Afrikaans
Akan
Albanian
Amharic
Arabic
Armenian
Azerbaijani
Basque
Belarusian
Bemba
Bengali
Bihari
Bosnian
Breton
Bulgarian
Cambodian
Catalan
Cebuano
Cherokee
Chichewa
Chinese (Simplified)
Chinese (Traditional)
Corsican
Croatian
Czech
Danish
Dutch
English
Esperanto
Estonian
Ewe
Faroese
Filipino
Finnish
French
Frisian
Ga
Galician
Georgian
German
Greek
Guarani
Gujarati
Haitian Creole
Hausa
Hawaiian
Hebrew
Hindi
Hmong
Hungarian
Icelandic
Igbo
Indonesian
Interlingua
Irish
Italian
Japanese
Javanese
Kannada
Kazakh
Kinyarwanda
Kirundi
Kongo
Korean
Krio (Sierra Leone)
Kurdish
Kurdish (Soranî)
Kyrgyz
Laothian
Latin
Latvian
Lingala
Lithuanian
Lozi
Luganda
Luo
Luxembourgish
Macedonian
Malagasy
Malay
Malayalam
Maltese
Maori
Marathi
Mauritian Creole
Moldavian
Mongolian
Myanmar (Burmese)
Montenegrin
Nepali
Nigerian Pidgin
Northern Sotho
Norwegian
Norwegian (Nynorsk)
Occitan
Oriya
Oromo
Pashto
Persian
Polish
Portuguese (Brazil)
Portuguese (Portugal)
Punjabi
Quechua
Romanian
Romansh
Runyakitara
Russian
Samoan
Scots Gaelic
Serbian
Serbo-Croatian
Sesotho
Setswana
Seychellois Creole
Shona
Sindhi
Sinhalese
Slovak
Slovenian
Somali
Spanish
Spanish (Latin American)
Sundanese
Swahili
Tajik
Tamil
Tatar
Telugu
Thai
Tigrinya
Tonga
Tshiluba
Tumbuka
Turkish
Turkmen
Twi
Uighur
Ukrainian
Urdu
Uzbek
Vietnamese
Welsh
Wolof
Xhosa
Yiddish
Yoruba
Zulu
Institutul pentru Dezvoltarea Intelectuală a Tinerilor
Departamentul Film şi Teatru
Traducerea şi subtitrarea: Dappon (dappon1959.wordpress.com)
CUM SĂ FOLOSIM TIMPUL LIBER? VOPSITUL
În lume există numeroase meserii care necesită o specializare.
Cea de pilot, de judecător,
sau de tehnician de laborator.
Ca să exerciţi aceste activităţi, trebuie să te pregăteşti foarte mult
pentru a dobândi competenţele necesare.
Ca să poţi pilota un avion,
ai nevoie de cunoştinţe şi experienţă.
În comparaţie cu aceste activităţi, altele sunt mai uşoare
şi accesibile persoanelor mai puţin experimentate.
Vă vom învăţa una dintre ele:
vopsitul.
Această meserie nu este foarte dificilă, dar nici simplă nu este.
Necesită dedicare, precizie şi experienţă.
Vopsitul poate fi o meserie sau un mod de a-ţi petrece timpul într-un mod util.
Oricine poate câştiga de pe urma lui dacă ştie cum să-l practice.
Culoarea poate duce la îmbunătăţirea dispoziţiei şi a mediului în care trăiţi.
Acesta e, fără îndoială, motivul pentru care încă de la originile sale,
oamenii au utilizat culorile pe care le aveau la îndemână.
pentru a-şi pune amprenta asupra mediului lor
pictând pereţii peşterilor şi chiar trupurile lor,
scopul principal fiind înfrumuseţarea mediului în care trăiau.
Întrebaţi-vă cum ar arăta vieţile noastre fără culori!
E foarte uşor să înnoieşti tot cu ajutorul unei cutii cu vopsea şi al unei pensule.
V-aţi săturat de vechile voastre obiecte,
de lucruri de care vreţi să vă debarasaţi
şi care, când le vedeţi, devin insuportabile.
Ele pot redeveni cu uşurinţă apreciate.
Dar pentru asta, pentru sarcina aceasta care pare atât de simplă,
există câteva reguli care trebuie învăţate.
Când ne apucăm de o treabă, trebuie s-o facem în mod corect.
Priviţi această uşă!
Este deteriorată pentru că n-a mai fost vopsită
şi va fi şi mai degradată dacă nu se va face nimic în privinţa ei.
Hassan locuieşte în această casă. Are 12 ani.
Fratele lui are 16.
Au mult timp liber.
În unele zile, Hassan se plictiseşte efectiv.
Îşi petrece timpul lâncezind,
în timp ce poarta se degradează sub efectul soarelui şi al frigului.
Tatăl lui Hassan a vopsit-o când era tânăr.
Astăzi nu mai are energie s-o facă.
Totuşi, el ştie că uşile trebui revopsite.
A chemat un vopsitor în urmă cu trei ani,
dar n-a avut suficienţi bani ca să-l plătească.
Uneori nu-ţi mai ajung banii, pentru că familia e numeroasă.
Dar cum în familie sunt mulţi copii,
ar putea chiar ei să îndeplinească anumite sarcini.
Nu ştiu cum s-o fac.
E foarte simplu!
Cu nişte instrucţiuni simple, puteţi s-o faceţi singuri.
Mai întâi trebuie pregătită suprafaţa.
Suprafaţa pe care vrem s-o vopsim nu e întotdeauna netedă.
Ea poate prezenta, ca în cazul acestei porţi, iregularităţi.
Dacă priviţi suprafaţa acestui radio,
sau cea a mesei, observaţi că e perfect netedă.
E pentru că înainte de a fi vopsită, a fost acoperită cu un strat protector.
Să nu credeţi că timpul pentru a pregăti lemnul este unul pierdut!
Pentru aceasta, trebuie mai întâi să-l şlefuim, apoi să-l chituim.
Chituirea ne permite să corectăm iregularităţile suprafeţei de vopsit.
De exemplu găurile, nodurile lemnului,
încreţiturile, urmele de cuie sau crăpăturile.
Un alt scop al chituirii este de a proteja lemnul împotriva umidităţii.
Chitul poate fi cumpărat gata preparat dintr-un magazin de articole de menaj,
dar puteţi să-l preparaţi şi singuri.
Pentru aceasta, trebuie să faceţi rost de praf de marmură,
o pudră albă, ieftină, de la acelaşi magazin.
În clipa asta avem toate ingredientele.
Vărsaţi praful de marmură pe un platou şi faceţi o adâncitură la mijloc.
Apoi turnaţi în ea ulei de in
şi adăugaţi puţin sicativ.
Apoi, cu ajutorul unui şpaclu utilizat şi pentru chituit,
amestecaţi totul pentru a obţine o pastă.
Dacă pasta e prea vâscoasă, mai putem adăuga câţiva stropi de ulei de in.
Dacă e prea lipicioasă, adăugaţi câteva picături de apă!
Pasta de acoperire şi chituire e gata.
O puteţi aplica pe lemnul dat în prealabil cu uei de in.
Lăsaţi-o să se usuce!
Şlefuiţi şi ştergeţi cu o cârpă curată
pentru o finisare completă!
Vopseaua e disponibilă în mai multe feluri.
Vopsea lichidă în cutii închise etanş,
în diferite culori în ulei, mate sau acrilice.
E nevoie de alb de zinc, ulei de in,
terebentină, şi sicativ pentru a pregăti vopseaua.
Sicativul e folosit pentru uscare
O putem face în diferite cantităţi.
Terebentina foloseşte pentru a dilua uleiul de in şi accelerarea uscării.
Cu toate acestea, este mai uşor să foloseşti vopsea gata preparată.
Dcă vă este greu să reţineţi toate aceste denumiri,
nu ezitaţi să cereţi informaţii de la vânzători!
Dacă întrebaţi la momentul potrivit,
vor fi gata să vă răspundă.
Acum, că suprafaţa este pregătită,
alegeţi o zi frumoasă, fără ploaie şi fără vânt,
pentru a vă apuca de lucru.
Mai întâi trebuie să amestecaţi bine vopseaua agitând-o în cutie
ca să devină fluidă.
După ce introduceţi pensula în vopsea, nu puneţi capacul la loc.
Introduceţi doar partea cu păr a pensulei
şi înlăturaţi surplusul presând-o de marginea cutiei.
Aplicaţi vopseaua ţinând pensula ferm în mână şi perpendicular pe suprafaţă.
Pentru a vopsi, treceţi pensula de la dreapta la stânga şi invers,
apoi de sus în jos şi invers.
Nu deplasaţi niciodată pensula în direcţii dezordonate sau care se încrucişează!
Nu aplicaţi vopseaua pe zone mici!
Acoperiţi suprafaţa prin linii cu spaţii între ele!
Apoi întindeţi vopseaua pentru a acoperi spaţiile goale
apăsând-o cu pensula!
Vopseaua pentru primul strat, numit strat protector,
trebuie să fie întotdeauna mai diluată.
Primul strat nu trebuie neapărat să acopere totul, nici să fie uniform.
Dacă încercaţi să vă simplificaţi munca reducând numărul de straturi
şi aplicând un singur strat mai gros,
vopseaua nu va fi uniformă, nu se va usca şi va fi neregulată.
În loc de un strat gros, aplicaţi două straturi subţiri,
iar vopseaua va avea un aspect mai bun.
După aplicarea fiecărui strat, lăsaţi vopseaua să se usuce
înainte de a-l aplica pe următorul.
Pentru a putea vopsi,
stratul precedent trebuie să fie bine uscat.
Dacă faceţi o pauză, lăsaţi pensula într-un bol cu benzină sau terebentină.
Ştergeţi-o bine înainte de a relua lucrul.
Aveţi grijă ca manşonul metalic să nu fie pătat cu vopsea de ulei!
Dacă lucraţi aşa, stricaţi toată plăcerea.
Dacă se-ntâmplă aşa, curăţaţi-o imediat cu o cârpă îmbibată în terebentină.
Calitatea pensulei e importantă. Trebuie să aveţi grijă de ea
ca s-o puteţi folosi mult timp.
După fiecare utilizare, spălaţi-o şi ştergeţi-o bine.
Înainte de a începe această activitate, trebuie să vă cunoaşteţi ustensilele.
Şi asta nu numai când e vorba de vopsit.
În orice domeniu, cunoaşterea acestora e fundamentală.
Pensula este ustensila principală când vopseşti.
Ea se compune din trei părţi:
părul...
manşonul metalic...
şi mânerul.
Firele de păr sunt foarte importante pentru uniformitatea vopsirii.
Ele se uzează dacă folosim pensula prea mult.
Să lucrezi cu o astfel de pensulă e dificil,
iar rezultatul nu e satisfăcător.
Există diferite tipuri de pensule:
groasă, plată, sau rotundă.
Fiecare tip poate avea diferite dimensiuni.
Pensula trebuie aleasă în funcţie de scopul urmărit.
Pentru zugrăveală, trebuie folosită o bidinea.
Aceasta se utilizează doar pentru pereţi.
Este realizată din piatră de calcar, apă şi o substanţă adezivă.
O puteţi găsi şi pe aceasta la magazin, gata preparată,
sau o puteţi prepara singuri.
Pentru asta, mai întâi trebuie zdrobită piatra de calcar pentru a o face fluidă.
Apoi o vărsaţi în apă şi o lăsaţi să se înmoaie.
Apoi o malaxaţi pentru a obţine prima pastă.
În acelaşi timp, se pot scoate bulgării care nu s-au zdrobit.
Apoi se pune vopseaua în vas şi se amestecă.
Se amestecă foarte bine.
Luaţi o parte din această pastă şi păstraţi-o ca mostră.
Pasta următoare e preparată întocmai ca aceasta.
Ea va fi folosită ulterior, pentru retuşuri.
Apoi se adaugă adezivul şi se amestecă bine
pentru a se înlătura sau zdrobi toţi bulgării.
La final, se adaugă apă suficientă
pentru ca atunci când introduceţi mâna în amestec şi o scoateţi din nou,
vopseaua să vă rămână între degete.
Când vopseaua ajunge la vâscozitatea potrivită,
o trecem printr-un tifon fin şi curat.
În felul acesta, toate impurităţile sunt îndepărtate.
Dacă vopseaua nu este bine filtrată,
suprafaţa zugrăvită nu va fi satisfăcătoare.
Nu va fi uniformă.
Trebuie, deci, să fim atenţi ca acest tifon să nu fie găurit.
Odată operaţia terminată, se varsă vopseaua într-o găleată cu mâner
pentru a putea s-o agăţaţi de o scară sau s-o ţineţi în mână.
Apoi aplicăm zugrăveala cu ajutorul unei bidinele.
Pensulele îmbibate cu vopsea pe bază de apă
trebuie spălate cu apă,
în timp ce cele folosite pentru vopselurile în ulei
se curăţă utilizând benzină sau terebentină.
După curăţare, ele trebuie învelite într-o ţesătură umedă sau într-un ziar umed.
De asemenea, trebuie să închideţi ermetic cutiile de vopsea deschise
pentru a împiedica aerul să pătrundă înăuntru şi să usuce vopseaua.
Astfel, pentru data viitoare,
veţi avea pensule noi şi vopsea intactă.
Până acum aţi învăţat principiile vopsitului.
Vă mai rămâne să căpătaţi experienţă îndemânare.
Până atunci, nu vă avântaţi să faceţi lucruri noi!
Luaţi un butoi, un bidon,
un cuier vechi, un taburet,
o cadă, un robinet, un grilaj
atât obiecte mari, cât şi mici,
pe care le puteţi găsi cu uşurinţă ca să vă antrenaţi şi să vă intraţi în mână.
Trebuie să ştiţi că munca voastră nu va aduce niciun rău casei.
E important ca familia voastră să vă dea permisiunea.
Dacă aveţi obiecte din metal, veţi putea, mulţumită culorilor, să le înfrumuseţaţi,
dar şi să le sporiţi rezistenţa.
Hassan poate recupera din debara obiecte vechi şi uzate
pentru a face din ea o încăpere după placul lui.
Această încăpere îi va întări personalitatea şi talentele sale.
Sigur pe el datorită experienţei şi cunoştinţelor dobândite,
începe lucrul la uşa casei sale.
Hassan şi fratele lui, mulţumită cunoştinţelor dobândite despre vopsit,
nu-şi mai petrec timpul liber lâncezind.
Nu numai că au înfrumuseţat uşa, dar au şi stopat degradarea ei.
Un lucru terminat îţi oferă întotdeauna o bucurie incomparabilă.
Traducerea şi subtitrarea: Dappon (dappon1959.wordpress.com)
Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.