Original subtitles

Să vedem. Deci...

Contabilă la un dealer auto. Animatoare într-un sat de vacanță.

Manager de vânzări la un restaurant.

Are un CV impresionant.

- De ce schimbi atât de des locul de muncă ? - Îmi plac provocările noi.

Pentru autodepășire sau pentru că nu te poți angaja ?

Eu...

- E totul în regulă ? - M-ai putea scuza o secundă ?

Da, sigur.

Sunteți bine, domnișoară ?

Traducere cu A.I.(gemini-2.5), Sincronizat şi corectat: Mannix

O NOUĂ VIAŢĂ Sezonul 3, Episodul 9

- Salut, Andrea. - Salut.

Enrico mi-a povestit ce s-a întâmplat ieri.

Ce gură-spartă.

Cum ești ?

Mă întrebi ca Agnese sau ca directoarea spitalului ?

Nu voi continua cu medicamentele și nici cu electroterapia.

Nu crezi că ar trebui să-ți iei câteva zile libere ?

Nu, aș începe să mă întreb lucruri.

- Cum ar fi ? - Enrico nu ți-a spus, nu-i așa ?

Să zicem că el crede că subconștientul meu

încearcă să mă protejeze creând halucinații.

Să te protejeze de ce ?

Să mă protejeze de... o amintire pe care eram pe cale să o scot la iveală.

De ceva teribil.

Nu-mi pot imagina ce poate fi mai oribil decât moartea lui Mattia.

- Adevărat. - Oricum, nu vreau să știu.

Scuză-mă.

Răspunde, trebuie să plec.

De fapt, îmi pare rău că am cauzat tot acest lucru fără niciun motiv.

Pe curând.

Ce vrea ?

- Andrea a vorbit cu femeia aceea ? - Nu vă faceți griji.

- Amintirile ei nu vor reveni. - De unde știți ?

Alarmă falsă. Nu va continua cu medicamentele și electroterapia.

Pare îngrijorată.

Dimpotrivă. Nu va mai trebui să mă sune.

Andrea va fi liberă.

Bună dimineața. Ce avem aici ?

Pacienta are mâncărimi generale.

- I-am dat antihistaminice. - Are febră moderată și ochi roșii.

- Alergie la polen ? - Da.

În această perioadă, pielea și ochii mă deranjează mereu, dar niciodată ca astăzi.

A luat vreun medicament ?

Paroxetină, dar niciodată n-am avut efecte secundare.

E un medicament psihiatric. Suferiți de depresie ?

Am câteva episoade, dar sunt lucruri din trecut.

Trebuie să fie o reacție alergică severă. Ne vedem mai târziu.

Alergia e o ipoteză. Nu exclud o intoxicație cu paroxetină.

- Poate a mărit doza. - Dacă da, vom vedea la analiză.

Vom face un test cutanat și o analiză toxicologică.

Poate a abuzat de altceva. Alcool ? Nu ți s-a părut nervoasă ?

Da, când vorbeam cu ea, nu putea să ne privească.

Bun, nu vă abateți. Test cutanat, toxicologie și uree serică.

Clor și fosfor pentru a exclude probleme renale. Și creatinină.

- Aș suna psihiatrul ei. - Pentru a opri medicația ?

- Și pentru a o cunoaște mai bine. - Bine, faceți asta.

Te grăbești azi ?

Mă voi întâlni cu profesorii

și apoi voi intra într-un tunel de multe ședințe fără sfârșit.

Credeam că vei fi acasă.

De ce ? De ce mi-am dat seama că vorbea cu o prietenă imaginară ?

Ce ai de gând să faci ?

Nimic. Nu voi continua. Nu mai pot suporta o altă halucinație.

Nu vrei să știi ce le-a cauzat ?

Lucrul acela oribil pe care l-a menționat Enrico ? Nu, mulțumesc. Nu mă interesează.

Giulia.

Îmi pare rău că ți-am dat speranțe false.

Credeam că îmi voi recupera și amintirile noastre.

Nu pot să explic, eram ca într-o transă.

Sigur, înțeleg.

Și... noi ? Aceea a fost o halucinație ?

Cu tot ce s-a întâmplat, și eu mă gândesc la mine. Îmi pare rău.

Nu știu de ce m-am gândit...

Nu-ți cere scuze. Eu mă întreb același lucru.

- Nu vreau să mai suferi. - Nici eu.

- Ar trebui să ne luăm o pauză ? - Da, e mai bine așa.

Îmi voi termina tura.

EVITÂNDU-NE

- Sânge și urină ? - Nu-ți face griji, o fac eu.

Bine.

Nu, eu voi face analizele, iar tu vorbește cu psihiatrul.

Ca să ai ocazia să vorbești cu un profesionist extern.

Bine. Mulțumesc.

Văd că ai fost la plajă ieri.

- Am rezolvat niște probleme de familie. - Îmi pare rău. Sper că nu e nimic grav.

Uite, nici să nu-ți faci griji.

Ce s-a întâmplat ? Ce s-a întâmplat cu Riccardo ?

Nimic. De ce ?

Nu știu, par distanți.

Acum două zile era chimie între voi.

Nu, el e tutorele nostru. Nu ar fi potrivit.

- Da, desigur. - Desigur.

Bun, am un pacient.

Lin.

- Salut. - Salut.

- Ce mai faci ? - Bine, atâta timp cât nu te văd.

Lentini.

Hai să mergem, altfel Martina va spune că întotdeauna întârziem.

Hai.

- S-a mai întâmplat înainte ? - Nu.

Dar aș fi leșinat înainte să știu că tu mă vei trata.

Nu mai fi idiotă.

Exact, tatăl meu îmi spune să te invit la cină.

Nu, el ți-a spus să nu fii idiotă. Înțeleg dialectul lui.

- Ești din Bergamo ! Serios ? - Da.

E un semn, nu crezi ?

- Martina, corect ? - Da.

Sunt Stefano, încântat.

Am ajuns. Îmi pare rău. Ce se întâmplă ?

Pacientul a leșinat în timp ce lucra pe un șantier.

E o hipoglicemie. Am mic dejun la răsărit.

Oprește-te. Spune-le doctorilor ce ai făcut aseară.

Există confidențialitate, nu ?

Desigur. Tot ce spui va fi folosit doar în scopuri medicale.

Aseară, eu am făcut... ceva puțin...

- Ceva neobișnuit. - Ai folosit droguri recreative ?

Nu, mai rău. Am dansat salsa și merengue toată noaptea.

El dansează de trei sau patru ori pe săptămână. De asta leșină.

Înțeleg, dar mi-e teamă că oboseala și hipoglicemia

nu explică febra și lipsa de aer.

Culturi de sânge și urină. Începeți un ecocardiogramă.

Solicit o tomografie ?

Dacă îmi verifică inima, vor observa că bate pentru o doctoriță.

Mă gândeam la capul tău. Ca să văd dacă e ceva acolo.

Mulțumesc, Martina.

Bine zis. Mă trimiteți rezultatele, am dubii.

Bun, noi vom pleca la lucru. Rămâneți aici. Mulțumesc.

După doar două ședințe, m-a acceptat în echipă.

- Ar fi proști să nu o facă. - Nu aș fi reușit fără tine.

Da, probabil e adevărat.

A fost doar doctorul potrivit la momentul potrivit.

Ei bine, poate e normal pentru tine.

Nu aș spune asta. Altă zi, am pierdut un pacient de 30 de ani.

- Îmi pare rău. - E ceva normal aici.

- Pari obosit. - E inevitabil, e un spital.

De ce nu vii la piscină după ? Suntem atleți cu dizabilități.

- E o atmosferă faină. - Piscina ?

- Riccardo. Bună dimineața. - Bună dimineața.

- Avem o problemă cu Lia. - Da, vin imediat.

Mulțumesc pentru invitație.

- Voi vedea dacă pot trece. - Te voi aștepta.

- Ce e ? - E galbenă.

Îmi pare rău.

- Are icter. - E grav ?

Depinde. E un simptom al unei posibile leziuni hepatice.

Pot ? Doare dacă ating aici ?

Nu.

- Pot ? - Ce faci tu aici ?

Vin să-mi văd fosta soție la spital. Sau nu am voie ?

Ți-am spus că nu era necesar. O să ies în o zi.

- Acolo doare. Doare. - Acolo doare ?

- Ai simțit greață ? - Da.

Fără îndoială, e ficatul.

Nu e o alergie obișnuită.

- Există probleme hepatice în familia ta ? - Nu cred.

Răspunsul ăsta nu e de ajuns. Poți să întrebi un rudă ?

- Nu mi-a mai rămas nimeni. - Poate că da.

Vezi-ți de treaba ta. Nu am pe nimeni.

Pe lângă icter, ce altceva a ieșit ?

O alergie moderată la iarbă.

Azot, clor, fosfor normale.

Există o creștere notabilă a transaminazelor, fosfatazelor, bilirubinei.

- Psihiatrul ? - A zis că putem întrerupe paroxetina.

A zis ceva despre personalitatea pacientei ?

Nu, a zis că nu poate. Din motive de confidențialitate.

Evident, dar ar trebui să existe niște detalii utile.

Ar fi menționat. Nu e un caz de abuz de droguri.

Poate abuz de alcool.

E lucidă. E litiază sau hepatită.

Un ecograf și markeri de hepatită, bine ?

- Doc, mai e ceva. - Da ?

Pacienta e în continuare nervoasă. Mai întâi, are depresie,

acum asta cu rudele ei...

Ea zice că nu are pe nimeni, însă fostul soț zice contrariul.

- Ce sugerezi ? - Să insistăm cu ea.

Dacă putem contacta rudele ei, poate ne spun ceva util.

Bun, mergi mai departe. Noroc.

- Andrea. - Da ?

Nu ar trebui să vorbești cu pacienta ?

Nu pot, am o întâlnire cu Dr. Marabini.

Trimite-mi rezultatele, da ?

- Ce-i cu Doc-ul azi ? - L-au împușcat iar ?

E doar foarte ocupat. Să-i dăm puțin spațiu.

- Noutăți ? - Aș vrea să vorbesc cu dumneavoastră.

- Ar trebui să mă îngrijorez ? - Nu, dacă ești sinceră cu mine.

Există o problemă cu ficatul tău.

O cauză este abuzul de alcool.

- De ce crezi că e asta ? - A zis că suferă de depresie.

Da, dar știu cum să o gestionez fără să abuzez de nimic.

Ar fi foarte important pentru noi să vorbești cu o rudă de-a ta.

Ce parte din nu am pe nimeni nu a înțeles ?

Inima, bine.

- La ce oră pleci ? - Curând, de ce ?

Merg la o seară de dansuri latino. M-ai însoți ?

Ascultă, Tony Manero.

Până nu știm ce ai, îți cerem să rămâi.

- Mă voi întoarce mâine. - Nu. Încă ai febră.

Mâine vom face o tomografie și alte analize. Vei sta aici trei zile.

- Trei zile ? - Da.

- Minim. - Spuneți-i tatălui meu.

O vom face.

- Trei zile ? - E timpul necesar, domnule Rota.

Dar trebuie să terminăm o lucrare. Am pierdut deja o zi.

Fiul dumneavoastră nu este în stare să muncească.

Credeți că e ceva serios ?

Trebuie să facem mai multe teste, înainte de orice ipoteză.

Nu voi face plăcile de ipsos pe care trebuia să le facă el ! Bine ?

- Hei, lasă tonul, e un spital. - Nu, voi țipa să mă audă.

Nu vezi că se preface ?

- Nu spune așa ceva despre fratele tău. - Fratele meu.

Îl interesează doar dansul și femeile.

Dar dacă crede că îi voi face treaba, se înșeală !

Iertați-l.

Nu vă faceți griji. Am experiență cu frați dificili.

Sunt ca ziua și noaptea. Nu știu ce se va întâmpla când mă voi pensiona.

Să începem prin a-l vindeca pe Stefano. Bine ? Hai.

Te întrerup ?

Pacienta. Îmi pare rău, am fost ocupat.

Nu-ți face griji, am fost să vorbesc cu ea.

Are vreo rudă ?

- Insistă că nu. - Poate că e adevărat.

Poate. Cine știe ?

Azi nu te-am văzut prea mult prin salon.

Așa e, îmi pare rău. Am multe de terminat.

- Voi citi rapoartele când vor fi gata. - Rapoartele ?

Cum o cheamă pe pacientă ?

- Nu-mi amintesc. - Nu, n-ai întrebat niciodată.

Înțeleg că ți-e frică să-ți cauți în trecut.

Dar să te temi să cunoști pacienți nu e ceva specific ție.

Doar am uitat să-i cer numele. Nu e o tragedie.

Dacă mă scuzi, am treburi de rezolvat.

Evident, mereu mă urmărește fizioterapeutul meu.

Se lucrează mult la postură.

E uimitor, ceva fantastic.

- Hei, blondinule. Din nou ? - Da.

De data asta nu vom face o altă versiune din „Jaws” în piscină.

Mereu îi curge sânge din nas.

N-a putut participa zile întregi din cauza asta.

- Mereu din același nărit ? - Da.

Pot ?

O varice pe sept. Ți-o pot cauteriza dimineața.

Nu te-a mințit, e un doctor bun.

Nu ! Nu pot să cred ce a zis.

- Nu ! Mă umilești. Tu ! - Hai.

Bună dimineața.

Nu a fost tura lui Milesi aseară ?

Am făcut schimb.

- Familia ta te-a dat afară. - Nu e problema ta.

Ce vei face, Lin ?

Te vei muta aici ca un muncitor chinez la fabrică ?

Nu, îi voi cere lui tata banii să cumpăr locul ăsta.

Îmi pare rău. Să lăsăm stereotipurile.

- Lin. Giulia ne caută. - Merg.

Dacă spui cuiva, voi posta pozele tale compromițătoare.

Ce poze ? Compromițătoare ?

Poze cu cămașa ta șifonată. Te-am speriat, nu ?

Bună dimineața.

Cum e ?

Mă auzi ?

Da. Sunt bine.

Scuzați-mă, uitați-vă la mine.

Pupile dilatate.

Hârtie și pix.

Uite. Poți să copiezi formele astea ?

Poftim.

Ce mi se întâmplă ?

Nu vă îngrijorați.

Zic că spitalele nu sunt confortabile ?

- Febră ? - 38 °C.

Am pierdut noptea de dans latino.

Tensiune ?

130 pe 90.

Tu ? Ce ai făcut ?

Am studiat.

Dar ai comis o crimă ?

Nu, de ce ?

Arăți ca o deținută. Distrează-te, du-te să dansezi odată.

Am o viață. Nu-mi place să dansez.

Le place tuturor. N-ai cunoscut persoana potrivită.

- E un fapt științific. Voi demonstra. - Nu e potrivit.

Hai, Martina, pentru știință.

Ești talentată.

Nu-i rău deloc !

Stai.

- Dezbracă-te. - Așa repede ?

Dă-ți jos cămașa. Trebuie să verific ceva.

Ce se întâmplă ?

Ar putea fi o colagenopatie.

- Ar explica purpura și restul. - Ehlers-Danlos ?

E muncitor și dansează. Ar avea entorse în mod regulat.

Alte colagenopatii ?

Marfan ?

Nu, îi lipsesc alte simptome.

Altceva ?

E ceva mai profund.

Faceți o tomografie completă cu substanță de contrast.

Repede. Se agravează rapid.

Are tremurături, corect ?

- Cum știi ? - Tocmai am văzut rezultatele.

Gamma-glutamil transferaza și bilirubina din sânge

sunt foarte mari. Fosfataza alcalină e de trei ori mai mare decât normal.

Astfel de valori se datorează doar colestazei.

Corect. Ce blochează bila ? Hepatita ?

Analizele nu indică infecție.

- O tumoare ? Pietre ? - Ecografia ar fi arătat-o.

Atunci, ce ?

Cauza este internă.

La ce te referi ?

Ficatul se autodistruge. Colangită biliară primară.

Un sindrom autoimun ar explica totul.

Icter, mâncărime, valori mari.

Să căutăm anticorpi antimitocondriali și antinucleari.

Da, între timp, acid ursodezoxicolic

și suplimente de vitamine A, D, E și K.

Nu avem mult timp.

Colestaza afectează deja funcțiile cognitive, ați văzut ?

Vrei să încerci să-i explici situația ? Poate...

Ea nu trebuie să vorbească, ci are nevoie de un ficat nou.

Adăugați-o pe lista de transplanturi. Voi suna la spitalele din apropiere.

- Fără halate azi ? - Am o întâlnire cu avocații.

Alo ? Sunt Fanti. Am un caz sever de colangită.

Are 35 de ani. Nu-i țin minte numele. Bine, îi voi trimite istoricul ei.

- INR ? - 3,5.

- Ai mai făcut asta ? - Ce ?

Să pui un pacient pe lista de așteptare pentru un transplant atât de urgent.

Da.

Bilirubina ?

Zece.

S-a terminat bine ?

- Îl vor găsi, sigur. - E prea târziu.

- Nu ! Nu spune asta. Gata ! - Da.

Nu.

Fosfataza alcalină.

570.

Condoleanțe.

Trebuie să te obișnuiești.

Ai terminat ?

Da, te rog. Acum apasă trimite.

Pe ce loc este ?

Pe 72.

Poate nu reușește.

Îl voi notifica pe fostul soț.

Voi face orice.

I-aș da chiar și jumătate din ficatul meu.

Vrei să-l verificăm ?

Nu are rost. Avem grupe sanguine diferite.

Și la asta suntem incompatibili.

De ce v-ați despărțit ?

Sincer, cred că nici nu am început.

Lia e așa.

M-a convins să ne căsătorim în câteva săptămâni,

apoi m-a părăsit, brusc, fără explicații.

E neliniștită, își schimbă mult locul de muncă.

E ca și cum ar fugi.

M-au făcut să cred că poate are vreo rudă în viață.

Ar avea șanse mai mari să fie compatibili.

E ceva complicat.

Riscul de a muri simplifică lucrurile.

Are un frate.

Niciodată nu l-am cunoscut. Nici măcar nu a venit la nunta noastră.

Cu câteva luni înainte, s-a întâmplat ceva între ei,

dar Lia nu a vrut să-mi spună ce.

Îmi pare rău.

Eugenio nu știe ce spune.

Dacă nu mă ajută, condiția ei se va înrăutăți.

Voi urca în clasament pe lista de transplanturi.

E un pariu riscant.

Risca o insuficiență hepatică înainte de a găsi altul.

- Nu am alternativă. - Ba da.

Și eu aveam o relație groaznică cu fratele meu.

El s-a îmbolnăvit. Am văzut că era inutil să-l urăsc.

- Totul se poate rezolva. - Nu totul.

Cum doriți.

Hei, e totul în regulă ?

Arăți supărată.

- Poate ești obosită. - E adevărat, nu sunt bine.

Nu pot să fac totul singur. Nu sunt în stare.

- Stefano, ești bine ? - Credeam că n-o să spun asta niciodată...

Prefer să fiu pe șantier.

Stefano, începem.

- Bună dimineața. - Bună dimineața.

- Ce arată tomografia ? - Nimic important.

- Atunci de ce are aceste pete ? - Calmează-te, tată.

Din păcate, nu știm.

Ascultați.

Dacă pe un perete apar brusc pete,

trebuie să-i explic clientului. Nu pot să spun că nu știu.

- Tată, calmează-te. - Tăcere. Tăcere !

Dacă nu te-ai duce la chefuri, poate n-ai fi aici.

- Tată. Tată ! - Lasă-mă să vorbesc !

- Tată, nu te pot vedea. - Ce spui, că nu mă poți vedea ?

Nu pot...

Stefano.

Stefan...

- Martina ! - Stef...

Martina, urgență !

Ce s-a întâmplat ?

Terapie intensivă, acum.

- S-au terminat ședințele tale ? - Da.

- Ai un minut ? - Mereu.

Nu mereu. A trebuit să vin să te caut.

Jucam golf.

Ar fi o scuză mai bună să eviți pavilionul.

- Nu-l evit, nu. - Nu ?

Atunci ai ști că Lia are un frate și nu vrea să-l sune.

Amintește-mi cine e Lia.

Credeam că ai revenit la cum erai înainte.

Prințul bastard.

Dar m-am înșelat. Nici măcar nu pari un doctor.

- Giulia. - O femeie moare.

Gândește-te la asta, nu la cravata ta.

Andrea e de nerecunoscut.

Ai putea să-mi explici ce s-a întâmplat cu acea femeie ?

Nu pot. El e pacientul meu. Confidențialitate. Știi deja.

Ei bine, dar e și șeful meu. Și prietenul meu. Vreau să-l ajut.

Comoțul meu, îl ajuți mai mult stând...

Stând cum ? Tăcută ? La locul meu ? Servilă ?

Fără să știi. Îl vei ajuta dacă nu știi nimic.

Nu-mi place când ai secrete.

Nu e un secret. E munca mea. E parte din asta.

Nu, nu e doar muncă. E Andrea.

Domnule Rota.

Ce s-a întâmplat cu fiul meu ?

A avut o ischemie.

Pentru câteva secunde, creierul lui nu a primit sânge.

- Poate muri ? - Este stabil,

dar dacă nu descoperim ce se întâmplă, următoarea ar putea fi fatală.

Trebuie să fie de la nopțile alea de chef.

Suntem muncitori. Ne trezim la răsărit, dormim la apus.

Altfel, nu muncim bine.

Sau ajungi bolnav. Dar el... E încăpățânat.

Nu vrea să mă asculte.

Pot să verific ceva ?

Uitați.

Alunițe albastre, depigmentare, pistrui.

La ce-ți amintește ?

Mixome. Sindromul Carney ?

Ce se întâmplă ?

Ce legătură are cu Stefano ?

Este ereditar.

Mixomele se pot forma în inimă, cauzând ischemii.

Fiul meu are probleme cu inima ?

Dacă e ce credem, îl putem salva prin operație.

- Damiano e un geniu. - Știi ce are pacientul ?

Un mixom la inimă.

Am confirmat asta cu un ecocardiogramă transesofagiană,

dar Damiano a aflat uitându-se la mâinile tatălui.

Deci ?

Îl vor opera în seara asta.

Începi să te bucuri să lucrezi aici ?

- Cine, eu ? - Nu, eu.

Adică... unele zile trec mai repede ca altele. Asta e.

Acum plec, e o coloană de reîncărcare.

Bine pentru tine.

Ai decis ce vei face acum ? Veți dormi aici din nou ?

Nu e ideal, dar putea fi mai rău.

Dacă vrei, casa mea e gratis.

Adică, am o cameră de oaspeți. E gata, e mare.

Ce zici ?

Glumești ? Familia mea m-ar omorî.

Nu mai locuiești cu ei. Nu trebuie să le ceri permisiunea.

Nu ?

Aici suntem.

Aici e.

- Îți place ? - Sincer, da. Felicitări.

Cina va sosi în câteva minute. Baia e acolo, dacă ai nevoie.

Chiar locuiești aici singur ?

Am crescut aici.

Părinții mei au divorțat.

Mama mea s-a mutat în India, unde ține cursuri de yoga,

tatăl meu e în Zurich, cu noua lui parteneră

și fiica lui. Are o altă clinică acolo.

Nu pot decide dacă ai noroc sau nu.

Nu e ideal, dar putea fi mai rău.

Da.

Acolo e. Trebuie să fie cina.

Intră.

- Salut, Enrico. - Barbara.

Înainte să plec, voiam să-ți mulțumesc pentru azi.

- Pentru ce ? - Pentru ce ai făcut în sala de mese.

Ceea ce privește iaurtul...

Vreau să-ți spun că apreciez asta.

- Ce iaurt ? - Știu, nu-ți face griji.

Dar acele detalii sunt importante pentru mine.

Țineai cana cu mâna deschisă. Am observat.

De asemenea, ai atins iaurtul meu și cerealele mele preferate.

Apoi, le-ai lăsat acolo ca să le iau eu,

a fost ca... o mângâiere.

- Există o neînțelegere. - Nu există, nu-ți face griji.

Știu că acum nu poți face mai mult. Dar când voi merge în sala de mese,

chiar dacă nu ne vedem,

voi ști că ai atins toate iaurturile și cerealele.

Noapte bună, Enrico. Te văd mâine.

În ce loc se află ?

Foarte jos.

Există donatori posibili în spitalele din apropiere ?

Realizezi cât de absurd e asta ?

Să speri că cineva moare ca pacientul tău să nu moară.

Nici măcar nu știi ce să-i ceri lui Dumnezeu în aceste situații.

Cravată frumoasă. E foarte...

Noapte bună, Doc, sau cine ești.

Cine e ?

Un doctor. Ne-am văzut ieri.

Comicul care a spus că e o alergie.

Exact acela.

Ce s-a întâmplat ? Suferi de insomnie ?

Cam așa.

Eu nu, lăsați-mă să dorm.

Dr. Giordano spune că nu vrea să ceară ajutorul fratelui ei.

Te-a trimis să mă convingi ?

Nu, dimpotrivă.

Și eu evit pe cineva cu orice preț.

O rudă ?

Da.

Un doctor.

Unul care a cauzat multe probleme.

Și-a tratat rău colegii,

și-a ruinat căsnicia...

Nu și-a dat seama că fiul lui murea.

Se spune că a fost mai rău de atât.

Eu nu știu ce poate fi mai rău

decât să fii responsabil de moartea fiului tău.

Există ceva.

Să provoci moartea fiului cuiva pe care îl iubești.

Fratele meu și soția lui au luptat să aibă copii.

Aproape că renunțaseră.

Apoi s-a născut Mirko. Erau atât de fericiți.

De ziua lor, m-am gândit să le ofer câteva ore de libertate

și l-am dus pe fiul lor la piscina unui prieten.

Nu l-am scos din ochi. Niciodată.

Doar o secundă.

Când a alunecat unde nu era la mal.

Avea doar doi ani.

Îmi pare rău.

Nu aș mai fi putut să mă uit în fața fratelui meu.

El nu m-a mai căutat de atunci.

Poate, dacă ar ști despre starea ei, ar vrea să o vadă.

Ce i-aș putea spune ?

„Bună, eu sunt cea care ți-a ucis fiul. Ai putea să-mi donezi jumătate din ficat ?”

I-aș putea da un motiv să spună nu.

Dacă aș putea salva acea rudă a lui, aș face-o ?

E deja mort. Nu-l voi mai vedea.

Resursele Umane mi-au trimis fișierul Barbarei.

Și-a luat câteva zile libere după un episod similar.

Era convinsă că un pacient era îndrăgostit de ea.

Sindromul Clerambault.

A mai urmat terapie pentru asta.

Părea gata să revină la viața ei.

Sunt psihiatru.

Nu am recunoscut semnele unui sindrom delirant.

Eram mândru că puteam impresiona o femeie. Idiotule !

Pentru că ești obiectul delirului ei.

Acum știm. Trebuie să informez conducerea.

Nu, așteaptă. Barbara încerca să revină la normalitate.

Dar cu un al doilea incident, ar putea să-și piardă locul de muncă.

Nu poate lucra cu un sindrom delirant.

Dar delirează din cauza mea. Știu cum să o ajut.

Îi voi vorbi mereu ca un psihiatru.

Știu cum să o ajut să termine acest delir.

Nu poți să te implici și să o ajuți să gestioneze asta.

De ce nu ? Cred că e cea mai bună soluție.

Voi vorbi cu psihologul ei. Va dura, dar pot face asta.

- Ai grijă. - Da.

- Enrico, ai grijă. - Da.

Bună dimineața.

Știam că mă vei răni.

Sigur vei găsi mai bune partenere de dans.

Ascultă, ai vizitatori. Ești gata să-i vezi ?

Ce caută aici ? Și construcția ?

- Pentru o dată, să aștepte. - Nu, o să fac plăcuțele, jur.

Le-am făcut deja. Leneșule !

- Ia-o ca pe un compliment. - Desigur.

Știu, îi spun asta surorii mele în fiecare zi ca să o scot din pat.

- Bună dimineața, doctore. - Bună dimineața.

- Cum e Lia ? - Parametrii se înrăutățesc.

Ficatul ei nu va rezista prea mult.

Am raportat declinul, dar ea este încă foarte jos pe listă.

Mă duc să o văd. Vrei să vii ?

Am vorbit cu ea aseară. Nu a ajutat prea mult.

Scuzați-mă. Cineva vrea să vorbească cu doctorul Liei. Spune că e fratele ei.

- Bună, sunt Dr. Fanti. - Încântat. Guido.

- Michela, soția mea. - Bună.

- Am auzit că sora mea este aici. - Da, cine a anunțat-o ?

Sora mea. Mi-a scris aseară.

A spus că are o problemă la ficat. E grav ?

Da, căutăm un donator. Nu are nicio speranță fără asta.

- O putem vedea ? - Sigur.

Lia. Scuzați-mă.

Se pare că ai vizitatori.

Bună, Lia.

Nu trebuia să-ți scriu, îmi pare rău.

Ce plănuiai să faci ? Să aștepți să mori ?

Poate ar fi cel mai bine, nu ?

Uite... Da.

Credeam că Mirko nu trebuia să moară.

Nu era corect.

Am încercat să te uităm, dar...

Ce rost a avut ?

Michela și cu mine am decis să mergem mai departe.

Plănuiam să-ți spunem mai târziu.

Am început procesul de adopție.

Nu e ușor pentru o pereche ce și-a pierdut un copil, dar...

am fost aprobați ca adoptatori.

Într-o lună vom cunoaște o fetiță care are nevoie de o familie.

Cred că i-ar plăcea să aibă o mătușă.

Nu știu ce să zic.

Doar spune da.

Apropo, ai nevoie de o bucată de ficat, nu ?

O donație de la o rudă garantează o speranță de viață mare.

Ai face-o ?

Mi s-a inflamat ficatul mult din cauza ta.

Pot să-i dau o întrebuințare bună.

Eu plătesc. Am găsit un donator pentru pacienta noastră.

Eu și Federico vom sărbători. Pacienta noastră e în afara oricărui pericol.

- Bar Milano ? - Ce ?

Chiar a zis „Bar Milano”? Cel al învinșilor ?

Cum numești pe cineva ce sărbătorește un transplant de ficat

distrugându-l pe al său cu alcool ?

- Bun punct. - La Bar Milano.

La ce oră ?

Îmi pare rău, nu pot veni.

De mult ne inviți să mergem acolo.

Știu, dar azi concurează echipa de înot a Laurei.

Dacă câștigă, vom merge la băut.

Voi veni pentru următorul ficat.

Te rog.

- Doctore ? - Da.

- O pacientă te caută. - Acum ?

- Să-i spun că nu ești ? - Nu, fă-o să intre.

- Lia. - Bună ziua.

Bună ziua. Mulțumesc.

Speram să te văd azi. Nu ai trecut pe la pavilion.

Aveam multe treburi plictisitoare de făcut.

- Așa a zis Dr. Giordano. - Te-a trimis ea aici ?

Nu, de ce ar face-o ?

Nimic, las-o baltă.

- Ce s-a întâmplat ? - Nimic, doar...

E ciudat să fiu aici în pijamale în fața unui bărbat cu cravată.

- Mai bine ? - Poți continua.

Voiam să-ți mulțumesc.

Nu eu te-am convins să-ți suni fratele.

Nu, dar nu m-ai evitat.

M-am simțit mai puțin singură și asta a fost de ajuns.

- Îmi pare rău că nu pot face același lucru. - Despre cine vorbești ?

Despre ruda moartă pe care ai menționat-o.

Chiar dacă el a făcut ceva oribil,

poate ar fi fost mai bine pentru amândoi dacă s-ar fi putut întâlni.

Te las cu treburile tale plictisitoare.

Arăți mai bine fără cravată.

Nu ești prima care spune asta.

Giulia.

Vreau să-mi cer scuze.

Am fost distantă în ultimele zile.

Chiar și așa, ai convins-o pe Lia să facă ce trebuie.

Dacă nu era pentru tine, n-aș fi încercat.

Ascultă, nu mai vreau să fug de trecutul meu.

M-ai ajuta să găsesc ceea ce oribil am făcut ?

În regulă. Sigur că da.

Poate vom găsi ceva ce nu ne va plăcea.

Face parte din profesia noastră. Suntem doctori.

Bun punct.

- Un nou pacient ? - De la Urgențe.

E în salonul lui. Are simptome ciudate, nu știu...

Spune-mi în timp ce mergem. Vreau să-l văd personal.

Acum te recunosc.