All language subtitles for Moştenirea lui Steve Irwin_S01E03_Drumul girafei.ro

Aceasta e Yella.
Echidnele sunt animale deosebite.

Au limba lungă de 18 cm.
Eu le ador.

Am venit la grădina zoologică Monarto
pentru un eveniment special.

Mă bucur că bunica ei e aici.

- E uluită.
- Fantastic.

E gata să se întoarcă în apă.

Facem ce iubim,
pentru că o avem în sânge.

Sincer, e o zi extraordinară.

Dacă e ceva care să mă determine
să renunţ la ce fac acum ?

Da, există.

O voi face când copiii mei
vor prelua ştafeta

conservării faunei
şi vor merge mai departe.

"Australia Zoo,
casa vânătorului de crocodili"

Am vorbit des cu Steve despre visul
nostru de a face din Australia Zoo

cel mai bun zooparc de pe glob.

E mai mult o staţiune pentru animale,
poţi să interacţionezi cu ele.

Le vezi, le atingi.
E extraordinar !

Vrem să asigurăm o faună bogată
şi o lume frumoasă

pentru următoarele generaţii.

Încercăm să continuăm
ce a început tata.

Ducem mai departe
torţa pe care a aprins-o el.

Sunt mândră că particip la ceva mai
amplu chiar decât pe vremea lui Steve.

MOŞTENIREA LUI STEVE IRWIN

Vrei un morcov ?

Ce mutriţă frumoasă ai,
iar soarele e tare plăcut !

Chiar aşa.

Bună, dragă ! Ce mai faci ? Uite
ce fericiţi sunt, ca nişte omuleţi.

Bine.

Poftim.

Aceasta e Forrest, cea mai mare girafă
de la noi. Nu-i un mascul grozav ?

E tatăl tuturor puiuţilor noştri. Trage
cu ochiul la granule. Să luăm câteva ?

Gata, prietene ?

Tare-i mai plac.

Puii de girafă se răspândesc în natură,
îşi întemeiază propria familie

şi menţin astfel fondul genetic pur.

Zooparcurile colaborează aşadar,
ca să obţină acelaşi efect,

pentru populaţii sănătoase
de animale.

Transferăm una dintre girafele noastre
tinere la grădina zoologică Monarto,

pentru a fi inclusă
în programul lor de reproducere.

Mama lui Scarlett
vine de la Monarto,

deci girafa pleacă acum la bunicii ei.

Suntem curioşi
dacă se vor recunoaşte.

Escortez cu maşina vehiculul
cu care e transportată Scarlett.

Mergem din Sunshine Coast
până în Australia de Sud.

E un drum de vreo 26 de ore.

Îi asigurăm o călătorie plăcută.

Suntem gata să intervenim
dacă apar probleme.

Girafele pot fi mai sfioase.

Uneori se simt vulnerabile în savană
şi se mută în zonele cu copaci,

fiindcă văd peste aceştia, dar se simt
în siguranţă înconjurate de ei.

Am reprodus aceste condiţii ideale
în remorca specială pentru transport.

Are fereastră, ca să se uite afară
şi să ştie unde se află,

dar se simte în siguranţă
între pereţii remorcii.

După 9 ore pe drum

E o mare aventură pentru tânăra girafă,
care n-a mai ieşit din Australia Zoo.

Suntem puţin trişti,
pentru că ne despărţim de Scarlett.

Lucrez cu ea de când s-a născut,
acum vreun an şi jumătate.

Ne bucurăm însă că se va împrieteni
curând cu alte girafe.

Spitalul pentru animale sălbatice
îi e dedicat bunicii mele, Lyn Irwin.

Tata avea
o relaţie extraordinară cu bunica.

Fotografia asta e făcută de Ziua Mamei,
iar tata, fiind cum era el,

i-a făcut un cadou special:
s-a dus cu ea să prindă crocodili.

Când ea a murit, mama şi tata
au vrut să o omagieze cumva

şi să se asigure că eforturile ei
sunt duse mai departe.

Au construit deci extraordinarul
spital veterinar Australia Zoo.

Oricine poate să aducă
un animal la spital.

Ce dulce e !

Peste 76.000 de animale

au trecut în total
pragul spitalului nostru.

E fenomenal.

Are mult ţesut cicatrizat pe burtă.
Probabil e pe aici, pe undeva.

Avem mare noroc cu echipa
noastră de oameni devotaţi,

care au făcut atât de multe
pentru protejarea animalelor.

Fiecare viaţă contează,
aşa că facem tot ce putem

ca să salvăm orice animal
care ajunge în grija noastră.

Scuze, amice,
te punem noi pe picioare.

Tata adora
broaştele-ţestoase marine.

M-am implicat cu mulţi ani în urmă în
cercetarea şi salvarea ţestoaselor.

Voia să le protejăm
pentru generaţiile următoare.

Dacă punem umăr la umăr
şi folosim cercetările noastre,

putem să asigurăm împreună viitorul
acestui magnific animal străvechi,

broasca-ţestoasă marină,

aşa încât urmaşii copiilor noştri

să vadă aceste vietăţi
în oceanele lumii.

Le iubea atât de mult,
încât a construit piscine speciale,

în care broaştele-ţestoase marine să se
refacă înainte să se întoarcă în ocean.

Una dintre cele şapte specii marine din
Australia e broasca-ţestoasă de supă.

Animalele se fac foarte mari,
mănâncă în cantităţi uriaşe calmari.

Pot să depăşească 90 kg
şi să trăiască peste 75 de ani.

Sunt deosebit de importante
pentru mediu, pentru ocean.

Sunt animale superbe şi, din păcate,
multe le fac rău în ocean.

Cel mai des broaştele-ţestoase marine
au de suferit acum din cauza poluării.

Eurong a ajuns la noi aproape adultă,
plină de paraziţi.

Dacă intervii la timp, poţi să distrugi
paraziţii şi să le faci bine.

- Am scăpat de-o grijă.
- Super !

Eurong avea ochii afundaţi
în cap când a ajuns la noi.

Plutea la suprafaţa apei,
era la un pas de moarte.

Dr. Brett are experienţă cu ţestoasele
marine, a lucrat în toată lumea.

Uite ce frumoasă s-a făcut.
Era foarte slabă când a ajuns la noi.

Toată partea asta era concavă,
dar muşchii încep să se refacă.

- Fantastic.
- Arată bine.

La zooparc,
învăţăm să lucrăm cu toate speciile,

iar unii dintre noi iubim animalele
de care ne ocupăm.

Ador broaştele-ţestoase marine,
sunt probabil preferatele mele.

Când am început eu să lucrez,
multă lume le eutanasia,

dar ajunge să le îngrijeşti
mai mult timp

şi ai adesea surprize plăcute.

E o zi palpitantă,
fiindcă azi aflăm cum a evoluat Eurong.

Cuminte.

Dacă avem dreptate
şi totul e bine,

Eurong se poate întoarce în ocean.

Echidnele sunt animale deosebite,
tare trăsnite.

Avem o echidnă de 12 luni,
lovită probabil de o maşină.

Hai, Scarlett, curaj !

E foarte curajoasă.

O să fie un adevărat rodeo
cu broaşte-ţestoase.

Cât pe ce, dar nu !

Unde s-a dus ?

Simţi nevoia să te scarpini ?

Aceasta e Yella, o echidnă.

E tare dulce şi e la Australia Zoo
de mai mult timp decât mine.

E o vietate specială, iar echidnele
sunt animale deosebite, tare trăsnite.

Echidnele sunt animalele mele
preferate, mă topesc de dragul lor.

Ajunge să mă uit la ele
şi mă îndrăgostesc pe loc.

Echidnele sunt monotreme,
adică sunt mamifere ovipare.

Există doar două monotreme în lume:
echidna şi ornitorincul.

Au limba lungă de 18 cm

şi mănâncă furnici şi termite.

Echidnele sunt foarte curioase.

Observaţi că se uită peste tot,
caută de mâncare.

Nu se prea vede, dar au picioarele
orientate în spate, cu care sapă.

Dacă apare un animal de pradă,
sapă şi se ascund în pământ.

Sunt ieşite din comun.

Puii de echidnă sunt adorabili.

Am avut unul
în spitalul veterinar Australia Zoo.

- E drăgălaş.
- Nu-i aşa ?

- E puiuţ ?
- Da. Are deja vreun an.

Puiul îşi pierduse mama
şi trebuia hrănit zilnic.

Sunt insecte şi furnici măcinate.

- Unde ?
- Înăuntru.

- M-a stropit.
- Da ?

- Da.
- Ţi-a ajuns în gură ?

- Poate te transformi în echidnă.
- Ba nu.

Tata mi-a arătat echidnele

şi de atunci am avut mereu
o slăbiciune pentru ele,

sunt animalele cu care mă identific.

Sunt vietăţile mele preferate.

Probabil o să se zbată
şi o să se agite mult.

E o zi palpitantă, fiindcă azi aflăm
când o putem elibera pe Eurong.

Orificiile nazale arată superb.

Acum două luni, când a venit,
avea paraziţi până şi în acestea.

Văd că şi-a revenit, carapacea e tare.
Frotiul sangvin arată bine.

- Grozav.
- Analizele de sânge au ieşit grozav.

Să programăm un vas
şi s-o eliberăm în mare.

Ce isteaţă eşti, scumpete !
Te-ai descurcat grozav !

Doctorul şi-a dat avizul,
Eurong se poate întoarce în natură.

E un triumf, căci broaştele-ţestoase
de supă au mare nevoie de ajutor

şi vrem să eliberăm cât mai multe
înapoi în habitatul lor.

Bravo !

Zooparcul Australia Zoo e celebru
pentru spitalul veterinar asociat.

Facem vreo două ore şi jumătate
cu maşina de la noi, din Hervey Bay,

unde nu are cine să se ocupe
de o broască-ţestoasă marină.

- Ce ne-ai adus azi ?
- O broască-ţestoasă de supă.

Am găsit-o în portul de agrement,
plutea pe apă.

Mă plimbam pe chei cu copiii
şi am văzut-o plutind.

Am rugat pe cineva cu o bărcuţă
să o ia de acolo.

- Are vreun nume ?
- Da.

Îi spunem Hervey,
fiindcă e din Hervey Bay.

Abia am consultat-o pe Eurong,
că a venit altă ţestoasă.

E grea.

Broasca-ţestoasă de supă
plutea în ocean fiindcă e bolnavă.

Intră, drăguţo.

Când plutesc la suprafaţa apei,
le rănesc rechinii sau bărcile,

le arde soarele şi se exfoliază,
e îngrozitor.

- Ce zici ?
- Partea din spate iese din apă.

I s-a strâmbat puţin carapacea.
O examinează dr. Brett.

E expertul nostru
în broaşte-ţestoase marine.

Mergem repede după Hervey,
broasca-ţestoasă de supă,

şi o aducem înăuntru
pentru o consultaţie.

Faci nani.

Nu cutreieră mulţi oceanul în căutarea
broaştelor-ţestoase bolnave.

Când ajung pe plajă,
sunt de obicei grav bolnave.

Controlul la ţestoase e
ca o incursiune într-o peşteră.

Au carapace şi plastron

şi deseori e greu să-ţi dai seama
ce le supără de fapt.

- Mulţumesc frumos, Terri.
- Poftim, scumpete.

Din fericire, azi avem
un endoscop extraordinar,

donat cu mare generozitate
zooparcului nostru.

O aşezăm chiar la capăt.

Facem o mică incizie
şi introducem endoscopul,

ca să aflăm ce se întâmplă
fără să deranjăm prea tare animalul.

Ăsta e noul endoscop
primit de la Russell Crowe ?

Da. Îi mulţumim din suflet lui Russell,
nici nu ne puteam dori ceva mai bun.

Ai noroc, Hervey.

Când închizi ochii unei ţestoase
şi apeşi uşor, se calmează imediat.

Nu se poate ! Merge la orice animal
sau numai la ţestoase ?

În special la reptile,
dar şi la multe alte animale.

Te opreşti după ce se linişteşte,
fiindcă a închis deja ochii.

- Şi rămâne aşa ?
- O lăsăm să se relaxeze.

O să încerc cu găinile.

Anestezicul îi inhibă complet
reflexul respirator.

Ia să văd cât de somnoroasă eşti.

Vrem, teoretic, să ne facem treaba
până se trezeşte.

Bagă-l. Mulţumesc.

Dacă nu băgăm tubul,
nu-i putem controla respiraţia.

Aşa, fetiţo.

Mulţumesc, perfect.

- Gata.
- Ca prin farmec. Bravo !

Ţine-i tu capul.

- Gata.
- O ţii ? Super. Vino încoace.

Când anesteziezi o ţestoasă marină,
mai ales fără să ştii de ce suferă,

riscurile de complicaţii sunt mari

şi, în cel mai rău caz,
animalul moare.

Trebuie să-i administrăm o doză
foarte mică şi să ne mişcăm repede,

ca să ne sporim şansele
de a o trezi după aceea.

Respiră ? Super.
Ar trebui să fie bine.

Sper să aibă mişcări intestinale

şi să nu existe scurgeri evidente,

ca să nu se impună
vreo intervenţie chirurgicală.

- Întrerupe o clipă respiraţia, Terri.
- Gata.

Îi administrez anestezicul
şi pot să încep.

Fac cu grijă incizia.
Încerc să nu tai prea adânc.

- Nicio grijă.
- Apoi se poate introduce.

Endoscopul e un tub lung
cu un bec şi o cameră ataşate,

astfel încât să vezi
în interiorul animalului.

Gata, am intrat.

Uite ce frumos coborâm.

Putem să dăm aşa un diagnostic mai
bun şi chiar să operăm mai eficient.

Iată intestinul.

Arată chiar bine.
Să văd dacă are motilitate.

Extraordinar !

Intestinul nu se prea mişcă,
dar uite o parte din rinichi.

Ţestoasele marine pot fi slăbite
de substanţele poluante din apă.

Le năpădesc paraziţii şi nu mai
au putere să lupte contra acestora,

aşa că, la un moment dat,
nu mai sunt în stare să se scufunde.

Uite, granuloame provocate
de trematode, nişte paraziţi.

Îi vedem deplasându-se
prin vasele de sânge.

- Nu ! Sunt în vasele de sânge ?
- Da, creează probleme.

Am înţeles.

Nu văd nicio problemă care
să reclame intervenţia chirurgicală,

dar are intestinul complet blocat
din cauza puzderiei de paraziţi.

Cu tratamentul antiparazitar, îşi
va recăpăta, teoretic, motilitatea ?

- Da.
- Ce mă bucur !

La broaştele-ţestoase marine,
e foarte important când le găseşti,

trebuie s-o faci la timp,
ca să le poţi salva.

Ţestoasa asta e foarte slabă,
e bolnavă de multă vreme,

deci trebuie să fim foarte blânzi
cu ea şi să-i dăm timp să se refacă.

Oare am găsit-o la timp, ca pe Eurong,
şi se va reface cu tratamentul corect,

sau e deja prea târziu ?

Vom afla doar cu timpul,
dar vom avea mare grijă de ea

şi sperăm să fie totul bine.

După 31 de ore pe drum

Am ajuns.

După 1.900 km, mă bucur mai mult
ca oricând să văd zooparcul Monarto.

Ştiam că e mare,
dar e de-a dreptul impresionant.

Uite, o girafă.

Ce tare !

A ajuns toată lumea, Scarlett
a călătorit bine, totul a mers perfect.

E incredibil.

Bravo, Scarlett !

Se simte bine, nu e stresată.

Excelent. Bine, fetiţo !

Deşi a călătorit doar prin Australia,
acum intră în carantină.

Va sta izolată 30 de zile, ca să fim
siguri că e sănătoasă şi fericită.

Abia apoi va face cunoştinţă
cu restul girafelor.

E interesant de văzut
dacă se repede direct afară sau ezită.

- Unele ies imediat. Altele, nu.
- Să vedem.

Hai, Scarlett, curaj !

Încerc să intru
şi să o chem dincoace.

Bună, Scarlett !

Cuminte !

Stau aici.

Bine !

A intrat.

Probabil se obişnuieşte
dacă stă mai mult acolo.

E, evident, un loc nou pentru ea.

Am pus multe paie pe jos, ca să aibă
unde să se întindă, dacă vrea,

şi are spaţiu berechet
unde să se plimbe.

E fantastic să fim aici, după
cât am muncit în ultimele luni.

Abia aşteptăm
să vedem ce urmează.

La ce te uiţi, şmechere ?

Chiar aşa ?

Echidnele trăiesc în toată Australia,
din zonele mai reci, ca Tasmania,

până în cele mai călduroase,
ca deşertul Simpson.

E uimitor că nu primim prea multe
echidne, doar vreo două pe an.

S-o punem pe masă.

Dr. Danny e unul dintre minunaţii
medici de la spitalul Australia Zoo.

S-a specializat în speciile endemice.

Lasă botul afară, drăguţă.

Avem o echidnă de 12 luni,
probabil lovită de o maşină.

Ne uităm bine ce leziuni are,
ca să ştim ce e de făcut mai departe.

Are mulţi ţepi rupţi.

Ţepii pot provoca probleme,
dar, la o adică, e doar păr.

Începe să se relaxeze.

La fel ca la oameni, când cresc le cad
o parte din ţepii rupţi şi cresc alţii,

ca atunci când ne tundem noi.

E plină de căpuşe,
tipic pentru echidne.

I-am zis Grub (Viermişor), fiindcă
era acoperită de viermi şi insecte,

deci e un nume potrivit.

Gheara de toaletare de la piciorul
ăsta a fost smulsă de la rădăcină.

După cum arată,
leziunea are probabil vreo săptămână,

şi are excoriaţii la baza piciorului,
probabil fiindcă a şchiopătat.

Dacă rădăcina ghearei e încă viabilă,
aceasta va creşte la loc.

Dacă a fost afectat osul,
e posibil să nu se refacă.

Gheara nu e importantă la săpat,

o foloseşte mai ales la toaletare,

pe care o poate face foarte bine
şi cu celelalte gheare.

S-o punem pe masă
şi să facem câteva radiografii.

Toată lumea afară.

Mă uit la piciorul din spate,
cel căruia îi lipseşte gheara.

S-a rupt de la bază, dar osul e intact,
o veste foarte bună.

Cealaltă leziune e aici,
osul de lângă nu e afectat,

deci poate e doar o infecţie
cutanată, osul nu are nimic.

Celălalt picior arată normal.

Oasele esenţiale din bot sunt intacte,

deci nu e nicio problemă acolo.

Viermişor e o echidnă norocoasă,

poate pentru că nu e prea mare.

Cu cât sunt mai mari, cu atât
suferă leziuni mai grave la impact.

Exemplarele uşoare
scapă mai ieftin, ricoşează.

Îi administrăm antibiotice, analgezice,
ca să n-o mai doară piciorul,

şi, dacă totul merge bine,
o eliberăm cât mai repede în natură.

Am venit la zooparcul Monarto,
din Australia de Sud, lângă Adelaide,

pentru un eveniment special.

- E cel mai mare parc fără ţarcuri.
- Din lume ?

- Are 1.500 de hectare.
- Incredibil.

Scarlett, venită pentru programul de
reproducere, a stat 30 de zile izolată.

Azi iese din carantină şi face
cunoştinţă cu turma. Ce palpitant !

Ce-mi place, e grozav ! Locul
perfect pentru animalele africane.

Se simt ca acasă.

- Dacă în Africa ar fi frig.
- Da, e cam răcoare.

- Am ajuns !
- Ce mai faceţi ?

- Bun venit !
- Îmi pare bine.

- Eu sunt Mark.
- Îmi pare bine.

- Ce mai faceţi ?
- Am călătorit bine, suntem încântaţi.

- Ce face Scarlett ?
- Foarte bine.

Excelent.

- S-au îndrăgostit îngrijitorii de ea.
- Ce frumos !

- E marele moment, va fi superb.
- Nu-i aşa ?

- Mergem ?
- Grozav. Mulţumim.

Mama frumoasei Scarlett
vine de aici, unde trăiesc părinţii ei.

Aşadar,
Scarlett se întoarce la bunici.

Avem trei-patru spaţii pentru girafe
şi cam tot atâţia masculi tineri,

care se poartă ca adolescenţii,
sunt mereu pe fază.

Pot fi obraznici, deci e posibil
să se işte scandal azi în turmă.

Desigur, nimic prea violent.
Poate nici nu clipesc la apariţia ei.

- O ador. Începe panica.
- Ce nostimă e.

Coborâm aici din maşină.
Bună, fetiţo !

Probabil o să fugă, e agitată
după o lună de izolare aici.

- E timpul să-i dăm drumul, Robert.
- Marele moment.

Deschide-i poarta, să poată ieşi.

Poarta se deschide. Gata, Scarlett ?
Uite-ţi noul cămin.

- Hai înapoi în maşină, să n-o sufocăm.
- Desigur.

Să-i lăsăm timp să iasă.

- Curaj, Scarlett.
- E bine, Scarlett, bravo !

Ne retragem

şi o lăsăm să verifice totul
înainte să iasă.

Frumoaso !

Îmi place că a mers până la poartă,
apoi s-a gândit că e o capcană.

Nu încă.
Adulmecă tot, exact cum ai spus.

E foarte curajoasă.

A venit, a mirosit poarta în ambele
părţi şi a dat să treacă de ea.

Cam ca un copil
la marginea trambulinei.

"Acuşica sar. Sau nu.
Ba sar. Poate. Nu !"

E bine, Scarlett.

- Bravo !
- Perfect.

Poftim.

- De data asta, a trecut direct.
- Fără ezitare.

- E deja sigură pe ea.
- Fantastic !

- E uluită.
- Minunat, e liberă.

În astfel de cazuri, e posibil
ca restul girafelor să n-o accepte.

E un animal nou, şi încă unul tânăr.
Nu ştii niciodată ce se poate întâmpla.

Iată-le.

Vrei să stai în spate, cu Robert ?

A ieşit imediat pe poartă
şi deja s-a alăturat turmei.

S-a uitat în jur, coborând des capul
şi mirosind pământul.

Nu s-a simţit deloc intimidată.
A fost un spectacol fantastic.

- Uite-o pe bunica ei, Myeisha.
- Ce-mi place că e aici !

Siguranţa cu care s-a alăturat turmei,

care a acceptat-o fără probleme,

a fost de-a dreptul spectaculoasă.

Girafele sunt considerate deja animale
în pericol moderat de dispariţie

şi trebuie să ne asigurăm că avem
populaţii sănătoase în captivitate.

Scarlett va duce o viaţă frumoasă,
plină de iubire,

şi va fi probabil fericită
în noul ei cămin.

E gata să se întoarcă în apă.

Orice animal eliberat e important,
e ultima etapă a reabilitării lor.

O să fii liberă, Eurong.

Te iubesc tare mult !
Eşti gata să mergi acasă ?

Salutare, domnule !

Viermişor a venit la noi
probabil lovit de o maşină.

Să te întoarcem, domnule !

Arată foarte bine, ţinând cont
de starea în care a ajuns la noi.

Mai e doar o cicatrice la capăt.

Ulceraţia mare de la baza piciorului
s-a vindecat complet.

Poate să plece.

- Bună, Bindi ! Ce mai faci ?
- Bună ! Mă bucur să te văd.

E ziua cea mare pentru Viermişor.

Viermişor şi-a revenit complet,
a reacţionat excelent la antibiotice

şi e acum în formă maximă.

Eşti gata ?

Putem deci să eliberăm echidna în
apropierea locului unde a fost găsită.

Gata, mergi acasă. Eşti gata ?
Ce palpitant !

Îi căutăm un loc
cu multe furnici şi termite,

ca să aibă ce mânca,

şi va duce acolo o viaţă fericită.

- Super ! Gata ?
- Eşti gata, Viermişor ?

- Viermişor merge acasă !
- Nu mai pot de încântare.

- Am pornit la drum.
- Ce mă bucur ! E gata.

Viermişor zăcea lângă şosea, la vreo
oră şi jumătate de drum de la zooparc.

E foarte important să duci echidnele
în apropierea locului unde trăiau,

ca să-şi dea seama unde sunt
şi să-şi recunoască mediul.

Să mergem !

Pot să număr pe degetele de la o mână
echidnele pe care le-am eliberat.

Sincer, e o zi extraordinară.

Pregăteşte-te.
Jos, ca să ajung la tine.

Nu sunt prea înaltă.

Ce s-a zburlit.
Poftim, dragă. Bravo !

- Mergem să căutăm un loc bun.
- Încerc, cu picioruşele mele.

- E greu de mers pe aici.
- Ştiu. Hai, picioruşelor !

- Te descurci ?
- Da. Grozav.

- Îţi fac loc să treci.
- Bravo !

Îţi place aici ? Arată bine.

- Doi buşteni sub care să se ascundă.
- Arată grozav. O să fie fericit.

Eşti gata, iubire ? Gata.
Te pun aici şi poţi să pleci.

Eşti liber, eşti sălbatic !
Uite, poţi să te faci ghem.

- Uite la el !
- Ce dulce e.

Gata, Viermişor, poţi să pleci.

Sper să fie în siguranţă aici
şi să aibă grijă unde se duce.

Piciorul i s-a vindecat, n-ar trebui
să aibă probleme la deplasare.

Uite cum se uită în jur,
încercând să se lămurească unde e.

O să cerceteze zona şi o să se ascundă
până îşi găseşte locul cel mai bun.

Ce dulce e !
Uite cum se face ghem !

Eliberarea reuşită de azi
e un mare succes,

nu pot să vă spun cât de fericită sunt
şi cum îmi bate inima de bucurie.

Îţi urăm o viaţă frumoasă,
Viermişor !

Sperăm să nu te mai vedem în veci
la spital, o spunem din tot sufletul.

Succes în viaţă şi să ai mulţi pui !

- Pa ! Pe curând, dulceaţă !
- Baftă !

Pa ! Acum să ieşim de aici.
Baftă nouă !

Timpul a trecut şi semnele
erau tot mai bune pentru Hervey.

Avea poftă de mâncare şi şanse
mari să i se vindece intestinul.

După o săptămână, spre marea
noastră uimire, i-a cedat ficatul.

Din păcate, animalele ajung de obicei
la noi doar când sunt grav bolnave.

La ritmul în care
distrugem oceanele,

ţestoasele marine încep să moară,
după milioane de ani de evoluţie.

Nu mai durează mult, la cum distrugem
zone ca Marea Barieră de Corali.

Tratamentul a avut însă succes
în cazul lui Eurong,

ţestoasa se simte mai bine,
iar azi mergem să o eliberăm în natură.

Nu ştiam că trebuie
să-mi dau jos pantalonii.

Hai după ea !

Pariez că ştie. Ştie.

Mamă dragă,
ce plasă cu coada lungă !

De obicei se retrage în colţul ăla,
din spate, şi în celălalt.

Încercăm
să prindem ţestoasa cu plase.

Se mişcă mai repede
decât pot eu să manevrez plasa asta.

Ţestoasa se pricepe
să nu se lase prinsă.

- Unde s-a dus ?
- A venit iar aici.

O să fie un adevărat rodeo
cu broaşte-ţestoase.

- Ai prins-o !
- Cât pe ce, dar nu !

Tare zglobie s-a făcut.

Greu o prinzi pe Eurong,

semn că ţestoasa
e pregătită să fie eliberată.

Ce-ar fi s-o împingi
spre stânca aia ?

Splendid !

Nu ştiu cum mai ies de aici.

Acuşi o să fii liberă.

Orice animal eliberat e important,
e ultima etapă a recuperării lor.

- E gata să plece.
- Clar. Ştiu, îmi pare rău.

Poţi s-o aşezi,
apoi o acopăr cu un prosop.

Animalul va fi liber, e extraordinar.
Nimic nu se compară cu o eliberare !

E gata să se întoarcă în apă.

- Merg încet la vale aici.
- Nicio grijă.

E o zi palpitantă, fiindcă o eliberăm
pe Eurong în ocean.

Ştiu, te ducem acasă.

- Ştiu. Bună ! Ce faci ?
- Ce faci ? Mă bucur să vă văd.

Te-aş îmbrăţişa, dar nu pot.
Mă bucur, oricum, că te văd.

Orice animal eliberat e important,
e ultima etapă a recuperării lor.

Lasă-mă o clipă,
să-i fac chestia aia la ochi.

- N-ai nimic.
- Gata.

Nu e uluitor cum se calmează ?

Aşteptăm de mult ziua asta,
am îngrijit-o două luni.

- Stai liniştită.
- Nu păţeşti nimic.

- Apoi dezlegăm în spate.
- De pe chei sau de pe vas ?

La eliberarea ţestoaselor ieşim mereu
cu "Croc One" şi cheltuiala e mare.

Consumăm combustibil,
ieşim cu tot echipajul, e important.

Ador "Croc One", am multe amintiri
frumoase cu familia de pe vasul ăsta

şi e foarte important, căci nu salvăm
doar animale de pe uscat.

Cu "Croc One", putem să ieşim în larg
şi să ne ocupăm şi de animalele marine.

Am cumpărat "Croc One"

pentru că Steve
voia un vas pentru animalele marine.

Nu ştiu ce părere aveţi voi,
dar pe aici avem o vorbă.

Mărimea contează.

Nu mă omoram după bărci, deci,
când el a zis să-i spunem "Croc One",

eu i-am sugerat să scrie pe ea
"De vânzare".

Cu timpul, mama a ajuns
să îndrăgească vasul, ca noi toţi,

şi ne simţim legaţi de el,
pentru că a fost visul tatii.

E o plăcere să mergem împreună
şi să facem ceva atât de drag nouă.

Ştiu, dragă, ştiu.

Sperăm să salvăm
orice ţestoasă marină ajunsă la spital.

Din păcate, nu am reuşit
în cazul lui Hervey.

Eurong se întoarce însă în mare
şi e cea mai frumoasă dintre zile.

- Ce face ?
- Foarte bine.

Simte mirosul apei, o aude,
e gata de plecare.

Ne-am gândit să profite Robert
de ocazie şi să filmeze sub apă.

Abia aştept, sunt gata.

Sari tu primul şi eliberăm ţestoasa
când eşti gata.

- Nicio problemă, sar imediat.
- Super.

Lui Robert îi place să vină pe vas şi
să participe la eliberarea animalelor.

Îi place mai ales să filmeze.

De când a ajuns Eurong la spital,

Robert ne tot întreabă
dacă poate filma eliberarea.

Gata, iubire.

E cea mai importantă
parte a vieţii noastre.

- E bine ?
- Da, mulţumesc.

Am tras tare luni de zile, ca să
protejăm această vietate frumoasă

şi a venit momentul eliberării lui
Eurong, scopul nostru suprem.

Gata, iubire, îngenunchez.

- Stai să te ţin de bridă. Scuze.
- Mulţumesc. Mă ţii ?

Te iubesc tare mult !
Eşti gata să mergi acasă ?

- Poftim !
- Să ai o viaţă frumoasă !

La revedere !

A fost superb. Felicitări !
Ce bine a fost !

Urcă la loc.
Dă-mi astea.

Gata. Felicitări !

- Ce repede s-a terminat.
- Ştiu.

- Chiar era gata să plece.
- Aşa e.

- Felicitări !
- A fost fantastic.

- Am reuşit !
- A fost grozav.

E un moment special pentru noi,
ca familie.

Facem ce iubim,
pentru că o avem în sânge.

Ne străduim din răsputeri să aducem
orice animal înapoi în natură.

Poate tata zâmbeşte undeva,
văzând că folosim vasul.

Poate Bindi are rău de mare, dar nu-i
nimic, măcar a venit, face ce voia el.

Sper că e mândru de noi şi că se bucură
pentru toate ţestoasele eliberate.

Echipa noastră a observat nişte
schimbări de comportament la Utah.

Îi injectăm cât mai multă
soluţie salină în mâncare.

Dacă nu rezolvăm problema,
şarpele se poate îmbolnăvi grav.

Specia ar trebui trecută probabil pe
lista celor în pericol de dispariţie.

Vaccinul e promiţător şi va ajuta
populaţia să se dezvolte.

Nu ne permitem să credem că vom
avea pentru totdeauna unele animale.

Au depus deja două rânduri de ouă.

Trebuie să aducem un alt mascul
ca să se înmulţească.

Brucey !

Impresionant !