Afrikaans
Akan
Albanian
Amharic
Arabic
Armenian
Azerbaijani
Basque
Belarusian
Bemba
Bengali
Bihari
Bosnian
Breton
Bulgarian
Cambodian
Catalan
Cebuano
Cherokee
Chichewa
Chinese (Simplified)
Chinese (Traditional)
Corsican
Croatian
Czech
Danish
Dutch
English
Esperanto
Estonian
Ewe
Faroese
Filipino
Finnish
French
Frisian
Ga
Galician
Georgian
German
Greek
Guarani
Gujarati
Haitian Creole
Hausa
Hawaiian
Hebrew
Hindi
Hmong
Hungarian
Icelandic
Igbo
Indonesian
Interlingua
Irish
Italian
Japanese
Javanese
Kannada
Kazakh
Kinyarwanda
Kirundi
Kongo
Korean
Krio (Sierra Leone)
Kurdish
Kurdish (Soranî)
Kyrgyz
Laothian
Latin
Latvian
Lingala
Lithuanian
Lozi
Luganda
Luo
Luxembourgish
Macedonian
Malagasy
Malay
Malayalam
Maltese
Maori
Marathi
Mauritian Creole
Moldavian
Mongolian
Myanmar (Burmese)
Montenegrin
Nepali
Nigerian Pidgin
Northern Sotho
Norwegian
Norwegian (Nynorsk)
Occitan
Oriya
Oromo
Pashto
Persian
Polish
Portuguese (Brazil)
Portuguese (Portugal)
Punjabi
Quechua
Romanian
Romansh
Runyakitara
Russian
Samoan
Scots Gaelic
Serbian
Serbo-Croatian
Sesotho
Setswana
Seychellois Creole
Shona
Sindhi
Sinhalese
Slovak
Slovenian
Somali
Spanish (Latin American)
Sundanese
Swahili
Swedish
Tajik
Tamil
Tatar
Telugu
Thai
Tigrinya
Tonga
Tshiluba
Tumbuka
Turkish
Turkmen
Twi
Uighur
Ukrainian
Urdu
Uzbek
Vietnamese
Welsh
Wolof
Xhosa
Yiddish
Yoruba
Zulu
Download Episode: https://userload.co/f/be68d63c88e2
MĂRUL STRICAT
Deci ? Aţi adus banii ?
Hai să-l omorâm !
- Încetaţi ! - Mergi, mergi !
Opriţi-vă !
Ajutor !
Vin acum, iată-mă !
Stai liniştit.
Veniţi repede !
- Îl luăm noi. Uşor ! - Veniţi !
- Îi pun aparatul ? - Da, respiră.
Grăbiţi-vă. Hai, repede !
Vreau o radiografie toracică şi o hemogramă completă, mulţumesc !
- Unde mergeţi ? - Vreau să merg...
- Dumneavoastră l-aţi adus pe rănit ? - Da, dar...
- Ce-aţi păţit la ochi ? - Mi-ar plăcea...
Să vă vadă colega mea. Mulţumesc !
Mă scuzaţi, părinte, să veniţi cu mine să daţi o declaraţie.
- Bine. - Mulţumesc, veniţi !
De ce ai faţa asta de înmormântare ? Ce s-a întâmplat ?
Nimic. Treburi de-ale mele.
De ce nu mănânci, nu-ţi place supa ?
Supa mă deranjează cel mai puţin. Alte lucruri nu-mi plac.
Mă scuzaţi, sunteţi bunica, nu-i ziceţi nimic ?
- Mie-mi place supa. - Mă scuzaţi de întârziere.
Nu, îmi pare rău ! Părinte, ştiţi cum sunt eu.
Nu tolerez întârziere la prânz. Acum s-a răcit asta.
- Ce-aţi păţit ? - Nimic, m-am lovit.
Tu...
Tu ce-ai făcut ? Şi tu te-ai lovit ?
Da, mult. De cotul lui Berlinzoni, cel din a treia bancă.
- Îmi pare rău. - Pentru mine sau pentru Berlinzoni ?
Eu am ochiul umflat, dar el e umflat cu totul, ca un balon.
Pentru asta îmi pare un pic mai rău.
La şcoală sunt fiul hoţului care e în puşcărie,
care locuieşte în biserică. Ei fac glume şi mă evită.
Mă tachinează. Mă provoacă.
Eu ce-ar trebui să fac, să întorc şi celălalt obraz ?
Eu nu sunt preot !
Nerino, întoarce-te repede şi mănâncă, ai înţeles ?
Lasă-l să plece !
Nu vrea să fie văzut plângând.
Nerino nu a vrut să-şi pună carne pe ochi,
dar dumneavoastră să nu faceţi nazuri, căci se va învineţi ochiul.
Vă va face bine.
Nu mai bine l-ai face în tavă cu un pic de rozmarin şi stafide ?
Nu. Am reîncălzit supa cu broccoli de ieri-seară.
Am înţeles.
Ce e asta ?
E lâna pentru mănuşile mele. E a ta, nu, bunico Elide ?
Sigur că e a mea. Dacă nu, a cui poate fi ?
Înţeleg, dar ce caută aici ? Credeţi că frigiderul e şifonier ?
Era primul dulap pe care l-am găsit la îndemână.
Sigur, e logic. Şi eu dezgheţ broccoli-ul în maşina de spălat.
Merg eu să deschid, am terminat de mâncat.
- Bună ziua ! - Bună ziua !
- Îl caut pe don Matteo. - Pe cine ?
- Don Matteo ! - Cine e don Matteo ?
- Don Matteo. - Don Matteo...
- Locuieşte aici. - Nu.
- Ba da. - Greşiţi.
Cum, dacă el locuieşte aici ? Mă scuzaţi, lăsaţi-mă să intru.
Staţi puţin. V-aţi şters ? Încet.
Intră ! Don Matteo ?
Mă lăsaţi să intru ? Trebuie să-i vorbesc.
Bine.
Bună ziua, plutonier! Luaţi loc.
- Cum e ochiul ? - Nu-i nimic. Un fleac.
Doriţi o cafea bună napoletană ?
Nu, mai bine nu. Am băut două de dimineaţă. Mă umflă.
- O fac specială. - Bine. O cafea bună nu se refuză.
Vrei şi tu ?
Nu, mai bine nu amestec supa cu cafea. Îmi pare tare rău...
Nu-ţi face griji.
Îmi pare rău că trebuie să veniţi cu mine la secţie
pentru procesul verbal. Îmi pare rău să vă iau în starea asta.
Eu i-am spus deja totul poliţistului de la spital.
Ştiu, dar e mai bine să veniţi la secţie cu mine.
Bine. Voi veni cât de repede pot.
Cât de repede puteţi poate însemna imediat ?
- Imediat, acum ? - Da.
Puteţi lua cu dumneavoastră carnea. Haideţi să mergem !
Bine.
Nu vă supăraţi. Carnea o luaţi sau o lăsaţi aici ?
Şi cafeaua ?
Nu, m-am răzgândit. Cafeaua are şi cafeină...
Nu mai am pălărie ? Nu o văd nicăieri.
- Iat-o ! Era in spate. - Ce rece este ! Sa mergem !
Plutonier, vreţi să-mi spuneţi ceva, dar nu vorbiţi.
De ce ?
Mergem de ceva timp şi încă nu m-aţi întrebat nimic
despre lupta la care am asistat.
Iar graba aceasta de a semna un proces verbal mi se pare exagerată.
- Greşesc ? - Nu greşiţi. Vin de la spital.
Cum e tânărul ?
Din fericire îşi va reveni. Aşa spune medicul.
- Sărmanul poliţist Maliore... - Era poliţist ?
Da. Nu ştiai ? Era în echipa antidrog.
S-a infiltrat în grupul traficanţilor.
- Azi-dimineaţă le-a livrat marfa. - De ce ?
Ca să câştige încrederea traficanţilor.
Apoi i-au descoperit identitatea.
L-au bătut.
Doctorul mi-a spus că dacă nu eraţi dumneavoastră, în acest moment...
Sărmanul ! Acum se recuperează.
- Este la... cum îi spun ? - Reanimare.
Da. Sărăcuţul...
Simţi mirosul ăsta ? Simt un miros. E de la mine ?
E de la mine.
E şamponul cu mere a fiicelor mele.
- Mere ? Nu o fi broccoli ? - Acum există şampon cu broccoli ?
Veniţi, părinte ! Acum se face totul pe calculator.
Trebuie să vă fac şi pe dumneavoastră pe calculator.
Avem toate pozele.
- Spuneţi, plutonier! - Stai jos.
Trebuie să căutăm pozele tuturor traficanţilor din zonă.
- Care este parola ? - La glume sunteţi primii.
"Poliţişti". Am ales-o foarte simplă. Hai I
- Po... li... - Stăm până mâine. Dă-te !
Mă scuzaţi, plutonier, azi sunt puţin aerian.
După ce a păţit Maliore... Apropo, cum se simte ?
E bine. Părinte, vrei o cafea ?
- Nu, mulţumesc ! - Ce faci aici ?
- Pot să plec ? - Da. Du-te.
Don Matteo...
Şi te plângi că se fac bancuri cu poliţişti... Au dreptate.
Ăsta mic e recrut. Zice că e visul lui să fie poliţist.
Noi avem pozele tuturor traficanţilor din zonă.
Dacă recunoaşteţi pe vreunul dintre agresori, îmi spuneţi, bine ?
- Îi luăm unul câte unul. - Cine cunoştea misiunea lui Miliore ?
Ghisoni, Lauro, Anceschi şi eu.
Nu înţeleg cum un coleg de armă îl poate trăda pe colegul lui.
- E josnic ! Acesta ? - Nu.
Nici nu ştiu dacă e bărbat sau femeie.
- Nici atât. - Acesta e ultimul.
Îmi pare rău, nu recunosc niciunul.
Cum fac cu căpitanul Anceschi ? Avem o cârtiţă în secţie.
Nu e bine, părinte. Nu e bine.
Înţeleg. Dar unde e căpitanul ? Nu l-am văzut de mult.
Se întoarce într-o săptămână dintr-o misiune din afară.
Acum trebuie să mă ocup eu de această anchetă foarte delicată.
- Nu ştiu cum să fac. - E dificil.
Dacă aş fi avut pe cineva să mă ajute, să-mi dea o mână...
Dar nu cineva din secţie. Din exterior.
Vă gândiţi cumva la mine ?
Da. Voi reuşi dacă mă ajutaţi.
- Mi-o ceri ca preot sau ca prieten ? - Si ca soră...
Glumesc, deşi nu e de glumă. Preot, prieten, cum vreţi I
Ştiţi că nu pot ca preot. Aş avea probleme cu episcopul.
Ca prieten ?
Nu pot să cred că Lauro sau Ghisoni, cei mai buni oameni ai mei...
Să oprim motorul.
Uşurel, e maşina soţiei. Mă omoară dacă i-o zgârii.
Pe a mea nu pot să o iau. Mi-o recunosc colegii imediat.
Ce să fac ? Am luat-o pe asta.
- Cine e acela ? - Lauro. Nu are cum să fie el spionul.
Dacă este el, mă înjunghii de 33 de ori.
- Plutonier ! - Fără înjunghieri.
Dar unde se duce ? Pe cine cunoaşte pe aici ?
- Cine e ? - Francesca...
- Antonio, tu eşti ? - Eu sunt. Poti să iesi ?
Mai bine nu. E târziu.
- Măcar cinci minute. - Nu. Antonio, am zis nu.
- Noapte bună ! - Francesca ! France !
- Lauro frecventează zone centrale. - De ce ?
- Aceea e vila lui Lattanzi. - Lui Lattanzi ?
Lattanzi a fost implicat în cazul cu substanţe interzise acum câţiva ani.
Credeţi că Lauro ar putea fi implicat ?
Poate că da.
Nu e suficient să credem. Trebuie să verificăm.
Cuminte !
Don Matteo, ne trebuie mandat.
- Dar dacă aşteptăm un mandat... - Şi ce facem ? Mergeţi !
- Dacă alunecăm pe ăsta... - Staţi liniştit.
- Câinii ! - Fugi !
- Bună, Natalina ! - Bună seara !
Am fost să repar bicicleta, pentru că era zgâriată rău.
- Ce faci bun ? - Supă de legume.
- Ca cea de ieri-seară ? - Da.
A fost bună.
- Apoi fac viţel cu lămâie. E bun ? - Da, mulţumesc !
Ce se aude ?
De unde să ştiu ? De trei ore face aşa Nerino.
De ce nu mergeţi dumneavoastră să vorbiţi cu el ?
Mă ocup eu.
Prea impulsivă. Ce caracter am...
- Bună, Nerino ! Ai probleme ? - Infinite.
Iar aceasta ar fi soluţia ?
Am văzut asta într-un film la TV. Era unul în celulă care făcea aşa.
Ştiţi că ajută ? Te ajută să gândeşti.
Da, şi eu am văzut acel film. Dar tu nu eşti în puşcărie.
Sunt puţin. Pentru că tatăl meu e în puşcărie, iar colegii mă taxează.
De parcă aş avea ciumă. Zic că locuiesc cu un preot.
Eu mă apar, îi ignor, dar nu ajunge,
pentru că acele vorbe mă lovesc sub centură.
Iar la petreceri nu mă invită pentru că... ştiţi de ce.
Tu ai încercat vreodată să-ţi inviţi colegii la o petrecere ?
Unde să-i invit, la biserică ? La utrenie ? Fiţi serios.
Aceasta este o casă. E casa ta. Invită-i !
Aici ?
Nu e deloc rea. N-ai de ce să-ţi fie ruşine.
Ştiţi că nu-i o idee rea ?
E gata cina.
Să mergem !
- Alo ! - Lauro.
- Da, plutonier. - Vino, trebuie să-ţi vorbesc !
Imediat, plutonier !
- Ce treabă aveai la Lattanzi ? - Niciuna.
Lauro, să nu mă minţi sau să mă faci să ţip.
Te-am văzut cu ochii mei. Săreai gardul. Unde te duceai ?
Îmi pare rău, plutonier, dar nu vă pot spune.
- E despre onoare. - Ce onoare ? Tu ce vrei ?
- Comandaţi, plutonier ! - Eşti în rezervă ?
- Da. - Atunci fii rezervat.
Eu sunt superiorul tău. Tu eşti un poliţist. Spune adevărul !
Plutonier, sunt poliţist. şi tata a fost şi bunicul.
Sunt fidel armei. Nu am făcut nimic de ce să-mi fie ruşine.
Mă puteţi aresta dacă vreţi, dar nu vă pot spune mai mult.
În acea vreme, fariseii au venit la lisus ca să-L ispitească, şi l-au zis:
"Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta ?"
El le-a zis: "Ce v-a spus Moise ?" Iar ei au spus:
"Moise a poruncit ca bărbatul să-i dea o carte de despărţire şi s-o lase."
Iisus le-a spus:
"Din cauza împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise aşa, "
"dar la începutul creaţiei Dumnezeu i-a făcut bărbat şi femeie"
"ca să fie un singur trup."
Pot să vă ajut ? Aveţi nevoie să vorbiţi ?
Nu, mulţumesc, părinte. De fapt tocmai plecam.
- Sunteţi doamna Lattanzi, nu ? - Da, don Matteo !
Mă bucur că aţi rămas. Aşa ne putem cunoaşte.
Părinte, nu ne cunoaştem pentru că
n-am avut curajul să mă apropii de dumneavoastră, să vă vorbesc.
Acum ai.
Vedeţi,
eu mereu fac probleme. Nu ştiu de ce.
Mai întâi o poveste cu traficanţi,
care i-a ruinat soţului meu viaţa pentru totdeauna.
Acum trebuie să mă joc cu sentimentele unui băiat bun.
Risc să-mi periclitez căsnicia.
Ce să fac ?
În primul caz, trebuie să-ţi clarifici ţie înseţi.
Eu îmi iubesc soţul. Nu l-am înşelat niciodată.
Desigur, la început, i-am dat speranţe lui Antonio,
dar din cochetărie. ştiţi cum suntem noi, femeile...
Altfel ne-am plictisi.
Dar acum Antonio e în necaz.
El e poliţist, ştiţi ?
Îl acuză de trafic de substanţe.
El, ca să se apere, trebuie să spună că a venit la mine noaptea.
Dar noi n-am făcut nimic.
Dar cine ne crede ?
Acum mă grăbesc.
Ca să-mi salvez căsnicia trebuie să distrug cariera
unui tânăr minunat, iar el nu merită asta, ştiţi ?
Nu-ţi face griji. Cred că am o idee să-l scot pe Antonio din necaz.
- Serios ? - Da.
Dar tu trebuie să te iubeşti mai mult.
Da, părinte.
Deci, don Matteo ? Care sunt aceste noutăţi ?
Antonio nu are legătură cu povestea asta.
- Care Antonio ? - Lauro. Antonio Lauro.
- Îl cheamă Antonio ? De unde ştiţi ? - Nu vă pot spune.
De ce nu are de-a face cu povestea asta ?
Îmi pare rău, dar nici asta nu vă pot spune.
Asta nu vă pot spune, nici asta...
- Dar pot să vă spun ceva. - Ce ?
Am observat că Lauro, în ultimul timp vine la biserică toate duminicile,
dar e foarte distras, înţelegeţi ce vreau să spun ?
E foarte distras. De ce se uită la mine ?
- Nu am înţeles, dar vă cred. - Sunteţi poştaşul ?
- Eu sunt poştaşul ? - Aveţi ceva pentru mine ?
Nu, el nu e poştaşul. Azi nu avem poştă.
De ce nu mergeţi să verificaţi dacă e gata cafeaua ?
Da, dle inginer. Nu e poşta...
Speram că şi-a amintit de mine Ugo. Că poate mi-a scris o scrisorică.
- Cine e acest Ugo ? - Soţul.
- Nu e văduvă ? - De 21 de ani.
Dar de ce vă spune "inginer" ?
Uneori îmi spune şi "amiral".
- E complet dusă. - Plutonier !
În sensul bun.
Cum ai decis să-l urmărim pe Ghisoni în plină zi ?
Azi mi-a cerut permisiunea, zice el, să meargă la mama lui.
Dar cine-l crede ? Don Matteo, eu nu mai cred nimic.
Plutonier, a cui e furgoneta ?
Mi-a împrumutat-o cumnatul Ignazio. Îl cunoaşteţi ?
- Cel chel. - Da, da.
Dar de ce nu vă luaţi maşina ? Vă recunoaşte aşa uşor ?
Maşina mea e o bijuterie de amator. Colegii mei nu înţeleg nimic.
Mă iau în râs. Zic că e maşina lui Fantozzi.
A mea e una albă din '63. Au !
- Ce aveţi ? Dle plutonier ! - Ma doare.
- Am alunecat în baie de dimineaţă. - Îmi pare rău.
- Nu ştiu cum fac diseară. - Ce trebuie să faceţi ?
Dacă merge bine, prindem nişte traficanţi de artă.
Felicitări, plutonier !
Fără felicitări. A fost Benvenuti. A primit pont de la nişte informatori.
- Benvenuti nu e cel un pic... - Mai pămpălău.
Da, un pic naiv.
L-am subevaluat. Vă deveni un mare poliţist.
Iată-l pe Ghisoni. Pune-te încet în mişcare.
- Dar să nu fim văzuţi. - Bine.
Aveam dreptate. Mama lui stă în cetatea castelului.
E departe. Cum o să meargă cu motoreta ?
Să-l urmărim.
Să vedem ce face.
Dacă nu e nici Ghisoni ?
Dacă nu-i nici el, e o problemă. Rămân eu cu căpitanul Anceschi.
- Eu sigur nu am legătură. - Să vă cred ?
Glumiţi ? Nu-i nici căpitanul Anceschi.
Nu, căpitanul Anceschi e pentru mine ca pentru dv. episcopul... Papa.
- Ce-o face acolo înăuntru ? - De unde să ştiu ?
Ce maşină ! Cum şi-o permite ? Să-l urmărim !
Cu asta ? Îl ajungem mai repede cu bicicleta.
Unii oameni, mulţi, iubesc puterea şi adoră să o exercite.
Uneori chiar ostentativ.
Eu nu sunt un oricare. Am putere şi am datoria să mi-o exercit.
Dar mă scoate din minţi să o exercit pe un subaltern,
care-mi este şi prieten.
- Excelenţă, se poate ? - Un moment, vicar. Nu, stai !
- Iar tu mă scoţi din minţi. - Pentru aşa puţin ?
Cum pentru puţin ? Ţi-am spus de când ai ajuns.
Aici suntem în provincie. Oamenii vorbesc.
Nu place tuturor ca un preot să fie în cârdăşie cu un poliţist.
- În cârdăşie ? - Nu te mai lega de cuvinte !
Ideea este că te-au văzut prea des cu acesta... Cum îi spune ?
Cecchini. Plutonierul Cecchini.
Matteo, mi se spune că mergi să-i urmăreşti pe oameni.
- E adevărat sau nu ? - Da, e adevărat.
E ceea ce trebuie să facă orice preot, desigur.
Nu, sigur că nu.
Eu şi Cecchini suntem prieteni. El este un plutonier bun,
dar acum se simte pierdut fără căpitanul său.
Mi-a cerut ajutorul...
Iar tu ai devenit, ipso facto, căpitanul poliţiştilor.
Excelenţă,
Cecchini trece printr-un moment foarte dificil.
Crezul lui, încrederea în poliţie... I se năruie întreaga lume.
Ştiu că par un preot nonconformist,
însă doar încerc să întind o mână cui mi-o cere.
Acum întinde-mi si mie o mână.
Întinde-ne şi nouă o mână şi nu te băga în probleme.
Dle plutonier, de ce m-aţi chemat la ora aceasta ?
Ghisoni, tu eşti un simplu caporal şi te plimbi cu o bestie de maşină,
o tornadă, dar spui că n-ai maşină, ci un jaf de motoretă.
Cum faci ? Îţi spun eu: L-ai vândut pe Maliore traficanţilor
şi ţi-ai luat maşină cu banii pe care ţi i-au dat.
- Plutonier, ce spuneţi ? - Recunoaşte !
Nu. N-aş face niciodată aşa ceva.
Adevărul este că maşina am câştigat-o la loto.
Acesta e biletul.
Pare original...
Dacă totul e în regulă, de ce ascunzi maşina ?
Adevărul e că nu vreau s-o ascund.
Nu voiam să mă dau mare în faţa colegilor. Atâta tot.
Mi se părea o lipsă de respect. Mai ales faţă de dv.
Ce legătură am eu ? Ce vrei să spui ? Nu înţeleg.
Plutonier, toată lumea ştie că vă plimbaţi cu o vechitură.
Ce e cu încrederea asta ? Fugi de-aici !
La ordin !
Nu e el. I-au ieşit cinci, mie maxim unul.
- Plutonier, aşa mi-au spus. - La ce oră mergem ?
La unsprezece mi-a spus Bianca, că au întâlnirea cu cercetătorii.
Repede ! Voi acolo, noi dincolo.
- Tu rămâi aici de pază. - De ce aici ?
Eşti de rezervă şi nu ai vestă. Lauro, să mergem. Repede !
- Staţi pe loc ! - Dle plutonier, uite aici !
Am ajuns la timp. Mâine marfa ar fi fost peste hotare.
Stai pe loc !
Pe loc ! Nu te mişca ! Mâinile pe volan şi stai pe loc !
Plutonier, l-am prins şi pe ăsta. Fugea.
Bravo, Benvenuti ! Pe tine te văd deja sergent. Bravo !
- Dar cât e ceasul ? - 14:35. Nu vine nimeni.
- O fi trafic, cine ştie ? - Las-o baltă ! Nu vin.
Oricum, mulţumesc pentru ceas.
E cel mai frumos cadou pe care l-am primit în viaţa mea.
Nu pot să cred ! Doar fiindcă un copil
locuieşte în biserică, nu vine nimeni la ziua lui !
- Îmi vine să... - Mie-mi vine să mănânc.
Ar fi păcat să le aruncăm. Sunt darul lui Dumnezeu.
Eu mănânc.
Gustările Natalinei sunt cele mai bune din lume.
- Ce bune sunt ! - Râzi de mine ?
Ce bune sunt !
- Tată, am întârziat. - N-am întârziat.
Dacă sunt lucruri prăjite, să nu mâncaţi, da ?
- Merg eu. - Cine-o fi ?
- Poştaşul ? - De ce ?
Căci poştaşul sună mereu de două ori.
- Nu râdeţi... - Fiţi atenţi !
- I-l dau eu ! - Ba eu !
Ne scuzaţi că am venit mai devreme, dar fetele erau nerăbdătoare.
Staţi liniştite, vă las fără mâini. Decimăm venit primii. Ne scuzaţi.
Cum adică înainte ?
Nu la 4 începea petrecerea lui Nerino ?
- Nu era la 14 ? - Nerino, era la 14 sau la 4 ?
Cred că am făcut o mare încurcătură !
- Pippo ! - Spuneţi.
Mergi la patiserie pentru fursecuri. Aici am mâncat tot.
Spune-le că trec eu mai târziu să le plătesc.
Imediat !
Gata ! E a doua bucată. Opreşte-te !
- Las-o în pace ! - O să se îngraşe.
Azi e o zi mare pentru Nerino.
Nu e doar ziua lui, ci acum se simte egal cu prietenii lui.
Mă bucur pentru Nerino, dar în această perioadă...
- Părinte, ştiţi că la unitate este... - Un turnător.
Lasă acum. E ziua lui Nerino !
- 'pare rău ! - Ce anume ?
'pare rău !
Aşa se zicea pe vremea bunicului meu. "'pare rău !"
- Se zice şi acum. - Nu, nu.
- Nu luaţi, părinte ? - Sigur. Mulţumesc, bunico !
Pentru nimic.
- E groaznică. Ce e ? - E sărată.
Îmi pare rău, dle plutonier.
Bunica Elide a confundat sarea eu zahărul.
Bunica Elide a confundat sarea cu zahărul.
Şi soţia mea confundă zahărul cu sarea.
Dacă priveşti aşa, sare sau zahăr, le poţi confunda.
Plutonier, treaba cu zahărul are răspunsul la întrebare.
Întrebare despre ce ?
- De ce-ul... - Ceştii ?
- De ce-ul... - Tăvii ?
De ce-ul cârtiţei.
În locul substanţei capturate am găsit aproape doar bicarbonat.
- Cum te numeşti ? - Pauselli.
Cum să fie doar bicarbonat ?
Substanţa a fost analizată imediat după capturare.
- Era pură. Cum se poate ? - Nu ştiu.
Plutonier, cineva a pus bicarbonatul în locul substanţei.
- Aspectul nu se schimbă. - Mulţumesc !
Părinte, trebuie să vorbim. Vă invit la prânz.
Mulţumesc !
Nu, mănânc doar asta. Părinte, mi-a făcut soţia aseară
un papricaş de mă doare stomacul.
Aşa face papricaşul.
Iată acolo o masă.
Părinte, vorbesc încet, să nu ne audă.
- În secţie nu e o cârtiţă, ci un hoţ. - Da.
Să recapitulăm. Sărmanul poliţist Maliore a dat traficanţilor marfă
care nu valora nimic.
El, Maliore, era convins că are marfa care trebuie,
cea capturată de noi. Corect ?
- Merge raţionamentul ? - Ca pe roate.
Acum, traficanţii, nenorociţii ăştia,
au crezut că Maliore vrea să-i păcălească şi l-au bătut.
Da, dar acum trebuie să ne gândim cine a înlocuit marfa cu bicarbonat.
E adevărat că ştiaţi doar patru de operaţiune,
însă hoţul poate fi oricine.
Astfel, cercul se lărgeşte în loc să se micşoreze.
Ca pata de ulei. Uitaţi-vă puţin în spate.
Bravo, Benvenuti ! Te-ai descurcat excelent.
Singurul lucru care mă linişteşte e că nici Lauro, nici Ghisoni,
nu au înlocuit-o, având în vedere ce ştiau.
Plutonier, a fost un poliţist. Nu putea fi un hoţ din afară.
Părinte, ştiu. Nu e nici urmă de marfa furată.
Mai avem, în afară de Maliore, persoane care ne comunică
toate mişcările traficanţilor din zonă.
În ultima vreme nu e pe piaţă nicio cantitate considerabilă de marfă.
- Asta vă uşurează viaţa. - De ce ?
Pentru că înseamnă că hoţul are încă la el marfa.
Unde nai... Unde o fi pus-o ?
- Poliţiştii locuiesc în secţie ? - Da, desigur.
Dacă hoţul este aici, printre noi,
ce ascunzătoare ar fi mai bună decât în secţie ?
Corect...
Uită-te ! Nu seamănă cu mama mea ?
Nu tocmai. Gemma are părul creţ, iar mama ta îl are drept.
- Ce legătură are ? - Bine, n-are legătură.
Dar şi ochii sunt diferiţi. Uite, Nerino,
căprui de tot, iar mama ta îi are negri de tot.
- Ce vrei să spui ? - Că nu seamănă. Ce vrei ?
Nu înţelegi nimic. Gemma seamănă perfect cu mama.
- Dar ce-am spus ? - Natalina, ce s-a întâmplat ?
De unde să ştiu ? S-a supărat pentru că zicea că Gemma,
fetiţa de la petrecere, e leită cu mama lui. Cum să fie ?
Nerino are dreptate.
Da, are dreptate. Sunt complet diferite.
Da, dar în inima lui Nerino sunt la fel,
pentru că el îşi aminteşte afecţiunea simţită pentru mama lui
şi are nevoie să o găsească în toate persoanele la care ţine.
Am înţeles.
Atunci chiar şi eu, cândva, aş putea să semăn cu mama lui.
Am şi ochii negri.
Iat-o aici. Am găsit-o azi-dimineaţă.
Felicitări, plutonier !
Era în secţie, ascunsă aici. Am găsit-o într-o baie comună.
Acum trebuie s-o pui repede la loc, unde ai găsit-o.
De ce ?
E momeala care va atrage peştele nostru.
Peştele cârtiţă ?
Ce se întâmplă ?
Nu urcă apa la etajul superior. Trebuie să fie un blocaj.
- Va dura mult ? - Trebuie să controlez şi toaletele.
Pot să folosesc una ? Am o urgenţă.
Da, vă rog.
A intrat.
- Aţi rezolvat problema ? - Cred că da.
Benvenuti, poţi să ne arăţi ce ai în buzunare ?
Deci, Benvenuti, cu tine vorbesc. Ne spui cum a fost ?
Am cunoscut un tip în bar, care ştia totul despre furtul operelor de artă.
Era dependent.
După aceea am aflat de substanţele confiscate din secţie.
M-am gândit sâ iau din marfă ca să-l determin să vorbească.
Am luat cheile pe ascuns
şi am luat din substanţe, înlocuindu-le cu bicarbonat.
Ca să-i câştig încrederea, să aflu cât mai multe,
a trebuit să-i dau de mai multe ori.
De fiecare dată le-am înlocuit cu bicarbonat.
Oricum, ştiam că mai devreme sau mai târziu marfa confiscată
urma să fie incinerată. Şi n-ar fi aflat nimeni de înlocuiri.
Nu voiam să bag pe nimeni în necazuri. Maliori e prietenul meu.
E poliţist.
N-aş fi vrut niciodată să-i fac rău.
- Eu voiam doar... - Doar să devii un bun poliţist.
Dar ai dat greş, pentru că ai recurs la o scurtătură ca să reuşeşti.
- Dacă am putea da timpul înapoi... - Din păcate, nu se poate.
Dar nu e prea târziu pentru a remedia, nu, plutonier ?
Da. Nu.
Da.
- Don Matteo, sunteţi tare ! - Nu.
Dacă n-aţi fi fost dv., n-as fi rezolvat ancheta.
Plutonier...
Iar eu sunt obişnuit cu delicte obişnuite. Acesta a fost îmbârligat.
Ca la Hitchcock. Trebuie să vă mulţumesc.
- Pentru ce, plutonier ? - Bună ziua, dle căpitan !
Bună ziua ! Bună ziua, don Matteo !
- Cum de aţi venit atât de repede ? - Nu mă aşteptai ?
În schimb, văd că aţi făcut o bisericuţă. Bine.
Don Matteo, pentru ce trebuie să vă mulţumim de data asta ?
Nimicuri, dle căpitan. Am şofat pentru plutonier,
căci avea probleme cu maşina.
Plutonier, dacă mai aveţi nevoie de mine, ştiţi unde mă găsiţi.
- Mulţumesc ! - O zi bună, căpitane !
O zi bună !
- Cum a fost vacanţa ? - Misiunea !
- Misiunea. Cum a fost ? - Bine.
V-aţi distrat ? Ati avut vreun pic de timp pentru...
Nu.
Ce spunea ? - Cine ?
- Don Matteo. - Nimic. Hitchcock.
Cum a spus el, şofer. L-aţi auzit, nu ?
- Şi eu te cred ? - De unde să ştiu ?
- Te întreb pe tine. Eu te cred ? - Dumneavoastră primul.
- Nu cred. - Eu cred.
Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.