Original subtitles

ILUZIA

Scenariul: Ugo Chiti și Massimo Gaudioso

Compozitori: Emanuele Bossi și Michele Braga

Regia: Roberto Andò

Traducerea și adaptarea realizate de ✰✰ GicuPal ✰✰

- Fă-te comod, colonele. - Mulțumesc.

Nu-ți voi ascunde că sunt foarte fericit să te am alături de mine.

Această inițiativă este probabil cea mai riscantă din viața mea.

Eu vreau doar oameni de încredere alături de mine.

Sunt la curent cu toate bârfele care se spun despre tine.

Se spune că în Turcia te-ai convertit la musulmanism

și că ai luptat sub un nume fals.

S-a întâmplat o singură dată, este adevărat.

Numele meu de război a fost Osman Bey.

Ofițerii mei cred că ai deprins obiceiuri, obiceiuri și gânduri din acea țară.

Ei te consideră...

un excentric.

De ce sunt atât de supărați pe tine?

- Pentru că eu nu sunt ca ei. - Și cum ești tu?

Un om liber în slujba libertății oriunde este necesar să fie apărată.

Sunt aici deoarece cred, la fel ca tine, că a venit momentul să-i alungăm

pe cei care țin sudul și Italia ostatice.

Da, dar toată miza este în Sicilia.

Și zvonurile care vin de acolo sunt contradictorii.

Ce știi despre asta?

Cred în sicilienii care vorbesc puțin,

în cei care se macină pe interior, care suferă.

Este un popor care se dezvăluie mai ales în tăcere,

în cuvintele pe care nu le zici.

GAFA Regia: Roberto Andò

Bună dimineaţa.

- Tricò Domenico? - Da, domnule.

- Fost Antoninus Pius. - Povestește-ne despre piciorul tău rănit.

Eram copil și lucram la moară.

Învârteam moara ca să scot apa din fântână.

Într-o zi m-am oprit pentru că eram obosit

și stăpânul mi-a lovit cu un fier care m-a schilodit pentru totdeauna.

Dar dacă trebuie să fug, o să fug.

Cum te-ai descurcat în viață?

M-am descurcat. O mie de locuri de muncă.

Am lucrat și ca expert în dezamorsarea bombelor.

M-au chemat la jocurile cu foc din timpul sărbătorilor patronale,

apoi, într-o zi, totul a luat foc și m-au învinovățit pe mine.

Dar ce legătură aveam eu cu asta?

Și am fugit pe continent.

Am făcut și alte mici treburi mereu în timpul sărbătorilor patronale.

Și de ce vrei acum să te întorci în Sicilia?

Domnule colonel, cum mă puteți întreba asta?

Ca să o elibereze de acești încornorați.

Ești înrolat.

Mulțumesc.

Mulțumesc.

Să fiți binecuvântat.

Îmi pare rău, mi-a venit din inimă.

Ragusìn, știi ce se spune prin părțile mele?

Cel mai bun cuvânt este cel care rămâne nespus.

- Da? - Da.

Pentru mine, este contrar.

Cuvântul trebuie să fie clar, ca uleiul.

Altfel nu vei mai înțelege nimic.

Nu te îngrijora, de acum încolo o să-mi țin gura închisă.

Ba mai mult, îmi cer iertare.

Bine.

Să continuăm.

Înaintează, înaintează, tinere.

Tu ești Marchetti Bepin, în vârstă de 11 ani.

- Și ai dori să ni te alături. - Da, domnule colonel.

Dar îți dai seama că tu ești doar un copil. Știi ce te așteaptă?

Sunt pregătit să fac orice pentru Garibaldi.

Ești singur?

Nu, și tatăl meu este aici. Marchetti Luigi.

Este doctor și patriot.

L-ați recrutat deja.

Bine.

Acum te înrolez și pe tine.

Mulțumesc.

- Tu ești ultimul? - Cred că da.

Haide, atunci, ce mai aștepți? Grăbește-te.

Iată-mă că vin.

- Tu ești Spitale Rosario. - Ca să vă servesc.

Scrie aici că te-ai născut în Palermo. De ce vorbești astfel?

Domnule colonel, am părăsit orașul acela acum câțiva ani și locuiesc aici, în nord.

Dar provin din Palermo.

Dacă provi din Palermo, încă ești de acolo și vei fi mereu.

În plus, declari prin prezența că ai fost la școala militară Nunziatella.

Da, desigur.

Se întâmplă să cunosc bine școala aceea.

Am intrat la 9 ani și am ieșit la 19.

Și eu am intrat în copilărie, dar am fost obligat să plec înainte

- din cauza unei pierderi în familie. - Tatăl tău?

Un unchi de-al meu, un baron.

Singurul care putea plăti taxele de școlarizare.

Și cine au fost instructorii tăi? Mai era Crisanti acolo?

- Exact, Crisanti. Un om bun. - Da?

- Și maiorul Salerno? - Și el este o persoană încântătoare.

Nu. Nu puteai să-i cunoști pe Crisanti și Salerno.

Amândoi au plecat cu mult înainte de sosirea mea.

- Poate că greșesc. - Cu siguranță greșești.

Și spune-mi, mai știi câte ceva despre disciplina armelor și a tragerii?

- Mai nimic. - Ești înrolat.

- Înrolat? - Înrolat.

Mulțumesc.

Nu face fața asta, Ragusìn. Cu ceea ce ne așteaptă,

chiar și impostorii ne pot fi de folos.

Am adus poeziile lui Victor Hugo ca să le citesc

în nopțile din Palermo, dacă o să ajungem vreodată acolo.

Sigur că vom ajunge acolo.

Garibaldi n-a pierdut niciodată o bătălie.

Dar nu ți-e frică?

Frică? Nu știu ce este frica.

Și apoi, murim să eliberăm Sicilia dominația Bourbonilor și să unim Italia...

Asta este ceea ce vrem, nu-i așa?

Și tu de ce râzi?

Aseară am ajuns mai târziu,

iar când am intrat, am găsit un bătrân

care se ruga cu mâinile împreunate și blestemau.

Unde vă duceți, ce rău v-a făcut regele din Napoli?

Ce v-au făcut Bourbonii? Duceți-vă acasă, bandiților!

Ți-am luat imediat pălăria

și am făcut-o să dispar.

Așa.

Iat-o aici.

Nătângule!

Trăiască Italia! Trăiască Regele!

Trăiască Garibaldi!

Știi unde se duce generalul?

Să căute navele care ar trebui să ne ducă în Sicilia.

Ar fi trebuit să fie deja aici, dar nu sunt. Am început bine.

♪ Dor de ţară ♪

♪ Ne avântă departe ♪

♪ Zboară lin ♪

♪ Spre însoritele plaiuri, ♪

♪ Unde blânde ♪

♪ Adieri parfumate ♪

♪ Scaldă munţii ♪

♪ Și cerul senin ♪

Trăiască Verdi! Bravo!

Trăiască Verdi!

Dar tu chiar ești bun.

Este vorba de noroc.

Idiotule, nu ești vreun magician, nu-i așa?

- Ce tot spui? - Sigur că ești.

Iată-i! Iată-i!

Suntem cu toții aici? Fiți tari, va trece repede.

Saveria, draga mea,

dacă Dumnezeu mă vrea, sunt pe o corabie care mă va duce la el.

Vremea este groaznică

și băieții vomită toți.

Nu mă pot opri din a mă gândi la tine

și abia aștept să te îmbrățișez din nou.

Gândul de a te revedea

îmi dă forță și curaj.

Al tău...

Do me...

ni co.

Întindeți-vă pe spate și stați așa.

Și să nu uitați să beți puțină apă.

Numele meu este Rosa, și eu sunt o luptătoare. Vin din Savoia.

Sunt aici pentru că și eu, ca și voi, vreau o Italie unită și liberă.

Stai pe spate.

- Ce face o femeie pe o corabie? - Tontule, ea este soția lui Crispi.

Deci, avem bila și tubul.

O introducem și rulăm.

- Ce? - Haideți să terminăm.

Să ne prefacem că te-am învățat oricum.

Când simțiți bila, strângeți.

- Ce? - Astupați, astupați!

Băieți, când cineva strânge, chiar strânge. Însuși cuvântul spune asta.

O zdrobim...

Scoatem asta și umplem.

Una...

Scuzați-mă.

Îl căutam pe Domenico Tricò. M-a trimis locotenentul Ragusìn.

Vino înainte.

Pardon?

Am înțeles că tu ești sicilian.

Ia gențile alea și adu-le aici.

- Trebuie să le iau singur? - Da, singur!

După ce punem pulberea închidem sus.

Strângem frumos și...

Un sărut pentru Bourboni.

Baroncino, trebuie să le cari pe umeri.

Și adu-le aici. Grăbește-te.

Acolo.

Cu aceasta facem ghiulele pentru Bourboni.

De ce ți-e frică? Tu ești Bourbon?

Domnule colonel, ne-am împotmolit.

Am ajuns! Am ajuns!

Să mergem.

Iată-l!

Marsala!

- Este Marsala? - Da, este Marsala.

- Iată-i! - Trăiască Garibaldi!

Haideți! Haideți!

Jos!

De ce vă opriți? Trebuie să mutăm tunurile în siguranță lângă ziduri!

Ridicați-vă, haideți!

Adunați-vă la Marina!

Sunt pe urmele mele.

Pleacă!

- Cine ești? - Eu sunt, ce faci aici? Pleacă.

Ceea ce faci și tu, fug de acest iad.

Și tu ești un dezertor, pleacă.

Eu? Dar tu ce ești?

Lasă-mă să intru.

Nu, aceasta este ascunzătoarea mea. Găsește-ți alta, încornoratule.

- Dacă mă prind, mă vor împușca. - Și ce-mi pasă mie?

Dar jur că te voi denunța mai întâi.

Ești un încornorat, un ticălos și un trădător!

Asta îmi mai trebuie, să mă omoare. Haide, intră.

Eu, dezertor?

Eu, cel care am fabricat toată muniția pentru Garibaldi pe vapor.

Dacă n-aș fi fost eu, cum ar fi luptat în război?

Cu ce aruncau în ei, cu pietrele?

Și eu am asudat pe acel vapor.

La câți saci m-ai pus să car, mi-a apărut o hernie.

Ar trebui să-mi dea o medalie de erou.

Erou cu fața asta?

N-o să ajungi nimic.

Deci înseamnă că Tatăl Ceresc ne-a pus laolaltă tocmai pentru asta,

pentru că semănăm.

Marsala, 11 mai.

Debarcarea s-a încheiat și, în ciuda focurilor de tun, nu au existat victime.

Nu chiar.

A fost o victimă... un câine.

Mai sunt și doi dezertori. În fine, norocul este de partea noastră.

Norocul nu înseamnă nimic pentru un soldat, locotenente.

Norocul îi ajută pe cei nătărăi.

- Fortuna favet fatuis? - În Marsala ne-au ajutat toți.

Bărbații, băieții, copiii.

Chiar și călugării, lăsând deoparte sacramentele,

s-au grăbit să ne ajute.

Toți au fost generoși!

Venețienii, lombardii, toscanii, piemontezii, emilienii, ligurienii.

Cu toții erau pregătiți de sacrificiu!

Singura excepție, singura rușine, sunt doi sicilieni.

Doi cerșetori nenorociți!

Doi dezertori lași

care au fugit la primele semne de luptă

care în loc de sânge, au dejecții!

Ragusìn.

- Repede, dă-mi registrul cu nume. - Da.

Mă rog la Dumnezeu să nu-i mai văd vreodată!

Nimeni nu trebuie să știe

că acei doi amărâți au luat parte la glorioasa noastră expediție.

- În sfârșit sunt liber. - Și ce o să faci?

Știu eu. Te salut.

Tu mă urmărești?

Eu? Nici vorbă. Merg pe drumul meu.

Și unde mergi?

- Spre Catania. - Catania?

Da, domnule.

Și acesta, în opinia ta, este drumul spre Catania?

Da.

Mai slăbește-mă.

Locuitori din Salemi, cetățeni,

am venit aici pentru a elibera frumosul pământ al Siciliei

de la asupritorul Bourbon...

în numele lui Vittorio Emanuele, regele constituțional al Italiei.

- Trăiască Regele! - Trăiască Garibaldi!

Oamenii mei vor rechiziționa pături, mâncare și bani din vistieria municipalității.

Primul meu act guvernamental va fi abolirea taxelor

pentru sare și pâine.

Împărțiți moșiile și pământul!

Trăiască Garibaldi!

Aștept din partea vostră loialitate și curaj.

Contez pe ajutorul și angajamentul vostru ca patrioți.

Locotenentul meu, Nino Bixio,

vă va oferi alte comunicări importante.

Trăiască Garibaldi!

Voi fi scurt și foarte clar.

Vă avertizez.

Oricine nu va lupta de partea noastră

va fi considerat trădător

și va suferi consecințele actului lui laș.

Încă mai ești aici?

Crezi că ești singurul căruia îi este foame?

Încet.

- Este așa fraged. - Da.

Trei sferturi este al meu, un sfert este al tău. Eu l-am văzut primul.

Vino pe aici.

Încet.

Să mergem.

Ce este?

Ce-i asta?

Încornoraților! Încornoratilor și hoților, puneți-l jos!

- Are pușcă! - Fugi!

Să fugim înainte să reîncarce!

Acel nătâng aproape că m-a omorât.

Ar fi făcut bine.

În orice caz, noi doi trebuie să ajungem la o înțelegere.

Ține pasul. Vino după mine.

Ce bine era. Înaintam și dintr-o dată trebuie să te urmez.

Cine a spus că trebuie să mergi tu în față?

Eu.

- Și dacă nu sunt de acord? - Atunci, mergi singur.

Bine, te voi urma, dar oprește-te acum.

Sunt obosit și mă doare dosul.

Poți să-mi spui unde mergem?

Eu, în țara mea ca să mă căsătoresc cu prietena mea.

Tu, nu știu.

De aceea te-ai alăturat expediției celor o mie.

Ca să prinzi o corabie.

Și tu, în schimb, lucrezi pentru unificarea Italiei. Este adevărat?

Italia? Ce-mi pasă mie de ea?

Spune-mi adevărul, de ce te-ai îmbarcat pe corabie?

Ca să evadez din Veneția.

Nu cred că ai făcut-o ca să fugi.

Și cine te urmărea, gândurile tale?

O acuzație defăimătoare și falsă.

Ai trișat la cărți, nu-i așa?

Încearcă să dormi.

- Ce este? - Taci.

Ia-o ușurel.

Pace și bunătate, soră.

Vreți să ne deschideți ușa, vă rugăm?

Ne este foame.

Ce faci? Ele sunt femei.

Trebuie să vorbești cu sentiment.

Și ce ar trebui să fac, să încep să plâng?

Nu te îngrijora, întotdeauna este un truc. Acum voi face ceva care sigur funcționează.

- Ce vrei să faci? - O să fac pe surdo-mutul.

- Te poți preface că ești surdo-mut? - Sigur.

Să te vedem.

Ce se întâmplă?

Nimic, bietul om a fost rănit.

Nu poate vorbi pentru că este surdo-mut de la naștere.

Bietul de el.

Vezi că a funcționat.

Bună dimineața, Maică Stareță. Din păcate, a fost rănit, o fatalitate.

Unde?

Arată-i Maicii Starețe unde te-a rănit.

- Acum? - Sigur.

Aici este raiul.

Amintește-ți că ești mut.

Unde suntem?

Mai durează mult?

Încă mai este nevoie de puțină răbdare.

Slavă Domnului că a mai fost piper.

♪ A sosit primăvara ♪

♪ Migdalii sunt înfloriți ♪

♪ Un foc de iubire pentru mine ♪

♪ Care mi-a luminat inima ♪

♪ Păsările zboară una după alta ♪

♪ Ciripesc între ele ♪

♪ Dintre atâtea lucruri frumoase ♪

♪ Aceasta mă face să visez ♪

Assuntina, de ce cânți acest cântec vulgar?

Este vulgar?

Mie mi s-a părut foarte inocent. Îmi pare rău.

Bucură-te, Marie, plină de har, Domnul este cu tine.

Binecuvântată ești tu între femei

și binecuvântat este rodul pântecelui tău, Isus.

Sfântă Marie, Maica Domnului, roagă-te pentru noi, păcătoșii...

Iată-l pe dezertorul nostru.

Despre cine vorbești, locotenent-colonel?

Despre Orsini.

O veche cunoștință.

A servit în armata noastră Bourbonică

cu gradul de maior.

Și acum iată-l cu Garibaldi.

Toate acestea pentru a-și satisface sinistrele ambiții revoluționare.

Este un om vanitos de cea mai rea speță.

Colonele?

- Ce așteptăm? - Ordinul generalului.

Dă ordin primului batalion să avanseze.

Sună goarna pentru atac.

Companie, prezentați armele!

Jos baioneta!

Înainte, marș!

Foc!

Artilerie, foc!

♪ Italia s-a trezit ♪

♪ Cu coiful... ♪

Artengo.

Baratieri.

Canezza.

Canezza?

- Culiazzi. - Sunt aici.

Gramaccini?

Le-am tras o mamă de bătaie, totuși. Nu-i așa, domnule colonel?

Am câștigat, dar nu avem nimic de sărbătorit, locotenente.

Uită-te în jur.

Agazzi.

Agazzi?

Barboni.

Barboni?

Luați loc, prieteni.

Mi-am dat seama că alături de voi pot face față oricărei provocări.

M-am bazat pe baionetele voastre și nu m-am înșelat.

Asta ne spune cât de mult putem face

când toată familia italiană se reunește sub un singur steag.

Prietenii care ne oferă cu generozitate adăpost în această noapte

ne dau vinul lor cu sinceritate.

Și voi profita de această ocazie pentru a face un toast

prin care să le mulțumesc.

Sănătate!

Te simt.

Știu că ești acolo.

Soră Anna, te-am recunoscut.

Iată-te. Vino aici că oricum te prind.

Unde te duci?

Vino aici.

Te-am văzut, oprește-te. Oprește-te, poznașo.

Te voi mușca, unde ești?

Vino aici, ți-am spus să te oprești.

Vino aici!

Unde ești? Te-am văzut, vino aici.

De ce ai aruncat hârtia?

Lasă-mă să mă joc, soră Agostina.

Cum dorești, Assuntina.

A pregătit sora Vittoria supa obișnuită?

- De dovlecel. - Zeamă lungă.

- Doar asta știe să gătească. - Știu.

Tu ce vrei?

Acestui biet om îi este sete.

Apă și mentă.

Assuntina.

El vrea să joace pe bani.

El este un încornorat!

Nu te teme, surioară, oricum nu simte nimic.

Ți-am spus că este și surd, și mut.

Dar ai comis un dublu păcat cu înjurătura aceea.

Pentru tine a cântat cocoșul Sfântului Petru.

Ce pot să fac? Am deprins acest obicei din familia mea.

De la bunicul meu, binecuvântează-i sufletul.

De la tatăl meu, binecuvântează-i sufletul.

De la frații mei, binecuvântează-le sufletul.

- De la dragii mei veri... - Dumnezeu să le binecuvânteze sufletul.

Aveau mereu cărțile în mână.

Cu toate astea, tatăl meu ne-a hrănit tata pe toți 13.

Apoi, din nou din cauza acestor cărți blestemate, a fost ucis.

Dar oricum tu nu poți simți nimic.

Sora Agostina și cu mine vorbim cu peretele.

Cricco, Crocco și Coadă-de-Topor.

Tricò, acesta este raiul.

Umbră, răcoare...

Mâncarea este de cea mai bună calitate.

Dimineața și seara.

Și chiar și câteva jocuri.

Uită-te aici.

Astăzi am adunat banii surorilor.

Bani câștigați cinstit.

Fără să trișez.

Și apoi sunt ochii Assuntinei care te fac să te topești.

- Dar de ce nu rămânem aici? - Ce vrei să spui?

De unde până unde? Nu.

Eu trebuie să merg la țară, trebuie să mă căsătoresc.

Nu sunt aici ca să fiu fermecat de zâne.

Dar ce-mi pasă mie?

De fapt, o să-ți spun mai multe.

Mâine îmi voi lua rămas bun de la toată lumea...

și o să plec.

Ce s-a întâmplat, baroane? Ai rămas fără cuvinte, nu-i așa?

Nu mai spui nimic?

Și ce să-ți spun, Tricò?

Cel puțin tu speri după o soție, după o familie.

Eu nu am pe nimeni.

Familia mea sunt acestea.

Noapte bună, Tricò.

Noapte bună, Spita.

Domnule colonel, trebuia doar să întrebi. Aș fi acționat imediat.

Asta este o cafea turcească, locotenent.

Prepararea sa este o artă divină.

Nu vrei?

Ba da, te rog.

Puțin, doar din curiozitate.

Da, este adevărat. Este puțin neplăcută la primele guri.

Trebuie să te obișnuiești.

La Constantinopol am învățat să citesc în zațul de cafea.

Ce vezi, colonele?

Văd că sicilienii ne vor primi ca pe niște eliberatori.

Bine.

Dar asta este doar ceea ce apare la suprafață.

Adevărul este cu totul altul. Vezi aceste linii neregulate?

Ele ascund un avertisment.

Dacă îmi permiți să întreb... care?

Ei bine, dacă ți-aș spune, predicția nu ar...

mai fi valabilă, nu-i așa?

Bucură-te, Marie, cea plină de har, Domnul este cu tine.

Tu ești binecuvântată printre femei

și binecuvântat este rodul pântecelui tău, Isus.

Sfântă Maria, Maica Domnului,

roagă-te pentru noi păcătoșii

acum și în ceasul morții noastre, amin.

Bucură-te, Marie, cea plină de har, Domnul este cu tine.

Tu ești binecuvântată printre femei

și binecuvântat este rodul pântecelui tău, Isus.

Este o greșeală, el are dreptate, surioară.

Ai avut un rege în mână, dacă faci calculele, el a câștigat.

Ce aiurită sunt.

Am calculat greșit, scuzați-mă.

Sfânta Rosalia trebuie să mă ierte.

El unde este?

Iată-te aici!

Încornoratule, hoțule, ticălosule și trădătorule.

- Unde sunt banii mei? - Ce s-a întâmplat?

Ai pus ochii pe ei imediat. Mi-ai furat toate economiile.

Te-ai comportat ca un prieten, dar în schimb tu ești un ticălos și un trădător.

Despre ce vorbești? Eu am fost aici. Întreabă-le și pe surori.

Ți-am spus că este încornorat!

Acest hoț vorbește mai bine decât mine, este orice altceva decât mut.

Și mi-ai furat toți banii!

Eu sunt primul. Vino aici. Unde sunt banii?

Oprește-te! Nimeni nu-i de vină.

Rosario a fost mereu aici, n-ar face așa ceva niciodată. El este prea bun.

Știu cine ți-a furat banii.

Ce tot spui? Ce știi tu?

Era ceva între voi

și v-ați unit ca să furați bani de la mine și de la celălalt.

Ce zici, soră Agostina? Cea care a furat a fost stareța.

Stareța? Ce zici, Assuntina?

Da, este mai puternică decât ea. Simte nevoia să fure.

Nu știți, dar am văzut-o furând bani de la episcopul de Caltanissetta.

Ea nu vrea, dar diavolul o împinge la hoție.

Jur pe Sfânta Rita.

Încornorată și prefăcută de călugăriță ce ești.

Ai furat bani de la un biet om ca mine?

Unde i-ai pus? Unde i-ai ascuns?

Spune-mi, unde i-ai ascuns?

Unde i-ai ascuns? Unde sunt?

- Unde sunt? - Tu ce vrei?

Unde sunt?

- Îi ții acolo jos? - Nu! Ce?

Îi ai acolo jos!

Unde i-ai pus? Unde i-ai ascuns?

Dă-mi-i, spune-mi unde sunt!

Veniți aici!

Stai cuminte!

Înapoi! Înapoi!

- Să plecăm! - Ea mi-a furat banii!

Mi-a furat banii!

Mi-a furat banii!

Câte sunteți?

Surori, pacea să fie cu noi toți.

Dați-i afară pe încornorații ăștia!

Ușurel!

Ușurel, eu sunt șchiop!

Ușurel!

Ușurel, sunt șchiop!

Să vă fie rușine! Infamelor!

Acestea nu sunt porțile raiului, ci ale iadului!

Astea nu sunt călugărițe, sunt niște mici diavolițe!

Mai termină.

Înghețata de fructe de cactus... era otrăvită.

Gândește-te la prietena care te așteaptă.

Dar ce să fac dacă sunt gol ca un vierme, toți banii mi-au fost furați.

O să vorbesc eu cu prietena ta, calmează-te.

Sunt calm.

- Zici că ești calm? - Sunt calm.

- Deci, ești calm? - Așa sunt când sunt calm, să mergem!

Dă-te la o parte înainte să mă enervez!

♪ Te-ai trezit odată cu soarele de aprilie ♪

- L-ai văzut pe colonel? - Este sus, în fortăreață.

Este mai bun decât ce-ți face mama ta.

Nu-ți vine să crezi...

Acesta este un loc blestemat. Ar trebui să fugim.

Știți câți au omorât aici?

Acesta, băieții mei, este un abator.

Oricine vine aici ar fi bine să-și facă semnul crucii.

Bandiții pot ieși în orice moment și există unul,

Peppe cu un singur ochi.

Un șchiop, cu un singur ochi, căruia îi place

să le scoată ochii nefericiților care-i trec calea.

Râdeți, râdeți.

- Acela-i Palermo? - Da.

Este orașul în care am crescut,

unde am învățat tot ce știu despre viață.

Aici am învățat ce sunt dreptatea și demnitatea umană.

Și că eforturile noastre pentru adevăr sunt adesea ambigue, obscure.

- Ai fost plecat mult timp? - 12 ani.

Am plecat crezând că mă voi întoarce a doua zi, dar în schimb...

- Destinul dictează. - Nu este așa.

Destinul intră în joc doar atunci când îl lăsăm să intre.

- Da? - Da.

- Crezi că așa a fost? - Da.

Colonele...

Ai avut norocul să pleci mai devreme de aici.

Eu...

Este prima dată când sunt departe de casă

și trebuie să spun că nu mă deranjează.

Dar... să mă scuzi, colonele.

Poți să-mi explici de ce sicilienii sunt atât de calomniați?

De când am ajuns aici, nu văd decât compasiune,

primire călduroasă, gentilețe.

De ce îi vorbesc toți de rău?

Mai ales în zona mea.

Vezi tu, locotenente...

Sicilienii și-au pierdut orice speranță de a schimba cursul istoriei.

Ei nu mai cred în nimic.

Nici măcar în iluziile care mișcă lumea.

Asta pentru că atunci când au încercat să-și îmbunătățească condiția de viață,

încercările lor au fost înăbușite în sânge.

- De cine? - De cei care îi domină,

de cea mai coruptă și ignorantă aristocrație din Europa.

Tu ești tânăr și ai ales să lupți pentru libertate.

Consideră-te norocos.

Ține-te tare de această speranță că poți schimba lumea.

Sper să pot, domnule colonel.

Nu va fi o noapte liniștită.

Nu contează, ne-am obișnuit deja.

Înșeuază-mi un cal.

Doamnă Maddalena, aveți un vizitator.

Cine este?

Tu cine ești?

De ce nu vorbești?

- Vincenzo... - Da, eu sunt, eu sunt.

- Ești cu ei? - Nu te îngrijora, mamă.

Am venit aici doar ca să te îmbrățișez.

De ce... l-ai trădat pe regele nostru?

Vincenzo al meu...

Eu și tatăl tău te-am crescut să-ți placă lucrurile...

pe care le plăceam și noi, dar tu...

persisți să... fugi de ele.

Vince...

♪ Cât de frumos este Garibaldi ♪

♪ Chiar mi se pare că este Sfântul Mihail Arhanghelul ♪

♪ Cât de frumos este Garibaldi ♪

♪ Chiar mi se pare că este Sfântul Mihail Arhanghelul ♪

♪ El a venit ca să elibereze Sicilia ♪

♪ Și să-i răzbune pe cei care au murit ♪

♪ El a venit ca să elibereze Sicilia ♪

♪ Și să-i răzbune pe cei care au murit ♪

Voi cine sunteți?

În oraș ne-au spus că Garibaldi a ajuns în Sicilia. Știți ceva despre asta?

Și de ce ne întrebi pe noi?

Noi nici măcar nu știm cine este acest Garibaldi.

Cum cine este? Unul care a venit cu alți o mie de oameni

ca să elibereze Sicilia de sărăcie și sclavie,

asemenea lui Isus Cristos.

Tu crezi în toate aberațiile astea? Sunt niște prostii.

Să elibereze Sicilia? Asta este Sicilia și așa va rămâne.

Băieți, dacă vă folosiți mintea,

lucrurile stau exact așa cum spune prietenul meu.

Continentalul promite, dar te păcălește când nu ești atent.

Vrem să luptăm cu Garibaldi chiar dacă asta înseamnă să murim.

Dar fă-mi o favoare, întoarce-te acasă și câștigă-ți pâinea.

Cine nu nădăjduiește nu trăiește, domnii mei.

Să mergem.

Lasă-ți tovarășul aici și vino cu noi.

Nu pot, sunt ocupat.

Cu atât mai rău pentru tine.

Aveți apă?

Aici.

Este proaspătă, am luat-o din râu acum puțin timp.

Domnul te va răsplăti pentru asta.

- Să mergem. La revedere. - La revedere.

Câți ani crezi că are acel băiat?

Să aibă cam 15 ani?

Dar ce-ți pasă ție, să plecăm.

♪ Când se uită, zici că-i Isus ♪

♪ Când poruncește, este asemeni lui Carol cel Mare ♪

♪ Când se uită, zici că-i Isus ♪

♪ Când poruncește, este asemeni lui Carol cel Mare ♪

♪ Cât de frumos este Garibaldi ♪

♪ Chiar mi se pare că este Sfântul Mihail Arhanghelul ♪

♪ Cât de frumos este Garibald ♪

Trăiască Garibaldi!

Annuzza, lasă-te prinsă.

- Uită-te acolo. - Acolo?

Da.

Și care este casa ta?

Cea cu gratii la ferestre. O vezi?

Și ce mai aștepți, du-te.

Așteaptă.

Lasă-mă să mă bucur de asta de departe.

Cât de emoționat sunt.

Ce se întâmplă dacă nu mă mai place?

Tu ce tot spui? Termină.

Saveria, draga mea.

Cât de mult s-a schimbat.

Cum arăta înainte?

Era mai tânără, dar totuși era frumoasă.

Acum a devenit mai mult o femeie.

Desigur, au trecut zece ani de când ai plecat.

Uită-te. Întinde hainele copiilor.

Cine știe ai cui sunt?

Ea a fost mereu așa, o inimă mare, i-a ajutat pe toți.

Cel roșcat seamănă cu fratele meu, cu Antonino.

Fratele meu mai mic, ți-am povestit despre el.

Atunci sunt copiii fratelui tău.

Sigur. După toți acești ani, s-a căsătorit și el.

De fapt, uite-l... Fratele meu, Antonino, cel de acolo. Vezi cum coboară?

Cel roșcat. Și băiatul arată exact ca el.

Desigur, toți sunt copiii lui, băiatul și fata.

Mă bucur pentru el.

Are doi.

Și unde este soția fratelui tău?

Cine știe?

Poate că și el a rămas văduv.

Zece ani înseamnă mult timp.

Pentru o femeie, să fie singură tot acest timp este un sacrificiu imens.

De aceea nu ți-a răspuns la scrisori.

Domenico...

Dome...

♪ Maria strălucea ♪

♪ Ca o stea ♪

♪ Când mi-am văzut fiul mort ♪

♪ Mă îmbrac în negru și mă acopăr ♪

♪ Mai întâi l-am pierdut pe tata ♪

♪ Și apoi pe fiu ♪

- Fiul meu. - L-au omorât!

L-au omorât!

Te putem ajuta?

Intrați.

Ce s-a întâmplat?

Bourbonii.

I-au ucis pe toți bărbații din sat.

Și pe copiii mei.

I-au împușcat pe toți, chiar și pe preotul paroh.

Îmi pare rău.

Veniți aici.

Acestea erau al fiilor mei,

nu mai au nevoie de ele.

Poftim.

Este mai bine așa.

- Ce anume? - Nimic, Saveria.

La ce te gândești?

Ce să facă cineva cu mine,

fără bani și fără adăpost.

Este mai bine așa.

Treziți-vă!

- Treziți-vă, trebuie să plecăm de aici. - Treziți-vă!

Haideți! Repede!

Să mergem, flăcăi.

- Haideți, flăcăi! - Garibaldi!

Să mergem!

Fugiți, fugiți!

Haideți, să mergem. Vin nenorociții.

Jos!

Taci!

Către tine strigăm, copii exilați ai Evei.

Către Tine suspinăm, jelim și plângem în această vale a lacrimilor.

Întoarce-te spre noi...

Taci! Ești mai cicălitor decât un preot.

Bepin!

Generalul întreabă de tine.

Cinci zile de pregătiri și negocieri

și Palermo este gata să ne primească cu baricadele instalate.

Totul... a fost calculat, gândit

și acum iată-ne aici, având o întoarcere lipsită de glorie.

Cât de mult ne putem retrage? Cât de mult?

În spatele nostru este o crevasă, nu ne putem întoarce.

Aceasta este cea mai importantă misiune a mea. Ce facem?

Ne-au respins, dar asta nu-i de ajuns. Vor să ne umilească,

să ne dea medalia înfrângerii forțându-ne la o fugă rușinoasă.

Ei bine, asta vor ei? Ne vom asigura să creadă asta.

Le vom crea iluzia că ne retragem în interiorul Siciliei.

Te gândești la o tactică diversionistă?

De câți oameni ai nevoie?

Câțiva, în coloana care se va preface că fuge.

Cei mai mulți vor veni cu mine la Palermo.

Pot să știu pe cine ai prevăzut la comanda acestor câțiva nefericiți?

Pe tine.

Îți cunosc angajamentul

și tu știi pericolele teritoriului sicilian ca nimeni altcineva.

Ești cel mai potrivit, colonele.

Singurul care poate îndeplini cu succes această misiune dificilă.

Va trebui să-l faci pe von Mechel

să creadă că Garibaldi este cu tine și că fuge.

Generale,

știi bine că acțiunea pe care tocmai ai descris-o

este puțin probabil să reușească.

În plus, știi de marea mea dorință de a intra în Palermo alături de tine.

Știu că îți cer un mare sacrificiu.

Îi iau soldatului din Palermo plăcerea de a-și cuceri orașul natal

și-l pun...

în mare pericol.

Crede-mă, alegerea este dureroasă și atent gândită.

Din păcate, nu sunt alternative.

Când este așa...

Nu mai este nimic de adăugat.

Voi urma ordinele tale.

Orsini...

Ai mână liberă.

Știu că vei putea aprecia pericolele misiunii pe care ți-o încredințez.

Să nu ai niciun scrupul.

Acționează în felul care ți se pare cel mai convenabil.

Vreo veste, colonele?

Ragusìn, tu ai o prietenă?

Da, în Vicenza.

Când mă voi întoarce, ne vom căsători.

Ai consumat deja?

Am avut femei. Dar știi...

Eu sunt... romantic,

- un om onest. - Locotenente...

Trebuie să gusști toată savoarea vieții.

Excesul de onestitate poate deveni un defect.

Scrie-i prietenei tale să se roage pentru tine.

Mâine plecăm într-o misiune din care... nu pot garanta că ne vom întoarce.

Și te rog să nu uiți,

tăcere cu apropiații.

Și mie mi-e foame, dar ce să-ți spun?

Acum să găsim un loc unde să dormim, ca să nu ne mai gândim la asta.

Dar ce mai contează? Chiar și atunci când dorm, visez la feluri de mâncare,

iar când mă trezesc mi-e mai foame decât înainte.

Eu când dorm, îmi vin gânduri la femei.

- La femei? - La femei!

Noaptea trecută am visat-o pe stareță

care a frământat aluatul proaspăt pe pulpe cu un sucitor.

Stareța.

Doar că la un moment dat, chipul ei s-a schimbat și a devenit cel al Assuntinei.

Cum te gândești la bătrâna aceea stareță?

Nu eu, creierul.

Dar ai mâncat măcar pastele proaspete sau nu?

- Desigur. - Opriți-vă! Opriți-vă sau vă împușc.

Până la urmă, ați venit și voi cu Garibaldi.

V-ați descurcat bine.

Dar voi ce facați?

Aceștia sunt prietenii noștri.

Aceste...

Acum amândouă.

Ei bine, războiul, la ce să te aștepți? Este ceva îngrozitor, cum spuneți voi.

Dar în Calatafimi le-am cântat familiei regale.

Și voi de unde ați apărut? Am crezut că ați murit.

Cum adică morți?! Ei sunt dezertori.

Uită-te cine s-a întors.

Înaintați.

Colonele...

Totul era atât de confuz.

În Marsala, îți amintești? Focurile de tun, bubuiturile...

Și noi ne rătăcisem.

Dar jur că ne-am luptat cu sânge în ochi.

După nu mai pot spune ce s-a întâmplat.

Nu are rost să irosim gloanțe pe ăștia doi.

Pentru mine sunteți deja morți.

- Ce facem cu ei? - Îi vom păstra.

Cu ceea ce ne așteaptă,

chiar și doi lași ne pot fi de folos.

Multă baftă, Orsini.

- Ne vedem la Palermo. - Mult succes și ție, generale.

Ne vedem la Palermo.

Companie, înainte.

Mă scuzați, locotenente.

De ce ne părăsim camarazii?

Noi nu mergem la Palermo ca să luptăm? Atunci, unde mergem?

Ce-i asta, jocul cu întrebări?

Ți-au spus că numai măgarii pun întrebări?

Termină, să mergem.

♪ Te-ai trezit odată cu soarele de aprilie ♪

♪ Și ai dovedit că nu ești un laș ♪

♪ Tocmai de aceea îmi ești mai dragă ♪

Este bine că nu am mers în Palermo.

Dar de ce nu era mai frumos să intrăm victorioși în Palermo?

Dar care victorie? Acela va fi un măcel.

Am avut baftă să ajungem în coloana lui Orsini.

Nu cred în noroc, doar cărțile contează.

Bună dimineața, domnule colonel.

Sunt supraveghetorul baronului de Santa Eufemia

și sunt onorat să fiu prieten al ilustrei dumneavoastră familii.

Vin să-mi prezint omagiile și să vă ofer ajutorul meu.

Mulțumesc, dar nu am nevoie de ajutorul nimănui.

Excelență, sunteți sicilian și știți mai bine decât mine

că pe aceste drumuri de țară,

o protecție care trece neobservată poate ajuta.

Poate, dar protecția pe care o oferi nu mă interesează.

Felul dumneavoastră de a vorbi mă surprinde, Excelență.

Mai scutește-mă cu Excelență.

Domnule colonele...

Înainte să vă las, trebuie să vă anunț că prezența mea aici

se datorează unei înțelegeri făcute cu superiorii dumneavoastră.

- Care superiori? - Nu intuiți?

Ofițeri de rang înalt care se bucură de încrederea generalului dumneavoastră.

Eu sunt cel care comandă aici.

Nu există superiori, este clar? Eu conduc.

Sigur că așa-i.

Mult succes, domnule colonel.

Să plecăm, flăcăi.

- Colonele, ce voia acel om? - N-ai înțeles?

Dragule Ragusìn...

Acum baronii și mafioții au început să se joace de-a revoluția.

După Bourboni va trebui să alungăm și gloata asta,

dacă cei care ne guvernează au curajul.

Dar... mi s-a părut foarte respectuos.

Locotenente, tu ești un bun ofițer, dar n-ai înțeles nimic despre Sicilia.

Pasărea a intrat în cușcă.

Ți-e teamă de apă?

Vin de la țară.

Voi nu vă spălați la țară?

Dar vezi cât de mare este?

Astea sunt pentru voi.

Mulțumesc.

- Să nu mă faceți de râs. - Ascultați!

Ceea ce speram se întâmplă. Inamicul este în spatele nostru.

Suntem chemați să înfruntăm această mare disproporție de forțe.

Cum? Cu inteligență.

Singura resursă de care dispunem.

Nu-i vom da inamicului timp să reflecteze.

Chiar dacă suntem puțini, trebuie să părem mulți.

Aceasta este capcana.

Avem un avantaj în favoarea noastră, orașul Corleone.

De acolo de sus putem ține inamicul sub foc

și să-l ținem ocupat cât mai mult timp posibil.

O zi pierdută pentru noi este o zi câștigată pentru Garibaldi,

pentru Sicilia, pentru Italia.

Saveria...

Ar fi mai bine...

Saveria, viața mea,

tu mă mai placi?

Sau te-ai răzgândit?

Acum, că am bani...

Mai întâi luăm o căsuță...

și apoi ne căsătorim, viața mea.

Mai întâi căsuța... și apoi ne vom căsători.

Da?

- Ragusìn. - Comandă.

Ocupați fortăreața aceea cu tunul de distanță colubrină.

Da, domnule.

Domnule colonel Orsini, Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Eu și consătenii mei vă stăm la dispoziție.

Trăiască Garibaldi!

Pe acesta trebuie să-l duceți acolo sus.

Este un ordin de la colonel.

Mergeți, băieți.

Rezistați.

Dar nu este nimeni.

Să lăsăm tunul aici și să fugim.

Dar unde să fugim, înaintează.

În spatele nostru îi avem pe Bourboni,

în față este Orsini și de data asta dacă ne prind, sigur ne vor împușca.

- Doar mergi. - Cum spui tu.

Ce?

Am auzit de la un tânăr voluntar

că dacă rămânem în viață ne vor da alocație.

Și crezi asta? Tu ești chiar naiv, Spitale.

Dacă Garibaldi ar fi putut face asta, ar fi prea frumos ca să fie adevărat.

Îți poți imagina dacă ar face din Palermo capitală?

- Nu pot face asta în Palermo. - De ce nu?

Este prea murdar.

- Eventual Napoli. - De ce, în Napoli este curat?

Așa am auzit.

Singura teamă este dacă amărâții ăștia se răzgândesc

și fac din Milano capitala lor.

Nu pot ajunge la Milano, este așa de sus...

Și cine mai ajunge acolo?

Tocmai de aceea. Acolo, sus, sunt banii lor.

Retrageți-vă!

Nu puteți trece pe aici! Trebuie să-i ocolim, să urcăm pe stâncă.

Veniți pe aici!

Flăcăi, uitați-vă jos, vin încornorații.

Am de gând să-i spun colonelului.

- Și noi ce-o să facem? - Trebuie să-i opriți.

Și cum să-i oprim?

Cu asta.

Mai întâi cealaltă, amețitule.

Ți-am explicat de trei ori. Dă-mi-o mie!

Pistonul.

Haide, grăbește-te!

Haide, haide.

Ferește-te.

Du-te în spate.

Fă-ți treaba.

Ce s-a întâmplat?

S-a întâmplat să nu funcționeze.

- Ai spus că știi cum să-l folosești. - Bineînțeles că știu!

Vezi că a funcționat, ei fug. Încornorații!

Să mai pregătim una și să-i facem să danseze.

Haide, haide!

Ne-au descoperit manevra.

Sunt mai mulți decât par.

Cetatea este, de asemenea, protejată.

Atunci vom aștepta.

Nu pot rezista mult timp.

Pregătiți tabăra.

Mămică...

Nico.

Nico...

Ce s-a întâmplat?

M-au terminat, mor.

Cum să mori? Uită-te la mine.

Nu mori. Asta-i o prostie. Ce faci, glumești?

Nu te îngrijora, te vom duce în tabără și te vom coase.

Uită-te la mine.

Trebuie să intrăm în Palermo, nu-i așa? Cum ai spus tu.

Trebuie să mergem și să eliberăm Sicilia.

- Uită-te la mine și ține ochii deschiși. - În Palermo?

Palermo.

Ne-ai spus să venim aici

și să eliberem Palermo-ul, îți amintești?

Îți amintești? Uită-te la mine, Nico.

Ce memorie ai și tu! Spune-i și tu. Sicilia... uită-te la mine.

- Voluntari... - Ce?

Dar unde este Palermo, pe continent?

Tinere, uită-te la mine!

Nu te duce!

- Nico! - Dome... Dome!

♪ La revedere, frumoasa mea, la revedere ♪

♪ Armata se retrage ♪

♪ Și dacă aș pleca și eu ♪

♪ Ar fi o lașitate ♪

Colonele, tunarii au aprins focurile.

Ei așteaptă ordinele tale.

Bine, Ragusìn.

Acum și noi putem părăsi țara.

A venit momentul, Bosco.

Vreau să-i surprind înainte de răsărit.

Dă-mi o torță.

Oamenii care i-au ajutat trebuie pedepsiți!

Dați foc caselor!

Deschideți ușile cu forța!

Intrați în case!

Spargeți ușile!

Forțați ușile!

Ușile!

- Nu ne vor lăsa să intrăm în sat. - De ce?

Domnule colonel, nu este binevenită aici prezența dumneavoastră aici.

În aceste care sunt răniți care sunt cu mine de multe zile.

- Au nevoie de mâncare, de odihnă. - Înțeleg asta și regret.

Dar va trebui să cauți refugiu în satele vecine, nu aici.

Acești bărbați și-au părăsit casele și pe cei dragi

ca să vină în ajutorul Siciliei.

- Unde vă este recunoștința? - Domnia Voastră ne cere prea mult.

V-am oferit ajutorul, pe care l-ați refuzat.

Oamenii din Giuliana încă au simțul onoarei și al respectului.

Onoare și respect!

Folosești aceste cuvinte umilindu-le sensul,

iar disprețul meu pentru oameni ca tine este enorm.

Da? Și ce se întâmplă cu ei? Îi disprețuiți și pe acești bieți oameni?

Ascultă-mă, pe cine încerci să păcălești!

Nu-i implica pe acești bieți oameni. Știi ce facem cu nemernici ca tine?

Nu, nu, nu. Ragusìn, nu așa.

Și eu aș vrea să rezolv problema la fel ca tine,

dar asta ar fi o greșeală.

Ziare din întreaga lume

ar scrie că eliberatorii Siciliei

au ocupat un sta cu violență și sânge,

și asta nu trebuie să se întâmple,

niciodată.

Domnilor...

Vă las în pace.

Acum sunteți doar umbre,

fantome pe moarte,

larve ale unei lumi care va dispărea.

În Italia pentru care luptăm

nu va mai fi loc pentru oameni ca voi.

Trăiască Garibaldi! Trăiască libertatea!

Trăiască Garibaldi! Trăiască libertatea!

Domnule colonel, bine ați venit în Sambuca.

Aveți respectul meu, domnule primar.

Vom face tot posibilul să oferim adăpost răniților,

dar dacă Bourbonii vă urmăresc până aici,

riscăm să fim primii împușcați.

Prietenii noștri din Corleone au văzut

cum o viață de sacrificii s-a spulberat în fum.

- Cum s-a prefac în cenușă. - Corleone l-au trecut prin foc și sabie?

- Da. - Și casele noastre.

Vor fi incendiate fără nici măcar să se obosească să le percheziționeze.

Credem că este mai sigur să-i adăpostim pe răniți în casele oamenilor de rând.

Sunt niște case umile și sărăcăcioase, dar locuite de oameni cu inimă bună.

Înainte să scoată un cuvânt, s-ar sinucide.

O să fac gălăgie, dar nu vă speriați.

Am mai făcut asta.

Iată-l.

Ascultați.

Să facem încă unul?

Fiți atenți cu toții aici.

Uitați-vă, ascultați!

Asta-i cea mai bună dintre toate. Acum vine. Ascultați!

Să nu vă fie frică.

Rosa.

Dar unde se duce?

Assuntina! De ce te ascunzi?

- Te înșeli, nu sunt eu. - Mi-am dat seama că ești tu.

Ce s-a întâmplat cu ținuta de călugăriță?

Așa este, eu sunt. După ce ai plecat,

Stareța m-a dat afară din mănăstire pentru că am spus că-i o hoață

și mi-am dat jos veșmântul lui Dumnezeu.

Aiici erai? Te caut de o jumătate de oră.

Ce faci în cimitir?

Fata asta arată exact ca Assuntina.

Ea este.

Ea este?

Colonele Orsini, am un mesaj pentru dumneavoastră.

Generalul Garibaldi a intrat în Palermo.

Nu-mi vine să cred, domnule colonel.

Da, dar acum trebuie să salvăm acest sat.

Chemați-i pe primar și pe preot.

Poftă bună.

- Ce bună este. - Da.

- Nu merit zâmbetele voastre. - De ce nu, Assuntina?

Este atât de plăcut să te revăd.

Vă voi spune ceva.

Vorbește, te putem auzi.

- Este ceva rău. - Rău?

Dar ce poate fi atât de rău la o casă ca asta

și la o farfurie de paste ca asta?

Eu ți-am furat banii.

Calmează-te! Las-o să vorbească.

Nu am avut niciun dar, de aceea m-am făcut călugăriță.

Dar când ai ajuns la mănăstire, am simțit nevoia să mă căsătoresc din nou.

Și mi-a venit ideea să fur banii lui Domenico.

Dar într-o noapte am visat un înger care avea chipul lui Garibaldi.

Mi-a spus să-i returnez și am promis că mă voi supune.

Au mai rămas doar câțiva bănuți. Numără-i.

Îți cer iertare, Domenico.

S-au răcit pastele.

Termină... se răcesc pastele!

Ascultați, ascultați, ascultați!

Prin ordinul primarului din Sambuca,

toți cetățenii

să se ducă acasă și să încuie ușile.

Inamicul care, cu lașitate și lipsă de respect,

a dat foc la Corleone,

vine în Sambuca!

Fiți atenți.

Să mergem, să mergem!

Vin gărzile, fugiți!

Bucură-te, Marie, cea plină de har, Domnul este cu tine.

Tu ești binecuvântată printre femei

și binecuvântat este rodul pântecelui tău, Isus.

Sfântă Maria, Maica Domnului...

Gândește în felul acesta.

M-a impresionat această populație din Sambuca.

Aceste condiții de viață

nu sunt diferite de cele ale măgarului sau ale caprei,

dar acești oameni și-au păstrat intacte sentimentele umane.

Blândețea, mila, curajul.

Mă întreb dacă avem dreptul,

așa cum s-a întâmplat în Corleone, să le aducem...

noi suferințe.

Violența războiului,

riscul jaful și devastării.

Și în numele a ce?

În numele libertății.

Libertatea de a alege reprezentanți în viitor,

poate să publice ziare și chiar să scrie cărți.

Dar libertatea să nu le mai fie foame acum,

să se îmbrace decent acum,

să trăiască în locuri mai umane acum!

Dar, domnule colonel, noi avem de îndeplinit o misiune.

Dacă eșuăm în atingerea obiectivului,

lucrurile nu se vor schimba niciodată pentru acești bieți oameni.

- Cine spune că se vor schimba odată cu noi? - Toată lumea din Europa crede asta.

- N-ai citit ce scrie Dumas? - Stimate locotenente,

Dumas este un scriitor strălucit care își folosește imaginația

pentru a răspândi propagandă.

El este un escroc.

Ne îndreptăm spre o eră în care opinia va fi modelată de către șarlatani.

♪ Cântec de leagăn, cântec de leagăn, ♪

♪ Cui să-i dau acest copil ♪

♪ Dacă i-l dau lui Bau-bau, ♪

♪ O să-l țină o lună întreagă ♪

♪ Cântec de leagăn, cântec de leagăn, ♪

♪ Cui să-i dau acest copil ♪

♪ Dacă i-l dau lui... ♪

♪ Ai inimă să râzi ♪

♪ Eu am motive să plâng ♪

♪ Cântă, privighetoare, cântă ♪

♪ Tu, care ai o inimă veselă ♪

Câți sunt?

- Nu este nimeni aici? - Cum nu sunt? Sunt mulți creștini.

Dar până în acest moment nu l-am văzut pe niciunul.

Ei dorm,

lucrează,

trișează.

Cine ştie?

Preote paroh, unde mergi?

Ai uitat ce ți-a spus colonelul aseară.

Trebuie să te duci la Bourboni și să spui că Garibaldi a intrat în Palermo.

Domnul trebuie să mă ierte,

dar eu sunt un om simplu.

Nu pot s-o fac.

Crede-mă, îmi tremură picioarele.

Te rog...

Lasă-mă să plec.

Dar cine ne pune s-o facem?

Fugi cu mine.

Acești oameni o să ne omoare pe toți.

Comandante! Dumnezeu să vă binecuvâneze, în sfârșit ați ajuns.

Dar, din păcate, ați ajuns cam târziu.

Au dispărut cu toții.

Au rămas...

doar câțiva copii, câțiva bolnavi.

Câțiva...

pe moarte și cu mine.

Puțini oameni.

- Doar știți, circulă niște zvonuri. - Care zvonuri?

Despre Garibaldi.

Au spus că Garibaldi era în apropiere cu trupele sale și că tâlhăresc.

Că se poartă urât!

Intră în biserici și torturează călugărițe și novicele.

Din fericire, ați sosit. Voi suna clopotele în semn de sărbătoare...

- Nu, nu vei cânta nimic. - Cum doriți.

Eu... am spus-o ca să sărbătorim.

Și unde este primarul vostru? De ce nu vine să salute?

Primarul?

- Ei bine... - Ce pot face pentru dumneavoastră?

Excelență? Ce surpriză, ce bucurie!

Ce fac ăștia doi? Ei vor să ne omoare?

Excelență, prezența dumneavoastră aici este o sărbătoare pentru noi.

Desigur, după cum puteți vedea, oamenii se tem.

Pericolul de a fi ținut ostatic de banditul acela Garibaldi,

ne-a ținut în groază,

dar prezența dumneavoastră, Excelență...

prezența dumneavoastră ne mângâie.

Ne consolează.

- Unde i-ați ascuns? - Despre cine vorbiți, Excelență?

Nu am văzut pe nimeni aici, doar muștele.

Știi foarte bine despre cine vorbesc, pe Garibaldi.

Pe Garibaldi?

Dar nu știți Excelență?

Din păcate, Garibaldi a intrat în Palermo aseară.

Garibaldi la Palermo?

Da, acesta-i adevărul.

Din păcate, a intrat în Palermo între orele 23 și miezul nopții.

Cuvântul unui preot este cuvântul lui Dumnezeu.

- Locotenente, ia armele. - La comandă.

Mincinoșilor! Voi doi sunteți niște mincinoși blestemați!

Garibaldi se ascunde aici! Deschideți această ușă!

Lăsați-mă să intru!

Vă jur că este adevărul. Garibaldi a intrat aseară în Palermo.

Dle colonel, aceasta este un sat liniștit, care nu caută probleme

și nu merită suspiciunea dumneavoastră.

Armata va sosi într-o secundă

și vom căuta în tot satul, casă cu casă, văgăună după văgăună.

Colonele, glumiți?

O asemenea demonstrație de forță pentru un stat de oameni săraci?

Îndreptați un tun spre o furnică.

În timp ce Garibaldi se distrează în Palermo,

voi vă luați de noi?

Așa că, dacă nu ne credeți, luați-ne ostatici și duceți-ne la Palermo.

Acolo, când vom ajunge, veți vedea dacă am spus o minciună sau dacă este adevărul.

Corect, colonele. Ce are locul acesta de-a face cu asta? Suntem aici.

În caz că nu este așa, ne veți împușca.

Așa cum este corect și potrivit pentru doi lași

care îndrăznesc să-l mintă pe un ofițer regal.

Dar dacă este adevărat... ne veți lăsa să plecăm, nu-i așa?

Deci?

Uitați-vă la ei cu atenție, la primarul și la preotul vostru.

Pentru că dacă au mințit, nu-i veți mai vedea niciodată!

Nu mai am nevoie de astea,

dar ține minte că sunt jocuri care se pot juca cu o singură mână

și jocuri care se joacă cu ambele mâini.

Mulțumesc.

Nu i-am mai văzut niciodată și nu am mai auzit vreodată de ei.

Și totuși i-am căutat ani de zile, pe Domenico Tricò și pe Rosario Spitale.

Oriunde primeam un raport, alergam să verific dacă sunt și ei.

Și astăzi am fost la spitalul de boli mintale din Palermo

ca să verific o pistă care mi-a fost furnizată de la prefectură.

El este.

Tricò.

Arată ca niște șoareci, dar sunt păsări

și zboară chiar și noaptea.

Din păcate, acesta, ca și celelalte

s-a dovedit a fi o pistă falsă.

Oricât de descurajat sunt, nu voi înceta să-i caut.

Simt datoria să le aduc un omagiu celor doi curajoși voluntari

pe care i-am omis în raportul pe care l-am scris pentru Garibaldi,

a doua zi după victorioasa expediție a celor o mie.

O omisiune pentru care nu mi-am iertat niciodată.

Astăzi, după numeroasele compromisuri care au avut loc

și numeroasele cazuri trădate,

simt o anumită amărăciune față de rezultatul politic

care a urmat expediției noastre.

Imaginea acelor doi bieți creștini

pe care i-am văzut plecând neajutorați din piață încătușați,

este singura consolare pentru dezamăgirea mea.

De aici și dorința mea de a răscumpăra sacrificiul lor

și să nu-i las să cadă în uitare.

Trage pe dreapta, te rog, trage pe dreapta.

Zboară, gândule.

Zboară, gândule.

Vă rog.

Urmați-mă.

Toate mesele sunt ocupate. Va trebui să așteptați aici.

Dacă vă așezați, vă aduc ceva de băut.

Apă și anason, vă rog.

Domnilor, faceți pariurile.

- Vă rog. - Mulțumesc.

- Vă rog, domnule. - Mulțumesc.

Cei doi s-au așezat la masă.

Bună seara. Este liber? Pot?

Domnilor, îmi face plăcere să vă cunosc.

- Plăcerea este a noastră. - Pot?

Cu plăcere.

Vă rog.

Pas.

Pas.

Mizez totul.

Merg.

- Eu mă retrag. - Și eu.

Trei Dame.

Trei ași.

Este vorba de noroc.

Mai este unul.

Bună seara.

Colonele Orsini.

Ce plăcere să te revăd.

Ai venit pentru că vrei să jucăm cărți?

Da.

Însă mai întâi, domnișoara trebuie să nu stea la masă.

Vom juca acest joc în felul meu.

Acum poți să împarți cărțile.

Biata Italie,

ce iluzie!

Traducerea și adaptarea realizate de ✰✰ GicuPal ✰✰