- Ce trebuie să facem, dle ? - Mă mai întrebi ?

Să intre !

Alteţă... excelenţă...

Trebuie să mă iertaţi, dar cum trebuie să vă spun ?

Pur şi simplu, James Brooke. Nu sunt rajahul de Sarawak.

- Sunt doar un englez. - Aha, splendid... !

Vă rog !

Puteţi să plecaţi.

E o plăcere neaşteptată, milord !

Numeni nu vă ştia în India.

Numele de Sandokan vă spune ceva ?

Desigur ! Cine e englezul care să nu ştie numele lui Sandokan ?

Fără-ndoială e cel mai periculos duşman al Angliei.

- După americani, bineînţeles ! - Eu nu...

Asta-i bună ! După americani, bineînţeles !

- Luaţi loc, generale ! - Mulţumesc !

Acum Sandokan e în India, în Bengal.

În sanderbank în Bengal.

De ceva timp a încetat să mai fie Tigrul Malaieziei.

Pentru Anglia e bine, e mai bine îngropat în Sundarban decât mort.

Nu cred că Angliei i-ar conveni să fie un martir.

Aşa e ! Dar mai bine mort decât din nou în acţiune.

Cineva a venit în India să-l caute pe Sandokan.

Vrea să se întoarcă la Mompracem, ca insula să fie la fel ca înainte.

Nu numai un cuib de piraţi... dar şi un simbol de libertate pentru întreaga Asie.

Iar asta ar fi mult prea periculos pentru Anglia.

Şi pentru regatul meu, Sarawak.

Sunt de acord cu dvs ! Ştim cu toţii cât aţi luptat contra lui Sandokan.

Şi cum aţi învins, din fericire...

Da, am învins, dar de când lupta aceea s-a terminat, în mine lipseşte ceva...

- Desigur, înţeleg ! - Serios ?

Ai încercat să trăieşti zece ani din viaţă

ştiind că ai un duşman de moarte... ?

Să petreci nopţi şi nopţi fără să poţi dormi

să-ţi implici tot curajul şi inteligenţa

pentru o cauză ?

Numai aşa poţi spera să îl învingi pe Sandokan.

Sandokan e capabil să îndure, e născut să fie căpetenie.

Cu el, zece oameni înseamnă o armată.

Poate ajunge imediat acolo unde noi ajungem după zile lungi de chibzuială.

Ucide-l şi-l vei revedea în viaţă.

Reuşeşti să-l prinzi şi el e deja scăpat...

Nu lupţi împotriva unui om, împotriva unei legende.

Parcă vorbiţi de un frate, nu de un duşman de moarte.

"Sunt multe lucruri în cer şi pe pământ, Horatio...

la care filozofia ta nu poate visa."

Shakespeare, Hamlet !

Pune la dispoziţia mea cel mai bun ofiţer al tău !

Reîncepe vechea dispută, Sandokan !

Uite gurile Gangeului ! Aici trăieşte Sandokan...

şi prietenul meu Tremal Naik.

Sandokan, sunt Kammamuri !

- Speri să-ţi răspundă junglă ? - De ce nu ? Totul e posibil.

Jungla răspunde ! Dar e un răspuns care nu-mi place.

- Cunoşti acest sunet ? - Da, şi n-aş fi vrut să-l aud.

Pare ramsing. Un fel de corn a tribului tuks.

Cine sunt tuks ? Nu am mai auzit acest nume.

E o sectă de asasini ce teroriza această regiune a Indiei.

- Nu e aşa, Kammamuri ? - Da.

Un grup de fanatici ce o adoră pe zeiţa Kali.

Câteodată au servit şi englezii.

Au fost izgoniţi de mulţi ani şi nu înţeleg cum s-au întors.

Aş spune că sunt chiar fericit.

Dacă tuks s-au întors, Tremal Naik e aici şi îi căuta şi aşa o să-l întâlnesc.

I-aş putea întâlni întâi pe tuks şi aşa...

nu-l voi mai vedea vreodată pe Tremal Naik.

Nici nu ştiu cum ar trebui să fiu, fericit sau nefericit.

Când e aşa, eu sunt fericit !

Peste jumătate de oră, noi doi vom schimba gărzile.

Ţi-e frică noaptea în junglă ?

- Nu mi-e frică de nimic ! - Eşti ciudat.

- Pe mine mă sperie tot ! - Înseamnă că nu ai curaj.

Din contră, tu nu ai curaj !

Dacă nu ţi-e frică, de ce ai nevoie de curaj ?

Dar eu, care am multă frică... gândeşte-te de cât curaj am nevoie...

- Vouă vă este frică de junglă ? - Da, Kammamuri !

Faceţi bine. Pentru că în junglă nu sunt numai tuks...

dar şi multe animale feroce... Puteţi să le auziţi.

Înteţiţi focurile şi nu lăsaţi pe nimeni să se apropie.

Nu-ţi face griji, Kammamuri.

Ce crezi c-o să-mi răspundă Sandokan ?

Cu un an în urmă, nu aş fi avut îndoieli.. dar acum e altfel...

Mă tem că îţi va spune nu !

Dacă există cuvinte să-l convingă, sunt cele cu care mi-ai vorbit

despre satul tău sărac, despre Mompracem.

Nu am căutat cuvintele, pentru că mi-au venit din inimă.

Îmi amintesc bine cum tata striga în sat numele lui Sandokan.

Tatăl meu e mort, dar alţii ca el se adună la Sarawak.

Ayarduk s-a dus să-i caute.

Oamenii ca Ayarduk nu cred că Sandokan s-a schimbat.

Ascultaţi ! Ce linişte...

Sandokan ! Nu e posibil !

Cum ai ajuns până aici fără să te vadă paznicii ?

- Ce mai face Yanez ? - Nu are timp nici să respire.

Acum regatul său e un refugiu pentru şipai.

Sandokan, tigrule !

- Tu eşti cel fără frică de nimic ! - Iar tu eşti Sandokan !

Numele tău a devenit o legendă.

Nu ai nevoie să cauţi cuvinte, am auzit ce spuneai !

Ai ajuns la inima mea vorbind de Mompracem.

Mi-l amintesc foarte bine pe Sendang, unul dintre fraţii mei.

Un erou care a fost lângă mine într-o sută de bătălii.

Îmi amintesc de tine din ziua în care te-a luat drept fiica lui.

Copila cu ochii ca cerul !

Şi eu îmi amintesc de tine, Sandokan.

şi de dulcea ta mireasă, regina noastră.

Ce ne învăţa să scriem şi să citim, ca să nu fim inferiori englezilor.

Era cea mai frumoasă femeie din Mompracem.

Ce spuneai de Ayarduk ?

S-a dus la Sarawak, în regatul lui Brooke, vrea să-i adune pe tigrii credincioşi

şi să recucerească Mompracemul.

Tatăl meu trebuia să-l întâlnească acolo.

Caută o barcă, vom coborâ pe fluviu până la mare !

Vom pleca în Malaezia.

De azi, va răsuna un singur nume în inimile noastre !

Mompracem !

- Ia un om cu tine. - Eu ?

Tu mă cunoşti, dar eu încă nu te cunosc.

În Orient, europenii vin ori în uniforme ori să exploateze poporul !

Îi datorez viaţa.

Mă cheamă Teotokris, sunt grec !

Ţara mea, la fel ca şi India, e dominată de străini.

Mulţi ani am luptat pentru libertate.

Toţi prietenii mei sunt morţi...

şi cu ei, toate speranţele mele.

Am spus adio Europei !

Du-te !

Văd durere în ochii tăi ! E vina mea ?

- Da. - Atunci, uită de Mompracem !

Uită tot ce am spus.

Chiar crezi că se poate ?

Speram să nu mai lupt, inima mea a fost ucisă de prea multe ori.

Nu voi mai putea fi niciodată ca odinioară.

În mine nu mai există dorinţa sau forţa să ridic o sabie...

- În mine s-a stins... - Sandokan !

Tigrul încă trăieşte !

Tremal Naik !

Tuks... s-au întors !

Jamila a venit de la Mompracem să mă caute. Trebuie s-o găsim înainte să fie prea târziu.

Tuks nu omoară femeile, le fac preotese.

Trebuie să ne despărţim dacă vrei s-o găsim.

Sandokan ne urmăreşte, sunt sigur.

În jurul lui sunt nori... să le spunem..."aliaţi noştri" !

Sincer... nu îmi plac prea mult aceşti aliaţi... ! Şi nici mascarada noastră !

Tuks sunt asasini feroci. Nici mie nu-mi plac.

Aproape am ajuns.

Şi Sandokan, va cădea în capcană.

Ce sunt ăia ? Soldaţi, nu-i aşa ?

Vorbeşte ! Sau te sugrum cu mâinile mele !

- Da, sunt soldaţi. - Şi femeia ?

- E cu un soldat. - Iar ea ? Unde aţi dus-o ?

- Englezii au ordonat să fie dusă... - Unde ?

- Unde ? - Să fie dusă...

Unde aţi dus-o ?

E sigur că ne urmăreşte. Îmi imaginez că nu e prea departe.

Dacă te-ar fi urmărit, te-ar fi atacat.

- Dar e singur, sir James ! - Gândeşte, prietene !

Nu era nimeni să-l oprească.

- Credeţi că a descoperit ambuscada ? - Îţi voi spune în faţă !

Te-am folosit ca momeală, colonele.

Cu Sandokan nu e de-ajuns o ambuscadă, e nevoie de două trei, ca în cazul ăsta.

Pentru că nu s-a terminat. Cartea adevărată sunt prietenii voştri tuks.

Anglia s-a folosit des de ei.

Mă întreb, de ce să nu profităm iar ?

Hei, tu ! Du-ne la cei care au prins fata.

Omoară femeia !

Prietenii mei elefanţii sunt mai buni decât o armată.

Întoarceţi-vă în pădure ! Mulţumesc pentru ajutor, prietene !

Pe curând !

Opreşte-i pe tuks, de data asta îl prind eu.

Salvează-te ! Lasă-mă aici ! Fugiţi ! Vă vor ajunge.

Încă nu ne-au prins. Tremal Naik, trebuie să ajungem la rău.

Să sperăm că grecul şi Kammamuri au găsit o barcă.

Bineînţeles că am găsit. E nemaipomenită.

- E jumătate scufundată, dar pluteşte. - Ce faci acolo ?

Vă căutam, am auzit zgomot şi nu ştiam că sunteţi voi.

Coboară, Teotokris !

- Eşti rănită grav, Jamila ? - Da.

Pentru că vă împiedic fuga...

Să mergem.

Ştiu la ce te gândeşti ! Şi eu îmi amintesc când

la Mompracem tigrii erau urmăriţi de englezi

şi la fel ca azi, aveai în braţe o femeie rănită.

Frumoasa ta regină, Mariana. Te gândeşti numai la ea.

Am îngropat-o la Mompracem împreună cu inima mea.

Ochii tăi sunt încă plini de iubire.

Oricine ar invidia acea femeie dacă ar reuşi să se facă aşa iubită...

... nu ne pot scăpa.

Englezii ne urmăresc.

Căutaţi prin toate tufişurile.

Duceţi-vă la râu şi aşteptaţi-mă. Am să-i opresc.

- Singur ? - Grăbiţi-vă !

Scuză-mă că nu ţi-am urmat ordinul ! Se pot descurca singuri cu Jamila.

Poate e mai bine să încercăm în doi să-i oprim pe englezi.

- Nu ai spus că nu ţi-e frică niciodată ? - Da.

Şi totuşi... e ceva în ochii tăi...

Nu e frică, poţi fi sigur de asta !

S-a auzit de aici. Veniţi !

Uite-l ! E aici !

- E mort ? - Nu, încă respiră.

Dar nu pentru prea mult...

Glonţul a intrat prin spate... de foarte aproape...

Cu siguranţă i-a atins inima.

Dacă te-aş fi întâlnit eu, cel mai mare duşman al tău

cu siguranţă te-aş fi tratat mai bine.

Dar tu eşti aici, lovit în spate

de cineva pe care poate îl credeai prieten.

Nu. Nu e adevărat.

Sandokan a murit de vreo treizeci de ori...

iar eu, de vreo zece... şi niciodată nu a fost adevărat.

De ce ar fi acum ? Nu Jamila, nu e adevărat !

Cuvintele tale mă liniştesc, ca un balsam fermecat.

Nici inima mea nu vrea să creadă că Sandokan e mort.

De ce Sandokan şi Teotokris au dispărut lăsând în junglă numai o urmă de sânge ?

Ai spus că va urmăreau englezii. Au aflat că-l căutai pe Sandokan.

Ştiu că aici au mulţi informatori.

Dar şi eu am. Şi noi ştim !

Dulce Surama ! Dragostea mea pentru tine îmi umple inima.

Dar şi dragostea pentru fratele meu, Sandokan, o umple...

Ce e drept şi ce nu e ?

L-am lăsat singur pe Sandokan... întotdeauna am luptat unul lângă celălalt.

Cum pot să stau acum departe ?

Toate vin la timpul lor ! La fel ca anotimpurile.

Iarna lasă loc verii...

iar când e timpul, vara face loc iar iernii.

Dragostea ta pentru mine te-a făcut să-l abandonezi pe Sandokan.

Acum dragostea ta pentru Sandokan vrea să mă abandonezi pe mine.

Acum se va întoarce anotimpul lui Yanez şi Sandokan !

Va veni şi anotimpul lui Yanez şi Surama, soţia lui.

Va veni, sunt sigur de asta !

Dar acum, trebuie să-l găsesc pe Sandokan.

Unde sunt ?

Sunteţi în mâinile Majestăţii Sale, regina Victoria.

În numele ei, în ale mele.

Personal v-am extras un glonţ la doi centrimetri de lângă inimă.

O navă la orizont... !

Cu siguranţă e nava de război cu care James Brooke te va lua de aici.

Să vă ducă la Calcutta, unde veţi fi spânzurat.

Brooke... !

Am auzit zvonuri că marina Majestăţii Sale nu mai e cea de la Trafalgar.

Şi din păcate acum are dificultăţi serioase.

Dar nu îmi imaginam chiar aşa ceva...

Aş spune că e mai degrabă o epavă, dle !

Da, exact ! O epavă !

Cu ceva deasupra, sau cineva...

Ajutor ! O epavă naufragiată...

Oamenii să intre imediat în apă. Ajutaţi-l pe acel francez !

De unde ştiţi că e francez ?

În primul rând, un englez nu s-ar fi agitat în acel fel.

În al doilea rând, pentru că strigă în franceză !

O, Doamne ! E un miracol !

Ce soldaţi amabili !

Mersi !

Dumnezeule ! Un colonel !

Sunt dezolat să vă văd singur

cum se spune, fără prietenii dvs.

De ce dracu îmi vorbiţi în franceză ? Nu apreciez prea mult această limbă !

Cum aşa ? Cine sunteţi ?

Yanez de Gomera ! Vreţi să le spuneţi oamenilor să se predea ?

De ce ar trebui s-o fac ?

Pentru că pistolul meu e îndreptat spre tine.

Poţi să tragi, dar te avertizez că oamenii mei te vor ucide.

Moartea nu e ceva ce mă încântă prea mult.

Dacă e vorba aşa... !

Foc !

Locotenente !

Sandokan !

Frăţioare ! Ştiam că ai să vii !

De ce ? Tu nu ai fi venit dacă eu aveam necazuri ?

Mergi la epavă.

Adio, colonele !

Nu e posibil !

Suntem dincolo de bătaia puştilor şi nu au vreo barcă.

E aproape ca una din navele noastre.

- Lipseşte doar steagul. - Dacă asta lipsea...

Tată...

Viaţă lungă tatălui meu, Abdullah Întâiul !

Ziua să-ţi fie bună, tată !

- Allah să fie cu tine ,tată ! - Cine e mama ăstuia ?

- Eu sunt, iubitul meu soţ. - Nu pare al meu !

Sunt prea mulţi ! Afară toţi !

Soţii şi copii, afară ! M-am săturat !

Tu nu, Guanara ! Eşti soţia mea preferată.

Ştii că te vreau tot timpul lângă mine.

Nu se ştie niciodată...

Mă îngrijorează copii ăştia. Printre ei ar putea fi un trădător.

Mai ales printre cei ce se numesc Abdullah.

Probabil că unul dintre ei visează să fie Abdullah al Doilea.

să-mi ia locul pe tronul Mompracemului.

Amabile Suveran... !

Sunt perle pe care le-am găsit jefuind nişte insuliţe din sud.

Poate vreuna este este demnă de atenţia voastră, graţioasă Majestate.

Aceasta e fiica unei căpeteniei unui sat, numele său e Munar.

Celelalte duceţi-le de aici !

Ţi-o fac cadou pe Guanara, Teotokris.

O am de şase luni, mult timp...

Nu te interesează, nu-i aşa ?

Ce-i interesează pe alţi bărbaţi, nu-l interesează pe Teotokris.

Cine ştie ce te interesează ?

Poate puterea ? Crezi că ai putea fii un mare sultan ?

Şi numele tău să fie scris în cărţile de istorie ?

Însă eu... am puterea...

O folosesc doar ca să-mi satisfac capriciile. Cine e mai înţelept ?

Fii atent, Teotokris, şi viaţa ta e un capriciu de-al meu !

Acum trebuie să-l văd pe trimisul lui Brooke !

Ca şi cum aş fi supusul lui, nu sultanul din Mompracem.

Vor să mă încerce, ca de obicei, dacă sunt impulsiv, fără milă...

Aş fi vrut să văd ce s-ar fi întâmplat la Mompracem

dacă nu aş fi condus cu o mână de fier !

Nu sunt născut pentru diplomaţie. Vino şi tu cu mine... !

Vorbeşte tu !

Cred că o să continui să te servesc din umbră, aşa cum am făcut până acum...

Majestate... !

Sunt încântat să primesc a treia oară într-o lună un ambasador al Rajahului Alb !

Sir James Brooke e la inima noastră

precum puternicul Sarawak la inima micului Mompracem.

De data asta ce doreşte de la noi ?

Maiestatea Să vă oferă nave şi soldaţi şi vă trimite această scrisoare.

Sandokan e mort, nu-i aşa ?! Dar eu am aflat că trăieşte !

Probabil se pregăteşte să atace Mompracem.

Nu eşti bun de nimic !

Când împuşti un om din trădare, trebuie să te asiguri că e mort.

Nici alţii nu au reuşit să-l omoare pe Sandokan.

Poate că eu am fost mai aproape decât oricine altcineva.

O să vedeţi, data viitoare n-o să-mi scape !

Mi-o doresc... pentru tine !

Du-te la Sarawak, fii diplomat.

Dar respinge ajutorul militar! Nu vreau soldaţii lui Brooke pe aici.

Se ştie când vin, dar nu şi când pleacă !

Nu am nevoie de trupele lui. Gărzile mele sunt suficiente.

Aştept consilieri militari europeni dintr-o zi pe alta.

Să încerce Sandokan să debarce !

Vreau să văd cum ar reuşi !

Mompracem !

Câţi ani... ! Recunosc fiecare pietricică.

Chiar aici au căzut, Okanoa, Madek şi Konar.

Şi cel puţin alţi douăzeci să oprim atacul lui Brooke şi al rangerilor.

Vezi acolo ? Erau colibele şcolii...

făcute de regina noastră blondă...

E îngropată acolo sus pe cealaltă parte a coastei.

Sărmana mea insulă...

Greşesc sau Abdullah te-a trimis să-mi spui că respinge ajutorul meu militar ?

- Am ghicit ? - Da, aşa este, Majestate !

Spune-i că trebuie să accepte ! Nu permit să atace Mompracem.

Nu cred că Abdullah se poate apăra.

Insula aceea trebuie să devină o capcană mortală pentru Sandokan.

Eu vin şi pentru alte motive ale mele, nu numai ale sultanului.

Te ascult.

Cunosc următoarea mişcare a lui Sandokan.

Ce vrei pentru această informaţie ?

Voi sunteţi persoana pe care o admir cel mai mult.

Nu aveaţi nimic, aţi început cu o mică navă în căutarea aventurii...

Iar azi... uite-vă pe un tron !

Ai ajuns repede la acel 'azi' !

Însă mi-au trebuit mulţi ani. Pe tine te interesează numai rezultatul final.

Dar, atenţie ! Mulţi sunt cei care pleacă...

dar puţini cei care ajung.

Încă nu ai spus ce vrei în schimbul acelei informaţii.

Ceva ce vă voi cere când veţi putea dispune.

Bine, spune !

Sandokan va veni chiar aici, la Sarawak, foarte curând...

să întâlnească pe cineva. Eu ştiu cine este acest cineva !

Marak !

Tigrule ! Sandokan...

Tereng !

Fiica lui Sendang e cu noi ! A venit în India după mine.

Aici e regatul duşmanului nostru de moarte.

Ayarduk a reuşit să adune oamenii ?

Tigrii care se ascundeau în satele din Sarawak se adună.

Sunt puţini, dar fiecare din ei valorează cât zece.

Ayarduk ne aşteaptă cu ei la Kampoumgubar.

E la vreo cinci zeci de mile de aici de-a lungul râului Sarawak.

Să nu-i lăsăm să aştepte.

Mă doare spatele, cât mai e până la Kampoumgubar ?

Nu mai mult de trei zile.

Un sampilang. Taioki !

Sunt cei mai sălbatici războinici din Borneo.

Tăietorii de capete ! Jos ! Săgeţile sunt otrăvite.

Spre malul celălalt ! Grăbiţi-vă !

Malurile astea par nelocuite. Ascundem barca şi plecăm pe jos.

Trebuie să răzbunăm moartea fraţilor noştri.

Trebuie să le găsim satul şi să-i exterminăm.

Să-i învăţăm să-i respecte pe tigrii din Mompracem.

Au văzut străini înarmaţi şi şi-au apărat teritoriul.

Poate că şi noi am fi făcut la fel.

Jamila are dreptate. Am venit să lupt cu Brooke, nu să ii ucid supuşii.

Îi plâng pe tovarăşii noştri morţi...

Sunt oameni care trăiesc în pădure, la fel ca mine.

Omul vorbeşte cu omul... Îl caut pe Iako şi vorbesc cu el.

Eu plec ! Noroc, Sandokan !

Şi tu să ai noroc !

Cum ne vom reîntâlni ?

Ne vom întâlni când va veni momentul.

Plecăm spre Kampoumgubar.

Amabilul sultan Abdullah Întâi, Fericitul conducător din Mompracem...

e bucuros să primească consilierul militar trimis de Împăratul Prusiei.

Colonel Fresen unter Trufen ! Din brigăzile morţii.

Sunt încântat de Graţioasa Sa Majestate, de Onorabilul meu văr... !

Frederic I de Prusia a acceptat să trimită pe această insulă

un consilier din ţara sa, vestită pentru capacităţile militare.

- Aici se găseşte bere germană ? - Ce ?

- Bere. - Aha, bere germană...

Nu !

Nu-i nimic. Ţara voastră e renumită !

Se vorbeşte de noi în Europa ?

Odată ! Odată Kaiserul a întrebat de regatul regelui Apetullah !

- Abdullah ! - Apetullah ! Da, da !

Frederic I a spus ! N-o să dureze mult !

Sunteţi prea bun. Sunt cuvintele Kaiserului !

Asta se spune despre mine în Europa ?

Sunteţi greşit informaţi, nu e vina mea...

Nu duc lipsă de fermitate.

- Miniştrii mei mă păcălesc. - Da ?

Greşeală !

- Politic... - Greşeală !

Trebuie puls şi pumn de fier !

Îmi plăceţi, colonele !

Dar aţi ajuns aici într-un moment delicat, colonele.

Ne temem de un mic război.

E necesar să ne întărim apărarea de-a lungul coastei fără întârziere.

Amabile Majestate !

Patria mea, Prusia, a devenit mare şi puternică urmând mici reguli

care au marcat istoria.

Inamicul e puternic când noi suntem slabi în interiorul patriei noastre

şi viceversa.

Părerea mea că slăbiciunea voastră sunt miniştrii voştri.

Poate că nu toţi merită încrederea dvs.

Urmând regulile prusace, trebuie să începem de aici înăuntru.

Să căutăm printre ei...

răutatea şi complotul... S-o izolăm şi s-o stârpim.

Sunt de acord cu voi, colonele !

Puls şi pumn de fier.

Prima parte a misiunii a fost îndeplinită.

Semănare de discordie şi suspiciune la curtea Sultanului.

Acum să trecem la partea militară. Ai cules informaţii ?

Informaţii ? Nu am avut timp !

În palat nu te poţi mişca liber,

e plin de gărzi ce nu te pierd din ochi.

Ce puteam să descopăr ? Nimic ! Sau... aproape nimic !

Depozitul de muniţii e sub turnul central, garda, zece oameni...

schimbarea la patru ore. Soldaţi de garnizoană, 150.

Subofiţeri 42, ofiţeri 18. Armament fix, 2 tunuri.

Proiectile, câteva mii.

Nevestele sergenţilor urâte ca noaptea...

Ne vedem peste jumătate de oră, dacă nu aveţi alte sarcini, bineînţeles.

Kampoumgubar

Să mergem.

Ce se întâmplă în satul ăsta ? E mai multă frică decât în Mompracem.

Nu-l văd nici pe Ayarduk şi nici pe tigri. Nu e nimeni.

Ayarduk ! Sunt Marak !

Mă auzi, Ayarduk ? De ce nu răspundeţi ? Ieşiţi !

Numele meu e Tereng, sunt născut la câteva mile de aici la Campongsalong.

De ce nu vreţi să ne ajutaţi ? Supuneţi unde e Ayarduk.

Cu mine e un om care a traversat marea să-l vadă.

Îi mulţumesc lui Dumnezeu că am putut să te văd înainte să mor !

Ştii cine sunt.

Fiul meu a murit luptând pentru tine.

- Cum se numea fiul tău ? - Girobator !

A murit la Mompracem, dar a trecut mult timp şi nu ţi-l aminteşti.

Tu eşti tatăl lui Girobator ?

Numele său e scris în inima mea ca cel mai curajos dintre ai mei.

- A murit ca un erou. - Îţi mulţumesc !

Ayarduk nu a putut să te aştepte. A trebuit să plece din Kampoumgubar.

E prea periculos. Soldaţii lui Brooke vin să ne ia recolta...

chiar dacă nu ne ajunge nici nouă.

Dar te aşteaptă nu prea departe.

Trebuie să ieşi din sat unde noaptea străluceşte steaua polară.

Traversezi câmpurile de orez şi urmezi steaua în pădure

până într-o poiană unde vei găsi resturile Oraşului de Piatră.

O să-l găseşti acolo, cu toţi tigrii tăi.

Acum du-te, Ayarduk te aşteaptă de mult timp.

Cum, pleci ? Noi avem nevoie de tine. Mâine vor veni soldaţii şi ne vor lua tot.

Iar tu, pleci ? Luptă-te cu ei, ucide-i !

- Tu eşti Sandokan ! - Ce spui ? Taci !

Sandokan nu se poate opri.

Trebuie să facă ceva foarte important ce tu nu poţi înţelege.

A venit aici să-i reunească pe tigrii şi să recucerească Mompracemul.

- Pentru asta ai venit, nu-i aşa ? - Mompracem e departe.

Atât de departe încât nici nu ştiu dacă există.

De când tatăl nostru a murit,

eu şi fratele meu nu facem altceva decât să vorbim despre tine.

Te aşteptam de mult timp.

Eu te visez în fiecare noapte.

Visez că te întorci la noi şi ne ajuţi în toate.

Aici, acum, cu soldaţii ce vin mâine...

Tăceţi ! Scuza-i pe nepoţii mei, Sandokan !

Nu ştiu ce spun, ea e o fetiţă iar el nu a studiat.

Iartă-i şi du-te !

Mi-aş da viaţa pentru fii lui Girobator !

Dar pentru prea mult timp am luptat împotriva primului duşman ce-mi ieşea înainte.

Prea mult timp m-am oprit să înlătur toate obstacolele în loc să le ocolesc.

Duşmanul, adevăratul duşman... reusea să scape răzbunării mele.

Dar de data asta nu trebuie să se întâmple aşa.

Iertaţi-mă !

Sandokan ! În acest moment, în orice colţ al lumii

soldaţii iau recoltele ţăranilor.

Nici măcar tu nu poţi face nimic.

Da, dar eu sunt aici. Acum ! Şi poate reuşesc să fac ceva.

Eu cred că fugind de lucrurile mici din apropiere...

nu se poate ajunge niciodată la lucrurile mari, de departe.

Acum, plecaţi ! Ayarduk nu mai poate aştepta.

Spune-i că voi veni şi eu.

Te iubesc, te iubesc ! De ce ar trebui să ascund că te iubesc ?

Inima mea vorbeşte singură ! Ascult-o !

Ştiu că ai dreptate, de asta te las să pleci să lupţi singur.

Poate chiar să mori...

Îl iubesc pe Sandokan, pentru că aşa e el.

Dar mi-e teamă ! Tremur pentru Sandokan...

... tremur pentru tine !

Nu vreau să-ţi spun să rămâi, n-o să spun nimic...

Du-te, du-te Sandokan !

Dacă ne vom revedea, poate-mi va fi ruşine să te privesc în faţă.

Dar acum, nu-mi este ! Inima mea plesneşte de frică...

... dar şi de bucurie.

Priveşte ! Primul car se întoarce.

Sandokan !

Nu...

Mita...

Tu, oranghe străin, tu acum bine, vindecat !

Soare şi ierburi, vindecat !

Ebu. Oranghe, Ebu !

Dacă Ebu nu mănâncă furnicile, furnicile mănâncă oranghe străin.

Ebu, plin !

Oranghe străin râde, oranghe străin bine !

Ebu, bucuros !

Mi-ai salvat viaţa. Nu voi uita.

De câte zile sunt aici ?

- Ce e "zile" ? - De câte...

- De câte apusuri ? - Aha, tu spui stele !

- De două ori stele. - Două zile...

Tu ştii unde e Oraşul de Piatră ?

Ebu găseşte !

Opreşte-te, oranghe străin !

- Tu ai ashe şi parang. - Ashe şi parang nu ajunge !

Cap spart oranghe străin, cap spart Ebu !

Taiaki taie numai capete bune !

Nu, priveşte ! Ierburi veninoase, nu bea !

Oranghe străin bea şi moare.

Bea asta, Sandokan !

Vocile circulă mai bine în pădure decât într-un sat.

- A fost uşor să te găsesc. - Vino Ebu, nu e oranghe duşman.

Mi-a salvat viaţa de trei ori, e multă înţelepciune în el.

Nu trebuie să te miri, în pădure fiecare om e înţelept.

Chiar şi taiaki, acum suntem prieteni... şi vor fi cu noi.

Să pornim la drum !

Sandokan trebuie să sosească. Informaţia era exactă.

Acordul nostru s-a încheiat.

Ia-ţi recompensa şi pleacă !

Vă mulţumesc ! Nu puteaţi fi mai generos.

Greşeşti ! În schimbul lui Sandokan, mi-ai fi putut cere orice.

Dar te-ai mulţumit cu o fetiţă corcită.

Du-te, Teotokris !

La capătul drumului tău nu va fi niciodată un tron.

Brooke mi te-a lăsat !

Destinul tău e legat de al meu, Jamila.

În inima mea e numai ură pentru tine.

Dar eu te iubesc, pe cât de mult n-am crezut vreodată că se poate.

Cine-l iubeşte pe Sandokan, nu-l poate iubi pe Teotokris.

Pădurea terminată. Ebu condus bine pe tine, oranghe străin.

Sub dinte de stâncă, Oraşul de Piatră.

Ayarduk !

Brooke...

Brooke...

Dezarmaţi-l !

Puneţi-l la zid !

- De data asta, tigrul e dresat. - Tigrul nu poate fi dresat, se ucide !

E exact ce voi face !

Nu voi greşi să te duc viu la un proces...

... ca să te spânzur public.

Vei fi judecat, mort !

Fii atent să nu iasă cadavrul meu din pământ şi să te urmăresc... !

James Brooke ! Nici moartea nu va putea opri ura mea.

Cum nu voi fi oprit eu de moartea ta, Sandokan !

Dar în viaţă, nu e posibil să ceri...

ceva mai mult decât moartea...

Rangers ! Formaţi plutonul !

Primul rând, în genunchi !

Încărcaţi !

Ochiţi !

Sandokan !

Să fugim !

Tigrule ! În sfârşit, malaiezii din Kampoumgubar au ieşit din casele lor.

Îţi mulţumesc că le-ai redat curajul. Vor să vină la Mompracem cu tine.

Ai curajul tatălui tău. Care e numele tău ?

De azi, vreau să fiu chemat cu numele tatălui meu. Girobaton.

Acum Mompracem e mai aproape.

Complimentele mele, căpitane !

Să fie pulbere în abundenţă...

Pentru bătaie lungă, cel puţin două mile...

- Frumos ! - Un lucru e sigur, dle colonel !

În acest punct din Mompracem e imposibil de debarcat.

- Formidabil ! Mutăm imediat ! - Cum ?

Căpitane ! Raţiune prusiană !

În care punct de pe coastă e mai uşor să debarci ?

- Aici. Sunt sigur ! - Sandokan ştie asta ?

Sigur ! Mai bine decât oricine altcineva.

El ştie că aveţi tunurile aici...

şi va debarca pe cealaltă parte a insulei umflându-se de râs...

E aproape imposibil să debarce pe cealaltă parte.

Nu şi pentru Sandokan ! Cunoaşte Mompracem mai bine ca oricine.

Mutaţi tunurile înainte de căderea nopţii.

Da, domnule !

Arată-mi cât de bine dansezi !

Voi dansa în noaptea asta numai pentru tine.

Nu. "Acum" vei dansa pentru toţi !

Tu eşti fiica lui Sendang.

- Cea care-l caută pe Sandokan ? - Sunt eu.

Ştii că aş putea pune să fii ucisă, Jamila ?

Dar Teotokris mi-a cerut graţie pentru tine. Eşti foarte frumoasă...

Inima mea e aşa de caldă... te iert !

Stai jos !

Aici, lângă mine !

Munar e plictisitoare... şi dansează rău...

Abdullah I îţi dă şansa să-i iei locul !

Acum, în noaptea asta...

Ajutor, gărzi... !

Mama mea... Allah... !

E sânge... m-ai lovit... !

M-a rănit... !

Graţierea e respinsă !

Vei plăti cu viaţa pentru gestul tău. Mâine vei fi decapitată.

Capul tău va fi lăsat la vedere trei zile, să vadă tot Mompracemul.

Îţi mulţumesc ! Câteodată e nevoie să mori ca să fi liber.

Gărzi ! Luaţi-o de aici !

Luaţi-o de aici !

Voi nu sunteţi gărzi,

sunteţi nişte somnambuli !

Felicitările mele, sergente !

Eu ajung lângă turn, iar voi, nu auziţi, nu vedeţi.

Vigilenţă majoră ! Voi spuneţi că prizonierul e femeie,

eu spun că prizonierul bărbat sau femeie, e un pericol.

- Poate avea complici. - Aşa e, dle colonel !

Foarte bine.

Acum voi inspecta celula.

- Voi intra cu servitorul meu. - Da, domnule ! Treceţi !

Să trec ? Dacă asta nu e servitorul meu ?

- Mi-aţi spus dvs ! - Poate fi deghizat !

- Trebuie să controlezi ! - Da, dle, imediat !

Arată-ţi faţa ! Fă-te recunoscut !

- Control efectuat ! Treceţi ! - Foarte bine !

Aşa se face garda !

- E timpul ? - E cam târziu...

- Grăbeşte-te, Jamila ! - Yanez ! Eşti în pericol.

Acum suntem şi noi...

Trebuie să ne grăbim.

- Sergente ! - La ordin, dle colonel !

Dacă prizoniera fuge, răspunzi personal.

- Nu va fugi, dle ! - Bine, bine ! Vino !

Plecaţi ? Aş vrea să vă mai reţin puţin, "Colonele" !

Poate greşesc, dar mi se pare că ne-am mai văzut.

Din păcate pentru voi, da !

Prindeţi-l ! E Yanez de Gomera !

Sandokan ! Bucuria mea e stinsă de ştirile ce trebuie să ţi le dau.

Jamila ! Azi, aici, pierd puţin din viaţa mea.

Ţi-ai pierdut viaţa când ţi-ai schimbat inima !

Tu crezi că trăieşti, dar nu e aşa.

Tu eşti mort, Teotokris !

E timpul, Jamila ! Pământul însetat vrea sângele tău !

Începe !

Ridică-te, Jamila !

Ce aştepţi ? Ucide-o ! Mai repede !

Sunt în căpiţe. Pe ei !

Sandokan !

Să fugim !

Au fugit pe cai, nu putem să-i ajungem.

Ne găsim la palat.

- Rangerii lui Brooke. - Ce dracu se întâmplă ?

Nimic bun pentru noi.

Ce fac aici aceşti soldaţi ? Brooke e la Mompracem ?

Da. Trupele de debarcare vor ajunge la Mompracem.

Rajahul Alb îţi trimite un mesaj. Yanez e prizonierul nostru.

Dacă atacaţi palatul, Yanez va fi ucis.

Acesta e mesajul lui Brooke.

Mă tem că v-am legat cam strâns, dle Yanez de Gomera.

Sau Majestate, dacă preferaţi ! O precauţiune necesară.

Înţelegeţi că nu vă putem permite să fugiţi.

Chiar dacă as reuşi să mă dezleg, vă asigur că nu aş încerca să fug.

Aş încerca să vă ucid, dle James Brooke sau Alteţă, dacă preferaţi.

Viaţa voastră nu e în mâinile mele, e în mâinile lui Sandokan.

- Mă tem că şi a dvs ! - Eu nu cred.

Sandokan nu va ataca. Frăţiorul vostru vă iubeşte

prea mult ca să-şi permită să vă ucidă.

Aşa, oamenii mei vor avea timp să debarce.

Simt dorinţa să vă contrazic... Acolo, în pădure...

pe cealaltă parte a râului mi se pare că observ ceva mişcare...

Priviţi bine !

Sub copacii ăia. Trebuie să fie oameni.

Sunt tigrii, nu rangerii.

Ăla din faţa lor, nu e Sandokan ?

Chiar şi daca ar fi ultima, e o privelişte plăcută.

De aici e o privelişte nemaipomenită.

Dacă noi îl vedem pe el, şi el ne vede pe noi.

Pentru asta te-am adus aici în turn.

Sandokan te vede, şi nu va ataca.

Puteţi fi sigur.

Nu vă deranjează dacă plec, nu-i aşa ?

Nu, din contră, mă voi simţi chiar mai uşurat !

- S-au oprit. - Da.

Uite-l pe Sandokan. Trebuie să-l fi costat mult.

Poate mai mult decât a trebuit.

Dar inima îl împiedică să atace.

Şi timpul trece...

În curând, trupele mele vor debarca şi o să-i prindem între două focuri.

Ce fac ? Sunt nebuni !

De ce Sandokan îi duce la atac ?

Nu trebuiau să facă asta ? Nu-i aşa ?

Trupele voastre nu vor ajunge la timp.

Deschideţi focul !

Sandokan ! Tu ştii că mă voi ţine de cuvânt !

Priviţi !

Un alt Sandokan !

Prindeţi-l ! Ăla e adevăratul Sandokan !

- Să plecăm, frăţioare ! - Ştiam că nu erai tu cel de acolo !

Abia m-am abţinut să nu râd.

Grăbeşte-te !

Mai repede.

Mulţumesc, prietene ! Aveam nevoie de o sabie.

Înteţiţi focul ! Trebuie să-i decimăm înainte să ajungă la zid.

- Kamal ! - Iataganul tău !

Mompracem !

Nu, Sandokan !

Foc !

Deschideţi focul !

Sandokan !

Sandokan !

Unde e sultanul ? Unde e Abdullah ?

Ce vrei, să te răzbuni ?

Nu, te va judeca poporul din Mompracem.

Fii atentă !

Mompracem !

- Unde s-a dus Brooke ? - Spre plajă !

- Să ia comanda rangerilor ce debarcă. - Trebuie să-l oprim imediat.

Yanez ! Preia comanda ! Eu mă ocup de Brooke.

Oameni din Mompracem ! Ieşiţi din case !

Ascultaţi-mă ! Trebuie să-i oprim pe rangerii lui Brooke.

Dacă nu-i oprim, Sandokan va fi pierdut !

Vom rămâne sclavi pentru toată viaţa.

Sandokan are nevoie de fiecare dintre noi.

Veniţi la luptă să-i aruncăm în mare pe rangerii lui Brooke.

Sandokan !

Sandokan !

La luptă...

Moarte rangerilor !

Haideţi ! Să-i aruncăm în mare... !

La luptă... oameni de Mompracem...

Moarte lui Brooke !

După zece ani, sunt încă pregătiţi să-şi dea viaţa pentru Sandokan.

Îl vrei pe Brooke, ştiu ! Dar eu te vreau pe tine, Sandokan !

Când am plecat din Grecia am lăsat acolo şi inima...

Inima ce bate în pieptul meu nu e a mea... Opreşte-o dacă vrei !

Tot ce contează e că azi oamenii lui Brooke vor distruge

Mompracemul, lăsându-l într-o baltă de sânge.

De data asta, pentru totdeauna.

Voiam să cuceresc un regat, dar mă voi mulţumi că tu îl vei pierde pe-al tău.

Înainte...

Tunurile de acolo, să deschidă focul asupra satului !

Moarte rangerilor...

Să-i aruncăm în mare...

Satul...

Inima mea îl vrea pe Brooke. Trebuie să salvez Mompracemul.

Veniţi cu mine !

Mompracem !

Înainte !

Semnalul de victorie al malaiezilor.

Sergente ! Ordonă îmbarcarea soldaţilor. Nu avem timp de pierdut. Grăbiţi-vă !

O să-i trebuiască ca să găsească hrana în marea pădure.

Cine era ? E pentru prima dată când îl văd !

Fratele meu ! Aşa cum eşti şi tu.

Întoarce-te, Brooke !

Vino şi luptă dacă ai inimă...

Încă mai ai o sută de soldaţi...

Brooke !

Vino să vezi cum renaşte un popor !

Priveşte steagul ce flutură deasupra Mompracemului !

Întoarce-te ! O să-ţi iau viaţa cu mâinile mele.

Deja i-ai luat mult mai mult decât viaţa.

Un Brooke mort poate fi înlocuit cu un alt Brooke.

Dar nimic nu poate înlocui o înfrângere ca asta.

Ne întoarcem cu zece nave cu mii de soldaţi şi distrugem Mompracemul.

Nu ! Voi lupta cu Sandokan cât voi avea sânge în vine...

Oriunde, dar nu la Mompracem.

Prea mulţi morţi pe insula aia !

Brooke a pierdut Mompracemul...

... pentru totdeauna !

Mompracem ! Mompracemul nostru !

Luăm totul de la capăt ! Mompracem va fi la fel ca înainte.

Vom găsi din nou nave, arme, bani...

Vom reîncepe să atacăm orice steag străin.

Vom lupta împotriva lui Brooke, a Angliei şi a tuturor invadatorilor străini.

Nu suntem chiar singuri...