Original subtitles

La 21 mai, de Sfânta Înălțare, hramul mănăstirii Neamțu,

mulțimile adunate acolo așteptau sosirea măriei sale Ștefan.

De la urcarea în scaunul Moldovei a lui Ștefan Vodămușac trecuseră 12

ani. În acest timp, măria s-a atrubise fără hodină la

rânduirea țării, la întărirea hotarelor și la întocmirea oștilor sale.

După aproape un sfert de veac de tăieri, cu stiiri și pojaruri, pe care le

săvârșiseră în lupta lor pentru domnie peciorii lui Alexandru cel Bun,

pământenii cunoșteau iarăși belșugul și pacea.

Sună-n mine stihuri amărâte din cartea neamului Mușatin.

Și pe Bogdan Vodă Mușat l-a omorât frate Iisus pentru Aron Vodă.

Iar pe Aron Vodă l-a tăiat Ștefan, feciorul lui Bogdan, ca să-mi

răzbun părintele.

Oare păcatul pe care l-am săvârșit...

va pune capăt pentru totdeauna învrășbirii dintre feciorii și nepoții

lui Alexandru, vodă bătrânul.

Poate acest fiu al nostru va fi ferit de durerile și frământările părintelui său.

Îmi place că-l văd, acest pecior al comisului Manole Gider.

Sunt mulțumit de ceea ce văd.

Această trudă ne va fi nouă de mare folos. Măriata, cuviosul Nicodim mai

cunoaște și o tălmăcire nouă din Apocalipsa. Am aflat-o la Sfântul Munte,

măriata. Dar sunt doritor să aflu și eu această tălmăcire. Te poftesc cuviosul

Nicodim să mi-o spui astăzi, la prânzul de la Săreție.

Cum te cheamă?

Mă-i cheamă Ionut, Maria ta.

Zis și el, Zder cel mititel.

Are câini și șoimi.

Ai câini?

Am lumina, te stăpâne.

Și mai am un erete pe care l-am învățat la prepelițe.

Așa că am adus pentru masa Mariei tale prepelițe de la noi, de la tine.

Iconistul Manuel Zder mi-a porunțit să sărut mâna Mariei tale și din partea lui

și să spun că toate sunt bune.

Și că măria sa e dorită acolo.

Ce slujbă faci, domnia ta, la Timiș?

N-am slujbă anumită, măria ta. Fără decât dau ajutorul lui Bădița Simeon.

Sunt ei pe care îl fac, sunt harmăsarii care au un arab.

Noi suntem și călăreți și doftori.

Mi se pare, măria ta, Alexandrel, fiul meu, că mi-ai cerut ajutor și prieten

pentru tine pe acest jden.

Dacă poftești aceasta, fie.

Preasfinte Părinte Arhimandrit Anfilohie, binecuvintează pâinea și

carnea, cu care nu suntem destul de vrednici, ani îndestula, dacă Dumnezeu

ar măsura pofta noastră după faptele ce să ușim.

Cu viață, Nicodim!

Poftesc să aud tălmăcirea cea nouă.

Am văzut cer de fichis și atât a arătat Calalp.

Cel călare are numele credinciosul și adevăratul.

El judecă și se luptă cu dreptate.

Ochii lui căpara focului, fruntea lui este împodobită cu cum îi împărătești.

Prealuminate, doamne!

Acel luptător pe Calalp...

E cuvântul legii nouă.

Vine vremea ca luptătorul să cheme domnii pământului românesc pentru

prigonirea fiarei care s-a ridicat asupra siminții lor.

E scris ca luptătorul pe cal alb să o întâmpine și să o lovească, părsându-i

spurcăciunea sufletului.

Ionut!

Ascult, Mariată!

Nu așa, Ionut!

Eu vreau ca domnia ta să înțelegi că te-am ales ca pe-un prieten.

Mă bucur, Mariată!

Și-ți mulțumesc!

Domnia ta, Ionut, mi-ai plăcut de anul trecut? Am văzut că ești vrednic și

cunoști atâtea locuri.

Acum, abia am așteptat să venim la Neamț.

Ca să cer să mă urmez undeva.

Am nevoie de domnia ta.

Mă aflu nevretnic de atât alaude, Maria ta.

Și sunt gata să te urmez oriunde vei porni.

Dar mai întâi trebuie să juri.

Că să am încredințare că nu va afla nimeni niciodată despre ce ai să vezi

sau ce am să spun.

Nu!

Maria ta!

E o taină atât de cumplită?

Da.

Tata nu trebuie să aude.

Că spune că bucuriile și deziniertările voivozilor trebuie să fie puține și

ascunse.

Dar eu, Ionut, de astă toamnă nu mai am pate.

De când am văzut pe cineva, Maria ta, înțeleg.

E o taină de dragoste.

Așa e, Ionuț.

Mergem departe? Nu, aproape la Nașeni.

Dacă te întreabă cineva, am fost să-mi arăți eretele și câinii. Când plecăm?

Acum. Și când ne-ntoarcem? La Sfințitul Soarelui.

Bine, Mariată.

Jupăniță Tudosia, poate să știu dacă sunteți bucuroși de o astăzi.

Acesta e prietenul meu, Ionut Jder.

Să fie sănătos!

Vă poftim cu dragă inima la masă și la hodină.

Mulțumim! Nu suntem nici prea flămânzi, nici prea trudiți.

Poftim doar să ne închinăm, jupăniței Nasa.

Ce?

Să nu-ți se pară ciudate lucrurile acestea, Ionuț.

Însă eu și tuturor de mele trăim ca într-o închisare.

Până ce se va lumina aia răscurte, așa a venit doamna.

Atunci tata poate uita de unele necazuri ale noastre și ne-ar lăsa să trăim mai

în voie.

Ce necazuri ai, Maria ta?

De ce râzi, Maria ta?

Râd pentru că dacă o să vii la curte la Suceava, precum au rânduit Maria sa, o

să trebuiască să înveți și tu bucoavne sărbească și grecească și latinească.

Și să-ți veni ca stihuri de omer.

Și atunci să vezi.

Dacă trebuie învăț, Maria ta.

Tatătuța spune că dintre toți frații bădița Nicoară, adică părintele Nicodim,

a ales învățătura. De asta s-a dus la mănăstire, ca să învețe el pentru noi

toți.

Să nu te superi, Maria ta.

Precum se știe copila noastră e o proastă și se rușinează să se

învățiseze. E teamă că o urăși de data trecută și că nu mai dorești să o vezi.

Am spus că doresc să o văd.

Postez pe Maria ta să nu se supere.

Fata-i după ușă.

Nasta!

Era dor de Maria ta.

Acesta este Jder, prietenul meu.

Aș dori să rămâie.

Rămâi, Ionut.

Îl cheamă Ionut?

Dacă nu-ți fii cu supărare, așa-l cheamă jucănița.

Lui am spus patima mea.

Ceea ce n-am auzit îndrăzneala să spun domnii tale.

Nu înțeleg de ce îndrăzneala are nevoie Maria ta.

Căci eu sunt o copilă fără apărare.

Și Maica mea e văduvă.

Și dacă vrei, Măria ta, să mă rușinezi, eu nu pot pune nicio împotrivire, fiind

un lucru fără preț în mâinile Măriei tale.

Trebuie să am îndrăznea să-ți mărturisesc, dragostea mea.

Nu rămâi să te rușinezi, nici să te iau ca pe un lucru fără de preț.

Nu înțeleg, Măria ta.

Doresc să știu.

Dacă ai pentru mine dragoste, fără asta ce preț au strădaniile mele?

Dacă trebuie cu orice chip să afli măria ta,

mărturisesc că mi-ești drag.

Însă mă rog să ai milă de mine.

Spune mamei mele și cere învoire de la votă.

Altfel eu m-a zvârl în acea fântână din care au găsit părțile apă pentru

dulcețul de trandafir. Toate se vor face cum poruncești.

Primește-mi numai dragoste.

Lasă-mă să te sărut.

Sărută-mă, Maria de...

Și m-am văzut să vin iarăși?

O să-ți trimit vorba poate prin Ionut când să ne vedem.

Dar numai noi doi.

Măriata, te rog să-i spui și mamele că n-avem aneteme.

Mă duc să-l chem.

Doar să nu poftesc să merg cu mine, că mă rog să merg să-mi poftesc.

Ia, ce poți să-ți spun, îmi supunești că-i tu dosia?

Nu știu, măriata.

Dacă nu găsesc vorbe, eu totuși aș spune că-ți sunt dragă.

Și că numai decât va să afle și vodă Părintele Măriei tale.

Rog pe prietenul Ionu să mă sațească.

Mi-e frică pe-ntunericul să-l îi pune la o daiamant.

Du-te, Ionu.

Cu bine, Mărie.

Cum te fac eu nu ca să cadă împotrivirea ei?

Trebuie să fii răbdător, Maria ta.

Poate ai dreptate.

Am însă mine o arșiță ca de boală.

M-auzi, Maria ta, că dorești să-mi spui ceva.

Da.

Voiam să-ți mulțumesc pentru...

Dulcetul de trandafir.

Şi să-ţi cer îngăduinţa de a mai veni pe aici.

Acum plecăm.

Eu m-am pregătit să-mi deţină.

Pe curând, răpâneasă Tudosia.

Ionuţă-i bărbat. Pun prin soare că vine pe drum cântând.

Să ştii, comise, că se teme.

Nu se poate, Elisapta. E sângele meu.

Nu te puduli degeaba.

Copilul e copil şi se teme.

Eu ți-am spus să nu-l trimiți.

Dumneata l-ai trimis.

Miramaș, cine mi-a rugat în fel și chip ca să trimit copilul? Ca să fie în ochi

de domnii, să se bucure de mila mării tale.

Te temea comisul?

Care să-ți fie frică noaptea pe drum?

Ai mers bine? Nu te s-a dăpat nimic. Vin aici, mânzule.

Aici, stai aici.

Văd!

Ce ți-a poruncit măria ta?

Să merg de gravă la Suceava, odată cu bădița Crista și Candache.

Bine. Du-te, Xinguide, tăi păciți de la comisoare.

După rău, culcă-te.

Culcă-te la hergelie.

Mâine vine măria sa și trebuie să fim în picioare. Ai înțeles? Înțeles, statuț.

Treci!

Lasă băiețul să se culce! Unde te duci?

Nu te supăra, comisie.

Mă duc să-i dau de mâncare.

Eu până astăzi e saptă, dar vin aici.

Medzinul ăsta nu mai este un prunc.

Nu trebuie să-l rușinăm cu dezmierdările.

Tudăuna!

Tudăuna mai asupri dumneata!

Nu mă duc la el! N-ai grijă!

Hai tu!

Cunoști obiceiul mării sale când vine voieștea a veni la Timiș?

Cunosc.

Să fii fără de nicio grijă.

Tu ce stai acolo și te vorbești, derce-miu titel!

Repede pe gheorghe tătarul ăla, frate Dumitare, vizitării cu Christa!

Să mi-l aducă la vreme aici, în tâmpinarea mării sale.

M-am dus, tătut!

Stai!

Cum facem ca să aibă și măria să puțin vânat, dacă poftește?

O să fie, tătuță, o să fie și vânat și trimit și la bădița, că este.

Gheorghe!

Dar ce-i să te faci domnia ta, jupâne simioane, al doilea comis?

Dacă măria sa are să poftească să-ți vadă soția.

Are tafle, că-ţi tot holtei şi gata.

Care să-ţi poruncească iar?

O să caută, mă supun.

Dacă-i putea.

Ce-i în stică cu mine?

Hai!

Aşa întârzi domnia ta, totdeauna avi stierile. O să pierdem alaiul, domnesc.

Să n-ai nicio grijă în privința laivului.

Uite, nu găseam brâu ăsta pe care mi l-a trimis fratele meu, Demian, de la Lior.

O să mânăm mai tare și o să ajungem la mic.

A, iată, uite ce găsită e mama!

Bun găsit, muță!

Bine ați venit! Bine ați venit! Încet!

Săru mâna!

Stai! Ce-i? Ce-i, Lazăre? Nu-i înnexul, pune-a stilistat! Foarte cât cu mărea

asta, intre numai la hergelii, îți vad în mântui!

Aici nu mai vine!

Nu mai vine, de ce emoții, mă-s?

Vai, te-mi miresc cu mâncarea gătită anume pe drumăria sa! Ce să fac?

Stai, unde fugi așa? Stai puțin! Ia măcar coșul cu claponul! Tire!

Tire! Adă coșul cu claponul, hai!

Catalanul a fost adus tocmai din Spania, măria ta, de la împăratul Haravilor.

S-a așezat într-un graj deosebit, dar scălunosul Pampil zice că acest harmăsar

ar fi năzdrăvat.

Că ai năzdrăvat nu-ți decât în basme.

Nu știu, s-a aflat, ori a scris undeva că măria ta, Ștefan, are mare noroc când

merge la război cu acest cas.

Da, într-adevăr, așa crede și măria ta.

Vai, ce bine îmi pare, dragă noră, că ai mai venit pe la noi.

E de mirare această rânduială care nu îngăduie femeilor să intre la grajdurile

domniști. Și noi ce facem acum?

Te vei nevoi să rămâi cu mine și să ne ținem de urât una alte.

Rău îmi pare, dragă noră.

Că domnia sa ne ocoliște.

Mai bine i-ar fi șezută în locul acela pe jilt, acolo unde stai dumneata, decât

să se ostenească prin soare și să stea de vorbă cu herghelei vii.

Într-adevăr, aici e locul cel mai bun.

Zupânescă, soacră, mi se pare că ți l-am luat.

Îți stă bine și dumii tale în el.

Să fii sănătoasă și să ai noroc în toate, cum ai avut cu vistiernicul

Cristea. Fii ceorul nostru.

Mulțumesc dumii tale, jupâneasă socră.

Mai ales avem amulțămilul Dumnezeu, eu și Cristea, pentru tinerețe și bogăție.

Să nu uităm însă că vistiernicul Cristea ar amulțămi și tatălui meu pentru cele

trei moșii aduse în zestre. Ar ați mulțămi și dumii tale pentru darul

vorbirii întru care-ți seamănă.

Dragă-nor, tinerețele și bogățiile trec.

Darul despre care vorbești dumneata?

Rămâne până la pătrâne.

Este adevărat și se vede asta.

Poftește, măria ta!

Jupânața mea, comisoarea Elisaptă, te roagă să guști o firmitură din bucatele

pregătite anume.

Da?

Iată-l și pe acel fecioar pe care îl cheamă Ionut Ster.

Întocmai, măria ta. Ai aflat, comise, că am poruncit să fie adus la curtea

noastră? Ne bucurăm de mila mării tale.

Jupâne Simeon Ster, ești domnia ta bun să-mi spui pe cine ți-ai ales?

Am poruncit să te găsesc însurat.

Și eu sunt mâhnit, mărite doamne, că fiul nostru cel mai mare n-a pus cununa

de mire. Este vreo pricină?

Te văd vrednic în toate, Jupâne Simeone.

Aș pofti să-mi plinești această poruncă noastră. Măria ta!

Cu greutate fac ceea ce ai poruncit numai două tagme de oameni. Care-i

jupânea al doilea, Comis?

Întâi ostenește-te și-mi toarnă vin. Fii cu parul meu astăzi. Ia credința și apoi

umplem cupa.

Să afle jupânea asta iubisapta că ne-am bucurat de claponul ce ne-a trimis.

Măria ta!

Și care sunt acele două tagme de oameni de care vorbeai, jupâne simioane?

Îi găsesc cu greu soția cei care sunt rânduiți de Dumnezeu să fie stăpânitorii

noroadelor.

Ai dreptate.

Și care e a doua tagmă?

În tagma cealaltă, Maria ta, sunt acei mișei ca mine, cărora le-a fost străpuns

inima în tinerețe și acum urăsc partea femeiarcă.

Bine, comisar doilea.

Mi-a plăcut ce mi-ai spus.

Dar să știți, voieri dumneavoastră, cam în două aceste tagme îți pot găsi

leacul. Numai să binevoiască să și-l caute.

Leacul se află.

Așa e, măriatul.

Uite de pic de vișiericul Cristian.

A ales carea cea bună a vieții. Nu-i așa vișierice? Da, măriata.

Știu că stăpânului meu...

E cunoscută suferința fratelui nostru și de aceea măria ta se milostrivește să-l

ierte. Tacma aceasta măria ta nu mai poate avea dragoste decât către domnul

său, ceea ce este bine și folositor măriei tale.

Comisul al doilea are soție, datoria sa, și prunci, cai, aceste minunate

dubitoace pe care Dumnezeu le-a dat domnilor ca să găsească în ele

repeziciune, desfătare și putere.

Sunt mulțumit, jupân Manole, de acest fiu al dumii tale.

A moștenit limba dulce de la jupâneasa Elisabda, nu?

Asta numai decât, măria ta.

Boier Cristea, să te înfățișez dumneata cu jupâneasa și cu fratele dumii tale

cel mic la curtea noastră. Cam ați da o poruncă.

Bine ați venit!

Bine ați venit! Bine ați venit!

Bine ați venit!

Bine ați venit!

Pâinea, dă-mi lească, e amară. Panamina, ți-a zis să îmi ducim cu vin?

Dumneata care îl însoțiești pe Alexandre în vodă la toate petrecerile, n-ai avea

de ce te plânge, jupunecriuă.

Asemenea uic și asemenea vin. Nu găsesc eu pe acolo pe unde merg de la o vreme

cu stăpânul meu.

Vă duceți departe?

Nu mă ispiti, panamina, că locul unde mergem noi e chiar lângă hotarul Ișesc.

Și ar fi primești de pentru Alexandrel. Vă dăți dacă taina asta îl prinde prea

mulți orei și prea multe urechi?

Dacă e o taină.

Panamina!

Panamina!

Cristian cu Cristian și jupâneasa

aici.

Se pune un spiernic și tocmai am poruncit să să fiarbă la cuhnie băutura

aceea turcească care se cheamă cafea. Mi-am adus-o pe bani grechi, tocmai de

la capa, niște neguțători armeni. Dacă poftiți, vă pot aduce și domniilor

voastre, până să-i gătesc odăile.

Dar ce e aceea cafea?

Sunt niște grăunțe în care se prăjește și apoi se pisează, se macină.

Aflați, domniile voastre, că această băutură este o linciureală străină de

care n-avem grebință.

Cum părinții noștri au băut cafea, nu o să dăm nici noi, nu?

Eu zic să o vedeți măcar. Și să o gustați mai întâi și mai întâi.

Adă-ne și nouă să gustăm din această băutură, jupâne Iohan.

Sunt uneori așa moldovenii noștri că li greață de strai de la alte neamuri, de

mâncare străină, de băutură străină, dar alții vin la noi și nu se mai satură.

Fara mine, boierii noștri sunt însătați și împometați după aceea pe drum.

Să au nevoie de odei curate și astăluturi proastre.

Ai aflat locul unde se duce Alexandre, îl văd? Știu doar că se află lângă

hotarului și... Peste poate afli mai multe de la Ionut și de a noului

tovarăși de petrecere.

Să trăiți, excelberi și anglei! Hai să trăiți, boieri dumneavoastră! Să trăiți,

frumușilor!

Văd că ești boier cu fal și vă dă să uite la domnia ta ca la un odor de mare

prins. Haide, palma la babă, să-ți găsescă cu ghioc. Haide, palma la babă.

Hai, lasă, lasă, hai, gata.

Aoleu, frumoșața lumea. Am la soare, mă poți uita. Dar la domnia ta, văd. A,

frumoșața, o maică. Piu, piu, piu, piu, piu, sanu-te de uciu, Carlinu.

A, să-ți găcească baba în palmă, Maria ta! A, dă-mi toate ce palma, frumușață!

A, câți parmați sunt pe lume!

Toți se uită la farmecele tale!

Eu pot lega pe cel pe care îl dorește.

Azi îl am, baba. Nu-i nevoie, că ce-s soțul meu?

Aoleu, frumosule, chitarosule! A, pune-mi bani la baba la ghiop! A, mânca

-ți așa șotișorii mele frumoși!

Apune să-ți găsesc noroc!

Ia!

Ia!

Aștepți o veste, vestișoară! La vreme de sară, jucânuță, dragi! Rochile țile noi

de la Lio!

Hai!

Hai, mă pune un balambabă la tău!

Hai, hai, hai!

Pa, ule, ginele!

Cine ești, domnia ta?

Eu, cinstită vistiernică, sunt sluga domniei tale, Dumitru Criva, cel mai

umilit medelnicer și oștean al mării sale.

Ai poruncă pentru mine de la măria ta?

Poruncă-i să duci chiar dumneata ta mâine de la curte pe noul slujitor al

lui Alexandrel Vodă, pe care-l văd să o simți și pe care-l poftesc să-l încineul

cică în sănătatea stăpânului său.

Du-te, Ionuț!

Nu te rușine așa, până eu nu-s. Pana Mina-i prietena noastră.

E cam sfios.

Îl duci măriei țară, Alexandrel?

Credelnicerilor le place mai mult vinul.

Deci, fărașii ăștia...

Asta

e o învățătură mai bună decât a dascălor de elinească.

Asemenea, învățătură ăștia ar dori și ale Sandrel Vodă.

Acuma suspira dupa una inalta si balana, care sta departe la Ionasem.

Iisus, n-ai!

O sa faca cale batute pana acolo!

Fii binevenit, cinstite visiernice!

Mă bucur că ați îndeplinit porunca și ați adus la curte pe mezinul domniilor

voastre. Pe bucuria lui Alexandrel Vodă.

Măria ta, știu că ești grăbit să rămâi singur cu Ionu, dar fii îngăduitor și cu

noi și rostește două vorbe de mulțumire acestui cinstit visiernic care l-a

însoțit pe slujitorul mării tale.

Mulțumesc, visiernice!

Mulțumirea cea mai umilită e de partea mea.

Astăzi e o zi tare grea pentru măria sa.

A sosit o solie tătărască.

Părintele Martinian și meșterul Antonio, care îi strădesc Sfânta Mănăstire Putna,

să-i fac zugrăvelile.

Cinstite vistiernice! Da, părinte!

Îngăduie-mi să-ți dau un sfat filozoficesc.

Femeia frumoasă și punga plină, cinstite vistiernice, nu-i bine să le arăți.

Să nu ia aminte răi.

Vă pofteste de grabă, Maria sa.

Mulțumim solilor pentru cartea pe care ne-au adus-o de la stăpânul lor,

slăvitul Mengli Ghirai, hanul tătarilor de la Crân.

Jupune Vlaicu, binevoieste anotămățiu.

Noi, Mengli Ghirai Han, soarele și stăpânul lumii, cel mai slăvit dintre

toți domnii hoardei de aur, adevărat urmaș al lui Ghinghis Han și Batu Han,

îți scriem ție, Ștepan Voivod, de la Moldova.

Să știi că ticălosul de mamac, peciorul haipii, cel care și-a reputuros să-l

lași dincolo de Volga, vrea să iasă la lehia-ndobândă.

Și să mai știi că noi vestim și pe Kazimir, craiul de la Lechia, să-și

gătească și el castelanii și oștile.

Îți dorim de la Allah sănătate și izbândă.

Folii să fie răsplătiți pentru vremnicia lor.

Poate Mamac o să-și îndrepte hoardele în altă parte.

O să izbească în noi.

Îl aștept.

Poștile noastre sunt acum întocmite.

Mamac Han însă e la porunca lui Mahomet Sultan.

Mahomed își poartă acum oștile prin Dalmatia, după care va veni cu toată

puterea asupra Moldovei.

Vom fi singuri în fața necredincioșilor.

Avem făgăduielile domnilor și crailor din prejur. Vreau să văd auzi și pierd

cu rândul să-i mișcare!

Vorbele și făgăduințele nu-mi folosesc dacă nu-s sprijinite de oși!

Să repedim sol la Cazimir Crai!

Să-i dăm de șire primejdia!

Măria ta, Craiul, are cu noi legământ!

Să plece în lehia cu cărți la Casimir Crai, boierii noștri Stanțiu și Pascu.

Vom trimite încă o solie la Veneția și Roma.

Vistiernicul Crist a sosit?

Vistiernicul așteaptă de mult, slăbite stăpâne.

Vestește adunarea boierilor la spate.

Și să poftească vistiernicul Crist ajut de el.

Maria Tânăr.

Părintea Antimofie, vină lângă mine.

Cunosc ceva despre purtările coconului domnesc?

Cunosc.

Sunt flat față de unele fapte ale lui Alexandrel.

Am şi eu destul asupra sufletului meu.

Acest nicunos trup se desfătează uneori.

Măria ta, noi te-am dezlegat de aceste păcate.

Bine

-ţi

venit!

Poftesc să vă trimit îndepărtate locuri.

La Veneția.

Vistie între Cristea.

Doresc să aflu ce gânduri au talienii. Dacă vor sau nu, să ne sprijine cu post,

cu bani și arme.

Te sfătuiesc să-ți faci prieteni printre nobilii venețieni dumneata și frumoasa

dumitare pâneasă.

Și să mă vestiți de îndată ce aflați ceva.

Pârcărabul Vlaicu...

Vă va spune și vă va da toate cele de trebuință.

Vom face-n tocmai, măriată.

Mergeți sănătoși.

Poftesc Măriei tale bun sospit, însă copila noastră nu se simte bine de

câteva zile. Ce are?

Suzirea Măriei tale mă face sănătoasă. Nu putem ști ce are. Uneori are arșiță.

În unele nopțe doare capul și nu poate dormi.

Îți este într-adevăr mai bine?

Mă aflu cu mult mai bine, Măria ta.

Să mergem, Mariată.

Ionut!

Trebuie să-ți vorbesc înainte de a pleca.

Poate tot vei cugeta măria ta la sfatul moldovenilor noștri.

Că la casa prietenilor e bună întrevieră.

Mulțumesc, jupăneasă.

O să mă gândesc la asta.

Te rog, întoarce-te.

Păcat că nu e sănătoasă copila domnii tale.

Sezi.

Vezi, Ionut?

Toate jupănițele ca ea doresc unul de voievod.

Noi, spre capetele încoronate, avem altă rând de ea la vieţi.

O femeie schimţită de apropierea, domnule.

Pe cât te înţeleg, domnii tale nu mai e dragă jucăniţa noastră.

Ba mi-e dragă.

Să-i sunt bolnav din prietena ei.

Poate că doar o doreşti, Maria ta.

Dar nu mai s-o coteşti aşa ca pe-o împărăteasă, ca să te vesteleşti numai

la vederea ei.

Ascultă, Ionuţ!

Domni, ești un prunc de la Timiș.

Eu am avut și alt zascăl decât pe cei ai mării sale.

Și cunosc această... dulceață, are preț de o clipă.

Dragostea e lunatecă.

Descrește și crește.

Când o fi lună plină și s-or coace zarzărele, o să vin să culeg rodul.

După făgăduinta ce am avut.

Să mergem.

De ce zăbovește până la acest ceas coconul domnesc?

Măria ta, Alexandrel Vodă-i pe drum cu slujitorii săi.

Ne-a dus de știre un alergător al nostru.

Pune-ți pe cețile pe Hristos și să mergem. Că așteaptă mulțimea.

Ridicați-vă!

Vimeriților din cealaltă țară românească!

Ați venit la Moldova prigoniți și sărăciți de nedreptățile turcești, de

brădalnicii smailiteni!

Iată!

Rimit acest uric și danie a domniei mele!

Vă dau acest pământ vouă și urmașilor voștri.

Faceți sat, încideți iar și să fiți ai Moldovei care vă dă

pâine și milă.

Aici sunt scrise votarele în vechi.

Să le stăpâriți sănătoși și să le apărați.

să-l bate cu toiagul pe coconul domnesc, ca să-și aducă aminte mai târziu de

hotărârea domniei mele.

Că vezi acest hotar și printre lacrimi.

Și să ții minte tu și urmașii urmașilor tăi.

De hotarul pe care noi l-am hotărât.

Al dată, rogu-te, măria ta, să nu mai zăbovești.

Botezatule, pregătește-mi calul de drum. Mă repet până la Ionașeni. Tu așteaptă

-mă la han la Ioharuș. N-ar fi mai bine să vin și eu.

N-avea nicio teamă.

Jupun Iohanti. Da.

Cine sunt acești oameni? Sunt niște neguțători de ceară de la lui Ion Jupun

Ionut.

De ceară?

Da, de o ceară anume.

De culoare verzuie, care nu s-a plănit nicăieri pe lume, fără decât aici, la

noi, în țara Moldoviei. Ce doriști de Jupânu? Eu n-am auzit de asemenea ce

arăt. Vreau niște merinde pentru drumul.

Unde ai fost?

Jupânu îți aduce știre de la Maria sa Alexandrân.

Dori să știu dacă nu-i supărat pe noi.

Nu-i supărat, jupânea fătută.

Atunci sunt liniștită.

Mama, lasă-l pe Jupânu sărăt, să fie abia descălecat.

Mai bine pune o gustare pe masă vrednică de un drumestrudit.

Pe urmă vine rândul veștilor când vă malcătui tu străi sfată.

Bine, fac toate astea cât îi bate din palme.

Dar vă poftesc să nu începeți judecățile divanului fără mine.

Eulă, nu avem decât puteva clipe până se va întoarce iar mama.

Și trebuie să te vedeți ce să-i spui.

Că Alexandru îl votă, vrea să-l ție cu modul ce am cu sănătatea. Și că nu

târzie vreme, Maria sa va veni.

Ai ce v-am să spun după ce v-o vin m-anoi tăi?

Nu te pot întruna, Ionuț.

Ce v-a spus de mine?

Spune.

Da, Ionuț.

N-avem vreme.

Uite, dacă mă strig la mama, eu nu pot decât să mă ascund sub brațul tău.

Atunci vorbe.

T-a întâmplat ceva? Ai nevoie de mine?

Am nevoie de tine, Ionut.

Știi?

Câteodată mama crește singuranța. Și uneori când e frică, mă cheamă.

Și?

Da, dar într-o noapte mama a strigat.

Și-a spus anumite lucruri.

Ionuța m-a ascultat fără să vreau.

Și m-a cuprins o spaimă.

Era vorba de oameni străini care amenințau viața lui Alexandrel Vodă.

Închipuieri și vise. Nu, nu, nu.

Nu, Ionuța.

Așa am crezut și eu.

Băgând însă de seamă că mama tine a strâns taina, am cercetat cu firecene

despre niște trimis de la neamurile noastre din Lehia, care vin din când în

când aici să aducă rest.

S-am înțeles atunci, Ionuț, că cele spuse de mama în somn sunt adevărate.

Cred într-adevăr că este primire pentru stăpânul meu.

Cred, Ionut.

Mai ales că între acele neamuri ale noastre din Lehia, să-i fi fugar de la

Aron Vodă, care, după cum te știe, sunt guzmani ai domniei.

Ionut, ultima oară mi-a fost frică că peste noapte o să dormiți aici.

Mai ales că mama fusesc neștiințată de venirea lui Alexandrel Vodă.

Tine, dinsuția, v-ați fi putut să o închințeze pe jucăneasa tu, Dorfia.

De venirea noastră. Și eu?

Câteodată se oprește la noi în drum spre Alehia și ține sfat cu maică mea.

Una nume... Iohan Rosu.

Nu înțelegi ce legătură are Iohan Rosu cu neamul, le supune, se Tudofia din

Alehia.

Ieri au poposit a ei spăinind din Alehia trei călăreți. Mama spunea că-s

neguțători. Neguțători de ceară?

Asta nu mi-a spus.

Nu mă tem atât pentru stăpânul tău, cât pentru viața ta, Ionut.

Doamne, fură-mă, du-mă undeva de aici, să nu mai am spaimă.

N-aș sta cât sunt în slujba domniei.

Nu te pot fura.

Ionut, atunci vii singur. Ori dacă vine Alexandre și să nu-l lasă noapteze aici,

ori mai bine ar fi să nu mai veniți o vreme.

Nu pot.

Dacă-mi porunțesc Alexandrel Vodă să vin cu el aici, trebuie să mă supună.

Atent de viața ta, Ionuț. Ionuț, fără tine mă prăpădesc în clipă. Marta!

Și se poate să-ți baime în aluciri visuri.

Dacă e adevărat ce mi-ai spus, atunci într-adevăr îi primești.

Cu plâng de maiare.

Să-ți spunem dacă pot fi la fel de fericită și săptămâna viitoare.

După ce trecem dealul, noi ne oprim aici.

Aici e gardul.

Aici ceairul.

Aici e grajdul lui Cătălan.

Calul se află închis într-o despărțitură, mai în fund.

Aici se poate pătrunde.

Dar cum luăm noi calul când toți îl întorii, roiesc în jurul lui?

Numai să ajung cu la el să-i pun jungherul la gâtică.

Boierul Mihu dorește pe iră lui Cătălan.

Iar ce spus un vrăjitor că norocul vă dă Ștefan ar fi cal la acesta? Zice că ar

fi nezdrăvan.

Vă poruncesc să fiți înțelepti. Nu se află cal nezdrăvan decât în poveste.

Am să-i dau o pălitură cu zunghiul lui Catalan și acesta o să cadă.

Asta e.

Voi dați nevala aici ca eu să pot pătrunde la locul știut.

Se poate?

S-o cod ca se poate. Ei, dacă se poate, atunci, până răsare luna, noi trebuie să

fim departe.

Mă ia, dragul mami, și o plățintă caldă.

Lasă o dată băietul în pace, Elisaft. Că de două zile că s-a întors, Isofea crede

să te-a plăcit.

Lasă să se-nvestuleze aici, sărăcuțul. Că la Liov n-are cine-i purta de grijă.

Este înădejde ca șeciorul nostru Damian să facă nuntă, după cum îi se arată mie

în vis, în unele nopți.

Are să fie și asta.

Poate la primăvara viitoare, muță.

Am găsit o fată de negutător Lidvan de la noi, de la Liov.

Încă nu ne-am înțeles din zestre.

Ai de mine, dragul mami, să nu mi-aduci noră de străinătăți, să trebuiască să mă

înțeleg cu ea prin semne.

Mai mi-are rușinea.

Vină, băiete, hai la treburile noastre.

Aici? Aici.

Haide.

Haide. Haide. Acum.

Ajută-ne, Maică Prețită.

Ajută-ne.

Nu te prindi cu gogolea, ca nu te urciti!

Lazare, va locu!

Ai știut că-l vin?

Am știut.

De asta ai spus calul?

De asta.

Așa mi-a fost soarta.

Să dau peste un vot mai mare ca mine.

Văd că necuțătorii de la Moldova au și alte treburi în țara aleșască. Cum

îndrăsnești, nemernicule! Hai să plătești cu capul! M-a prea cinstit e

comise. Hai să mă lași, Slobot, să mă duc la treaba mea. O să te petrecem până

la gândele măriei sale.

Duceţi-l la foc, să-l încărţim o leacă! Eu nu mă tem nici de slăcările genii!

Când voi spune un lucru pe care îl ştiu numai eu, ai să mă laşi slobod!

Scoteţi-vă locul! Să-i vedem ochii!

Unde sunt neguţătorii de ceară? Nu ştiu! Au plecat în drumul lor!

Dar de ce ești așa de mânior? S-a întorc Alexandrel Vodă?

De unde?

Din drumurile sale.

Știi dumneata mai bine. Și dumneata de unde știi unde e Alexandrel Vodă?

Ce-i de mirare că știu drumurile cu comului domnesc? Am aflat de la domniile

voastre. De la mine n-ai aflat nimic. Atunci de la Meden Ceru Crivăț.

Ori de la domnia sa, ori de la domnia ta. Nu-i tot una? Și de drumurile astea

au aflat și dușmanul lui Vodă din Lechia.

N-am spus nicio vorbă.

Mă jur pe sufletul meu. Mă jur în fața lui Dumnezeu și-mi fac cruce.

Dumnezeu care ne aude și ne vede că nu e nimic din ceea ce poate crezi dumneata.

Știi ce cred eu?

Să mărturisești tot ce știi.

Femeia ticăvoasă.

Bătățatule! Stai!

Vai de mine, jupâne în uți! Asta-i plata dumneavoastră pentru prietenia care ți

-am purtat?

Te-ai îmbrăcat de drum?

Jupâne! Iocan!

Să mărturisești aici pe loc.

Ce treabă ai la Ionășeni și ce-ți faci cu jupănea asta tu doar chiar? Doamne,

Dumnezeule, dar ce-ți-au venit domnii tăi să ne scoci și să ne apoznă?

Noi suntem credincioși de lumea ei domnii. Lasă tânguirile!

Iar! Nu! Spune-mi tot!

Spune! Eu nu am nicio vină.

Fie-ți milă de mine!

Îmi primești de viața lui Alexandrel Vodă?

Da. Spune!

S-a pus la cale o capcană la Ionășeni.

În noaptea asta.

Și? Atâta știu!

Jur pe Sfânta Fecioară!

Botezatule, leagă-i strapă-mi pe-amândoi!

Dacă nu mă întorc până-ntorc, să dai de veste postelnicului Joara!

Să trimită oameni după mine la Ionosel!

Slujitorul Mărie, tare Ionut!

Spune, Măria ta, a ajuns cu bine? A ajuns cu bine și acum hodinește!

Pregătește caii, plecăm!

Ce fac cucoanele? Ce să facă?

Nu știți cum sunt femeile? De cum le-a văzut pe Măria ta, jupănița noastră s-a

îmbolnăvit ea! Am poruncă de la vodă să-l duc pe cucon la dânsul!

Trezește, slujitorii! Să pună ceile pe cai, plecăm!

Măria ta!

Măria ta!

Măria ta!

Scoală-te și ieși!

Slujitorii sunt gata!

Plecăm!

Ce este? Ce s-a întâmplat? A aflat tata ceva? Măria ta, am să sun pe drum!

Îmbracă-te! Să nu mai se pofim o clipă!

Slujitorii sunt gata! Grăbiți-vă!

Ionuță!

Ce s-a întâmplat?

Nu te teme!

Am venit să le iau pe Alexandre!

Nu mai pot, Ionuță!

Mi-e frică!

Acum sunt cu adevărat bolnavă!

Aterapia a scăpat de el!

Nu plec cu mine, Ionuț.

Așteaptă-mă, nu-ți fie teamă.

Ai încredere în mine.

Că n-aprindeți nicio păcrie!

Ionuț, ar trebui să ne număm rămas bun dragat. N-avem vreme, măria ta. N-avem

vreme.

Apoi cum să te arăt în fața mării tale, juponetele, încă mă știu.

Se vede treaba că jupând Damian, care le știe toate cât se întâmplă în lumea

asta, n-a aflat că pe lângă înjunghierea lui Catalan, boier Mihu mi-a mai dat o

înfărcinare. Care?

Să luăm de loc pe Alexandrel Vodă ca să scoată boier Mihu averele de la Moldova

popite de Ștefan Vodă.

Așa că în noaptea asta oamenii mei prind pe coconul lui Ștefan Vodă la Iunașei.

După câte știu cu Alexandrel Vodă, se află și mezinul domnilor voastre.

Așa că am zăloc bun de schimb.

Domnia ta mă-s lobos pe mine și eu ți-i dau pe dâns.

Îi caut, că n-areți din urmă!

Pară a fi mai mulți ca noi!

Maria ta!

Neapasă o primește!

Dumneata Coman!

Treci înainte și cere ajutor la primul stat!

Iar noi să căutăm loc de apărare! La deală, Maria ta!

Cine poate îndrăzni să se atingă de mine? Să mai găsesc oameni fără rușine,

măria ta.

Cum am aflat, am venit într-un timp soare să te scap de la pierdării.

Dumnealui, privă-ți, medelicer, ce-ar putea aduce aminte de raiul nostru de la

târgul Sucevei și de ispita șarpelui de acolo.

Atunci înseamnă că nu-i porunca măriei sale, părintele meu.

E tot porunca măria ta, pe care nu se putea frulepă de la mine.

Cum se poate una ca asta?

Lubert!

Ai să dai seama de cele săvârșite.

Muțtră-mă, măria ta!

Dar să nu-mi iei capul că vreau să-l pun pentru viața măriei tale.

Ascunde-ți cai!

Socot eu acum prietenul Ionuț, că se dovedește încă o dată lumii care-i

pricina nenorocirii bărbaților.

Zder, îți poruncesc lămurire de tine.

Poftim pe măria tale ca Dumnezeu să se le aprins!

Avem porunca să nu-i se pizinoiască micostrăgăciune!

Dacă nu se supune, noi nu răspundem de viața măriei tale!

De unde știu eu că cele ce spui nu sunt șelățiune?

Sau capcană?

Dacă nu mă crezi cu omise, străpunge-mă!

Lasă-l!

Jură-te!

Mă jur că-ți spun adevărul!

Mă jur pe sufletul meu!

Pe județ îl înfricoșa de la împlinirea veacului.

Acum mă crezi?

Te cred.

Nu mai putem întrizea nicio clipă.

Că dacă n-ajungem la Ionășeni la vreme, acei copii bezmetici se pot prăpădi.

Iartă-mă dacă ți-am greșit cu ceva.

Dă-ne porunca, să iasă înainte artafii care avem. Mai încolo e o râbă, în

spatele nostru, poate că se ranime.

Spreștiți oamenii, Gogolea!

Atanasie pune trupa la gură și cheamă oamenii din râpă!

Fune-le că a venit Gogolea!

Să lăs de armele jos!

A venit Gogolea!

Stați!

Împriveniți încheiața lui Gogolea!

Înapoi! Înapoi!

Puși, lașule!

Stai! Nu te ajut până!

Stai!

Stai!

Ionuţi! Bădiţă!

Bădiţă, Simeone!

Ai fost cu dreptate, Gogolea.

Mână-ţi oamenii la hotar!

Ca să te las lovot.

Maria ta! A venit bădiţa, Simeone!

Atanasie!

Ia-ți oamenii și porniți prehotat! Vă ajung din urmă!

Comise Simeon, să știi că ai în mine un prieten.

Cer iertare pentru graba cu care trebuie să mă îndepărtez de la luminata fața

mării sale Alexandrel Vodă.

Iar alergătorii primește ei să repadă la satele de la hotar vestire că vitele,

pruncii și muierile să se ducă la dăpor sub codru.

Bărbații să nu cuteze a umbla în altă parte decât în tabăra știută și care le

-a fost poruncită de dregători și de capitanii răzdecilor. Altfel să nu

faceți frug în nebodă. Înțeles, Maria ta.

Iar domnia ta, capitane Hărman, să pui rânduială la tunuri și puntele. Ne-au

sosit 40 de care, le-a adus Damian Sber de la Lio.

Tătanii au intrat în tată! Pe pădure, oameni buni! Haideți!

Nu-ți intrați în pădure!

Ai mai repede?

De gerilatul tine!

Săriți cu toți! I-au dat poholdelor!

Nu te duce, tu doruț! Nu te duce! Nu te duce!

Aștept părerea!

Oștile sunt ascunse privirii. Așteptăm poruncile măriei tale.

Steagurile de răzeș ale lui Bode se împingă încoace din spate.

În valea asta o să-i prindem ca într-un voroc. Da, mărie.

Călărimea lui Radu Gangur îi va lovi din față. Am înțeles. Călărimea o să-i

zbească în lături. Iar gloata le va taia calea.

Puștile capitanului Herman le vom așeza acolo.

Așa vom face măriata.

Pulbere aveți destulă? Da.

Mă bucur, comiste Manole, că te văd alături de noi.

Împreună cu feciorii domniei tale, care mă slujesc cu credință.

Dar mezinul tău, cinstite comise, e încă un copil fără minte. A fost primejde

pentru viața lui Alexandrel Vodă!

Să mi se înfățișeze vinovații!

Asta-i răsplata străduințelor și dragostei mele?

Maria ta, iartă-mă. Trebuie să te iertăm, Alexandre,

pentru că ești copilul nostru.

Vrednicule slujitor, pentru fapta lui ascunsă și prefăcută, te cuvine să luăm

acestui fecioraș capul.

Dar îl lăsăm pentru vrednicia tatălui și a fraților săi.

Însă vă poftesc, omii, să-l țineți o vreme la ispășire, așa cum și noi vom

face cu fiul nostru.

Spune-o, Nuczer, care sunt acele ființe care au ademenit pe Alexandrel Vodă?

Măriata.

Jupâneasa Tudosea de la Ionășeni.

şi copila ei n-asta.

Când ne-ntoarcem, să mi se-nfătiseze cnegina cu jupăniţa ei.

Peste poate, măriata!

Polăcarii noştri au dat vestire, cătătarii au ars Ionaşenii, iar pe

jupăneasă şi copila ei i-au dus roabii.

O sânda noastră le va ajunge pretutindeni!

Măria ta, tătarii se-a plopit de gura băiei.

Vornicul Bodea-i mână din urmă.

Sunt mulți, măria ta.

Mi se pare, Mionuț, că treci într-o atlasujbă grea.

E coiți negri sau căprui?

Trebuie să ofter și eu slujba și suferința asta.

E ca vărsatul negru de care nu scapă nimeni.

Dacă ești încubin, neval mașac, că te martărăsești părintului Nicoghe.

Urmă-mă!

Mai bun, mă, m-am atât de fericit.

Să tariți aproape de gura băiei.

Au bătut asupra mea valuri.

Și nu m-am clătinat.

Au detunat treșnete și-am rămas ca de strâncă.

N-aveţi de mâncat!

Plăteşte-le, Doamne, după faptele lor!

Bucul să vă ardă!

Ceapa să vă lege!

Îngenui! Să nu vă ajungă acasă decât numele!

Prapul şi scrumul să se-nleagă din voi! Vindicaţii!

Să nu se atingă nimeni de ei.

A sosit o solie tătărască, măria ta.

Unde ți-a stăt până azi?

Vai, jucânele, Ionu!

Vai de zilele noastre!

Pe jucânița asta!

Au luat-o tătarii și au dus-o!

Departe, la târgul cel mare de rob de la Oceacov!

Oceacov?

Vai, Ionu, unde vrei să te duci? Aduc să caut, vă ziceți-mi eu!

Nebunule! Unde să te duci? De ce să o cauți?

Nu știi că aici, în Moldova, o așteaptă pe jucânița asta?

O sândă al vodă?

O sândă a nastei și o sândă a mea!

Ascultui, Ionuț!

Astăzi, când l-ai prins pe fiul lui Mamacan, am socotit că ți-a izprăvit

ucenicia și a intrat în îndul bărbaților!

Și eu ce să fac acum, vă ziceți?

Comiție, signor! A poruncă la Voricul Bode!

Solie de la stăpânul lumii, slăvitul Mamachan, împăratul împăraților.

Solia dorește să le dau prinșii și pe fratele stăpânului lor?

Da! Și mai dorește să le dau și pe vețorul stăpânului lor? Da!

Și nu vreți ca ei să fie judecați pentru răutățile pe care le-au săvârșit pe

pământul țării noastre?

Acesta e un drept al lor de război de la Genghis Khan și Batuhan!

Aveți deci dreptul să-mi tăiați și să-mi jepuiți norodul!

Să v-ați jocorit muierile și să furați copiii? Avem! Să vă supuneți stăpânilor

lumii! Cu toate acestea, muierile cărora le-ați ucis toții și le-ați furat

pruncii, au ridicat glas mare și blestem grozav, dacă nu vă judec, ca pe niște

răufăcători ce sunteți!

Pe fiul Hanului îl jertesc pentru pruncii Moldovei!

Fie-ți las viața!

Ești fratele marelui Han!

Poate cândva ai să iei tronul!

Poate și zilele!

Să ții în minte tu și neamurile tale că în vecii vecilor cine vine la noi cu șap

și trupie, așa va fi primit!

Iată răspunsul pentru împăratul împăraților!

Să te-mplinească o sânda!

Apropiați-vă, prieteni!

Dacă aveți o dorință, mărturisiți-o!

Căci astăzi e ziua voastră, vitejilor!

Măriata, îngădui-ne să plecăm după mezinul nostru!

Ionut e fugar și socotim că-i în mare primejde, măriata! Un copil care leargă

după neluca lui!

Măriata! Ne pare rău că ai intrat în astfel de primejdie!

Un oștean tânăral nostru întru care noi aveam nădejde pentru mai târziu!

Dați carte domnească comisului Manole și veciorilor săi ca să se poată înfăzișa

oriunde la dregătorii noștri.

După ce îl prindeți pe acel fecioraș besmetic, aduceți-mi-l ca să-l cert eu

și să-l iert.

Vrească Măria ta să-i facă bună!

O stângi și fac în prudreptate și credință!

Viruința de astăzi ne-a fost dată ca să ne putem bucura și mai departe de rodul

muncii noastre!

Neamul nostru românesc păstorește slobot și seamănă de veacul această glie

fără să asuprească alte seminții!

Să se știe!

Că celor care vor cuteza să ne mai calce țara, aici le vom săpa mormântul!

După grindina și pojarul care ne-a lovit, să ne ștergem lacrimile

și să ridicăm iarăși în soare holdele și așizările noastre.

Apoi dator cântem să vegem!

Că s-a apropiat ceasul încercării celei mari, când va trebui să doborâm fiara

ismailiteană care ne amenită cu robie.

În voi mi-e rădejdea și puterea, căci voi sunteți semelii acestui pământ.