Original subtitles

Salut ! Mulțumesc ! Hai, tortul e dincolo.

Mergi încet, altfel lumânarea se va stinge.

La mulți ani !

La mulți ani, dragă Rita !

La mulți ani !

- Felicitări. Ți-ai pus o dorință ? - Mulțumesc.

- Suflă în lumânare. - Haide, Rita !

- Haide ! - Haide, altfel dorința ta nu se va împlini.

- Haide. - Poți să o faci.

- Haide, Rita. - Fă-o.

- Haide, Rita. - Rita ?

- Ce se întâmplă ? - Ce se întâmplă, Rita ?

- Rita ! - S-a stricat ?

- Tată... - Ce se întâmplă ?

- Tată, nu vreau să mor. - Dragă, calmează-te.

Calmează-te. Nu-ți face griji.

Traducere cu A.I.(gemini-2.5), Sincronizat şi corectat: Mannix

O NOUĂ VIAŢĂ Sezonul 3, Episodul 5

De ce vrei să întrerupem ședințele noastre ?

Mi-am amintit ceva ciudat despre acea femeie din bar.

- Atunci ar trebui să continuăm. - Am spus ciudat.

Cât de ciudat ?

Purta foarte puține haine, și eram într-un pat.

- Ce ciudat ! - A fost o amintire falsă.

Ca cea cu Agnese și Bramante sărutându-se.

Cum știi că e o amintire falsă ?

Știi ceva despre asta ?

- Nu. - Nu aș înșela-o niciodată.

- Erau separați. - Ea era bolnavă.

Crezi că aș fi putut să mă culc cu altcineva cât timp ea era așa ?

Da. Ai făcut-o cu Giulia.

Mi-a luat ani de zile, și Agnese se recuperase.

- Trebuie să plec. - Nu, Andrea.

E o greșeală să ne întrerupem ședințele pentru că nu-ți plac amintirile.

Poți întrerupe fluxul amintirilor.

Femeia aceea trebuie să fi fost foarte importantă pentru tine.

Întreabă oamenii care te cunosc dacă știu ceva despre ea.

- E o recomandare medicală. - Bine.

- Șeful vine imediat. - Mulțumesc.

Nu știu ce se va schimba.

- Încă nu-l cunoști. - Am ajuns. Bună ziua.

Bună ziua. Sunt Andrea, mi-a făcut plăcere.

- Rita. - Sunt Emilio, tatăl ei.

Pacienta a fost dusă la Urgențe

din cauza unei crize respiratorii severe.

Arăți mai bine. Doar că ai vocea puțin răgușită.

- Nu am observat. - Pentru asta suntem noi, medicii.

Cum s-a ameliorat criza la Urgențe ?

- Singură. - Nu-i cunoaștem cauza ?

Da. I s-a diagnosticat adenocarcinom pulmonar acum șase luni.

Nu aici, la un alt spital.

Îmi pare rău. Ar trebui să mergeți la Oncologie pentru o a doua opinie.

Nu vrea, refuză chimioterapia.

Ce vrei să spui ?

Da, preferă să urmeze tratamentul dictat de Dr. Pascal Lambert.

Nu-l cunosc.

Pentru asta sunt pacienții.

Să ne irosească timpul, pentru asta sunt. E ignorantă și arogantă.

Scuzați-mă, cine e acest Lambert ?

- E un medic francez care... - Nu mai e medic.

L-au concediat, și s-a dat drept medic.

Sigur.

- E un fost medic care a dezvoltat o cură... - Nu e o cură !

E o terapie falsă pentru a exploata prostia pacienților.

E adevărat, e un fost medic cu o terapie falsă.

- În ce constă ? - În cortizon și vitamine.

Acestea sunt radiografiile toracice ale Ritei de acum șase luni,

și acestea sunt cele de ieri.

Clar există deteriorare, de aceea a avut o criză respiratorie.

Să nu pierdem timpul. Dacă are cancer, Oncologia să se ocupe.

Nu vrea să fie tratată.

E adultă, e decizia ei.

O vom ține aici, Vreau să vorbesc cu ea.

Nu ar trebui să-i dăm patul ăla cuiva care vrea să fie tratat

în loc să o ținem ocupată degeaba ?

Ar fi degeaba dacă nu o convingem să aibă încredere în noi.

- Ce-ar fi dacă am vorbi cu tatăl ? - Cred că s-ar revolta și mai tare.

Ar trebui să insistăm cu ea. Am o idee, lăsați-mă să încerc.

Sunt niște medici ignoranți, sclavi ai marilor companii farmaceutice.

Nu-l judeca prea repede pe doctorul Fanti.

Crezi că ar putea înțelege leacul lui Lambert ?

Am vorbit înainte cu colegii lui.

Mi-au spus că este ieșit din comun.

Dacă îl pot convinge, ar putea fi o reclamă bună pentru leac.

Dă-i o șansă. Are o poveste interesantă.

Povestește-mi.

ÎN ȘANSA ÎNDOELI

- Doctor, asta ați solicitat. - Mulțumesc.

- Ești bine ? Pari cam palidă. - Mi-e un pic rău.

Nu-ți face griji, nu sunt însărcinată.

Nu l-aș chinui pe Enrico cu încă o fetiță.

Pot să te întreb ceva ?

- Despre Enrico ? - Despre mine. Mă cunoști bine, nu ?

De asta sunt la psihiatru.

Îți amintești dacă am avut alte relații înainte de Giulia ?

Acum că zici, îmi amintesc de o colegă.

- O colegă ? Cine ? - Da, una de la Radiologie.

- Înaltă, brunetă ? - Brunetă... Lucía. Da, Lucía.

E singura care nu a flirtat niciodată cu tine.

Mereu te gândeai la muncă, nici nu vedeai femeile.

- Asta am crezut, mulțumesc. - Ascultă.

Nu-mi amintesc să fi avut ceva.

Ar trebui să o întrebi, ca să fii sigur.

Când doctorul face astfel de lucruri, mă înfurie.

Nu are sens să o ținem pe pacienta asta aici.

Azi Marabini îți va aproba propunerea de cercetare, o vei dezvolta,

vei deveni Șefa Secției de Medicină și nu va mai trebui să-l suporți.

E adevărat.

Doctor Giordano.

- Elisabetta, ce mai faci ? - Puțin obosită.

- Ca întotdeauna înainte de ședințe. - Acesta este doctorul Cesconi.

De acum înainte, el te va trata. Știe despre purpura ta.

- Îmi pare bine să te cunosc. - Salut.

Ai zis „Cesconi”?

Damiano, dacă preferi.

Îl cunosc pe alt Cesconi.

- Serios ? - Samuele.

Da, e fratele meu.

Unde v-ați cunoscut ?

Aici, în Milano. Obișnuiam

să lucrăm împreună.

Nu știu ce face și nu știam că e în Milano.

Se vede că nu ați mai vorbit de mult.

Cred că nu avem chef.

Nu l-am mai văzut de mult.

Scuze că te întrerup. Giulia, am actele Ritei, vii ?

- Da. - Salut.

Trebuie să te întreb ceva.

Știai că Damiano are un frate pe care nu l-a văzut de ani de zile ?

- Da. - Serios ?

Da, mi-a zis odată când beam o bere.

Urăsc să aflu lucruri despre fostul meu pe care nu le știam. Ce spuneai ?

Nu e urgent.

Mergem la pacienta ta preferată ?

Doctor Fanti, ați cercetat cine este doctorul Lambert ?

Am o primă idee, însă trebuie să studiez mai mult.

Am venit să-ți arăt asta.

E de la Oncologie.

Toate au trecut prin chimioterapie și s-au vindecat.

Credeți că sunt o copilă ?

- Arată-i puțin respect. - El nu mă respectă.

Crede că mă poate manipula cu niște imagini ?

Nu vreau să te manipulez.

Vreau să-ți confrunți îndoielile.

Și îndoielile dumneavoastră ? Le confruntați ?

Tumora a crescut. Ar fi mai bine să ai încredere în știință.

Studiez matematică, am încredere în știință, însă gândesc singură.

Bine.

Poți să-mi explici de ce ești împotriva chimio ?

Pentru că am văzut ce face.

Îți ia totul.

Părul, puterea, lumina din ochi.

S-au înregistrat progrese mari în ceea ce privește efectele secundare.

Și este cel mai bun tratament pe care îl avem.

Asta pentru că este singurul care a fost studiat.

- Este cel mai eficient împotriva tumorilor. - Nu este așa.

Un tumor este o modalitate de a procesa durerea psihologică.

Scăparea de ele convine doar companiilor farmaceutice.

Ar trebui să poată dispărea în mod natural.

Și ce durere procesează corpul tău ?

Anul trecut, maica sa a murit într-un accident.

O lună mai târziu, m-am îmbolnăvit. Nu poate fi doar o coincidență.

Îmi pare rău pentru mama ta.

Dar nu poți dovedi că durerea a fost cauza bolii.

Am aflat că același lucru i s-a întâmplat și soției tale.

Și-a pierdut fiul și s-a îmbolnăvit la scurt timp după, nu ?

Subiectul ăsta nu are legătură.

Ești sigur ?

Nu ai dubii ?

Ești convins sau vrei să mai insiști ?

Voi vorbi cu Agnese.

Voi vorbi cu administrația înainte de a o transfera.

Ține-mă la curent, mă duc să-l văd pe Marabini.

Fă o listă cu tratamentele pe care le-a refuzat și pune-l să semneze tot.

Se va termina prost și nu vreau probleme.

În regulă.

Și termină baza de date.

- E gata. - E gata, dar goală.

Adaugă datele din ultimele șase luni.

- Noi ? - Cine altcineva, dacă nu noi ?

Ca și cum nu ar fi de ajuns, acum avem și baza de date

și tratamentul unui medic fals.

Ei bine, „fals”...

Nu poate practica medicina, dar o cunoaște.

Da, clar. Cum era ? Vitamine pentru tumori. Te rog !

Bine. Greșește.

Dar uneori, lucrurile sunt mai complicate decât par.

Protejezi un om care practică medicina

- fără autorizație ? - Nu !

Nu-l protejez, dar... În fine, să nu mai vorbim despre asta.

Nu pari prea lucidă. Ai dormit prost ? Ai făcut multe ore suplimentare ?

- E treaba mea cât dorm. - Greșit, e treaba mea nenorocită.

Dacă nu dormi, vei greși, și va trebui să mă ocup eu.

Îmi pare rău, am crezut că putem vorbi ca niște colegi.

Sunt în continuare tutorele tău !

Vezi ? Există tensiune între Bonvegna și Carelli.

- Îmi pare rău pentru ei. - Serios ?

Știi... Pe rețelele sociale pe care nu le folosești, am găsit

că un anumit medic, care nu-ți place deloc,

merge la o piscină la care poate nu ai fost niciodată.

Există limite pe care nu le putem depăși.

- Trebuie să-i respectăm decizia. - Dar e o prostie.

Ea crede că tumora ei este o febră care vindecă durerea.

- O înțeleg. - La ce te referi ?

Când m-am îmbolnăvit, am crezut același lucru.

Îl pierdusem pe Mattia cu câteva săptămâni înainte.

Ei bine. Ar fi trebuit să mă îmbolnăvesc și eu ?

Andrea, ești bolnav.

Ai șters cei 12 ani marcați de moartea lui Mattia.

Nu înțeleg, ești de acord cu ea ?

Nu, am trecut prin chimioterapie și terapie experimentală în America.

Fără ele, nu m-aș fi vindecat niciodată.

Nu e febră.

Încă nu înțeleg cum am putut să te las în tot acest timp.

Când am fost bolnavă, m-ai însoțit.

Dar după Mattia, relația noastră se terminase.

După asta, au mai fost și alte... ? Cum să spun asta ?

- Alte relații ? - De ce fel ?

Cum ar fi alte relații.

Nu, nu din câte știu eu.

De ce ? Ți-ai amintit altceva ?

Nu.

Din păcate, nu.

Îmi pare rău, cercetarea ta asupra benzodiazepinelor a fost respinsă.

- De ce ? - De ce te surprinzi ?

- Autorizația mea nu era o garanție. - Nu înțeleg motivul.

Sponsorii noștri sunt companii farmaceutice.

Și tu propui să studiem efectele nocive ale consumului excesiv al unui medicament.

De când trebuie știința să fie comodă ?

De când costă bani sau de la descoperirea focului.

Am o întâlnire cu consultantul pentru bugetul de energie.

Tu gândește-te la un nou studiu, și eu voi vedea cum să reduc costurile.

Bună ziua, pe aici, vă rog.

Aceasta este cenzură !

- Nu exagera. - Se prescriu prea multe medicamente.

Trebuie să colectăm date și să informăm medicii și pacienții.

Cercetarea ta îi poate oferi o altă scuză

celor care nu au încredere în medici, precum Rita.

Nu-mi pasă ce crede Rita, eu voi continua.

Voi face apel la Colegiul Medicilor.

Are dreptate, voi vota pentru.

Sunt și eu de acord cu ea, în general.

Dar nu este momentul potrivit să ridicăm îndoieli despre medici.

Poate vor descoperi că unii au avut relații pe care nu și le amintesc.

De aceea ai întrebat. Ai avut o relație cu femeia misterioasă ?

- Încercăm să aflăm. - Nu am avut o relație.

Ai vorbit cu cineva ? Cu Giulia ?

Am întrebat-o pe Agnese, care nu știe nimic pentru că este o amintire falsă.

Am uitat salata.

O ai tu, dragă.

Asta e fals, țin dietă.

Despre ce vorbești ?

Dacă nu, vei avea și tu o relație. Ar fi un studiu bun.

- Părea să delireze dis-de-dimineață ? - Credeam că e doar obosită.

Tu delirezi ! E o grădină pe acoperiș. Ulei, oțet și sare.

Ritm cardiac și tensiune arterială ridicate. Fără febră.

Chiar și în spitale. Chinezilor nu le sunt suficienți supermarketurile ?

Scuz-o, nu știe ce spune.

E caldă, dar nu transpirată.

- Are gura uscată. - Mai lasă lumina în loc să vorbești.

- Ia vreun medicament ? - Diazepam pentru somn.

Poate a luat prea mult și a avut un efect paradoxal.

- E asistentă, se poate controla. - Poți să stingi lumina ?

Poate a cauzat o tulburare bipolară.

Dacă aș fi bipolară, aș fi observat.

Calmează-te, dragă. Ți-e foame ? Mănâncă un preparat rece.

Ți-e somn ? Încruntează-te.

O vom interna.

Faceți o analiză de sânge, un examen toxicologic și verificați tiroida.

Ați auzit doctorul ? Haideți, repede !

- Nu, dragă. - Cum vom face fără șefa asistentelor ?

Excelent. Mă numești șefa asistentelor ca să scapi de mine ?

Nu, Zoe va fi șefa, tu o vei ajuta cu birocrația.

Este temporar.

Vei ajuta celelalte asistente.

Federico și Lin se vor ocupa de mese. Riccardo...

- Agenda sacră. - Ce este asta ?

- Agenda sacră a programărilor. - Bine, agenda sacră.

Andrea, Rita nu este bine.

A dormit două ore și s-a trezit așa.

Doc, ritmul cardiac este de 130 și crește.

- Tensiunea arterială crește. - Sunați-l pe tata.

Simți presiunea ? Este tumora care presează inima.

Sângele nu circulă corect, și simți că te sufoci.

Tratamentul acela nu funcționează !

Lasă-ne să te tratăm sau vei muri.

Vreau... pe tata.

Doi cm³ de heparină și monitorizați-o.

- Mergi la Oncologie și cere transferul ei. - Da.

Scuzați-mă, e o problemă cu Teresa.

- Nu-mi vei fura slujba, ai auzit ? - Calmează-te.

Relaxează-te. Ți-o voi înapoia cât mai curând posibil.

Și cu plăcere.

Da. Zoe, să le dăm medicamente pacienților.

Teresa ?

Doc, ai avut dreptate !

- Aceasta e insuportabilă ! - Cum ?

Niciodată n-am spus asta, delirează.

Mai întâi îmi fură slujba și apoi mi-l fură pe Enrico !

Teresa.

Îți spun un lucru, Barbara va pleca.

- Voi merge la... - O poți duce în camera ei ?

- Nu ! Fișele de securitate ! - Hai, nu e grabă.

- Nu ! - Doctore, rezultatele Teresei.

Și ?

Nimic, totul e în regulă, atât tiroida, cât și urina.

La naiba.

Scuzați-mă, de ce sunt vești proaste dacă analizele au ieșit negative ?

Pentru că înseamnă că delirul ei este cauzat de ceva mai rău, ceva din mintea ei.

- Ți-am zis să nu vii. - Nu vreau să mănânc mereu singură.

- Dar trebuie să muncesc. - Fă-o.

Voi merge undeva și îmi voi face prieteni noi.

Vino.

- Am ajuns. - Da, o secundă.

- Da ? - Furnizorul de droguri e aici.

- Fanti a zis că te ocupi tu, nu ? - Da.

Spune-i că nu avem nevoie de nimic azi.

- Poate pleca. - Bine.

Nu avem nevoie de nimic, mulțumim.

Foarte bine, la revedere.

De ce nu vrei să-l vezi ?

E un coleg de facultate.

Și dacă întreabă de diploma mea ?

Mi-e teamă că află că mint.

Și cum te înțelegi cu Ciocan de Lemn ?

Nu vorbi așa despre o persoană cu dizabilități.

Uite cum îl aperi !

Ești deja nebună după el.

Hai, el e tutorele meu, e nepotrivit.

Complet nebună.

În plus, e un dezastru.

E un fost dependent de muncă, și iubita lui a murit.

- Zici că el a omorât-o ? - Ești nebună ? Nu.

A murit aici în gardă. Din cauza unei epidemii.

După ce l-a îngrijit pe el.

Cum poți concura cu cineva ca el ?

Dar nu ai menționat adevărata problemă.

Dacă îl lași să se apropie, în cele din urmă va afla totul.

- Unde e Martina ? - Încă e în gardă.

Bine.

Riccardo !

Am observat că uneori tocmești o geantă de piscină.

Terapeuta mea mi-a zis să fac asta.

Altfel, zice că muncesc prea mult. De ce ?

Căutam o piscină prin apropiere.

Îți place ?

E bun, da.

Te pot însoți mâine. Managerul e prietenul meu.

Foarte bine.

Mulțumesc.

Am fost la Oncologie. O pot transfera pe Rita mâine.

Poate o vor convinge să primească tratamentul corect.

Mă îndoiesc. Dacă tu nu ai reușit să o convingi, e sortită pieirii.

Văd că acum te simți mai bine.

E evident că tumora mea nu e așa rea.

Nu.

Data viitoare, ai putea suferi o ischemie sau daune permanente.

Ai venit să mă sperii ?

Nu, ești prea curajoasă pentru asta.

- Atunci încearcă să mă înmoi. - Nu, ești prea deșteaptă pentru asta.

Ascultă-mă.

Să-ți ruinezi viața așa e o risipă.

Sunt de acord.

- De aceea urmez tratamentul lui Lambert. - Dar nu funcționează.

Nu înțeleg de ce faci ceva atât de prostesc.

Asta explică de ce m-am îmbolnăvit.

Îți pot da sute de motive pentru care să te îmbolnăvești.

Poluarea aerului,

predispoziție genetică,

evoluția unei inflamații.

Ideea nu e de ce ne îmbolnăvim, ci cum ne putem vindeca.

Trebuie să înțeleg de ce mie.

- Lambert mi-a putut da o explicație. - Dar nu e așa.

Raționamentul este...

E tatăl meu, aș vrea să fiu singură acum.

Andrea ?

Zic că e bine să vorbești cu plantele. Eu le strig.

Atunci, vor fi perfecte.

- Și eu am venit să țip. - La cine ? La Marabini ?

- La femeia aia scârboasă. Dar tu ? - Rita.

N-am cunoscut niciodată o pacientă mai încăpățânată.

Mâine nu va mai fi pacienta ta.

Curând nici nu va mai fi în viață.

Cum poți avea încredere într-un fost medic mai mult decât într-unul real ?

- Am făcut același lucru. - În ce sens ?

Când ți-ai pierdut memoria,

aveam toți medicii de o parte

și pe tine, un fost medic, de cealaltă.

Am avut încredere în fostul medic și nu m-am înșelat.

Recuperarea memoriei mele ar putea fi mai dificilă decât se aștepta.

Cel puțin tu ai o opțiune.

Rita și tatăl ei nici măcar nu au asta.

Exact.

- Am spus ceva special ? - Ideea e tatăl ei.

El este disperat.

În câteva luni, și-a pierdut soția,

și fiica lui s-a îmbolnăvit.

El avea nevoie de o explicație pentru a depăși două tragedii de acest fel,

și motivul este că un lucru este o consecință a celuilalt.

- Crezi că Rita a fost influențată de el ? - Da.

E sigură pe ea, dar încă e tânără și locuiește cu tatăl ei.

Atunci, o voi transfera mâine numai după ce vorbești cu el.

Mulțumesc.

- Mereu spui ceva special. - Și mereu ești un arogant.

Rita urmează ideile lui Lambert ca să-ți dea ție dreptate, nu ?

Despre ce vorbește ?

Nu înțelege nimic.

Serios ? Și alea ? Dați-mi-le.

Are nevoie de chimioterapie, nu de vitamine.

Deja mi-am pierdut soția într-un accident.

Aș accepta orice pentru a o vindeca pe Rita, nu doar chimio.

- Deci, sunteți de acord cu chimio. - Sigur că da.

Chiar am încercat să o conving pe Rita,

dar ea gândește ca mama.

Soția dumneavoastră era împotriva medicinei oficiale ?

Complet.

Împotriva antibioticelor, vaccinurilor și medicilor aprobați.

Nu era de acord,

dar eu o iubeam

și îi făceam pe plac.

Și acum îi faceți pe plac fiicei dumneavoastră.

Speram că, cu dumneavoastră, ea va vedea că există medici capabili și onești.

Oameni în care să aibă încredere.

Chiar i-am spus povestea dumneavoastră,

dar nu a fost de ajuns.

Și acum stați cu mâinile încrucișate în timp ce fiica dumneavoastră moare ?

Știu ce trebuie făcut,

dar fiica mea are dreptul să aibă propria opinie.

Nu o pot obliga.

- Bună dimineața. - Bună dimineața.

Cum ești ?

- Mă plictisesc. - Te odihnești.

Nu, îmi pierd timpul.

Bărbații le preferă brunete.

Scuză-mă ?

Enrico spune că delira, dar asta e ridicol.

Cine se scoală de dimineață, de ajutor de la Dumnezeu are parte.

Desigur.

Știu ce spun. Oportunitatea îl face pe hoț.

Sigur. O să-ți facă tomografia curând.

Nu există moment mai bun decât prezentul,

și brunetele trăiesc prezentul.

Sigur că Doc și-a amintit după ce s-a culcat cu acea brunetă.

Ce și-a amintit Doc ?

Atașează totul și trimite la biroul primarului.

Doc, ești sigur ? Se va isca un scandal.

- Mai bine asta sau să moară o fată ? - Ce scandal ?

Doctorul Fanti va solicita un tratament involuntar.

Involuntar ? Pentru cine ?

Pentru Rita, ca să i se facă chimioterapie.

Retrageți-vă.

Am vorbit cu tatăl ei, și el vrea ca ea să fie tratată.

Nu vor aproba un tratament involuntar.

Rita este capabilă să ia decizii.

Voi încerca, nu o pot pierde așa.

Nu poți sau nu vrei să eșuezi pentru că nu vrei să se îndoiască de tine ?

Despre ce vorbești ?

Teresa mi-a povestit despre noua amintire a acelei femei.

A fost o amintire falsă.

De ce nu mi-ai spus atunci ?

Ți-era teamă că îți voi spune că e adevărat ?

Că te culcai cu alte femei cât timp căsnicia ta se destrăma ?

Am făcut-o ?

Nu.

Separarea te-a devastat.

Și când am început să ieșim împreună,

ai spus că eu am fost prima după Agnese.

Mulțumesc.

Îmi pare rău că nu ți-am spus mai devreme.

Ți-era teamă de îndoieli.

La fel ca Rita.

Un tratament involuntar o va speria și mai tare.

Nu există semne de anevrisme, hemoragii sau neoplasme.

Cum este acum ?

Când am întrebat-o, nu a răspuns.

Spune că sunt o spioană chineză.

Iart-o.

Nu vă faceți griji, știu că nu o spune serios.

Nu voiam să accept asta, dar nu există altă explicație.

Teresa are o problemă psihiatrică,

și eu nu mi-am dat seama.

- Astea se întâmplă pe neașteptate... - Andrea, nu mai căuta scuze.

Ideea pe care o avem despre noi înșine nu este întotdeauna reală.

Pot să-ți dau ceva mai bun pentru gastrită.

Nu, e din cauza unor grețuri pe care le-am simțit ieri, dar deja mă simt mai bine.

- Și Teresa mi-a spus că a avut grețuri. - Și ce ?

Ce ați mâncat aseară ?

Crezi că e o intoxicație alimentară ?

Am mâncat carne cu salată. Ea...

E la dietă, a mâncat salată mixtă. Totul este sigur.

Poate nu chiar atât de sigur.

Aseară am fost aici cu Giulia și am observat ceva ciudat.

Era întuneric, nu am fost foarte atentă.

Andrea, ce faci ?

La naiba !

Salata pe care ai mâncat-o conținea asta ?

Da, cam așa ceva. De ce ?

E stramonium ! Iarba diavolului !

Este o plantă foarte toxică și invazivă,

cu o concentrație mare de alcaloizi.

Cauzează greață, tahicardie, fotofobie și deliruri.

Și o ai în grădină ? Ești nebun ?

Crezi că am plantat-o eu ? E invazivă !

Mai mult, Teresa a fost cea care a furat-o !

Oricum ar fi, să verificăm nivelul de alcaloizi din urina ei.

Hai.

- Ce făceai aici cu Giulia ? - Doar stăteam de vorbă.

Andrea. I-ai povestit despre amintirea ta ?

Da, și ea crede că este falsă.

- Să suspendăm ședințele. - Dacă ea spune asta...

Giulia nu a spus asta, eu spun ! Poate ar fi mai bine...

Există un idiot cu o diplomă în Neuropsihiatrie

care ar putea avea mai multe cunoștințe și să-ți dea sfaturi mai bune.

Te rog.

Tu refuzi și tu să fii transferată la Oncologie ?

Aș folosi un pat care ar putea servi altei persoane.

Nu sunt de acord, dar apreciez coerența ta.

Și eu.

În final, ai câștigat.

Externare voluntară.

Pentru că sunt capabilă să judec.

Giordano nu mi-a spus despre tratamentul involuntar.

Un rezident a făcut-o, dar nu voi spune cine.

- Vă dau afară pe amândoi. - Bine, veți lucra pentru Dr. Lambert.

Îmi pare rău pentru tratamentul involuntar, dar nu aș vrea să te pierd.

Mai mult, un prieten mi-a reamintit datoria unui medic.

Respectăm voința pacientului, chiar dacă greșește.

Tatăl meu avusese dreptate.

Îl judecasem prea repede.

Îmi poți da stetoscopul ?

- Vrei să-ți iei rămas bun de la tumoră ? - Poate că nu asta e problema. Scuză-mă.

Bun, respiră.

Mâinile, ochii și urechile sunt cele mai valoroase unelte ale noastre.

Dar au o limită, iar aceea suntem noi.

Credem că știm adevărul despre un pacient chiar înainte să-l vedem.

Așa că îl observăm, îl atingem, îl ascultăm,

dar nu remarcăm detaliile importante ca acesta.

Ascultați cu mine.

Auziți asta ?

Concentrați-vă pe deschiderea diastolică. Cum este ?

E evident. E anticipată, prematură.

Nu răspunde tu, lasă băieții să o facă.

Ce altceva ciudat mai auziți ?

- Un șuierat. - Da, un șuierat. Ce sunet are ?

- E un zgomot diastolic. - Foarte bine.

Să recapitulăm, avem un clic de deschidere diastolică prematură.

Și un zgomot diastolic de joasă frecvență în decrescendo-crescendo.

Ce înseamnă asta ?

E stenoză mitrală.

Bun, dr. Carelli. E stenoză mitrală.

O boală care poate apărea la persoane care, în copilărie,

au suferit o infecție streptococică și nu au luat antibiotice.

Ei bine, mulțumesc, mamă.

Sângele are dificultăți în a trece de la atriu la ventriculul stâng

din cauza valvei mitrale îngustate.

Asta explică totul.

Tahicardie, criză respiratorie.

Da, și aș fi putut observa asta mai devreme.

Am crezut că totul e din cauza tumorii, însă nu voiam să am dubii.

Deci va trebui să te operezi.

Ce vei face ? Veți accepta chirurgia sau o veți refuza ?

Dr. Lambert este împotriva chimioterapiei, nu a chirurgiei.

Andrea, îmi pare rău.

- De ce ? - Ai avut dreptate.

Dacă aș fi lăsat-o să plece, n-ai fi văzut asta.

Stenoza ar fi putut să o omoare chiar înainte de tumoră.

Am remarcat semnele

pentru că tu m-ai convins să-mi ascult mai mult pacienta.

Eu ar trebui să fac același lucru.

La ce te referi ?

Vorbesc despre cercetarea mea.

Vreau să fiu medic principal, dar poate nu e pentru mine.

Giulia...

Dacă mâine votezi împotriva cererii mele, voi înțelege.

- Andrea, șefa de asistente te caută. - Delirează ?

Mai rău, a devenit din nou cine era.

Ne făceai griji.

Imediat ce mă întorc la muncă, te voi pune să pavezi acea grădină.

Și eu te voi denunța pentru furt de salată.

Ți-aș fi spus, dacă nu înnebunisem.

- Dar de ce ai furat-o ? - Încearcă să ții dietă

cu un job, trei fiice și un bărbat de hrănit în fiecare seară.

Acum e vina mea ?

De cât timp nu ai mai ieșit la cumpărături ?

- Cât ? - Nu-mi amintesc.

Exact.

Altfel, seara trecută, la cină trebuia să mănânc salată pentru dieta mea.

Am vrut să o cumpăr înainte să ajung acasă.

Dar a apărut o urgență.

Ilaria mă aștepta acasă, așa că am luat-o din grădina ta.

M-am gândit: A fost cultivată de un medic, probabil e bună.

Nu te încrede niciodată în medici.

Ești norocos că ești singur.

- Mamă ! - Iubiții mei.

- Ieșiți ! Nu sunt permiși bărbații ! - Foarte bine.

Iubiții mei ! Mama vă iubește.

Dragele mele fetițe ! Vă iubesc foarte mult.

- Alo ? - Bună, Samuele.

- Sunt eu, Damiano. - Da, mi-am imaginat.

- Am aflat că locuiești aici în Milano. - Așa este.

Și eu. Acum lucrez la Spitalul Ambrosiano.

Am putea să ne vedem cândva.

Milano e mare, Damiano.

Știu, dar am putea să aranjăm o întâlnire.

Nu știu, o bere ?

Ascultă, Damiano, nu te purta ca fratele mai mare.

Sunt bine, e ok ?

Bine. Înțeleg.

Pa.

- Cine era ? - Nimeni.

- Martina. - Bună.

- Am rămas fără paracetamol. - O să comand mâine.

Nu, ne trebuie acum. Du-te la farmacie și ia-l.

Eu ?

Fanti te-a pus responsabil de medicamente, nu ?

Da.

- Azi e lecția ta de probă. - Și dacă eșuez ?

Nu, lecția nu e pentru tine.

Ce e la probă e piscina.

- Vezi dacă îți place. - Sunt sigură că da.

Bun, mă schimb și plecăm.

Îmi pare rău, Ric, nu am putut să obțin medicamentele.

Acum e urgent, dar am întârziat cu SDS-urile și...

Ai putea să te ocupi ?

Ieri ai spus că nu avem nevoie de medicamente.

Știu, am greșit.

Chiar și Dr. Carelli greșește, ce eveniment !

Eu și Riccardo plecam oricum.

Te rog.

Bine, vin.

- Îmi pare rău, Lin, ce zici de altă zi ? - Ok.

Mulțumesc. Și... îmi pare rău.

Au început deja ?

Inima fiicei tale e puternică, o să fie bine.

Mulțumesc.

Aș fi vrut să pot face mai mult.

Mai mult decât să îi salvezi viața ?

Am vrut să o conving să accepte chimio, dar nu am putut.

Problema e că îi e rușine să trăiască.

Voia o pereche de adidași care sunt la modă acum.

Niște roșii.

Soția mea se opunea conformismului, de la modă

până la vaccinuri.

Dar până la urmă, Rita a convins-o.

Așa că au mers să le cumpere împreună.

Și a fost lovită de mașină când traversa strada.

Rita nu a purtat niciodată adidașii.

Îmi pare rău.

Rita a primit cel mai bun cadou de ziua ei de la ea.

I-a dat timp.

- Te rog. - Mulțumesc.

Spune-mi.

Am aflat că unitatea lui Andrea creează o bază de date

cu istorice de pacienți.

Da, va fi foarte utilă.

- De ce ? - Aș vrea să o văd.

Vrei să investighezi ?

Dacă ăsta ar fi motivul, nu ți-aș cere.

Nu-ți pot da parolele,

aș încălca confidențialitatea pacientului.

Alege,

vei proteja confidențialitatea pacienților tăi sau secretul nostru cu Andrea ?

Te deranjez ?

Nu, spune-mi.

- Mi-am amintit altceva. - Bine.

Am fost cu acea femeie într-o cameră de hotel.

Eram sigur că e o amintire falsă,

dar apoi am verificat hotelul.

Registrul hotelului indică că am fost în acea cameră

acum vreo 12 ani, înainte de divorțul nostru.

Te-am înșelat, Agnese.

Și am făcut-o în cel mai prost moment posibil.

Tu știai ?

Când a murit Mattia, puteam să rămânem împreună.

Dar eu am stricat totul.

Iartă-mă.

Andrea...

Doc, Rita s-a trezit.

Martina, e totul în regulă cu fișele SDS ?

- Da. Bine. - Bine.

Doc.

Ce s-a întâmplat cu fișele SDS ?

Eu deja le completasem, dar ea a vrut să verifice.

- Le-ai completat tu ? - Da.

N-am făcut-o din bunătate, era doar rândul meu.

De ce ?

Ieri a spus că era sarcina ei.

Riccardo s-a ocupat de medicamente și noi nu am putut merge la piscină.

Asta e tot.

Ce părere ai despre asta ?

Ea te-a sabotat.

E inteligentă.

Bună dimineața.

Îmi pare rău, n-am venit aici pentru tine. Am venit pentru asta.

Bine, mulțumesc, îi voi spune.

Foarte bine, la revedere.

Inima ta spune că e în regulă,

că îi place cu adevărat noua ei valvă.

Și...

aș aprecia dacă nu ai deteriora-o din nou.

Bine. Știu la ce medic să merg dacă se întâmplă asta.

Nu, uneori am dreptate, alteori nu. Trebuie doar să-mi amintesc.

Le-a adus ?

Nu știu de ce mama ta se opunea atât de mult medicinei oficiale.

Dar ceea ce știu

este că i-ar plăcea să nu te mai pedepsești.

I-ar plăcea să călătorești prin lume, să te licențiezi,

și să devii femeia care vrei să fii.

I-ar plăcea să folosești asta pe drumul care te așteaptă.

Deci, ca întotdeauna, decizia îți aparține.

- Dr. Fanti. - Da.

- Comisia medicală este gata să înceapă. - Vin imediat.

La revedere, Rita. Sper să te văd prin Milano peste mulți ani.

La revedere, Doc. Și eu.

- Mergem ? - Și eu ?

Este recompensa ta pentru că ai pus diagnosticul corect. Ești bună.

Hai, vom întârzia.

- Dr. Sandri ? - Da.

O cravată nouă ?

Da. O cravată importantă pentru o întâlnire importantă.

Îți vine foarte bine.

Suntem aici pentru a decide dacă aprobăm sau nu

studiul propus de Dr. Giordano.

Ați primit deja proiectul, știți că nu sunt de acord

și sper ca Juriul să voteze împotrivă.

Ridicați mâna, cine votează pentru ?

- Scuzați-mă, pot spune ceva ? - Sigur.

Studiul Dr. Giordano este periculos.

Generează îndoieli despre munca noastră, protocoalele noastre,

despre cum și de ce prescriem medicamente.

Doar un prost ar vota pentru.

Doar un doctor care ar ține mai mult la pacientul său decât la sine însuși

sau mai mult la adevăr decât la propriile sale convingeri,

mai mult la onestitate decât la minciuni,

pe care uneori le folosim pentru a ne proteja de îndoielile noastre.

Cine ar fi atât de nebun ?

Eu. Deci, da, sunt pentru.

Și eu.

Și eu.

Și eu.

Salut.

Ce față lungă. E totul în regulă ?

Nu mai pot suporta.

M-am săturat să mint pe toată lumea.

Mă simt o hoață, cineva dezagreabil.

- Eu nu sunt așa. - Sigur că nu.

Ești o doctoriță bună.

- Nu poți arunca totul... - Gata.

Mâine voi spune adevărul și voi demisiona.

Mulțumesc.

Nicio problemă.

Sunt sincer, spun mereu ce gândesc.

Și mai am ceva de spus.

Amintirea pe care mi-o făcusem despre mine și acea femeie

nu era falsă, chiar s-a întâmplat.

Deci, nu am fost prima.

Nu știu de ce ți-am spus asta.

Nu e evident ? Ca să mă simt specială.

Nu-ți amintești, îți voi spune eu.

Nu era nevoie să mint.