All language subtitles for Una.Terapia.Di.Gruppo.2024.1080p.WEBRip.x264.AAC5.1-[YTS.GG - YTS.BZ]-ro

af Afrikaans
ak Akan
sq Albanian
am Amharic
ar Arabic
hy Armenian
az Azerbaijani
eu Basque
be Belarusian
bem Bemba
bn Bengali
bh Bihari
bs Bosnian
br Breton
bg Bulgarian
km Cambodian
ca Catalan
ceb Cebuano
chr Cherokee
ny Chichewa
zh-CN Chinese (Simplified)
zh-TW Chinese (Traditional)
co Corsican
hr Croatian
cs Czech
da Danish
nl Dutch
en English
eo Esperanto
et Estonian
ee Ewe
fo Faroese
tl Filipino
fi Finnish
fr French
fy Frisian
gaa Ga
gl Galician
ka Georgian
de German
el Greek
gn Guarani
gu Gujarati
ht Haitian Creole
ha Hausa
haw Hawaiian
iw Hebrew
hi Hindi
hmn Hmong
hu Hungarian
is Icelandic
ig Igbo
id Indonesian
ia Interlingua
ga Irish
it Italian
ja Japanese
jw Javanese
kn Kannada
kk Kazakh
rw Kinyarwanda
rn Kirundi
kg Kongo
ko Korean
kri Krio (Sierra Leone)
ku Kurdish
ckb Kurdish (Soranî)
ky Kyrgyz
lo Laothian
la Latin
lv Latvian
ln Lingala
lt Lithuanian
loz Lozi
lg Luganda
ach Luo
lb Luxembourgish
mk Macedonian
mg Malagasy
ms Malay
ml Malayalam
mt Maltese
mi Maori
mr Marathi
mfe Mauritian Creole
mo Moldavian
mn Mongolian
my Myanmar (Burmese)
sr-ME Montenegrin
ne Nepali
pcm Nigerian Pidgin
nso Northern Sotho
no Norwegian
nn Norwegian (Nynorsk)
oc Occitan
or Oriya
om Oromo
ps Pashto
fa Persian
pl Polish
pt-BR Portuguese (Brazil)
pt Portuguese (Portugal) Download
pa Punjabi
qu Quechua
ro Romanian Download
rm Romansh
nyn Runyakitara
ru Russian
sm Samoan
gd Scots Gaelic
sr Serbian
sh Serbo-Croatian
st Sesotho
tn Setswana
crs Seychellois Creole
sn Shona
sd Sindhi
si Sinhalese
sk Slovak
sl Slovenian
so Somali
es Spanish
es-419 Spanish (Latin American)
su Sundanese
sw Swahili
sv Swedish
tg Tajik
ta Tamil
tt Tatar
te Telugu
th Thai
ti Tigrinya
to Tonga
lua Tshiluba
tum Tumbuka
tr Turkish
tk Turkmen
tw Twi
ug Uighur
uk Ukrainian
ur Urdu
uz Uzbek
vi Vietnamese
cy Welsh
wo Wolof
xh Xhosa
yi Yiddish
yo Yoruba
zu Zulu

Original subtitles

Descărcat de pe YTS.BZ

Site-ul oficial de filme YIFY: YTS.BZ

Nou? Intern?

Bărbia sus.

Mulţumesc.

Mută-l! E un copil pe drum!

Ultima persoană pe care o întâlniți înainte de livrare influenteaza personalitatea bebelusului.

Noroc tu: sunt deschis, vesel, Iubesc oamenii, îi văd o mulțime.

Uită-te la ticălosul ăla! Ce junglă!

Atent. Atent.

La naiba.

Soțul tău pare încordat, vrei sa te ajut?

- Nu, mulțumesc. - Un gândac!

Știi câți Am vazut saptamana asta?

Cheile casei?

Le-am primit.

- La naiba. - La naiba.

- Cine e? - Moretti. - Al treilea etaj.

TERAPIA DE GRUP

Cincisprezece, 16...

...34, 35, 36...

...40, 41, 42, 43...

...68 și 69...

A luat A în engleză și un B la matematică.

Am spus: „Deci nu ești prost, pur si simplu nu ai studiat!"

Tiziana, trebuie sa plec, Trebuie să lucrez acum.

- Buna ziua. - Buna ziua. - Emilio Moretti.

- Un loc frumos. - Ești aici pentru doctor...

Prostule de mine! Doar Dr. Stern este aici astăzi.

Stern, da.

Încă îmi lipsește suflarea.

Îmi tot spun să merg la sală, dar cine are timp?

- Într-adevăr... - Trei etaje de scări...

Douăzeci și trei de pași pe zbor, pentru un total de 73 de scări.

Ești sigur că este corect?

Sunt sigur.

Ei bine, Aurora Lepri a numărat 69 de scări.

- Oscar Zazzeroni 67... - Șaizeci și nouă, 67...

Nicidecum! Vrei să le număr din nou?

- Nu, tocmai spuneam. - Voi povesti.

Fă-o după.

Un început bun.

Doi, trei, patru, cinci...

Douăzeci și patru, 25, 26, 27, 28, 29, 30...

...43, 44, 45, 46...

Șaizeci și nouă. am avut dreptate.

Bine?

Am avut dreptate: 69 plus patru pași în intrare este egal cu 73.

- Dă-mi nota. - O vom nota.

Aurora Lepri a uitat a număra intrarea,

Zazzeroni a uitat de aterizări. Ce amatori.

Dar...

- Sala de așteptare e acolo. - Mulţumesc.

Buna ziua. Am avut dreptate, 73.

Avand in vedere variatia de inaltime...

O scară are aproximativ 15-20 de centimetri, 17 in medie...

ori 73 este egal cu 1.241 de centimetri,

deci 12,41 metri in mai putin de 38 de secunde, nu-i rau!

Față de rahat!

-Cum indraznesti! - N-am spus nimic.

- Da, ai făcut-o! - Dar nu am spus-o ca s-o spun.

Sunt lucruri pe care le spunem de spus,

și lucruri pe care le spunem doar pentru că,

și lucruri pe care le spunem să nu le spunem.

- Am sindromul Tourette. - Oh.

- Înjurături aleatorii? - Ticuri și cuvinte care tocmai ies.

Scuze că am râs.

- Deci ești aici și pentru Big-Doc? - Da.

- O așteptare de trei luni. - Şi eu.

- Nouăzeci de zile. - Sunt trei luni.

2.160 de ore.

Încă trei luni.

129.600 de minute.

Sună mult, dar sunt trei luni.

- 7.776.000 de secunde. - Impresionant!

- Mulţumesc. - Cu plăcere.

Logodnica mea m-a trimis aici.

- De fapt, fostul meu. - Îmi pare rău.

- Ea a spus că să mă auzi numărând toată ziua a fost un iad. - Nu o pot învinovăți.

Pentru mine este o distracție.

- Eşti bun la asta. - Mulţumesc.

Tu numări la fel de repede ca... fundul meu!

- Îmi pare rău! - Nu trebuie să te scuzi în continuare.

Aveam de gând să te lovesc înainte, dar am inteles acum.

- Eu sunt Emilio, apropo. - Federico.

La fel şi ţie.

- Căsătorit? - Da.

am si eu o fiica, imagina asta. Tu?

Nu, fără copii. Am doi nepoți.

Prea ocupat cu numărătoarea pentru a avea copii.

Într-o zi, vei găsi și tu cea potrivită... curvă!

- Dimineata. - Dimineata.

- Ce ați spus? - Dimineata.

- La cine? - Tu!

Dimineaţă.

A alunecat afară.

Am avut o răceală urâtă iar o recidivă ar fi devastatoare.

Am avut un caz grav de amigdalita de o luna si jumatate...

Trebuie să fie o explozie.

Poate fi contagios... Te pot ajuta?

- Nu! Nu, mulțumesc. - Mulţumesc.

am prins-o si eu. Trebuie să se învârtă.

Mă duc să aștept în altă parte.

Nu, al meu e aici.

Da.

Ce fixare bizară!

Ei spun că sunt obsedat cu curatenia face parte din TOC, D, D...

- OCDDD? - D, D, are dreptate.

- Ce? - Un acronim.

- Un acronim? - Tulburare obsesiv-compulsivă.

Oh, inițialele: TOC.

Ea chiar este într-o formă proastă.

Doar ea?

Mi-au spus odată asta Am avut ceva de genul... aritmofobie.

- Mai mult ca o manie. - Da, aritmomanie.

- Deci sunt un maniac? - Nu în sensul ăsta.

- Iluminez oamenii și ating măgarii. - Tu ai spus-o, nu eu.

Va fi o zi lungă.

Destinația ta este pe dreapta.

Ați ajuns la destinație.

BIROUL PSIHOLOGI

Am încuiat mașina?

Niciun serviciu!

Doamne.

Doamne, scuze! te-am lovit?

- Ești rănit? - Sunt bine.

- Îmi pare rău. - Mi-a căzut telefonul.

- Doamne, am rupt-o? - Sper că nu, telefonul e viața mea.

Îți voi cumpăra unul nou. Așteaptă aici. Cred că am uitat să-mi încui mașina.

Al tău, al tău?

Da, mulțumesc. A căzut.

Funcționează, funcționează.

Ce? Hem, da.

- Există serviciu. - Port chiloți, din fericire. Din fericire.

Serviciu.

Tu ești mereu în cale. Îmi pare rău. idiot...

Șeful meu! Buna ziua? Da, da...

Nu e nicio deranj.

- Buna ziua. - Buna ziua.

- Eu sunt De Santis. - Bine. - Sunt aici să-l văd pe Dr. Stern.

- Am întârziat? - Nu, ești la timp.

- Luați loc în sala de așteptare. - Pentru Dr. Stern, Dr. Stern?

Da, poți sta si in sala de asteptare.

Dar mai sunt și alți oameni. Am greșit întâlnirea?

Nu, deloc. Numele tău este aici.

- Ce face ea? - Locul ăsta este...

- Interesant. - Da.

Bine.

- Dimineata. - Buna ziua.

- Păsică fierbinte! - Ce?

- Cum îndrăznești, ce nepoliticos! - Relaxează-te, nu a făcut-o intenționat.

Deci nu m-am înșelat înainte, mi-ai spus și mie un cuvânt rău!

- Nu. - Ești un ventriloc pervers?

- Îmi pare foarte rău. - Nu-ți cere scuze, Federico.

- Ne-a jignit. - Ambele.

Soția și fiica mea te supara si in stereo.

Acesta nu este un cabinet de dentist, este un mic de cap!

Sunt oameni bolnavi aici. Pot să spun „bolnav”?

- Sigur că pot. Îl are pe Tourette. - Oh.

Acum spui „Oh”!

Acum spui "Oh! Oh!"

- Câți dintre noi suntem? - Atât de multe. - Prea multe.

Voi fi repede, am fost chemat pentru o consultatie juridica.

M-a sunat doctorul. Am 2:00 programare, așa că sunt sigur că acum este rândul meu.

- Te-a sunat doctorul? - Într-adevăr.

- Deci sunteți prieteni? - Nu prieteni...

- Am si eu o programare la 2:00. - Şi eu.

Și eu.

- Și tu? - La fel.

- Scuzați-mă. - Păsică...

Scuză-mă.

De ce suntem rezervați în același timp? Ai putea verifica computerul?

- Da. - Oamenii aceia de acolo sunt ciudate. Sunt periculoase?

Nu. Dar sunt ciudate.

- Încerci să mergi înainte? - Nu, pentru că nu sunt pacient.

Serios? Am un nas bun pentru oameni.

- Este o prietenă cu doctorul. - Prietene, piciorul meu.

Suficient.

- Sunteți rezervați cu toții la 2:00. - Tocmai ai observat?

Nu s-a menționat nicio terapie de grup.

O să ajungem să ne atingem...

- Toaletă? - La dreapta. - Corect.

- Vezi ce face? - Înțeleg.

Trebuie să fie o eroare cu noul software.

i-am spus doctorului că vechiul planificator de hârtie era cel mai bun.

Le voi da o ureche, asta e nuci.

Armando! Super software-ul pe care l-ai împins pe noi puneți toate programările la 2:00.

- Spune-i lui Armando că suntem oameni bolnavi... - În mod clar.

- Și ce fel de nume este Armando? - De ce?

- Își bagă „Arms” în fund. - Sigur... Ignora-l.

Ce curs de perfecționare?! Ar trebui să fie ușor.

Ce-ar fi să te apuci acum de treaba asta și nu te duce acasă până nu se rezolvă!

Pot vorbi cu el? Am câteva cuvinte pentru Armando.

- Sunt sigur, dar nu. - Doamne!

Soneria este în dreapta biroului.

Deci acum suntem și noi secretare? Ești buzzer-fobic?

- La stânga sau la dreapta? - Corect, corect.

Nu-mi vorbi așa!

- Corect. - Iată-l.

Este deschis.

Era în stânga.

Salut, am o programare cu Dr. Stern.

- A plecat deja? - Încă nu a sosit.

- Am rezervat cu aplicația. - Cui îi pasă.

- Ai jurat! - Eu sunt primul.

- Te referi la ultimul. - Exact, tocmai ai sosit.

Oricum, esti bine? Telefonul tău?

- Totul e bine. - Totul e bine, bine.

Totul e bine, bine.

M-am spălat doar pe mâini deci ai putea te rog...

- Lucrurile se complică. - Foarte.

Este ca un prânz de familie unde ne spunem unul altuia...

Du-te dracului, Armando.

- Armando a reparat-o? - Nu, am făcut-o.

Voi informa medicul și el va decide pe cine să vadă primul.

- Genială idee. - Pe ce criterii?

Se va uita la noi? Trage la sorti? Știu cum va ajunge.

O va lăsa să intre prima pentru că sunt prieteni speciali.

Bună, sunt Otto Marciani.

- Otto, lui Otto îi place numărul 8! - De opt ori 8, 64.

Un palindrom, un palindrom.

Am apeluri de serviciu de preluat, Fac o perioadă de probă,

deci, dacă nu te superi, intru eu primul.

Să lămurim un lucru, nu facem terapie de grup, nu?

- Nu. - Nu ştiu.

Șase oameni s-au înghesuit într-o cameră, așa-i periculos, cine știe ce s-ar putea întâmpla.

- Când vine? - Da, te rog să ne spui.

El nu a răspuns.

Zborul lui a întârziat, așa că nu știu dacă este încă la bord sau într-un taxi.

- Atunci sună-l. - Da, asta făceam.

- Numărul pe care l-ai sunat... - Telefonul lui e oprit.

Nu-mi vine să cred, la naiba, unde este?

- Bunătate. - Nu am fost niciodată în Franța, știi.

- Incredibil. - Mulţumesc. - Vrei să stai în sala de așteptare?

Este o sală de așteptare, trebuie să aștepți, așa că ai răbdare.

- Sunteți pacienți! - E o pacientă!

Nu am nimic de-a face cu ei.

Ei bine, sala de așteptare este încă acolo.

Sala de asteptare...

Nu!

Există Wi-Fi?

Este singurul lucru care funcționează astăzi.

Parolă?

Vă rog, este urgent.

Pentru e-mailuri, așa cum am spus, fac o perioadă de probă și nu vrei să ratezi.

De fapt...

Nu-mi dau niciodată parola către străini.

Mulţumesc.

- Am înțeles, mulțumesc. - Cu plăcere.

Wow, ce frumos!

- Cum ne va vedea doctorul pe toți? - Cineva va trebui să plece.

- OMS? - Oricine este într-o formă mai bună.

Nu sunt într-o formă bună, Sunt într-o formă proastă.

Foarte rău.

- Sunt într-o formă foarte proastă. - Chiar așa?

- Foarte rău, foarte rău. - Ea este de acord.

nu sunt tocmai...

- Sunt bine, m-a sunat doctorul... - Da, sigur.

- Ştim. - Pentru o consultație juridică.

Așa îi spun ei acum? Am avut o „consultație juridică” aseară.

Dar dacă plec și apoi vă rezolvați cu toții problemele...

- Nu, trebuie să le rezolv azi. - La fel pentru mine, pentru mine.

- Voi sta chiar aici, chiar și până mâine. - Sunt blocat cu ei până mâine?!

352 de cărți, canapele, covoare...

Cinci bile...

Nu mai e nimic de numărat.

- Eşti bine? - Oh! sunt bine.

Atât de frumoase plante aici.

- Deci știm că Dr. Stern îi plac plantele. - Da.

Din moment ce ești atât de aproape, ce mai știi despre Dr. Stern?

Știu că este o persoană serioasă. Sper că este competent și, pentru că toți aveți nevoie de ajutor.

- Și eu sper, pentru noi. - Da.

- Te uitai in jos... - Jos?

Tipul ăla a parcat dublu, cum o să ies? El este o adevărată bucată de...

- Nu? - E neconsiderat.

Nechibzuit.

Aș vrea să folosesc înjurături ca ale tale. Față de rahat!

- Scuzați-mă. - Cine e?

Mama mea.

Buna ziua? mama?

Te-am sunat de zece ori, de ce nu ai raspuns?

Bine. Ți-ai luat pastilele?

În primul sertar, știi.

mama!

Ea a închis.

Seniorii sunt ca bebelușii, trebuie să ai grijă de ei.

Relaxează-te, nu le voi spune celorlalți.

- Despre ce? - Că ești un ciudat al controlului.

- "Mamă, fă asta și asta..." - Nu-mi pasă ce crezi.

- Ce face? - OMS?

Oh, jogging.

Doamne, ce sa întâmplat? Este un accident vascular cerebral?

Este ceva ce am spus? Te simți bine?

- Pleoapele mele se blochează uneori. - Doamne, vrei să te ajut?

- Te rog fă. - Voi încerca.

Au ritm.

Ce-i cu el? E ars cu telefonul acela.

Văd astfel de oameni în taxiul meu: lipit de ecran, trist, singur...

În medie 420 pe an, 35 pe lună.

Prefer pasionații de telefon oamenilor cu câini care se pișează în taxiul meu,

sau oameni beți care vomită în taxiul meu.

- Îmi pare rău, am nevoie de aer. - Îmi pare rău!

Nu am vrut să te deranjez. Devenim prieteni.

Intri in contact cu prea mulți oameni pentru gustul meu.

Taxiul, oamenii, animalele, valize, microbi...

Atât de dramatic!

- Stai. - Nu, o voi face singur.

Nu trage de el.

- Se poate? - Nu, fugi.

- Scoate-ți jacheta. - Nu mă atinge!

Scuze, scuze, scuze, scuze!

Scuze, fundul meu!

- Ce naiba? - Îmi pare rău, dar ai fost prea aproape.

Și cu acei ochi...

Pleoapele i se blochează uneori, trebuie să fi fost ceva ce am spus.

- Te simți bine? - Sunt bine.

Nu te lovi.

- Filmezi? - Pentru şeful meu.

ce am facut!?

Îndepărtează-te de pacient, are nevoie de aer.

- Ce mai faci? - Mai bine.

Din fericire, am luat primul ajutor curs de securitate a muncii.

- Două picături. - Nu e nevoie, mulțumesc.

- Vor ajuta. - Nu, nu a fost buzdugan.

- Câte degete? - Patru. - Patru, patru. - Opt?

- Sau Otto, Otto. - Nu?

- Câteva picături, pentru orice eventualitate. - Am spus nu!

Ne-au învățat că picăturile sunt importante. A fost un curs de bază, dar foarte interesant.

Au vorbit despre munca de sănătate relație de-a lungul istoriei.

- Chiar și Hipocrate... - Ce legătură are Hipocrate cu asta?

Nimic. voi merge.

Da.

Bine, e mai bun, e mai bun.

Îmi pare rău că vă fac pe toți incomozi.

A început când aveam 11 ani, ca să vă puteți imagina viața pe care am avut-o.

Pentru a porni, am "2Plus" Tourette, care nu este un upgrade,

înseamnă că am impulsuri incontrolabile și ticuri nesfârșite.

Dar unii oameni stau mai rău, trebuie să atingă podeaua

și continuă să o faci până când sunt mulțumiți.

- Alții ating pe toată lumea și totul. - Nu eu!

Medicii spun că nu există leac.

Dacă începi destul de tânăr poate fi gestionat.

- Nu eu, m-am băgat pe... - Nu din nou!

Încercați să formulați lucrurile într-un fel asta nu va ajunge asa.

Dar de data asta era justificat.

Nu e distractiv, știi.

Este umilitor, obositor, agonizant.

Lucrez ca arhivar la primărie, este o treabă bună.

Am un imens, birou izolat fonic, totul pentru mine.

Întotdeauna mi-am dorit să deschid un restaurant, dar ai de-a face cu clienții...

Brownie curvă ar fi cel mai bine vândut fel de mâncare!

Aș fi venit la tine.

Știți care este problema în zilele noastre? Oamenii sunt prea sensibili.

Știi câți clienți am pierdut?

O sută cincizeci și nouă în 31 de luni.

O medie de 5,1 clienți pe lună.

- Niciunul dintre noi nu are un asemenea talent. - Cu siguranţă că nu.

Ce?

Sper că Dr. Stern se simte la fel.

Ar fi tare. I-as putea spune Stefaniei: "Iubito, nu sunt nebun, sunt un geniu!"

De fapt, primul lucru pe care l-am gândit cand te-am vazut a fost: "Este un geniu!"

Când Billie Eilish cântă, ea nu are a lui Tourette.

Când Billie Eilish cântă, ea nu are a lui Tourette.

te-am auzit.

De fapt, cântând și ținând în mână respirația ta, eviți problemele.

Știi, dacă respir adânc...

par un om normal, Nu blestem, nu am ticuri,

dar nu pot fi întrerupt pentru că de îndată ce termin de respirat...

Față de rahat!

În terapia de grup toată lumea se uită la mine așa sau râd.

Acum o lună am făcut așa ceva la serviciu și nimeni nu a râs așa că...

- Ciudat. - E o diferență, suntem cu toții bolnavi aici.

Da, suntem cu toții bolnavi.

- Da, suntem cu toții bolnavi. - În afară de mine.

- Corect, ești singurul sănătos la minte. - Da.

Să ne cunoaștem, așa că va fi mai ușor când apare medicul.

Bună idee.

Am putea avea o masă rotundă, un fel de întâlnire a personalului.

Cum așa?

Ți-a pus o întrebare.

Otto! Oh!

Otto? E blocat.

- Hei. - Nu? - Vorbesc cu tine.

- Şedinţa personalului, întâlnirea personalului. - Ai început deja?

- Nu. - Nu. Am vrut să merg primul.

Pot?

Numele meu este Otto, am 24 de ani și sunt într-o perioadă de probă pentru o companie.

Ne ocupăm de home-banking pentru bănci mari și sunt mereu online.

Noi toți trebuie să fim online, tot timpul, 24/7.

Lumea noastră nu așteaptă pe nimeni.

Suntem cu toții înfuriați!

- Bună, Otto. - Colega mea de cameră.

Stai. O secundă.

Este urgent.

Ea a plecat.

Doar așa?

Nu am ascultat cu urechea, doar am venit sa intreb daca ai nevoie de ceva...

Nimic? Bine.

- Sună-mă. - Sigur.

Dacă ieși din nou mâine, hai sa stiu!

Tu conduci, Otto! Tu conduci!

Colega ta de cameră...

Să merg?

voi merge.

Știu la ce te gândești.

Dar să știi câte joburi ca ale mele a fi preluat de AI zilnic?

Ce te ține conectat pe acel telefon mobil?

Se numește FOMO.

Mi-e frică să nu fiu lăsat pe afară, de a pierde ceva major.

Sigur ai ratat la ceva noaptea trecută!

De ce ai spune asta? Nu vezi cât de supărat este?

Dacă nu ești unul dintre noi, de ce să intri?

Pentru că nu pot să nu apăr oamenii.

- Mulțumesc, ești amabil. - Cu plăcere.

Cea mai lungă relație Am rezistat trei zile, așa că...

Pur și simplu nu înțeleg,

chiar mă supără, mă doare.

Vedea?

- Spune-ne ceva despre tine acum. - Eu?

Care e numele tău? Încă nu ne-ai spus.

Anna Maria. Dar preface-te că nu ți-am spus niciodată.

Anna Maria? Bine, Anna Maria, spune-ne ce e cu tine.

- Noi, taximetriștii, avem tendința să fim confesori. - Și bârfe.

- Nu sunt aici să vorbesc despre lucrurile mele. - Dar tu vorbesti despre a altora.

Las-o in pace, ea este singura persoană sănătoasă. Corect?

- E o camion de remorcare! - Unde?!

Păcat, e doar un camion de gunoi.

Ține-te așa.

- Sunt transparentă, mută, bine? - Mi-aș dori.

Scuze, dar poate este din cauza jobului tău.

- Slujba mea? - Da.

Nu. Îmi place meseria. În plus, șeful meu are încredere în mine și îmi dă îndatoriri.

Și salariul este decent.

Cat despre fata: într-o zi îl vei întâlni și pe cel potrivit.

Vei ști.

De exemplu, când mi-am cunoscut soția pentru prima dată,

Știam că ea este cea potrivită pentru că am simțit ceva înăuntru,

ca atunci când... un fel de... știi...

- Și am cucerit-o. - Mulţumesc.

Nu mai suport asta!

Ți-am rezervat o întâlnire cu Dr. Stern, du-te dacă vrei.

Bine, mă duc, mă duc! Mi-ai spus... de 47 de ori.

- Ia-mi cheile. - Nu.

I-ai călcat în picioare de zece ori.

Acum ești liber să-ți numeri cheile, brichete, bille, mașini...

Le-am numărat deja.

Apoi numără de câte ori Îți trântesc ușa în față.

Ușor... unul.

Așa că stai, nu suntem sa te mai casatoresti?

Nu ne putem despărți după...

624 de orgasme!

A ta!

624 de orgasme...

cate spermatozoizi...

Patruzeci și nouă de miliarde,

920 de milioane de spermatozoizi!

Deci nu sunt singurul cine a pierdut ceva?

- Simtizesc fostul tău. - De fapt...

Îmi pare rău, dar o casă plină de bibelouri, praful si germenii sunt...

Este un miracol că a rezistat atât de mult.

Adevărul este că oamenii care gândesc sunt normali, nu ne pot înțelege.

Normal? Ei sunt cei ciudați.

Oamenii sunt o mizerie, se grăbesc în stradă pentru că există o trecere de pietoni

iar apoi merg încet parcă să mă provoace.

- Puh-leeze! Puh-leeze! - Puh-leeze?

Puh-leeze! Puh-leeze!

ce faci?

Armonizarea. Te deranjează?

- Armonizarea. Te deranjează? - Și dezinfectez.

Dezinfectarea.

- Sunt toate așa? - Pariezi.

Sunt ordonat și simetric, de aceea repet lucrurile de două ori.

De aceea repet lucrurile de două ori.

Îmi place ordinea iar lucrurile se repetă de două ori.

Mă uit la niște filme de două ori așa că nu ratez părțile bune.

- Deci îți place ceva în afară de muncă? - Da, de astăzi are.

Tic-teek-tag!

El e bun, bun, el este coordonat, coordonat.

Eu și soția mea am luat chiar și lecții de tango.

Totul a fost grozav, până am ajuns la scufundare.

A avut ghips timp de 28 de zile.

Tatăl meu a predat dans,

a făcut pe toată lumea să danseze.

Ar trebui să o iei din nou, ești bine.

Tatăl meu a predat dans, a făcut pe toată lumea să danseze.

Cum, fără partener?

- Soția ta vrea să te părăsească și pe tine? - Dacă dr. Stern nu mă ajută...

Atunci să-l lăsăm pe seama Dr. Stern și doar așteptați.

- Și taci. - Începi tu.

Numele meu este Bianca iar eu sunt tehnician de laborator.

Un chimist.

Această problemă a început acum vreo trei ani,

dupa ce am facut...

altceva.

Ce?

Isus! Mai întâi ai spus „Lasă Dr. Stern” și acum vorbești?

- Mă urăști pentru că sunt sănătos la minte. - Nu, doar te urăsc.

- Emilio, răcește-te. - Scuze.

Să o susținem pe Bianca.

- "Mic putin!" - Frumos...

Nu e nimic personal.

am facut un video...

cu fostul meu iubit, care este coleg de muncă.

- Bianca! - Ehi. - Arăţi grozav.

Știu.

Hi. Hei! Îmi pare rău.

Hei.

Ai terminat cu Matteo?

Da. A funcționat un pic...

- Am văzut cum a funcționat. - Altul, te rog.

- Nu? - Am văzut cum a funcționat.

Da. De la...

- Videoclipul. - Ce video? Multumesc.

Videoclipul acela...

Videoclipul, cu voi doi.

Videoclipul dvs.

Videoclipul nostru? Videoclipul meu?

- Da. - Ce video? - Stii...

Videoclipul este online?

De ce nu mi-ai spus?

Bianca, la început nu eram chiar sigur că ai fost tu.

Da. Din spate...

chiar nu am vazut videoclipul... Dar ai ieșit bine.

- Crezi că îmi pasă cum am ieșit? - Ei bine...

Știi ce am vrut să spun.

- Săracul, săracul. - Nu! Nemernic, nemernic!

Nemernic, nemernic! Nemernic, nemernic!

A fost ceva ce am făcut împreună,

era privat.

De atunci, nu pot să nu simt...

Ma simt murdar si...

Simt privirile pătrunzătoare ale tuturor. Îmi pare rău.

Nu, nu e vina ta.

Bineînțeles că nu e vina ta.

Ar trebui să-i zdrobesc fața. Atunci s-ar simți mai bine.

Acesta este primul lucru inteligent Te-am auzit spunând.

Vrei și tu un sărut? Sunt singur.

Nu-l împinge.

Tic-teek-tag!

Prima camera pe dreapta.

Ești bine?

Nu chiar.

- Vă pot ajuta? - Am luat-o razna.

Dumnezeu. Îmi pare rău.

- Scuze. - De ce ești aici?

Pentru a ajuta la scoaterea de margine.

Ai post-traumatic tulburare de stres, care este mai bine.

- Mai bine? - Înseamnă că poţi trece peste ale tale.

- Nu pot. - Scuzați-mă. - Al meu nu e PTSD.

Se poate?

- Vom vedea ce spune dr. Stern despre asta. - Știu, chiar și fără să văd...

- Ce? - Nimic. - Ce vezi? - Nimic.

Videoclipul mai este online?

Îmi pare rău... Este ceva...

Ai nevoie de asta?

- Totul în regulă? am auzit niste... - Da, mulţumesc.

Se poate?

Se poate?

Eu sunt Liliana.

Toată lumea îmi spune Lilly.

Am 23 de ani și lucrez într-o sală de sport.

Și din moment ce repet exercițiile de două ori, orele mele sunt rezervate solid.

Sunt Liliana, toată lumea îmi spune Lilly. Am 23 de ani și lucrez într-o sală de sport.

Și din moment ce repet exercițiile de două ori, orele mele sunt rezervate solid.

Asta a început după ce tatăl meu a murit.

Asta a început după ce tatăl meu a murit.

E ceva în capul meu

asta ma face sa repet.

E ceva în capul meu asta ma face sa repet.

- O faci mereu? - Nu întotdeauna, întotdeauna.

- Sigur? - Nu întotdeauna, întotdeauna.

- Sigur, sigur? - Repetarea este apoteoza simetriei.

Repetarea este apoteoza simetriei. Nu călca pe linii, pe linii.

Nu trebuie să fie ușor.

Nu, nu, este foarte greu. Nu, nu, este foarte greu.

Nu mulți oameni din jurul meu înțeleg.

Știi cum este.

Nu mulți oameni din jurul meu înțeleg. Știi cum este.

Dar încerc să-mi fac prieteni noi.

Dar încerc să-mi fac prieteni noi.

Coborâți încet. Întindeți-vă la picioare.

Bună, Lilly!

- Lilly, bere? - Sigur, sigur.

Venire.

Monia și cu mine ne uităm acest atelier de mers metabolic.

Va avea loc în aer liber, la plajă.

- Vrei să vii? - Sigur, sigur. Hai, hai.

Îmi pare rău. Nu pot găsi niciodată lucruri aici.

Buna ziua?

Îmi pare rău, este fratele meu. trebuie să o iau.

Îmi pare rău.

Îmi pare rău.

Nu suport dezordinea, Nu suport dezordinea.

Atât de dezordonat, atât de dezordonat, îmi dă anxietate, anxietate.

Tu ce mai faci?

Tu ce mai faci?

Poate ar trebui să luăm ceva timp să mă gândesc la acel atelier.

Toată lumea mă evită.

Mă simt un pic singur.

Toată lumea mă evită, Mă simt un pic singur.

-Si eu ma simt singur. -Si eu ma simt singur.

- Şi eu. - Și eu... la naiba!

Toți în afară de tine, viața ta este plină de petreceri, cine...

Chiar ești neplăcut. Și nu există leac pentru asta!

Ei bine, chiar ești sensibil, și nu există leac pentru asta!

Tic-teek-tag!

Știi, Lilly, în capul meu mai exista si eu

care mă obligă să fac ceea ce vezi.

Da, uneori Chiar vreau să rănesc pe cineva.

Am vise, fantezez, despre șeful meu care repetă mereu

că dacă nu muncesc suficient Nu voi trece de perioada de probă.

Dar apoi gura lui se coase ca în „Matrix”.

Ştii?

- Pleacă de aici! - Sunt de acord cu șeful tău.

Am si eu dubii că vei trece de perioada de probă.

- Mă gândesc să rănești pe cineva și a face asta sunt diferite? - Da, da.

- M-ar face să mă simt vinovat. - Da, da.

- Simțiți-vă vinovat și nebun. - Da, da.

- Îți place de Otto? - Da, da.

Nu, nu!

Nu mă tachina. Nu mă tachina.

Scuze, a fost o glumă stupidă. Scuze, a fost o glumă stupidă.

Doamne, e contagios.

Am citit ceva ce a scris Dr. Stern:

viața este 10% ceea ce se întâmplă și 90% cum reacționăm.

- Reactionez prost. - Şi eu.

Credeam că venirea aici mă va relaxa. Dacă mă gândesc, se va întâmpla.

Atunci m-am îngrijorat că nu se va întâmpla, și mi-aș pierde timpul.

- Atât de anxios, atât de anxios. - Această anxietate va dura pentru totdeauna.

Dacă va dura pentru totdeauna, voi pierde controlul, dar sentimentul de anxietate este o prostie.

A te simți anxios este prost, prost.

Sunt singurul care aude un telefon?

- Nu, nu, nu. - Este real.

De ce nu răspunde nimeni?

domnișoară? domnișoară?

- Buna ziua? - Este doctorul? - Nu, sunt Tiziana.

Scuzați-mă. Tiziana, noutati?

- Ești plătit să vorbești cu prietenii? - Vorbește mai târziu, pa.

În loc să pierzi timpul, de ce nu sunați la compania aeriană?

- De aceea am sunat-o pe Tiziana. - De ce Tiziana?

- E însoțitoare de bord. - Însoțitor de zbor?

Da, un însoțitor de zbor foarte bun si un prieten foarte bun.

- Chiar așa? - Da, e sensibilă.

Ea a fost de un real ajutor când am devenit văduvă.

Soțul meu Giorgio a trecut pe neașteptate anul trecut.

Cei doi copii ai mei, Arturo și Paoletto.

- Au trecut și ei? - Nu, nu fi dramatic.

- Dramatic? - Era noapte...

Hopa!

În jurul orei 22:00.

Tocmai terminasem de mâncat supă de năut.

Am dat peste cap, am adăugat prea multă sare.

Giorgio a spus că nu se simte bine.

Am spus: „Giorgio, Giorgio, ce e în neregulă? Nu ți-a plăcut supa?"

Nu era supa.

Așa că i-am făcut RCP pentru că, cum am mentionat,

Am luat primul ajutor curs de securitate a muncii.

Și așa am primit această slujbă.

Îmi pare rău, nu știu de ce Îți spun toate astea.

- Într-adevăr... - Da, de ce?

- Ai deja propriile tale probleme majore. - Maior...

Nu contează al meu.

- Am simțit-o, din ochii tăi empatici. - Mulţumesc.

Cei care au suferit în viață poate înțelege mai bine pe alții.

De aceea mi-am dorit acest job. Să fie în contact cu oamenii.

Știi, cu un an înainte tragedie l-a lovit pe soțul meu,

într-o zi de primăvară, mătușa mea Ornella...

Ajunge! Ești o durere în fund, înțelegi? Sună-l pe Dr. Stern! Unde naiba este?

- Scuze. - Doamne!

Tot ce pot să vă spun este că avionul tocmai a decolat din Praga.

- Praga?! - Praga?!

- Și cred că doctorul este la bord. - „Crezi”?

- Nici măcar nu ești sigur că e la bord? - Nu.

Îi poți spune acestui mare luminat, Dr. Stern că e un şarlatan, un bufon!

Nu o lua pe ea. Săracul, haide.

Voi aștepta. vreau să văd ce spune si daca nu imi place...

Aștept și eu și când apare el...

- Nu sunt sigur ce este, dar voi privi cu plăcere. - Va fi brutal.

Plec. Ce fel de persoană programează o intalnire si nu apare?

Nu, nu, te rog. Domnișoară, nu mergeți.

- Avionul a decolat. - Sigur.

Nu va dura mult.

Ai doar răbdare, Sunt sigur că va fi aici în curând.

Avioanele sunt rapide în zilele noastre.

Bine?

- La revedere. - Nu, stai.

- Nu pleca. - Nu, nu.

Poți merge.

Nu, dar...

Ce se întâmplă? Sunteți trează și plecați?

- Va fi nevoie de vârste pentru a obține o altă întâlnire. - Cine vrea unul!?

Da, sigur, vei suna destul de curând și cerșând o întâlnire...

Nu te voi mai vedea niciodată dar ar trebui să raportezi acel păduchi.

Nu ți-am spus exact totul asta era in videoclip.

Nu poate fi așa de rău...

Dragă Doamne... Oricum, asta nu are rost.

Tu ești victima. Orice merge în dormitor, dar ar trebui să rămână acolo.

A comis o crimă.

Am sperat că toată lumea va uita, dar se pare că nu pot uita.

Ce păcat. Era o atmosferă plăcută.

Am fi putut face chestia aia ai menționat despre terapia de grup.

- Dar nu fără fete. - Fără fete...

Dacă aș fi de vârsta ta, m-aș duce după ea.

- OMS? - Fata aceea drăguță care evită replicile.

Crezi că izbucnirile au cucerit-o pe soția mea?

- Vado! - A fost tic-teek-tag. - Nu?

Izbucnirile se atrag, iar tic-teek-tag stârnește dragostea.

- Deci nu e vina mea? - Nu, el este cel care ar trebui să se simtă vinovat.

Nu se simte deloc vinovat.

Asta e de necrezut. Cum își poate arăta fața la serviciu?

Tocmai vine la muncă și își arată fața normală.

- Toată lumea îl tratează normal. - Și nimeni nu te-a apărat.

Tipic.

- Totul în regulă, bine? - Da.

Stai.

Cine spune că avem nevoie de Dr. Stern? Există o modalitate de a salva această zi.

Dar avem nevoie de tine.

Otto, ești un copil bun dar am venit aici să-l văd pe doctor.

Mulţumesc.

PROF. F. STERN TULBURARE OBSESIV COMPULSIV (TOC)

- Poţi sta aici. - Nu-i vei spune doctorului?

Nu, nu-i voi spune un cuvânt.

În orice caz, nu face lucruri ciudate sau cauza probleme.

Deci, Otto... se presupune că noi sa facem un exercitiu toti impreuna?

Da, este ușor. Ne înfruntăm pe rând problemele noastre în fața grupului.

Timp de trei minute, grupul se concentrează pe o singură persoană.

Grupul este ca medicul. Grupul este ca medicul.

- Exact. - Chiar și cu cele mai bune intenții...

Cum putem rezolva probleme de lungă durată în trei minute?

Adevărat. Dar în cel mai rău caz, nu am pierdut mult timp.

Șase dintre noi, 18 minute în total.

- Ai făcut o greșeală. - De ce?

15 minute, suntem cinci.

De aceea nu auzeam acel ecou enervant.

Am plătit parcare pentru toată ziua,

Aș putea la fel de bine să rămân.

- Pun pariu că ți-a fost dor de mine. - Vă rog.

- Bine ai revenit. - Facem un exercițiu.

Bine: timp de trei minute fără insulte sau gesturi vulgare.

eu? eu sunt primul? E greu.

- Cine va păstra timpul? - Cine altcineva?

Fă-o.

Cinci, patru, trei doi, unu... du-te!

- Faţă de rahat! - Cu un început bun.

Când sunt stresat, se inrautateste, zic eu...

- Tic-teek-tag! Nenorocit! - Mult mai bine...

Ajunge cu vibrațiile proaste.

Vino aici, stai aici în fața mea. Dă-mi-o, uită-te la mine.

Spune orice iti vine in minte, orice adjectiv. Descrie-mă.

- Am câteva sugestii. - Spune-i să tacă.

Are dreptate. E mai greu să înjuri în timp ce se uita la el.

esti...

matematic.

Frumos... cu vânt lung...

taximetrist...

un jackas... omul de toate meserii.

- Bine! - Bine, bine.

Muc, curcan, cap de caca.

Dar începe să diminueze înjurăturile.

- Capul puţului. - Nu.

Țesături. În cazul în care există orice căderi emoționale.

Ar putea veni la îndemână.

- Se pare că merge bine. Nimeni nu este... - Da.

- Timp rămas? - 1,10 minute.

- Spune-ne cum este ziua ta obișnuită. - Fără să înjure? Evident.

Ma trezesc dimineata, ma dau jos din pat,

Eu beau cafea fără zahăr și...

- M-am rahat. - Cafeaua face asta!

- Una bună. - Atunci iau micul dejun cu...

- Cookie-uri? - Nu! - Gem?

Omletă?

- Pâine prăjită? - Nu! - Crêpe, crêpe?

- Cuba libre? - "Hijo de puta!" Sus a ta!

Și nu am fost niciodată în Spania.

- Timp? - Gata.

Aceasta înseamnă suc de portocale.

- Corect. - În jos.

Nu ar fi trebuit să merg primul, Sunt un ucigaș de moral.

Când vorbesc, îi fac pe oameni de rușine care sunt cu mine,

ca soția și fiica mea.

- E în regulă. - Ce ați spus?

E în regulă.

Chiar dacă doar unul dintre noi reușește, ne dă tuturor speranță.

Poți spune asta din nou!

Chiar dacă doar unul dintre noi se descurcă, ne dă tuturor speranță.

Da, Lilly, acesta este spiritul!

- E rândul meu. - Poftim.

- Voi încerca să nu număr. - Du-te!

- Nu voi număra. - Fă-o.

Povestește-ne despre logodnica ta.

- Ex. - Corect, ex...

Ea are un nume. Stefania.

Stefania este...

dulce...

vesel, romantic...

Treizeci...

Treizeci și nouă de ani este vârsta ei.

Mai exact, 468 de luni și 12 zile, pentru un total de...

- 14.200... - Uită-te de Ștefania, dă înapoi.

- De ce ar trebui să derulez înapoi? - Până la o vreme când nu ai numărat.

Dacă te întorci la vremea aceea, poti sa nu mai numeri si acum.

- Încearcă. - Da. - Hei...

- Experimentezi pe mine? - Nu!

Calmează-te, nu te agita.

Spunându-mi să mă calmez mă face mai agitat.

De asta îmi aduci aminte. Profesorul meu, domnișoara Massafra!

- Eu? - Da.

Trebuie să fi fost un copil cu probleme.

Nu, nu am fost un copil cu probleme, Eu am fost așa.

Ea a spus că sunt un idiot, încordat și excesiv de exuberant.

„Calmează-te numărând”, a spus ea.

Așa că aș număra și număra, iar acum nu ar trebui să număr?!

Poate că e mai bine să numeri. Numără, Emilio.

- Numără, numără. - Număr.

Conta. Trei minute și patru secunde. Timpul a trecut.

Doamne, ce mizerie.

- Asta nu este terapie, este o farsă. - Cred că are dreptate.

Nu, ai făcut un efort și toți am fost cu tine.

A fost impresionant și tu chiar... nasol!

Să renunțăm.

randul meu.

Nu am dreptul? la cele trei minute ale mele?

- Sigur, toată lumea o face. - Da.

Bine?

- Hai să te îmbrățișăm. - Nu. - Da.

- Da, hai să te îmbrățișăm, să te îmbrățișăm. - Cu blândeţe.

- Doamne. - Gata?

- Cu blândeţe. - Du-te. Ai primit asta.

- Prea mult? Se poate? - Nu, destul!

Renunț.

Nu mă atinge, nu! Nu te uita la mine!

Ce-i asta?

Nimic, de ce?

- Ai găsit videoclipul meu? - Nu!

În nici un caz, nu e chiar atât de ascuțit.

- La ce te uiţi? - Este...

Mă uiți la videoclipul meu, ai gasit-o.

Nu!

- Voi arunca asta. - Dă-mi nenorocitul de telefon!

- Nu! - Nu e vina mea că l-ai lăsat să te filmeze...

Nu asta sunt eu.

Nu, de fapt, nu ești tu.

Să-ți fie rușine, încercăm să o ajutăm și te uiți la videoclipuri cu pisici?

Șeful meu trimite mereu aceste videoclipuri, ar trebui să râdem.

Colegul meu este întotdeauna primul pentru a adăuga o reacție.

Ajunge cu telefonul ăla, du-te și cere scuze!

- Îmi cer scuze pentru... - Nu, îmi cer scuze, tuturor.

Ei bine, voi doi ați împărtășit aceste trei minute.

Nu, nu eram suficient de concentrat. E rândul meu acum, nu?

E al meu, scuze. Tiziana?

- Cât timp a trecut? - Douăzeci de secunde.

O pot face.

Am auzit un mesaj!

- Nu... - Da, da.

Da.

- Un mesaj, mesaj. - WhatsApp!

Îți trimit mesaje.

- Calma! - Uite o idee...

- Gândește-te la ceva care te relaxează. - Plaja, plaja.

Îmi place plaja.

Adiere, mare...

Apă albastră.

Bifa albastre, nu este citită.

- Cui îi pasă dacă e necitită! - Nu te gândi la telefonul tău.

Multumesc, Einstein.

Dacă îți spun să nu te gândești o girafă, te vei gândi la o girafă.

- O girafă e în mintea mea acum! - Vezi?

Am un gang-bang în minte, Bănuiesc că asta e girafa mea.

Vă rog, acesta este anul meu de probă. Dacă nu răspunde, voi fi concediat. Este important.

Cine are cheia?

Tu? Cheia...

El?

- Eu? - Ea?

- O am? - Da.

- Nu, cred că l-am pierdut. - L-ai pierdut?

Nu! Nu pot găsi.

- Stai. - Cine i-a dat cheia?

- Ai făcut-o. - Adevărat.

- Ea a pus-o... - Te rog!

- Mi-am pierdut chiar și cheile de la mașină! - Deci ai și tu niște probleme?

asta e serios,

dacă cineva îi găsește cheile de la mașină

îi pot fura mașina și du-te să comită un jaf.

Vor urmări farfuriile înapoi la ea, judecătorul va crede că a fost...

Le-am găsit! Cheile mașinii mele, îmi pare rău.

Trece prin retragere.

- De ce ți-e frică? - Ce crezi?

Dacă nu răspund, mă vor înlocui cu cineva care nu doarme niciodată. Ar trebui să renunț?

Și aruncați toti acei ani de studiu?

Ce le voi spune părinților mei? Că eu am eșuat, dar ceilalți nu?

- Ce... M-ai sărutat. - Da, da.

Mulțumesc, Lilly, l-ai închis!

Eram gata să-l sărut și eu!

Aproape că a spart cabinetul!

- Arăţi mai bine acum. - Iată, am găsit cheia.

- Am încercat să-ți spun... - Cheile casei tale?

- Stai, hai, stai. Nu! - Cheile casei tale.

Nu, nu, nu!

- Timp? - Mai sunt 15 secunde.

Nu pot, nu pot. E prea greu, prea greu.

Concentrați-vă pe linii.

Pășește pe unul, doar unul.

Privește-mă cum o fac. Dacă pot călca pe ei, și tu poți.

- Bine, bine. - Fă-o.

Ei bine...

Închide ochii și ia-mi mâinile.

Ține-te bine.

Are un radar.

Nu ai călcat pe o singură linie.

- Asta e o abilitate. - La dracu.

Doar un dracu?

Ma asteptam la doua.

Este un pas înainte.

Îmi pare rău.

Îmi pare rău.

Sunt doar obosit, sunt doar obosit.

Toată lumea spune că va dispărea.

Toată lumea spune că va dispărea, dar nu a dispărut.

Nu a dispărut.

La înmormântarea tatălui meu...

La înmormântarea tatălui meu, toată lumea a spus:

„Suntem aici pentru tine, aici pentru tine”.

Și mi-am tot repetat că vor fi acolo pentru mine.

Dar nimeni nu a fost!

Nimeni nu a fost și așa...

ori repet, ori mă sinucid, ori repet, ori mă sinucid.

Haide, nu mai plânge. Prefer când mi-ai făcut urechile să sângereze.

Scuze, doar glumesc.

Fiica mea spune că glumesc atât de mult ea nu poate spune când vorbesc serios.

- Ai fost vreodată o persoană serioasă? - Niciodată.

A fost o idee stupidă să facă asta fără Dr. Stern.

Ideea mea, într-adevăr.

chiar mi-am dorit măcar unul dintre noi să reușească.

chiar mi-am dorit măcar unul dintre noi să reușească.

Da.

Am fi putut să mai încercăm

dar toți ne-a venit rândul și ești sănătos, nu?

Prea rău.

Ei bine... Lasă-mă să încerc.

- Eu. - Deci mai există speranță.

Inca sper...

După ce te-ai lăudat fiind normal în tot acest timp?!

- Credeai că ai un nas bun pentru oameni? - Da, am spus-o toată ziua.

- Tu ești ultima noastră speranță, Anna Maria. - Ea? Ultima noastră speranță?

- Nu o voi sprijini. - Veți.

Nu, mă voi uita doar.

Deci nu există consultație juridică, nu esti prietenul doctorului?

Nu, nu.

Sunt un pacient. Da.

Nu sunt avocat, sunt judecător.

Da...

Am primit cel mai mare punctaj la concurs la o vârstă fragedă.

Mi-a plăcut să studiez dreptul: ce se poate sau nu se poate face este clar.

Încă îmi place să-l studiez și recitind de zece, douăzeci, treizeci de ori

fiecare clauză, fiecare act...

Pentru că dacă nu iau totul în considerare,

ajungând la o sentință nu este ca și cum ai arunca o monedă!

Da?

Domnule judecător De Santis, părțile sunt aici.

Din cazul din 2015, locuitorii din Via Durazzo.

Au așteptat de mulți ani pentru o sentință.

Trebuie să-l revizuiesc și să fiu sigur Nu am făcut nicio greșeală.

- O știi pe de rost până acum. - Este responsabilitatea mea să fiu meticulos.

- Viețile oamenilor sunt în joc. - Este doar un caz de deteriorare a apei.

Exact! Informați-i că voi stabili încă o dată pentru audiere.

Fac asta și în afara sălii de judecată.

Respiră, respiră...

- Ești căsătorit? - Sunt de 20 de ani.

Douăzeci? În nici un caz! Cum a făcut te suporta atata timp?!

- Emilio! - Dar ea mi-a spus-o înainte.

- De ce sunteți atât de drăguți cu ea? - Pun pariu că poți răspunde la asta.

Incearca sa te concentrezi...

Doamne...

Deci... am venit aici pentru soțul meu, Vittorino.

- Vittorino? - Ce...

- Scuze, e amuzant. - Nu pot semna actele de separare.

O fac pentru el, nu o poate face singur.

- Sigur despre asta? - Ce trebuie să fac?

Încercați să nu controlați nimic timp de trei minute.

Nu...

Pot? O voi lua, ok?

- Emilio, timpul. - Bine.

Trei, doi, unu, du-te.

Zilele trecute am citit ceva care te-ar putea interesa.

Dacă problema ta ar fi în fața ta chiar acum, ce formă ar lua?

Uman? Animal? Ce culoare?

- Uhm... Poate ceva gri. - Bine.

Da, gri. Poate ar fi o pisică.

Doamne, mi-am hrănit pisica Hilda? Nu-mi amintesc dacă i-am dat de mâncare.

Cum e locul meu de parcare? Trebuie să văd doctorul.

- Te descurci grozav, Anna Maria. - Nu...

Spune-ne de ce te despart.

Parcă trebuie să întrebi? Bietul Vittorino, 20 de ani de asta.

- Vă rog! - Uită-te la mine.

Poate l-ai neglijat asa cum am facut cu sotia mea.

Poate ți-ai dorit ai fost mai prezent.

Nu, nu, de fapt, am fost îngrozitor, ma sufocam,

intruziv, am fost...

O durere în fund!

- Da. - Spune: "Sunt o durere de fund."

- Sunt... - Este cathartic.

- Spune. - Nu, trebuie să plec.

Poate mașina mea a fost tractată sau nu mi-am încuiat ușa din față.

Sau poate ai lăsat gazul pornit.

Nimeni nu merge nicăieri!

- Ne răpiți, voi depune plângere. - Daţi-i drumul.

- Timpul a trecut. - Fericit? Si eu am esuat.

- Nu e vina mea. - M-ai chinuit toată ziua.

Voi doi erau mereu pe spatele ei.

Așa merge această terapie, a spus că va funcționa.

- Hei! Buna ziua?! - Nu?

- Eh! - Încetează.

- Ajunge cu telefonul! - La naiba, Emilio!

Nu, ar trebui să spun „la naiba” pentru ca m-am saturat!

- Pe cine esti suparat? - Voi toţi.

Ne? Nu cred că ai vrut să spui asta.

Da, am făcut-o. M-am săturat de voi toti. Nu am nimic de-a face cu tine.

- Serios? - Eşti nepoliticos.

Taci, ai mințit despre cine ești!

Te comporți ca tipul amuzant dar de fapt ești un mare nemernic.

Te-am mai atins, îți amintești?

- Am herpes. - Nu! - Unde? - Mincinos.

E adevărat.

- Ascultă cu atenție, n-am să o spun de două ori! - O șansă mare.

Ascultă cu atenție, nu o voi spune de două ori!

Data viitoare când ești rău cu cineva,

O să pun un precipă hârtie în geanta Annei Maria și sparge-ți bilele cu ea.

Data viitoare când ești rău cu cineva,

O să pun un precipă hârtie în geanta Annei Maria și sparge-ți bilele cu ea.

- Lasă-o afară. - Lasă-mă să ies.

- O să ne ucidem! - Te simți bine?

- Te simți bine? - E bine, te rog.

- Ajunge cu asta, niciunul dintre noi nu va fi mai bun. - Ajunge! Ce-ai făcut?

- Ce? - Încetează.

Persoana pe care ar trebui să o învinovățim este al naibii de dr. Stern.

- Adevărat. - Da.

Adică eu.

- Nu? - Ce?

Sunt Dr. Stern.

corect...

Nu mi se pare foarte amuzant.

E adevărat.

Lucrezi la primărie...

Lasă-mă să ghicesc: încă unul a ideilor tale geniale de terapie.

- Să ne prefacem că cineva e doctorul! - Nu, nu, nu.

Să mă gândesc bine...

ai fost primul care a pomenit terapie de grup.

Nu s-a menționat nicio terapie de grup.

În terapia de grup, toata lumea se uita la mine...

Nu facem terapie de grup, nu?

Ne-ai folosit ca pe niște păpuși.

Ai post-traumatic tulburare de stres.

Ne-ai torturat.

Așa că aș număra și număra, iar acum nu ar trebui să număr?!

Te-ai jucat cu maniile noastre.

- E o camion de remorcare! - Unde?

Păcat, e doar un camion de gunoi.

- Atât de neliniștit! - Această anxietate va dura pentru totdeauna.

Dacă va dura pentru totdeauna, voi pierde controlul, dar sentimentul de anxietate este o prostie.

Deci este adevărat.

tu esti? Doctor?

Urmați-mă.

Cum poți fi psiholog dacă ai Tourette?

- Insulti pacientii? - Nu...

La început, am fost ca Billie Eilish, Nu am avut ticuri când lucram.

Apoi a devenit mai rău si am inceput sa am probleme.

Emilio are dreptate, oamenii sunt sensibili.

Nu vă puteți imagina câți pacienți Am pierdut din cauza...

- Vino. - Ce se întâmplă? - Nu-ți face griji, vino.

Ce se întâmplă? Nu împinge.

- Ce se întâmplă? - Cum îl cheamă?

Sonia, spune-le adevărul.

- Adevărul adevărul? - Adevărul adevăr.

Le poți spune adevărul.

Deci s-a terminat?

În regulă, el este adevăratul Dr. Stern. Totuși, nu sunt secretarul adevărat.

În mod normal, lucrez cu jumătate de normă pentru un dentist.

M-a angajat doar pentru azi printr-o agentie.

Adevărata mea secretară s-ar fi dat pe sine.

În plus, ea nu ar fi înțeles esenta acestui plan.

- Mulțumesc, Sonia. - Cu plăcere. Când m-a sunat, nu am putut să spun nu.

Sunt și o actriță amatoare, după cum poate ai observat.

Oamenii spun mereu e ceva la mine...

Știi, mi-am bazat privirea pe ea.

- Vezi? - Nu face nimic. - Nu e sălbatic?

Identic! Oricum, în realitate, acesta sunt eu...

Metoda mea au fost detaliile sunt cele care compun adevărul unui personaj.

De exemplu, secretare vorbește cu prietenii la telefon.

În mod normal, nu fac asta. Atunci eu doar a mers cu curentul și a improvizat.

- M-am distrat. - Sunt sigur.

Apelul telefonic către Armando nu a fost rău. Voi v-ați îndrăgostit cu toții.

Chiar și tu, Emilio.

Fii sincer, am exagerat uneori?

- Da sau nu? - Da.

Da. Doctore, ai trecut peste bord de cateva ori si.

- Da. - Am Tourette's, dar nu "2Plus".

Așa că m-am distrat și eu cu asta.

Este amuzant când face asta.

Nu, asta a fost real.

Doamne, scuze. Îmi cer scuze, doctore.

Soțul tău chiar a murit?

Doamne, nu, este în viață. Exagerat de viu și agitat.

Și din moment ce s-a rănit la genunchi, el şochează când merge.

- Sonia! - Scuze.

A fost grozav, cred că pot pleca acum, nu?

- Te rog fă. - În regulă.

Pot să spun un ultim lucru? Sunteți cu toții niște oameni speciali.

- Într-adevăr, oameni drăguți. - Da.

Si eu sunt anormal, tatăl meu a spus mereu că sunt...

Sonia!

- Mă duc. - Îți voi transfera banii.

Nu e nevoie, M-am distrat atât de mult făcând asta...

De fapt, te voi trimite detaliile mele bancare mai târziu, bine?

Ești drăguță! Frumoasă, drăguță.

Vreau să spun, din inimă. Dragoste mare pentru toată lumea.

- Mulţumesc. - Wow.

scuze...

în principal despre ea.

Ne-ai înșelat.

Ei bine, este...

E amuzant pentru că...

Am decis să vin aici

pentru a încerca să recâştige încrederea în oameni.

Sunt atât de naiv, sunt un prost al naibii.

Toate rănile mele au un numitor comun:

faptul că am orbește încredere persoana din fata mea.

Ştii?

Familia ta este reală? Există într-adevăr o soție și o fiică?

Chiar ai o fiică?

- Chiar ai o fiică? - Da.

Am o soție și o fiică, care absolvă astăzi la 17:00,

dar nu voi merge pentru că Mi-e rușine de starea mea,

si ca urmare, Probabil că voi divorța.

esti fericit? acum ca stii adevarul?

Ai făcut ceva foarte rău. Am putea depune acuzații legale împotriva ta.

Păi, rahat?

Când eram copil, mă spuneau... minune.

- Fă-ne să râdem, haide! - Fă chestia aia!

Dar nu a fost amuzant.

Mă rănești.

M-au îngrozit și m-au tachinat.

Băieți! Uită-te la minune!

Respira...

M-au făcut să spun toate înjurăturile!

Față de rahat!

Dar de ce te-ai prefăcut sa fii pacient?

M-am gândit că un grup de pacienți, ca egali,

fără intervenția unui medic, ar fi putut reuși.

- Chiar și doar pentru trei minute. - Dacă te-ar fi recunoscut cineva?

În acest caz, aș fi recurs la terapia de grup normală.

Aș fi încercat asta din nou cu alt grup, sunt fixat.

Ei bine, Big-Doc, rezultat impresionant.

Ne-ai tratat ca pe cobai.

Deci totul s-a terminat, totul s-a terminat.

- Exact. Și eu plec. - Emilio...

Am vrut să reușești. Am vrut ca toți să reușiți.

- Şi eu. - O, te rog!

Dar am venit aici pentru el.

Chiar vreau să știu dacă el ne poate ajuta, nu-i așa?

Oricum, la revedere.

După toate timpurile mi-ai spart mingile azi?!

După toate timpurile mi-ai spart mingile azi?!

Habar n-am de câte ori!

- Nu le-ai numărat? - Nu! - Nu ai numărat? - Nu!

De câte ori a ridicat Otto telefonul?

De câte ori a scotocit prin geanta ei?

De câte ori a făcut Bianca sa-i igienizeze mainile?

- Nu ştiu. - Ce ciudat!

Nu, gândește-te, toți, gândiți-vă.

Cine altcineva a observat ceva ciudat?

Otto.

Când ai dansat cu Lilly,

ai pus telefonul pe canapea si nu l-a verificat.

Închide ochii și ia-mi mâinile.

- E adevărat, am vrut să o ajut. - Deci asta înseamnă că ai reușit?

- Așa cred. - Deci asta înseamnă că ai reușit?

- Așa cred. - Da, pentru că...

Nu te îmbunătățești când alții încearcă să te ajute,

dar când încerci să-i ajuți pe alții.

Pentru că uiți de tine.

Nu te simți observat, judecat și incapabil.

A făcut cineva altcineva uitați de obsesia lor?

- Ai făcut-o, Bianca. Ai făcut-o, Bianca. - Când?

L-ai bătut pe Emilio și nu te-ai spălat pe mâini după.

- Fă-o. - Du-te!

L-ai bătut pe Emilio și nu te-ai spălat pe mâini după.

- E adevărat. - Nu știai că am herpes.

Glumesc, nu este adevărat.

- Altcineva? - Poate eu...

- Când? - În lift. - Cu mine? - Da.

Nu am apăsat butonul de oprire.

Nu te voi mai vedea niciodată dar ar trebui să raportezi acel păduchi.

Nu, am fost atât de revoltat despre ce ți s-a întâmplat

că am uitat să apăs pe butoane, asta nu s-a întâmplat de vremuri.

Lilly, când l-ai sărutat pe Otto ai călcat pe linii.

- Sunt destul de sigur. - Chiar am făcut-o?

- Chiar am făcut-o? - Da!

Doamne, sunt atât de fericit! Doamne, sunt atât de fericit!

Trebuie să lucrăm la repetări, încă ești al naibii de enervant.

Deci crezi că putem face ceva ca asta afara de aici?

Desigur.

Dacă ați reușit toți o dată, o vei putea face din nou.

Rahatilor!

Poate că nu toți ne-am descurcat.

eu? Nu... nu fac parte din grup.

În plus, nu ar funcționa cu mine.

Ți s-a întâmplat să programați o terapie de grup la absolvirea fiicei tale?

- Iată absolventul nostru! - Azi e absolvirea?

La ora 17:00.

Acesta nu este un recital de pian, o piesă de teatru la școală sau o întâlnire de piesă.

Sau împlinirea ei de 18 ani.

Dar să fim sinceri, acele piese ale școlii erau așa...

- Tata! - Rahate.

Ascultă, ar fi bine să vii pentru absolvirea ei, este important.

M-am săturat să merg mereu singur ca și cum aș fi despărțit sau văduv.

- Pot fi la fel de bine. - Văduvă?

- Separat. - Dar atâta timp cât există dragoste...

Există iubire, nu?

Știi câți de reperele ei pe care le-am ratat?

Dar am făcut-o pentru a o scuti de jena.

Nu, ai făcut-o pentru tine, pentru că ți-e rușine.

Trebuie să nu te mai simți rușinat

și trebuie să uiți de tine.

Du-te acum.

Dar e... tic-teek-tag... prea târziu.

Prea târziu nu există pentru Emilio.

90% este modul în care reacționăm.

- Vom veni. - Da.

- Noi toți! - Da. Da, da!

Să mergem, să mergem.

Poate că nu.

Dacă tatăl meu ar fi în viață...

L-as vrea chiar cu toate ticurile din lume.

Dacă tatăl meu ar fi în viață, l-aș dori chiar cu toate ticurile din lume.

Vrei să arăți ca...

O spun de data asta: un prost.

Acestea vor fi cele trei minute ale tale, Dr. Stern.

Tic-teek-tag.

Tic-teek-tag.

Sari mai departe.

- Te urmăm. - Urmați-ne.

- Gata? Gata? - Da.

Douăzeci și patru de lumini, 78 de intersecții, 125 de viraje.

O putem face.

Doamne...

nu pot...

Au mers drept.

Ar trebui să ne întoarcem.

Oh! Atent!

Nu, nu pot.

Acum ce?

Să mergem?

Să mergem!

- Suntem în viață. - Suntem în viață.

Suntem în viață!

După cum puteți vedea, acestea sunt primele date pe care le-am adunat.

Premisa din spatele cercetării mele...

Asta e ea?

...formularea de algoritmi pentru a reconstrui direcția razelor cosmice

prezintă probleme din cauza observaţiei conditii si caracteristici...

...caracteristicile componentelor folosit pentru aparat.

Scopul tezei mele a fost pentru a crea o simulare cuprinzătoare,

cap la cap, al experimentului.

Am studiat performanța a aparatului instrumental

și a folosit rezultatele pentru a optimiza designul.

Multumesc.

Comisia premiază candidatul o nota de 110 din 110 summa cum laude.

Sub autoritatea acordată de rector, Te proclam doctor în fizică.

Acesta este tatăl meu.

- Tatăl tău? - Da. - Vino alături de noi.

- Vino. - Nu... Nu, nu.

Nu, nu, nu...

- Nu. - Du-te. - Poate că nu.

Există un microfon.

Câteva cuvinte pentru fiica ta...

Măriți.

- O poate face. - Sigur că poate.

Dacă își ține respirația.

- Să-l ţin? Vreau să-l filmez pe unchiul meu. - Oh, Doamne!

Valentina, am vrut să-mi cer scuze.

Îmi cer scuze dacă, când erai copil,

Nu te-am ținut des.

Mi-a fost teamă că nu te voi lăsa sau te aruncă în aer.

Toate gesturile mele impulsive...

Îmi pare rău că nu te-am dus niciodată la școală, Mi-a fost teamă că ți-e rușine de mine.

Am spus tone de minciuni să nu mai vin la piesele tale.

Dar poate că o fiică vrea doar să-l aibă alături pe tatăl ei.

Chiar și unul cu toate ticurile din lume.

Am spus multe minciuni, cred, pentru binele altora,

dar acum îmi dau seama cum se simte când cineva dezamăgește oamenii care au încredere în tine.

Așa că vreau să vă spun aici și acum,

Sunt mandru de tine si...

dacă pot, vreau să-ți spun din toata inima...

al naibii de putregai...

La naiba! La naiba!

Bună treabă, rahat.

- Spune-mi că fac ceea ce trebuie. - De câte ori?

Glumesc.

Deci tu și dr. Stern au devenit prieteni?

- Nu cei mai buni prieteni, dar... - Și ai încetat să mai numeri?

De trei ori două?

Muschetarii?

Câte lumini roșii ai aprins azi?

Câte săruturi îmi vei da?

Tone.

Și mulțumesc că ai aruncat biciuielile tale.

Îmi pare rău că te-am făcut să aștepți atât de mult, Vittorino.

- Bună, Matteo. - Bianca. Mai vorbim?

Da, vreau să-mi cunoști prietenul. Anna Maria.

Matteo. Matteo, Anna Maria.

- Ce plăcere. - Buna ziua.

El este.

Postarea de imagini private fără consimțământul părții implicate

este o încălcare a articolului 612 din Codul penal

și poartă o propoziție de 1-6 ani de închisoare.

Vom vedea...

Crezi că vei scăpa pentru că justiția italiană este lentă?

Este parțial adevărat, de aceea voi împing lucrurile înainte.

Deci te vei gândi de două ori înainte de a o face din nou.

Emilio!

Eu, Matteo! Buna ziua.

Cum stă treaba? Am auzit atât de multe despre tine.

Videoclipul pe care l-ai postat durează două și o jumătate de minut, adică 150 de secunde.

- De ce iti spun asta? - Am plecat.

- Scuze. - Te sun mai târziu.

Dacă înmulțiți 150 de secunde, înseamnă...

3.750 de cadre.

Acesta este numărul de palme iti voi da...

Numără, numără... Numără!

Acest model vechi este atât de limitat, e o prostie, doar apeluri și mesaje,

dar nu are internet, niciunul, uimitor!

- Am făcut cafea, curvă. - Bună dimineața și ție.

A fost o experiență de neuitat, o grămadă de ciudați dar totuși...

chiar au lăsat o amprentă asupra mea.

Federico, care are Tourette, a făcut aceste mișcări bruște, necontrolate.

- Spasme. Atunci... - Sonia! - Scuze.

voi merge. Termin de spus despre asta mai târziu. Bună treabă.

- Dimineata. - Dimineata.

Profesorul Stern...

Federico...

Nu-mi spune că ai făcut-o din nou?

Da, domnule, dar de data asta ai ieșit arătând ca un erou.

- Cheile? - Da, ți-am udat și plantele.

- Ce zici de absolvirea fiicei tale? - Ti-ai amintit?

- Da. - A luat 110 din 110.

- Uau! Loc de muncă bun. - Mulţumesc.

M-au lăsat chiar să vorbesc.

Fiica mea s-a emotionat. Prietenii au venit cu mine.

- Unde te-ai dus să sărbătorești? - Am mers la...

- Tic-teek-tag! - Ah! Al Tic-teek-tag!

TERAPIA DE GRUP

Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.