Original subtitles

leul are şapte capete

Grăbiți-vă!

- Cu grijă, e fragil. - 600 de euro, mulțumesc.

E o vază Gallé splendidă.

1.200 de euro… 1.500 de euro… 1.500 de euro o dată…

S-o adjudec pentru 1.500 de euro?

1.500 de euro o dată, de două ori…

Adjudecată pentru 1.500 de euro.

Să trecem la piesa centrală a licitației.

Lotul 47.

- Are o tonă. - Taci și împinge!

Un șifonier în stil art nouveau, semnat de maestrul Eugène Vallin,

realizat la comandă în 1902 pentru prințul Danemarcei.

Doamnelor și domnilor,

prețul de pornire al acestei piese excepționale e de 50.000 de euro.

Aștept ofertele dv. 60.000. 70.000.

Ce idioți! Nu pot să cred!

70.000 de euro de două ori. 80.000 în stânga mea, mulțumesc.

80.000. 90.000 de la domnul din față. Vă mulțumesc.

90.000 de euro. 90.000.

100.000 de euro prin telefon.

Altcineva din sală? 100.000 de euro o dată.

Nimeni? 100.000 de euro de două ori. Adjudecat pentru 100.000 de euro.

Paul, ce faci?

Rahat, a venit deja presa. Mehdi, nu-i lăsa să intre.

Fanny, vino cu mine. Pe tine te căutam.

Îmi poți aduce dosarul legistului? Procurorul l-a cerut de urgență.

Da, dle.

- Căpitane… - Da?

Tocmai am dat 5.000 de euro pe o vază Daum.

- Și? - Nu plec de aici fără ea.

Nu vă fură nimeni vaza. Circulați!

Mare porcărie! Poftim, ți-am adus o cafea.

- Fără zahăr? - Da.

- Cum îți place. - Mersi.

Să mergem să vedem victima.

Stai, mai întâi spune-mi despre ea.

- Nu-i o imagine plăcută. - Așa de rău?

E un cadavru.

Nu, prostule. Vorbeam de Chloé, noua noastră recrută.

Cum e? Drăguță, simpatică?

Rahat, am uitat să fac ceva. M-am grăbit să ajung la caz.

Bravo! Așa o întâmpini pe iubita fiului meu?

Știi ceva? Mă duc s-o aduc.

Stai! Nu e nevoie. A ajuns deja.

Scuze, o caut pe dna comisar Weber.

Doamnă comisar Weber!

- Locotenent Chloé Guérin. - Îmi pare bine.

Spune-mi Laurence. Ne tutuim.

Sigur? Nu vreau favoruri.

Nu e o favoare. E valabil pentru toată lumea.

Dânsul e căpitanul Bernier, cel mai bătrân adjunct al meu.

Nu știu cum să interpretez asta.

- Îmi pare bine. - Scuze!

- Căpitane… - Încântat.

- Mergem? - Da.

- Poftim! - Mersi.

Carole Marconi, 38 de ani, restauratoare de antichități.

Din câte se pare, lucra pentru casa de licitații.

- Salut, doctore! - Bună, Laurence! Salut tuturor!

Notează! Plaga are trei pe patru centimetri.

Ora decesului?

După rigiditate, aș spune între miezul nopții și ora 02:00.

- Ce armă a făcut asta? - Un soi de cuțit.

Voi stabili lungimea lamei în timpul autopsiei.

Ucigașul a vizat inima. A murit instantaneu.

Și nu e tot. A fost legată înainte să fie înjunghiată.

Priviți urmele de legare de la glezne și încheieturi.

S-au folosit coliere autoblocante.

Te simți bine, Chloé?

- Ce înseamnă „guenoche”? - Habar n-am.

Guenoche înseamnă „vrăjitoare”. Așa li se spunea în Renaștere.

Multe femei au fost persecutate în regiune, acuzate de vrăjitorie.

Erau îmbrăcate cu un soi de tunică înainte de execuție.

- Putem vorbi cu un responsabil? - Da, e acolo.

Nu vă faceți griji, Alteță.

Șifonierul va fi livrat pe iahtul dv. imediat ce poliția îl va restitui.

Da. Vă mulțumesc.

A venit poliția.

Scuzați-mă, mă împart în toate părțile.

Nicio problemă. Licitatoarea Olivia Salem, comisarul Weber.

Locotenent Guérin.

- Vă putem pune câteva întrebări? - Da, desigur.

Carole Marconi era restauratoare aici, nu-i așa?

Știți dacă avea probleme, dușmani?

Carole era doar o colaboratoare. Nu eram apropiate.

Îi încredințam uneori obiecte de artă pentru restaurare.

- Apropo, munca ei era remarcabilă. - Sunt sigur.

Restaura obiectul de mobilier în care a fost găsită?

Da, era o urgență.

Am observat ieri niște mucegai pe unul dintre panouri.

Carole a acceptat să lucreze noaptea, pentru a fi gata de licitație.

Înțeleg.

- Cine l-a livrat? - O firmă de mutări.

- Paul, cine ne-a livrat șifonierul? - Transporturi Monnard.

Monnard… Putem vorbi cu ei?

- Au plecat. Dacă vreți, am datele lor. - Da, mersi.

A existat multă publicitate legată de acest șifonier?

Da, fiindcă e un obiect rar.

Aveți probleme financiare, concurenți care vă vor răul?

Nu, din câte știu. Unde bateți?

Mulți ucigași nu scapă de cadavre ascunzându-le într-un șifonier

care să fie vândut la licitație. Nu credeți?

Credeți că a fost vizată casa de licitații?

Sau anumiți angajați.

Chiar nu văd motivul.

Cadavrul avea o pancartă pe care scria „guenoche”.

- Vă spune ceva? - Da.

Se referă la o perioadă sumbră a istoriei noastre.

Cu riscul de a vă dezamăgi, mă îndoiesc că la noi lucrează vrăjitoare.

- Mehdi! - Da?

Tu mergi la firma de mutări, noi, acasă la victimă.

Bine.

- Salut! Eu sunt Chloé. - Mehdi.

Trimite-mi raportul.

- Mișto motocicletă! - Știu, e a mea.

- Dac-ai ști cum o bibilește! - N-o bibilesc, o întrețin.

Așteaptă! Adresa lui Marconi. Ți-ar fi de folos.

Mulțumesc.

- E la celălalt capăt al orașului. - Perfect! Avem timp să vorbim.

Nu știu cum ești tu, dar Antoine nu-mi spune nimic.

Sunt la fel.

Fiul meu are inima de aur și gura ferecată.

- De când sunteți împreună, de șase luni? - Aproape.

- Deci ești din Nancy? - Da, get-beget.

Am crescut în căminele din Haut-du-Lièvre.

Le știu. Locuiești tot acolo?

Nu, am plecat când au murit ai mei.

Aveam 18 ani. Accident de mașină.

Mda.

Am fost complet distrusă.

Înțeleg, cred că a fost cumplit.

- Și când ai decis să te faci polițistă? - Unchiul meu era jandarm.

- Dar tu? - La mine a fost complicat.

Vin dintr-o familie de snobi înțepați.

„Dar de ce, Laurence? Polițistă? E vulgar!”

- Îți jur. - Ce chestie!

Nu ești deloc cum îmi închipuiam.

Nu e nimeni. Ușa e încuiată.

- Aici ce e? - Atelierul ei, fără îndoială.

- E descuiat? - Nu știu, n-am verificat.

E descuiat, se pare.

Poliția! Nu mișca!

Nu mișca, am zis!

Fir-ar să fie!

Stai!

Stai, poliția!

- Stai! - Așteaptă, Chloé!

- Rahat, nu pot să trag! - Nu trage!

Stai, poliția! Stai!

Bernier, sus!

Stai!

Drace!

- A fugit? - Avea un scuter neînmatriculat.

Era cât pe ce să-l prindă. Ai fost crescută de ninja?

- Practicam parkour când eram mică. - Ce?

Parkour, un sport în care sari peste obstacole.

Brigada anticriminală prindea copii care făceau parkour ca să intre în case.

Îți spune ceva?

Am văzut o cameră de supraveghere unde era parcat scuterul.

- Am putea obține imaginea lui. - E pricepută.

Veniți să vă arăt ceva.

Aici a fost ucisă Carole Marconi.

Pesemne că ucigașul a surprins-o în timp ce lucra.

Îi chem pe criminaliști.

Aici căpitanul Bernier. Am nevoie de criminaliști pe strada Anjou, nr. 47.

Imediat.

Numai un dement ar face așa ceva.

Poate că o cunoștea.

O considera vrăjitoare.

Am găsit cheile locuinței.

Priviți!

Mic-dejunul unui copil.

Comisare, victima avea o fiică.

Probabil că s-a trezit și a plecat la școală fără să știe că i-a murit mama.

E groaznic.

Găsește-o pe fată. Trebuie să o interogăm.

- Ai văzut vreun obiect bărbătesc? - Nu prea.

Julie Ferrant. Bine.

- Au venit criminaliștii. - Îi spun doamnei comisar.

Fata e la școală. Să trimit o mașină?

Da, și interesează-te de tatăl ei.

Bine, mulțumesc.

Ne trimit un link pentru camera de supraveghere.

Perfect. Mulțumesc.

Ce zici de biroul tău, cu vedere la copiator?

E luxos, nu?

Luxul mă lasă rece. Toată lumea e simpatică.

Mersi, la revedere! Doamnă comisar?

Cei cu mutarea sunt nevinovați. Erau într-un bar la ora crimei.

- Patronul a confirmat. - Bine.

Ce știm despre tată?

Îl cheamă Pascal Ferrant. A fost boxer profesionist.

Vine și pleacă în Canada la câteva luni.

Se pare că a divorțat de un an de Carole Marconi.

Fiica lor, Julie, locuiește cu mama ei.

Și are o soră, Eve Marconi.

O cunosc. E custode la Villa Majorelle.

- Muzeul art nouveau. - Da, mulțumesc, Bernier.

Nu am cultura ta, dar mai știu una-alta.

Scuze, îi spuneam lui Chloé.

Bine. Mersi, dar te asigur că și eu îl cunosc.

- Îmi place tot mai mult de ea. - Așa, drege busuiocul!

Mai bine l-ai căuta pe boxer.

Noi mergem să vorbim cu sora.

Nu pot să cred! Bărbații ăștia…

- Ți-a zis-o! - Ce-i?

Louis Majorelle s-a înconjurat

de mulți artiști.

- Când s-a întâmplat? - Noaptea trecută.

- O pot vedea? - Vom aranja.

Cumnatul meu, Pascal, a ucis-o.

- De ce spuneți asta? - A amenințat-o cu moartea.

Carole obținuse tutela fiicei lor, Julie.

Pascal nu suporta asta.

A încercat s-o ducă în Canada.

Carole… Dumnezeule!

Carole…

Cum a fost ucisă?

Cum să vă zic? A fost un mod mai aparte.

Uciderea ei face referire la vânătoarea de vrăjitoare.

Cumnatul dv. e pasionat de istorie?

Arestați-l pe Pascal.

Sunt sigură că el e făptașul.

Da, Bernier. Poftim?

Anunță paza aeroportului, în caz că vrea s-o șteargă în Canada.

Ferrant și-a răpit fiica. A luat-o din fața școlii.

Prima ta zi e plină de evenimente.

Cine e?

Doamna procuror. Vrea să îi raportăm.

Și asta e rău?

Să zicem că echipa nu ți se va mai părea la fel de simpatică.

Bine.

L-am dat în urmărire pe Ferrant.

Primele filtre rutiere au fost amplasate și aeroportul e în alertă.

Găsește-l repede pe acest soț ucigaș, altfel publicul va fi scandalizat.

Încă nu e nimic sigur, doamnă procuror.

Avem un mobil al crimei. Își vrea înapoi fata.

Acum, că a răpit-o, totul sugerează premeditarea faptei.

- Ce vrei mai mult? - Am îndoieli despre natura crimei.

Tunica albă, semnul cu „guenoche”, expunerea cadavrului…

Totul pare prea elaborat pentru un fost soț furios.

Ar trebui să știi că gradul de complexitate al crimei

nu are legătură cu personalitatea ucigașului.

Altfel spus, nu cred în profilurile criminale.

Și-a acoperit urmele.

Poate, dar ceva nu se leagă.

Și cum rămâne cu intrusul din atelier?

- Cum ziceai că te cheamă? - Chloé Guérin.

Reține un lucru, dră Guérin. Când superiorii vorbesc, tu asculți.

Găsește-l pe Ferrant, comisare.

Pentru moment, e unica pistă solidă din dosar.

Prea bine. Doamnă procuror…

Ce scorpie!

- Și a fost în toane bune. - Zău?

E dezagreabilă de la natură.

Nu vă faceți griji, e doar începutul.

Ticălosul de proprietar va plăti pentru ce v-a făcut. La nevoie, facem recurs.

Uite-l pe fiu-meu.

- Sunteți îngerul nostru. Mulțumesc. - Cu plăcere.

La revedere!

- Mulțumesc. - La revedere.

Nu că e al meu, dar e cel mai frumos.

- Ești norocoasă, să știi. - Știu.

Se pare că vă înțelegeți bine.

Nu fi gelos, ți-o dau înapoi.

Sau poate vreți să sărbătorim.

Știu un local grozav. O să vă placă.

Da, te rog! Am chef să sărbătoresc.

- Nu știi ce-i poate pielea. - Ne lipsește a patra persoană.

N-ar fi frumos în trei. M-aș simți în plus.

Ești singura muzică pentru mine Ce face stelele să danseze pe dune

Caramele, bomboane și ciocolată

Dacă n-ai fi existat Te-aș fi inventat

Mersi, nu vreau Dar i le poți oferi alteia

Căreia îi plac stelele pe dune

Pentru mine, vorbele tandre și dulci

Îmi ating buzele Dar niciodată inima

Mai vreau să-ți spun ceva

- Vorbe, vorbe, vorbe - Ascultă-mă

- Vorbe, vorbe, vorbe - Te rog

- Vorbe, vorbe, vorbe - Îți jur

Vorbe, vorbe, vorbe

Vorbe și iar vorbe Vorbe spuse-n vânt

Mulțumesc tuturor fanilor Dalidei!

Un cocktail bellatrix, te rog.

La fel și mie, dar fără poțiunea dragostei. Ce-i?

Toastăm?

- Da, toastăm. Pentru ce? - Pentru iubire, firește.

- Mai știi ce e? - Haide!

A fost o seară minunată.

- Tu ești minunată. - Ba tu.

Ușa!

De ce râzi?

Mă gândeam la mama ta și la Bernier.

Acum te gândești la mama și la Bernier?

Da, adică…Nu crezi că arată ca un cuplu cu vechime?

Da, ai dreptate.

După moartea tatei, Bernier i-a fost alături mamei.

Cred că îi place de ea.

- Zău? - Da.

Și ea ce zice?

Cred că îl consideră prieten de nădejde.

E păcat. Le stă tare bine împreună.

Le stă tare bine împreună?

Scuze! Fir-ar să fie, e de la muncă. Îmi pare rău.

- Revin imediat. - De la muncă…

Ce avem aici?

Mickaël…

UNDE EȘTI? DE CE NU RĂSPUNZI?

- Chloé! - Salut!

Înregistrarea video a urmăririi?

Nu, n-am găsit nimic pentru identificarea intrusului.

- Laurence? - Da?

Au sunat de la laborator. Ucigașul n-a lăsat nicio urmă.

- Nici amprente, nici păr. Bună, Chloé! - Deci n-avem ADN.

- Nu. - Mersi.

Nu am terminat.

Cred că știu ce căuta individul acasă la Carole Marconi.

Asta au găsit criminaliștii la locul faptei. Priviți!

- Bun, și ce e? - Schița unei oglinzi.

Dar nu oricare. E a unei imitații de Émile Gallé.

- Cine? - Émile Gallé.

Pionierul art nouveau.

A fondat școala din Nancy în 1901.

- Nu vă uitați așa la mine. - E în regulă.

Ce vrei să spui? Carole Marconi era falsificatoare?

Exact. Am făcut cercetări.

Asta a vândut la licitație acum trei zile. Iată!

- Sigur e un fals? - Sigur.

Am trimis un expert la cumpărător. E tare necăjit acum.

- Cât a costat asta? - 22.000 de euro.

Dar n-a ucis-o pe Marconi. Are alibi.

Poate că nu e singurul pe care l-a păcălit.

- Cine a vândut oglinda ei? - Bună întrebare, nu știu.

Olivia Salem.

Doamnă Salem?

Doamnă comisar.

Când voi primi șifonierul? Clientul e nerăbdător.

Spune-i că verificăm dacă nu cumva a cumpărat un fals.

- Oglinda asta vă spune ceva? - Da, bineînțeles. E o Gallé.

Am vândut-o săptămâna trecută pentru Carole Marconi.

Și n-a existat nimic suspect la momentul expertizei ei?

- Scuze, nu înțeleg. - Oglinda asta e un fals, dnă Salem.

E o imitație produsă de restauratoarea voastră.

Serios? E culmea.

Culmea e că nu ați știut.

Un colecționar, înțeleg. Dar un expert ca dv.?

Recunosc că am urgentat lucrurile fiindcă aveam încredere în Carole.

Scuzați-mă, dar acum nu mai înțeleg eu.

Ne-ați spus că nu erați apropiate,

dar ați avut încredere oarbă în ea în privința unui opere de 20.000 de euro.

Ce insinuați?

Vindeți multe obiecte furnizate de restauratoarea voastră?

Nu, a fost prima oară.

Nu știu ce vă imaginați, dar nu am nicio legătură cu asta.

Aș vrea totuși să verific proveniența tuturor obiectelor

pe care le-ați vândut aici.

Paul, adu dosarele certificatelor de autenticitate, te rog.

Veți vedea că această fraudă a fost un incident izolat.

Foarte bine, dar nu părăsiți orașul, în caz că ne trebuie o nouă expertiză.

Trebuie să verificăm autenticitatea tuturor acestor obiecte.

Și să o interogăm din nou pe sora lui Carole.

- Te ocupi tu? - Da.

DACĂ VREI SĂ MĂ VEZI, ȘTII UNDE LOCUIESC.

Așteaptă, Bernier!

Lasă-mă pe mine să mă ocup. Am făcut practică la vamă.

- Practică la vamă? - Da.

Îmi venea să mă urc pe pereți. Bărbații ăștia!

Nu asta am vrut să spun. Are impresia că sunt mare macho.

Sunt mare macho? Da?

Nu sunt de acord.

Mika!

Mika!

Mika?

Ce măgar ești! M-ai speriat.

- Ți-a fost dor de mine? - Încetează!

Ce-i? A trecut mult timp.

Nu mai suntem împreună, știi prea bine.

- Bun, și ce faci aici? - Știu că tu ai fost la acel atelier.

- Care atelier? - Nu mă minți, Mika.

De ce voiai să recuperezi desenele? Te ocupi de opere de artă false?

Mă enervezi.

Dă-o naibii, Mika. Nu vezi că încerc să-ți scap pielea?

Ucigașul a vrut probabil să se răzbune.

Ce vrei, să ai soarta lui Carole Marconi?

Încetează, că mor de frică.

Dacă nu te prinde ucigașul, te prind colegii mei.

Ești eliberat condiționat. Știi ce înseamnă?

Nu face tâmpenii. Spune-mi care-i treaba.

Vrei să-mi scapi pielea?

Ai grijă ca polițiștii să uite de mine. La urma urmei, mi-o datorezi.

Doamnă Marconi?

- Mi-ați găsit nepoata? - O căutăm încă.

Trebuie să vorbim.

Avem o pistă nouă în privința morții surorii dumitale.

Ai mai văzut această oglindă?

- Nu, niciodată. - Serios?

Tocmai v-am spus că n-am mai văzut-o.

Ce legătură are cu crima?

Credem că e contrafăcută de sora dumitale.

Carole nu înșela pe nimeni.

Și cum îți explici că a imitat-o și a vândut-o la licitație?

Nu știu.

Ești sigură, doamnă Marconi?

Nu știu despre ce vorbiți.

Mă scuzați, am treabă.

Da, Mehdi. Care-i treaba?

Adevărat? Bine, ne vedem acolo.

Ferrant a fost văzut la un hotel.

- Unde? - Lângă aeroport.

Mehdi ne trimite adresa.

Lăsați mesajul după semnalul sonor.

Sunt Eve. Sună-mă urgent, trebuie să ne întâlnim.

Poliția, deschide!

Nu mai e nimeni. Unde e tatăl tău?

Te-am întrebat ceva! Răspunde!

Mă ocup eu.

Toată lumea să ia o gură de aer!

Ați auzit-o pe șefa. Ieșiți!

Am zis să luați o gură de aer! Valea!

În sfârșit, liniște și pace.

Ce asculți?

Angéle? O ador. Chiar așa e, jur.

Am văzut-o în concert la Zenith. Ai fost și tu?

- Am fost cu mama. - Îmi pare rău.

Îmi imaginez prin ce treci.

Cine a făcut asta e un monstru.

Îl vom găsi, îți promit.

Am auzit ce au zis despre tata la televizor.

Dar n-a ucis-o el. Nu i-ar fi făcut rău mamei.

- Unde e? - Nu știu.

Încerci să-l protejezi, e normal.

Înțeleg. În locul tău, aș face la fel.

Dar e păcat, fiindcă m-ar ajuta să înțeleg ce s-a întâmplat.

Julie…

Nu i-am face niciun rău, promit. Vreau doar să vorbesc cu el.

Mă săturasem de chipsuri. S-a dus să cumpere pizza.

Mulțumesc.

De ce faceți asta? Nu mi-am ucis soția!

Calmează-te!

- N-am făcut nimic! - Mișcă!

Laurence?

Am verificat tot. Olivia Salem spune adevărul.

Oglinda e singurul obiect contrafăcut pe care l-a vândut.

Carole Marconi putea vinde obiectele prin alți distribuitori.

Să mergem!

Așadar, dle Ferrant…

Unde erați acum două nopți între orele 00:00 și 02:00?

Acasă.

- Poate confirma cineva? - Nu, eram singur.

Dar n-am ucis-o pe Carole, jur!

Atunci de ce ați încercat să fugiți cu fiica dv. în Canada?

Ce-ați fi făcut în locul meu? Sunt țapul ispășitor ideal.

Dacă ajung la zdup, cine va avea grijă de Julie?

E culmea! Nimeni nu mă ascultă.

V-ați amenințat cu moartea fosta soție.

E o prostie! Eram furios din cauza tutelei.

Eram certați, dar e mama fiicei mele.

Vă jur că n-am fost eu.

- Da. Știați că falsifica obiecte de artă? - Poftim?

A făcut această imitație și a vândut-o cu peste 20.000 de euro.

Ce prostie mai e și asta? Carole n-ar fi făcut nimic ilegal.

Da? Sunteți sigur de asta?

Am încercat o dată să trișez la un pariu. M-a bătut la cap luni întregi.

Bun, și de ce a făcut-o, dacă era atât de cinstită?

Era soția dumitale, nu? Gândește-te!

După divorț nu am mai vorbit.

Sora ei, Eve, avea probleme? O putea amesteca în ceva?

Nu mi-a vorbit niciodată. Mă urăște.

E pierdere de vreme.

Foarte bine, ne vom opri aici.

Și cu mine cum rămâne?

- Veți rămâne în arest. - Dar n-am făcut nimic!

Aveați motiv și nu aveți alibi.

Și Julie?

O va lua mătușa ei.

Nu faceți asta. O s-o monteze contra mea.

Stați! Sunați-o pe Émilie Croze, asistenta ei maternală.

O știe pe Julie de când era mică. O va lua la ea, sunt sigur.

- Probleme? Nu vrei să vorbești? - N-am nimic.

Așa sunt anchetele, 99% bătăi de cap și 1% rezultate.

În acest timp, dementul care a ucis-o pe Carole Marconi e liber.

Da, știu.

Învață să te relaxezi, Chloé, pe bune.

Știi ceva? Du-te acasă, calmează-te.

- Mâine vei fi în formă. - Dar…

Nu e un sfat, ci ordin.

Bine.

Apropo, poți trimite la laborator imaginile cu fugarul?

Poate ne-a scăpat vreun detaliu.

Jur că m-am uitat cu atenție.

Trimite-le. Nu se știe niciodată.

Îmi pare rău, Julie.

Știu că ți-am promis, dar trebuie să-l reținem pe tatăl tău.

Ce e ăsta, metal?

E arma crimei. Un microfragment din ea, de fapt.

Era înfipt în sternul victimei.

După părerea mea,

vârful lamei s-a rupt când pumnalul a străpuns osul.

Am datat metalul. E din secolul XVI.

- Ce-i asta? O ștanțare? - Nu sunt sigur.

Par a fi șerpi înaripați sau un dragon cu emblema orașului.

Să văd și eu.

E un blazon.

Arma a aparținut unei familii nobiliare din oraș.

- Perfect! Rămâne să aflăm care. - Da.

Ai idee unde pot găsi…

La biblioteca Stanislas. Au un raion de heraldică.

Heraldica e studiul blazoanelor.

- Da, știam. - Știu că știai.

N-avea grijă, vin cu tine.

- Mă bucur. - Bine.

Da.

- Pa, doctore! - La revedere.

E țâfnoasă.

- E bine? - E perfect!

Am mers prea repede?

Nu, deloc. Ar trebui să facem asta mai des.

Poți conta pe mine.

Cobori sau rămâi agățată de mine?

Bine.

Să te ajut.

Ce faci?

Nu știu, mi-am zis că…

- Ei bine, nu. - Nu.

Desigur. Mai bine plec.

MODIFICARE IMAGINE ÎN CURS

Bună, iubito!

- Tu erai. - Eu eram.

Nu urma să ne vedem azi.

Nu, de aceea ți-am făcut o surpriză.

Am adus cina, inclusiv lumânări.

Drăguț din partea ta, dar nu mă simt prea bine.

Ești bolnavă? Să chem un doctor?

Nu, nu-ți face griji. Dar am ceva de lucru și…

Te deranjez?

Mai bine plec. Vrei să-ți las ceva de mâncare?

Nu, mersi, nu mi-e foame.

Atunci plec.

Antoine, stai!

- Te sun, bine? - Da.

Bună, mamă. Unde ești? Pot trece pe la tine?

- Ai venit să mă ajuți în anchetă? - Nu prea.

Cine e?

Nicolas Remy, cel mai vestit ucigaș de femei din istorie.

- N-am auzit de el. - Nu e tocmai un erou local.

Era inițial un magistrat mărunt din Nancy.

A fost înnobilat în 1583. Știi de ce?

Nu.

Fiindcă a executat sute de femei acuzate pe nedrept de vrăjitorie.

- Sute? - Da.

E groaznic.

Înțelegi cât de folositor poate fi un avocat bun?

Da.

Ce te preocupă?

Chloé. Am trecut pe la ea. Voiam să-i fac o surpriză.

Mi-a dat impresia că o deranjam. Nu știu cu ce am greșit.

N-ai greșit cu nimic. E din cauza serviciului.

Am fost la fel în timpul primei anchete.

Numai la asta mă gândeam de dimineața până seara.

Devenim iritabili, nerăbdători.

Dar o să-i treacă. Acordă-i timp. Vei vedea.

Totul va fi în ordine, nu-ți face griji.

Ai chef să cinezi cu fiul tău?

Ce idee bună!

Atenție! E foarte fragil.

Spune-mi, cât a trecut de la ultima ta cină romantică?

Nu te privește.

- Ba da. - Nu.

- Ba da. - Nu, sunt mama ta.

- Șampanie! - Da, super!

Nu există nicio îndoială. E arma folosită la prima crimă.

Rahat!

Trebuia să îi fi cerut doamnei procuror să îi asigure paza.

Vorbești de lup.

Doamnă procuror.

E fapta aceluiași ucigaș?

Amprente?

Făptașul a fost din nou extrem de meticulos.

În tot cazul, asta îl exclude pe Pascal Ferrant.

Îl vom elibera din arest.

E bine că eliberezi un nevinovat, dar și mai bine ar fi să prinzi vinovatul.

Sau poate nu ești capabilă, comisare.

În cazul acesta, aș fi încântată să te înlocuiesc.

Ați găsit arma crimei?

Pentru moment, nu pot dezvălui nimic.

- Ea e vrăjitoarea. - Da.

L-am găsit pe proprietarul pumnalului. A fost al lui Nicolas Remy.

- Primit în dar de la ducele de Lorena. - Mi se părea cunoscut acel blazon.

Nicolas Remy, autorul celei mai mari vânători de vrăjitoare din Europa.

A scris și o carte.

Da, dar n-a lăsat în urmă mai nimic. M-am interesat.

Linia lui s-a stins în timpul Revoluției.

Rahat! Nu vom afla nimic despre descendenții lui.

Mă întreb dacă nu cumva avem de-a face cu un fan.

Am citit pasaje din cartea lui. L-ar fi putut inspira pe ucigaș.

Un dement care îi imită opera și îi colecționează relicvele?

- Voi da o tură pe la anticari. - Bine. I-ai cu tine pe Mehdi și Chloé.

Tre' să-l oprim pe nebun înainte să treacă iar la fapte.

Apropo de trecut la fapte, voiam să discutăm despre aseară.

Da.

- Eu… - Da?

Îmi pare sincer rău.

Nu știu ce m-a apucat. A fost o prostie.

Îmi cer iertare. Rămânem prieteni?

- Da. - Bine.

Stați jos.

Domnule Ferrant, sunteți liber.

Era cazul. Și fiica mea?

Am vorbit cu judecătorul.

Fiind singurul părinte în viață, e de acord să vă ofere tutela.

Mulțumesc.

Dar așteptați-vă la o amendă și la o pedeapsă cu suspendare.

Veniți-vă în fire, dle Ferrant. Fiica dv. și-a pierdut mama și mătușa.

Are nevoie de asigurări, nu de stres.

Ar fi bine să încetați cu accesele de furie.

Mulțumesc.

- Avem o problemă. - Care?

Am vorbit la laborator.

Chloé a editat înregistrarea video.

Cum așa?

Mai știi imaginile cu fugarul de la Marconi?

A editat un fragment în care putea fi identificat.

Privește! Băieții au recuperat originalul.

- M-ai chemat? - Da, intră.

Stai jos.

E vorba de înregistrarea video.

N-ai nimic să-mi spui?

Nu.

Ești sigură?

Da. De ce?

Nu mă lua de proastă, Chloé.

Știu că ai trucat înregistrarea.

La fel și stagiatura ta. Am verificat.

N-ai fost niciodată la vamă.

De ce minți întruna?

Spune ceva, Chloé. Vorbește!

Îl cunoști pe acest fugar?

Îl cheamă Mickaël. E fostul meu iubit.

- De aceea îl acoperi? - Nu.

A făcut același lucru pentru mine.

Mai știi de hoții practicanți de parkour de care ai spus?

Am fost printre ei.

Când au murit ai mei, nu mai aveam nimic, nici bani, nici locuință.

Nu aveam unde mă duce, așa că am ajuns într-un bârlog de hoți.

Acolo l-am cunoscut pe Mickaël.

El m-a învățat parkour.

Am început să dăm lovituri în cartiere de lux.

Dar, într-o zi, am fost surprinși.

Eu am reușit să fug, el, nu.

A primit șase luni. Nu mi-a divulgat numele.

Atunci am înțeles că trebuia să-mi bag mințile-n cap.

Ei bine, ai făcut-o de oaie.

Îmi pare rău.

Și unde e acest Mickaël?

Își are culcușul în fosta facultate de farmacie.

Mersi pentru informație.

Dar nu am de ales. Trebuie să anunț Disciplinarul.

Până una-alta, dă-mi legitimația.

Nu te uita așa la mine. Ce-ai face în locul meu?

Dă-o încoace.

Am rugămintea să asist la arestarea lui.

- Nu se poate. - Va opune rezistență.

Încetează, Chloé! Nu înrăutăți lucrurile!

Poți pleca.

Asta e aripa din stânga a fostei facultăți de farmacie.

Încercați să fiți discreți. Cunoaște locul ca-n palmă.

Și…

Ascunzătoarea lui e aici, la etaj.

După ce intrăm, ne dispersăm și blocăm toate ieșirile.

Ne-am înțeles?

Nu mișca! Aruncă arma! Nu mișca!

Aruncă arma, fir-ar să fie! Arunc-o!

Nu face vreo tâmpenie. Ești înconjurat.

Nu fugi!

Pe acolo!

Prioritate! Un individ înarmat fuge către aripa de nord.

Stai! Nu mișca!

Mehdi, nu trage!

- Cărați-vă! - Mickaël, calmează-te!

- Fără tâmpenii! Aruncă arma! - Te-am văzut acasă la Carole.

- Vrem doar să vorbim. Bine? - Nu vă apropiați!

Vreau doar să înțeleg ce făceai acolo.

Nu glumesc!

Mickaël, nu trage! Stai!

Lăsați-o să treacă!

Încetează! Mă sperii!

- E vina ta. M-ai turnat! - Am făcut-o ca să te protejez.

Sunt eliberat condiționat. Știi ce înseamnă? Minimum doi ani.

Vor trece repede.

Și ce fac când ies? N-am nicio pregătire, n-am serviciu.

Poți înființa un club de parkour. E visul tău, nu?

- Îmi trebuie bani pentru asta. - Am serviciu. Pot lua un împrumut.

Măcar atât să fac pentru tine.

De ce ai face asta? N-ai zis că s-a terminat între noi?

Chiar și așa, nu te abandonez.

- Suspectul a fost prins. Plecăm. - Recepționat.

Sigur vrei să anunți Disciplinarul? Probabil că ar fi concediată.

Știu.

- A făcut treabă bună. - Ca de obicei.

La vârsta ei, aș fi făcut același lucru pentru tine.

- La fel și eu, fără ezitare. - Da?

- Îi vom da o șansă. - Da.

Eu o să plec.

În tot cazul, voiam să vă zic că îmi pare rău.

Și mi-a plăcut mult să lucrez cu voi.

Bine, fiindcă și nouă ne-a plăcut.

Am decis că meriți o a doua șansă.

- Adevărat? - Dar ai grijă, Chloé.

- Dacă o mai faci de oaie… - Promit să nu se repete.

Mulțumesc.

Jur că nu știu cine le-a ucis.

Cineva m-a plătit să fur schițele oglinzii de la Marconi.

Cine te-a plătit?

O femeie. O cheamă Olivia Salem.

Din nou Olivia Salem.

Știa de oglinda falsă. Ne-a dus de nas de la început.

OLIVIA SALEM LICITATOARE

Doamnă Salem?

- Ți-am zis, e ora prânzului. - Nu, așteptați.

E cineva înăuntru.

Laoparte! Rahat!

Stai, Bernier!

Scuze, nu te supăra, dar…

Doamnă Salem!

Căpitan Bernier, brigada Omucideri.

Avem o urgență la casa de licitații. Trimiteți urgent ajutoare!

Rahat! Da, fugi, ticălosule!

Am fost la spital. Olivia Salem e în comă indusă.

Era singura noastră șansă de a-l identifica pe ucigaș.

Am aflat ceva legat de cuțitul lui Nicolas Remy?

Nimic. Am întrebat toți anticarii. Niciunul nu l-a văzut.

Nici reprezentanții muzeelor.

Pesemne că provine dintr-o colecție privată.

Procurorul ar putea avea dreptate.

Ți-ai pierdut mințile? În ruptul capului!

Carole Marconi, Eve Marconi, Olivia Salem.

Trei victime cu situație financiară bună și fără antecedente penale.

De ce să fi vândut o oglindă falsă și mai ales

de ce să păstreze acest secret, deși viețile lor erau în pericol?

Ceva e putred aici. Trebuie să aflăm legătura dintre ele.

Avem datele telefonului lui Eve Marconi. Ceva e bizar.

După moartea surorii ei, le-a sunat de câteva ori pe Olivia și Émilie Croze.

Émilie Croze?

Ce treabă are babysitterul lui Julie cu toate astea?

- Alo! - Nu!

Mamă, mă enervează!

Dă-mi-l! Îl împrumut doar!

Nu! Mi l-a dat mama de ziua mea!

- Ce e? - L-a rupt!

Nu, dinozaurul se confiscă!

Nu mai plânge! Fă-ți bagajul.

Nici nu mai știu ce să-mi iau.

Numai tu ești de vină.

De ce ai făcut asta? E vina ta.

Poliția!

Bună ziua, doamnă Croze. Putem vorbi un minut?

Da. Ce doriți?

Am vrea să vă punem câteva întrebări

despre apelurile primite de la Eve Marconi în ultimele zile.

Păi, Eve e mătușa lui Julie.

Sunt apropiată de Julie și era îngrijorată de dispariția ei.

- Nu știu. - Dar de ce?

Nu știați unde o ascunsese tatăl ei.

Nu, dar am avut grijă de Julie de când era bebelușă.

Așa că eram apropiate.

Pesemne că s-a gândit… că m-o fi sunat Julie.

Mamă, mă enervează!

Scuze, sunt copiii.

Îmi pare rău, aș fi vrut să vă ajut mai mult, dar…

- Mamă! - Am terminat bagajul, mamă!

- Înapoi în cameră! - L-a rupt de tot.

Nu mai plânge. Du-te în camera ta.

Nu e momentul. Du-te în camera ta!

Nu mai alerga! Ajunge! Nu e momentul.

Așa-s băieții.

I-am auzit vorbind de bagaje. Plecați undeva?

Ne mutăm în sud. Am rude acolo.

Se pare că mai aveți multe de împachetat.

Da, mai întâi îi iau pe copii.

Înțeleg.

Soțul e acasă?

Putem vorbi cu el?

Suntem despărțiți.

Am terminat?

Din păcate, doamnă Croze, va trebui să amânați călătoria.

De ce?

Sunteți implicată în ancheta unui omor. Trebuie să rămâneți la dispoziția noastră.

- E ceva putred, nu? - Da.

- Ar trebui să-i supraveghem casa. - Ai dreptate.

Și să vorbim cu soțul ei. I-ai văzut reacția?

- Da. Ceva e în neregulă, clar. - Da.

- Ce-i? - E Antoine. Vrea să ne vedem.

- Cum să-i spun despre Mickaël? - Va fi bine. Sunt sigură că va înțelege.

Ai dreptate. Voi fi sinceră. Viața e prea scurtă.

Doi polițiști supraveghează casa lui Émilie Croze.

Bine.

- Stai, Bernier! - Da?

Ce e?

Am făcut vreo prostie?

Stai, ce faci?

Viața e prea scurtă. Nu ești de acord?

Da, sunt de acord.

- Te iubesc. - Te iubesc.

Ești bine?

Da. Mă întorc imediat.

Chloé?

- Da? - Vreau să îți spun ceva.

- Și eu. - Eu, mai întâi, dacă nu te superi.

Poate mă crezi nebun.

Știu că suntem împreună doar de șase luni, dar…

Antoine, te-am mințit în privința trecutului meu.

- Cum așa? - Am făcut lucruri de care nu sunt mândră.

- Ce lucruri? - Am furat.

- Asta-i tot? - Nu.

Mai știi tatuajul meu cu M, pentru prietena mea Morgane?

Ei bine, ea nu există.

Acel M e de la Mickaël, fostul meu iubit.

Ce-i prostia asta?

Nu e ce crezi. Am rupt-o cu el.

De ce m-ai mințit?

De rușine.

Era complicat să îți explic că organizam furturi împreună.

- Te mai vezi cu el? - Nu. Adică da.

Da sau ba? Te mai vezi cu el?

A comis un furt alaltăieri și am încercat să-l acopăr.

- Îl mai iubești? - Nu.

Și de ce l-ai acoperit?

- Îți bați joc de mine. - Nu, stai! Mi-e ca un frate.

Nu mă atinge!

- Nu mai avem nimic să ne spunem. - Antoine, stai!

- Salut, Chloé! - Salut!

- Ai vești despre soțul lui Émilie Croze? - Nu răspunde.

Tot ce știu e că îl cheamă Adam Croze, are 44 de ani.

- Da? - N-are cazier penal.

Lucrează la un atelier auto de lângă Nancy.

I-am lăsat mesaj la serviciu. Aștept să mă sune.

Bine.

Unde am pus-o? Stăteam aici…

Nu pot să cred!

- Ce cauți? - Nimic.

- Ce-ai pățit? - Antoine m-a părăsit.

Asta e cererea mea de transfer.

Nu trebuia să se ajungă la asta.

Ba da. Am stricat totul.

Era de așteptat. N-avem încotro, e musai să facem apel.

- Bună ziua. - Bună ziua.

Vi-l răpesc un minut. E fiul meu.

Vin imediat, scuze!

Nu încerca. N-am să mă răzgândesc.

Da, am înțeles. Te las să-ți trăiești viața.

Ce cauți aici?

Am venit să îți spun că Chloé și-a cerut transferul.

Înțeleg.

De ce ar lucra cu mama unuia care-i dă papucii cu prima ocazie?

Trebuie să plec.

Puștii ăștia sunt enervanți. Noi ne îmbătam și ne împăcam în pat.

Nu s-a terminat încă.

- Ai un plan. - Da, dar îmi trebuie ajutorul tău.

E tot ce știu. Vă sun dacă mai aflu ceva.

Mulțumesc.

Ceva e în neregulă cu soțul lui Émilie Croze.

Am vorbit cu șeful lui. A dispărut acum patru luni.

- Putea să-și schimbe locul de muncă. - Fără să-și anunțe colegii? Mă îndoiesc.

Și tocmai fusese avansat.

I-am verificat conturile. Nicio tranzacție după dispariție.

Mehdi, localizează-i telefonul, te rog.

- Cum îl cheamă? - Adam Croze.

Nu-l găsesc. O avea bateria descărcată.

Unde a fost localizat ultima oară?

La casa de licitații. Exact acum patru luni.

Un telefon, aici? N-are sens. N-am folosit subsolul de ani întregi.

Aici e.

- Aveți cheie? - Nu.

Pot s-o sparg.

Asta e!

Duhnește!

Am găsit telefonul!

Chloé, ești teafără?

E Adam Croze.

N-are tunică sau pancartă. Nu e opera aceluiași ucigaș.

Nu ne mai mințiți, doamnă Croze.

Criminaliștii au găsit un ciob verde în gâtul soțului dv.

Nu și l-ar fi înfipt singur.

Nu înțeleg ce îmi arătați.

Ciobul de sticlă a fost analizat.

Provine dintr-o oglindă tipică pentru vrăjitoare.

- Nu vă spune nimic? - Nu.

Nici oglinda asta nu vă spune nimic?

Nu.

Bineînțeles.

Nu v-a surprins că soțul nu v-a contactat de patru luni?

V-am spus, eram despărțită de Adam.

Ne-am văzut de viață amândoi. E mai bine așa.

Ar fi uitat de copiii lui?

Știați că era mort și știau și Olivia Salem și surorile Marconi.

Era secretul pe care îl împărțeați toate patru.

N-am niciun amestec.

De ce încercați să fugiți aseară?

Mărturisiți, doamnă Croze. Se vede că vă apasă.

Dacă nu pentru dv., măcar pentru copii.

Merită să afle ce s-a întâmplat cu tatăl lor.

Copiii mei?

Copiii mei nu trebuie să afle ce fel de om a fost Adam.

A fost un iad alături de el.

N-aveam voie să fac nimic. Abia ieșeam din casă.

Dacă nu-l ascultam, mă bătea.

Așa că aveam grijă de copii acasă.

Voiam să-mi schimb viața. Am încercat, dar știți cum e.

Meseria mea era să îngrijesc copii. Nu știam să fac altceva.

Singurul lucru care îmi aparținea

- …era o moștenire de familie. - Oglinda.

Întrucât surorile Marconi știau de ea,

le-am rugat să mă ajute s-o vând.

A fost a străbunicii mele. A fost ucenica lui Émile Gallé.

E superbă. Am s-o vând fără probleme.

Ar trebui vândută cu obiectele de muzeu.

Bună idee! Vor fi prezenți mulți colecționari.

Émilie!

Credeai că nu știam de schema ta?

Plecați acasă!

- Treci aici! - Nu, Adam.

- Stai, o rănești! - Vezi-ți de treaba ta!

Adam, încetează!

- Dă-mi-o! - Nu!

Dă-mi-o!

Credeai că te-aș lăsa să pleci?

Nu! Nu poți face asta!

Să scăpăm de ea! Repede!

Adam, nu!

Lasă-mă, fir-ai să fii! Dă-te!

Nu!

Gata, s-a terminat.

- Vii cu mine. - Nu! Nu vreau.

- Nu vreau! Nu! - Vino, am zis!

Nu!

- Nu vrei să vii? - Nu!

Nu! Încetează! Ajunge.

Calmează-te sau chem poliția.

Cheamă poliția! Mi se rupe! Treci aici!

- Nu! - Vino, dragă.

Nu, te implor. Mă doare!

Adam?

Am ascuns cadavrul în beciul casei de licitații.

Carole Marconi a făcut o copie a oglinzii,

ca să puteți lua viața de la capăt.

Măcar acum știm cine le-a ucis pe aceste femei.

Cine? Émilie Croze?

Și-a eliminat complicele ca să-și ascundă secretul.

Pare evident.

Nu vreau să vă contrazic, dar nu e o ucigașă cu sânge-rece.

Aceste femei sunt judecate. Cum altfel explicați ritualul vrăjitoarei?

Nu, ucigașul vrea mai degrabă să-l răzbune pe Adam Croze.

E părerea dumitale.

Între timp, o acuz de complicitate la omor.

Plaseaz-o în arest la domiciliu, cu brățară de supraveghere.

Da, Chloé?

Au sunat de la spital. Olivia Salem a ieșit din comă.

În sfârșit, o veste bună!

Trebuia să ne fi spus mai devreme despre Adam Croze, doamnă Salem.

Era un gunoi de om. Nu îi deplâng moartea.

- Și Émilie? - E în siguranță.

Dar e suspecta principală a procurorului.

Cum?

Procurorul crede că a încercat să te reducă la tăcere.

E ridicol.

Émilie a fost prima dintre noi care a vrut să denunțe.

Prima?

Cum adică ea a fost prima? S-a mai gândit cineva să facă asta?

Carole.

O măcina că ucisese un om.

Singura ei reținere era frica de închisoare,

departe de fiica ei, Julie.

Și dacă a vorbit Carole Marconi?

- Cu poliția? Am fi știut. - Nu neapărat.

Dacă ar fi vrut să-și ușureze conștiința, ar fi vorbit cu o rudă a lui Adam.

Are rude în zonă?

Da, părinți adoptivi.

Dar nu poate fi vorba de ei. Sunt la un azil de bătrâni.

Ce știm despre părinții lui biologici?

Tatăl e necunoscut, iar mama…

MAMĂ ÎNJUNGHIATĂ MORTAL

Rahat! A fost asasinată când Adam avea 12 ani.

Ghiciți cum?

- Cu un cuțit în inimă. - Da, exact ca victimele.

Nu cumva a fost același ucigaș?

- Ce s-a aflat în anchetă? - Cazul nu a fost rezolvat.

Martorii au declarat că mama lui Adam îl maltrata.

Numai puțin. Mama îl bate, apoi moare.

Surorile Marconi și complicea lor îl ucid, apoi mor și ele.

Aceste crime sunt clar o răzbunare, orice ar spune procurorul.

Făptașul vrea să termine treaba. Émilie Croze a fost răpită.

Copiii sunt teferi, dar casa a fost răscolită.

- Nu pot să cred! - Drace!

Brățara ei electronică.

Bună idee! Mehdi, trimite-mi locația ei.

- Vin cu tine. - Nu, rămâi aici.

Caută un amic din copilărie sau o rudă care ar vrea să-l răzbune.

- Chloé, vino cu mine! - Bine.

Ești sigur, Mehdi?

Nu e nimeni aici.

Bine.

- Conform GPS-ului, e aici. - Trebuia să găsim măcar brățara.

O fi în turn?

- Nu. - Probabil că e în tuneluri.

- Bernier? - Da?

Știu cine e ucigașul.

Cine e în poză?

Vecinii lui Adam Croze din copilărie. Uite cine apare!

- Adună echipele. - Bine.

Da, Bernier. Alo? Mă auzi?

Rahat, n-am semnal.

Alo? Nu pot nici să recepționez. Ce facem?

Mai bine mergem sus. Pare important.

- Drace! Ce-i asta? - Chloé!

Chloé, ce faci? Chloé!

Chloé!

S-a dus într-acolo!

Rana pare superficială. Rezistă!

Stai, nu pleca! Am un presentiment neplăcut. Laurence!

Cine ești?

Dacă ai ști!

Am copilărit cu Adam. Eram nedespărțiți.

Ți-a zis de vrăjitoarea de maică-sa?

Ți-a zis?

Îi făcea lucruri groaznice.

Dar, fiindcă era istoriografă renumită, lumea se făcea că nu vede.

Dar nu și eu.

Am intrat într-o zi în casa ei.

Am găsit acest cuțit, l-am luat…

și am ucis-o.

După asta, Adam a fost preluat de Asistența Socială.

A fost dat spre adopție.

Și n-am mai știut nimic de el vreme de 30 de ani.

Tocmai îl regăsisem când i-ați curmat viața.

Tu și prietenele tale vrăjitoare.

Uneori căutăm degeaba mult timp, iar alteori destinul…

Proasta de Carole Marconi a venit să-mi mărturisească totul acum trei zile.

- E rândul tău să plătești. - Înapoi!

L-au ucis pe Adam.

Era un om violent. N-au făcut decât să se apere.

Îndepărtează-te de ea!

S-a sfârșit.

Am sunat deja la morgă. Pompierii vor ridica trupul.

- Mulțumesc, mi-ai salvat viața. - Nu.

- Cum m-ai găsit? - Foarte frumoasă.

- Nu, cum m-ai găsit de fapt? - Foarte curajoasă.

Încetează! De unde ai știut că sunt în tuneluri?

Nicolas Remy le închidea pe vrăjitoare în catacombele Craffe înainte de proces.

- Istorie! - Da, istorie.

Laurence Weber.

Unde ești? Bernier trebuie să ajungă și sunt singur aici.

Și ce petrecere e asta? O șampanie la 15 oameni.

Grăbește-te! Rahat.

Cred că am fost păcăliți.

Minunat!

Nu, Chloé, stai!

Eram îngrijorat pentru rana ta. Ți-e mai bine?

- Drăguț din partea ta. - Mi-ai lipsit.

Îmi pare rău pentru data trecută. Am exagerat.

- Eu am fost de vină. Nu trebuia… - Nu, e vina mea. N-am fost eu însumi.

Aveam emoții. Mă temeam că vei refuza.

Urma să îți cer mâna.

Cât despre Mickaël… Voi fi avocatul lui.

- Ai face asta? - I-ar prinde bine un avocat bun.

Mulțumesc!

Te iubesc.

- Înseamnă că accepți? - Da.

- Gata, căpitane. Au picat în capcană. - Mersi, Mehdi.

Poftiți, doamnă! Și pentru domnul…

Pentru dragoste?

Pentru dragoste. Măcar știi ce înseamnă?

- Noi, ăștia macho, suntem experți. - Te consideri macho?

N-am zis că sunt, ci că te pot învăța multe despre dragoste.

Alte cuvinte, mereu cuvinte Aceleași cuvinte

Gata, ajunge! Încetează! Nu aici.

Cuvinte facile, cuvinte fragile Ce sună fals

Nu aici.

Atât de fals

Te rog, oprește-te.

Caramele, bomboane și ciocolată

Subtitrarea: Adrian Oprea