Afrikaans
Akan
Albanian
Amharic
Arabic
Armenian
Azerbaijani
Basque
Belarusian
Bemba
Bengali
Bihari
Bosnian
Breton
Bulgarian
Cambodian
Catalan
Cebuano
Cherokee
Chichewa
Chinese (Simplified)
Chinese (Traditional)
Corsican
Croatian
Czech
Danish
Dutch
English
Esperanto
Estonian
Ewe
Faroese
Filipino
Finnish
French
Frisian
Ga
Galician
Georgian
German
Greek
Guarani
Gujarati
Haitian Creole
Hausa
Hawaiian
Hebrew
Hindi
Hmong
Hungarian
Icelandic
Igbo
Indonesian
Interlingua
Irish
Italian
Japanese
Javanese
Kannada
Kazakh
Kinyarwanda
Kirundi
Kongo
Korean
Krio (Sierra Leone)
Kurdish
Kurdish (Soranî)
Kyrgyz
Laothian
Latin
Latvian
Lingala
Lithuanian
Lozi
Luganda
Luo
Luxembourgish
Macedonian
Malagasy
Malay
Malayalam
Maltese
Maori
Marathi
Mauritian Creole
Moldavian
Mongolian
Myanmar (Burmese)
Montenegrin
Nepali
Nigerian Pidgin
Northern Sotho
Norwegian
Norwegian (Nynorsk)
Occitan
Oriya
Oromo
Pashto
Persian
Polish
Portuguese (Brazil)
Portuguese (Portugal)
Punjabi
Quechua
Romanian
Romansh
Runyakitara
Russian
Samoan
Scots Gaelic
Serbian
Serbo-Croatian
Sesotho
Setswana
Seychellois Creole
Shona
Sindhi
Sinhalese
Slovak
Slovenian
Somali
Spanish (Latin American)
Sundanese
Swahili
Swedish
Tajik
Tamil
Tatar
Telugu
Thai
Tigrinya
Tonga
Tshiluba
Tumbuka
Turkish
Turkmen
Twi
Uighur
Ukrainian
Urdu
Uzbek
Vietnamese
Welsh
Wolof
Xhosa
Yiddish
Yoruba
Zulu
Download Episode: https://userload.co/f/e8f53b3903a6
FOCUL PASIUNII
Bună dimineaţa, Augusto !
Frână...
Ia te uită ! Trebuie mereu să fac asta.
Natalinei şi lui Pippo nu le plac muncile grele.
12 milioane, 13 milioane, 14 milioane !
Nu oferă nimeni mai mult ?
14 milioane o dată, 14 milioane de două ori.
14 milioane de trei ori, adjudecat !
Vă prezentăm acum colecţia de bijuterii a contesei Ravelli.
Trebuie să fie la strâmtoare dacă a scos la licitaţie aceste bijuterii.
Aşa-i ?
Comunicare de ultimă oră: diamantul de 40 de carate,
notat ca Focul Pasiunii, din lotul Ravelli, a fost retras din vânzare.
Ai văzut ? Nu a putut. Ţine prea mult la acel diamant.
Crezi ? Eu zic că l-a vândut în privat ca să câştige mai mult.
Vă propunem un inel de rubine baghetă. Franţa, anii 40,
care vine prezentat cu un preţ de plecare de 20 de milioane.
- Dacă vreţi să-i număraţi... - Nu-i necesar. Am încredere.
Acesta este Focul Pasiunii,
care a aparţinut multe generaţii familiei mele. Acum este al dv.
Mulţumesc, contesă !
- E superb ! - Vă conduc.
Nu e nevoie, cunosc drumul. Şi nu uitaţi înţelegerea noastră.
Nu ne-am cunoscut niciodată. Nu ne-am întâlnit niciodată.
Iubito ? Clara ? Nu e nimeni acasă ? Clara ?
Nu e nimeni ?
Incredibil !
Pentru această gondolă splendidă pornim de la... de la cât, Nerino ?
- Zece mii. - Pornim de la zece mii de lire.
- Cincisprezece mii. - Douăzeci de mii.
Cincizeci de mii.
Ce faci ? Mai sunt încă două. Plecăm cu una cel puţin.
- Adjudecată domnului... - Luigi Vincenzi.
Scrie ! Luigi Vincenzi...
Bună ziua !
Bună ziua, doctore !
De la preţul de plecare...
- Bună ziua ! - Bună ziua, Clara !
Ai văzut ce de oameni ? E şi meritul tău, cu tot ce ai făcut.
Da. E prima oară după mult timp când mă angajez în ceva util.
Pofteşte !
Clara, voiam să îţi spun de ceva vreme.
Mi se pare că de la o vreme, te preocupă ceva.
Eşti mereu senină şi plină de viaţă, iar acum parcă s-a oprit ceva în tine.
Şi nu-ţi e caracteristic. Dacă vrei, putem vorbi.
Eu şi Renato ne-am căsătorit când eram foarte tineri.
Şi foarte îndrăgostiţi.
Desigur că lucrurile se schimbă după atâta timp.
Mie, în schimb, mi se părea că totul merge foarte bine.
S-a schimbat mult. A devenit nervos, suspicios...
Lucrează mai mult, face mult sport, iese în fiecare seară, singur...
Fără mine...
Cine ştie, poate că dacă am fi avut copii...
Aţi încercat să-i vorbiţi ?
Şi pentru această a doua gondolă pornim de la zece mii de lire.
- Unsprezece mii. - Un... douăzeci de mii de lire.
21... Nu, m-am răzgândit. Bine, să o ia ea !
20 de mii o dată, 20 de mii de două ori, 20 de mii de trei ori.
- Adjudecată de dna Rosina. - Ai avut dreptate. Am câştigat !
- Ce anume ? - Cum, "ce anume" ? Gondola !
Bună, iubito ! Ce faci ? Cum de eşti încă trează ?
- Ai spus că vii la cină. - Nu te-a anunţat secretara, nu ?
Mai devreme sau mai târziu, o s-o concediez.
Draga mea, de ce ai acest aer de câine plouat ?
Noi doi trebuie să vorbim.
Nu, uite, după o zi ca asta, facem orice în afară de vorbit.
De fapt, ştii ce propun ? Beau un gin şi fug în pat.
- Unde ai pus-o ? - Gin. Sticla e în faţa ta.
Ce-mi pasă mie de gin ? Unde ai pus gondola ?
Gondola ?
Am dat-o pentru o licitaţie de binefacere.
O licitaţie de binefacere ?
Ai înnebunit ?
Scuză-mă, dar ai spus mereu că e oribilă.
Am spus că este o amintire dragă de la mama mea.
Mama ta ? Eu nu am mai auzit povestea asta.
Am spus că nu este nevoie să o etalăm în salon,
pentru că este un obiect îngrozitor,
pe care am decis împreună să-l ascundem în spate.
Renato, te rog, nu cred că e cazul să ai o asemenea reacţie.
Poţi fi atât de drăguţă să-mi spui unde se află acum ?
Nu ştiu.
- Or fi vândut-o. - Cui ?
Nu ştiu. Mai erau şi alte gondole.
Tu erai la nenorocita asta de licitaţie ?
Desigur, am fost, dar chiar nu ştiu cui au vândut-o.
Fă un efort ! Încearcă să-ti aminteşti !
Da, cred că-mi amintesc.
În timp ce ieşeam una dintre gondole era vândută...
O ştii pe doamna aceea care-ţi făcea injecţii ?
Rosina. Ar putea fi a ta.
Desigur, a mamei tale...
Bravo !
- Vă rog, doamnă, intraţi ! - Mulţumesc, Natalina ! Deranjez ?
Nu, fiţi serioasă ! Iată, aici este don Matteo.
- Bună ziua, părinte ! - Bună ziua, Clara !
- Cum sunteţi ? - Bine, mulţumesc, la loc !
Mulţumesc !
- Doreşti o cafea ? - Da, vă rog, mulţumesc !
- Natalina, doreşti tu să... - Desigur.
Abia termini de curăţat şi se face mizeria loc.
- Cum a mers licitaţia ? - Bine.
Am adunat suficient
încât să le oferim puţină uşurare familiilor neprivilegiate.
În privinţa soţului dv., doresc să vă întreb...
- Natalina... - Da ?
Te rog...
Clara, ai reuşit să vorbeşti cu soţul tău ?
Am încercat. Aseară l-am aşteptat trează, dar el...
Mi-a făcut o scenă incredibilă pentru gondola adusă la licitaţie.
A plecat trântind uşa. Nici nu ştiu unde a dormit.
Părinte, nu înţeleg nimic.
Pentru atât de puţin, o gondolă fără valoare...
Nu o fi doar pentru gondolă.
Poate are probleme despre care nu vrea să vorbească.
Sigur. E altceva. Vedeţi, el lucra la acel nou pod,
cel de deasupra autostrăzii, care a fost închis.
Da.
Am fost o problemă.
A fost acuzat de luare de mită, dar eu nu pot să cred.
Nu mai înţeleg nimic.
Părinte, trebuie să mă ajutaţi !
În asemenea momente, tot ce poţi face e să-i fii alături.
Sigur.
Dacă mi-ar permite...
Ştii, uneori, cel mai bun mod de a fi aproape
persoanelor pe care le iubim e stând la distanţă.
Da. Poate.
Mai bine merg să mă odihnesc puţin. N-am închis un ochi azi-noapte.
- Bună ziua, don Matteo ! - La revedere !
- Şi mulţumesc ! - Pentru nimic.
- O zi bună ! - O zi bună, Natalina.
Pe soţul ăsteia e mai bine să-l pierzi decât să-l găseşti.
- Natalina, n-am auzit nimic ! - Şi eu n-am zis nimic.
Oricum ştie toată lumea că are amantă.
- Dar ea nu ştie. - Natalina !
Dar ce-am spus ? Dacă are amantă, are...
Doamnă, vă rog, mai gândiţi-vă puţin ! Ce vă costă ?
Mi-a adus-o soţul meu când am fost în luna de miere în Veneţia.
Ştiu, doamnă, lată cum facem ! Vă aduc câte gondole vreţi.
- Direct din Veneţia. - Nu le mai fac la fel.
Vă trimit cu gondolier, cu balerină... cum doriţi.
Sunt dispus să vă dau şi... o sută de mii. Două sute de mii.
Cinci sute de mii. Un milion, doamnă. Nimic ?
- Nu acceptaţi bani ? - Nu.
De acord. Dar ne mai vedem noi. Sunt sigur.
- Nu se termină aici, bine ? - Ce voia omul acela ?
- Deci ? - Nimic. Nu se lasă.
I-am oferit şi bani, dar nu vrea. Nici nu mi-a arătat gondola.
Bine, găsim o altă cale.
Da, dar trebuie să ne grăbim. Nu avem mult timp, iubire, înţelegi ?
- Măcar ai luat biletele ? - Da, sunt la birou.
Bravo !
- Bună ! Soţul meu este aici ? - Bună ziua, doamnă ! Nu.
Dl inginer a ieşit la o întâlnire, dar trebuie să se întoarcă curând.
Atunci îl aştept în biroul său. Mulţumesc !
Dar ce e aici ?
E un diamant ! Dar ce caută aici ?
Doamne, Doamne !
Doamne, Doamne ! Trebuie să-i spun lui don Matteo !
Trebuie să-l sun pe don Matteo !
Elide ? Sunt Rosina. E acolo don Matteo ?
Du-te să-l cauţi, da ?
Dl inginer e ocupat în acest moment.
Va dura mult ?
- Plutonier ! - Bună ziua !
- Ce faceţi aici ? - Cine ?
Dumneavoastră !
E meseria mea. Don Matteo, nu vă pot spune totul.
Sunt secrete. La revedere ! Îmi pare rău.
Acum e liber.
- Se poate ? - Don Matteo, luaţi loc !
Mulţumesc !
Mă scuzaţi, dar azi e o zi... Cum aţi văzut, sunt poliţişti aici.
Pentru podul peste autostradă, nu ?
Da. Acum trei zile a apărut o fisură în primul segment.
Un fleac, treburi ce ţin de administraţie,
pentru care firma de construcţii şi-a asumat toate responsabilităţile,
dar pentru că eu sunt expertul tehnic desemnat de municipalitate...
Iată aici: un aviz de garanţie.
Mă acuză că am luat mită un miliard şi jumătate.
Revenind la noi...
Am auzit că vă ocupaţi de licitaţii de binefacere în parohie.
Da. Iar soţia dumneavoastră ne-a ajutat enorm.
De ea vreau să vă vorbesc. Clara mi-a pomenit anumite probleme.
Don Matteo, singura problemă a soţiei mele
este că n-a făcut nimic toată viaţa. Femeia este plictisită.
Pentru că nu face nimic toată ziua, se descarcă pe mine.
Mie Clara mi se pare plină de interese, inteligentă, sensibilă,
şi, ca noi toţi, are nevoie de iubire.
Să vă spun cum e cu iubirea.
La începutul căsniciei, foc şi flăcări trei ani,
după care cenuşă 30 de ani.
Nu pentru toată lumea. Ştiţi ce scrie în Biblie ?
Vei găsi bucuria în soţia tinereţii tale !
Don Matteo, chiar dumneavoastră veniţi să vorbiţi de Biblie ?
Pe vremea aceea aveau patru femei, trei concubine, sclave...
Sunt invidios pe acele vremuri. Spuneţi-mi: de ce ei da şi noi, nu ?
Din acelaşi motiv pentru care
aveţi parcat aici în faţă o decapotabilă roşie, nu o cămilă.
Felicitări, don Matteo ! Sunteţi de-a dreptul simpatic !
Mulţumesc.
Rosina !
Rosina ! Unde eşti ?
Rosina, ce faci pe jos ?
Ştiu că pentru oase e bine să stai pe tare.
dar nu pare că stai prea confortabil. şi ce e asta ?
Ce e asta ?
E sare grunjoasă ! Da, e sare grunjoasă !
Să gust.
Bine, dar... nu-i sărată.
E sare dulce !
E sare dulce.
- Nu, doar îmi aranjam... - Ştii că îţi stă bine cu părul aşa ?
- Serios ? - Sigur.
Doamna Morabito mi-a arătat noa ei frizură şi mi-a plăcut.
Să vedeţi că-mi voi găsi un iubit nou !
- Bunico, te-ai întors ? - Da.
Dar Rosina e ciudată azi. Nu vorbeşte.
Poate nu vrea. O doare capul.
Asta sigur, la ce lovitură a primit...
Lovitură ?
Ciudată doamna asta, Rosina. Mai întâi a sunat aseară agitată:
"Dă-mi-l pe don Matteo ! " Caută-l pe don Matteo !"
Caut şi aştept, vă aştept şi caut, dar apoi am adormit.
Azi-dimineaţă am mers repede la Rosina, şi ea ce face ?
Stă lungită pe podea şi nu vorbeşte !
- Mai bine mergem să văd. - Da, vin.
Să caut sarea grunjoasă.
Unde e sarea grunjoasă ?
Aici e. Sare grunjoasă. O pun înăuntru. Gata !
Sarea grunjoasă e aici !
- Se poate ? - Doamnă Rosina ?
Rosina ?
Natalina, să nu atingi nimic ! Fugi să chemi poliţia ! Repede !
Asta nu vorbeşte ! Şi când vorbeşte spune aiureli.
- Dar tu cine eşti ? - Plutonierul Cecchini.
- Bine. - Plutonier ! Dacă ai avea puţină...
Doamnă, ajutaţi-ne ! Reluăm.
Când aţi ajuns la doamna Rosina, uşa era deja deschisă ?
Eu ciocănesc mereu înainte să intru !
Da, sunteţi discretă. De data aceea aţi ciocănit ?
Nu, pentru că era deschisă uşa.
Aţi văzut, plutonier ? Deci, uşa era deschisă ?
- Care uşă ? - Doamnă, uşa prietenei dv., Rosina.
De unde să ştiu eu dacă Rosina ţine uşa deschisă sau închisă ?
- Sunteţi chiar comic ! - Mulţumim, doamnă !
- Ne-aţi fost de un real ajutor ! - V-am zis, căpitane, că e un pic...
Puteţi pleca, doamnă.
- O zi bună, don Matteo ! - Mulţumim !
Cam indiscret acel domn.
Căpitanul este un om bun. Îşi face datoria.
- Bună ziua, don Matteo ! - Bună ziua !
- Bună ziua, dle inginer ! - Bună ziua !
Vă rog !
Dle inginer, vecina victimei a declarat că a asistat
la o dispută între dumneavoastră şi sărmana doamnă Rosina.
- Nu era o dispută. încercam doar... - Lăsaţi-l pe dl căpitan să termine !
Cum spuneam, o dispută aprinsă în care aţi recurs şi la ameninţări.
Doamna a declarat că v-a auzit spunând următoarea frază:
"Vă avertizez că nu se termină aici !"
Încercam doar să răscumpăr o amintire dragă de familie,
pe care soţia mea a dat-o din greşeală.
Iar dumneavoastră când răscumpăraţi, ameninţaţi ?
Nu. Eram dezamăgit pentru că refuzase să o vândă.
Dezamăgit, agitat... Da. ţineam mult la această gondolă.
Era de la mama.
Dar de aici la a susţine că merg să omor oameni e un pic exagerat.
Oricum, adevărul este că gondola e încă acolo.
- De unde ştiţi ? - Mi-a spus el.
M-a întrebat şi i-am spus. Nu ştiam că îl chemaţi pentru omor.
Credeam că vreţi să-l interogaţi pentru povestea cu mita.
Cine e acolo ?
- Uşor, uşor ! - Dar ţin uşor !
Mulţumesc, Natalina. Ustură foarte tare.
E efectul sprayului. Aveţi îndulcitor ?
Nu avem.
- Cred că au folosit un gaz iritant... - Da, din acela care...
Care ce ? Ce ştii tu ? Ca cele de autoapărare.
Părinte, pot să vă întreb ceva ? Aveţi atâta loc în casă...
Trebuia să ascundeţi banii fix în dulapul cu pantofi ?
Plutonier, aceasta e parohia mea, iar aici nu e nevoie să ascunzi nimic.
Ai văzut...
Cum facem cu familiile sărace cărora le-am promis banii licitaţiei ?
Ce vrei să faci ? Le explici că ţi-au furat totul.
Da, ce rău se vor simţi după...
Nu va rămâne nimeni rău, pentru că ne vom ţine de promisiune.
Exact !
- Glumiţi ? Şi unde găsim banii ? - Vor veni din altă parte.
Şi anume ? Îmi explicaţi ?
"În calm e salvarea voastră în încredere veţi găsi forţa voastră."
Mi-a plăcut asta ! Cine a spus-o ?
Isaia.
Cine-i acest Isaia ?
Isaia ? O fi cel cu banii.
- Am terminat cumpărăturile ? - Nu ştiu. Verific lista.
Clara !
Don Matteo, bună ziua ! Mă scuzaţi, nu v-am văzut !
- S-a întâmplat ceva ? - Nu. Poate sunt puţin obosită.
Don Matteo, eu...
Nimic, mă scuzaţi. Bună ziua !
Bună ziua !
Ştiu eu ce are, ştiu eu. Veniţi pe aici !
- Bună ziua ! - Bună ziua ! Ce doriţi ?
As vrea o mască de frumuseţe.
Da, avem hidratantă. regenerantă, vitalitate, fără ulei...
La tenul meu ce tip de mască mi-aţi recomanda ?
Oricare.
Râde de mine asta ? Bine, una de vitalitate.
Îi arătaţi şi un parfum ?
Pe acesta ţi-l fac eu cadou.
- Mulţumesc ! - Iată ! Daţi-mi mâna !
Frumos !
- Nu ? - Nu.
Acesta e foarte frumos.
Nu pe dumneavoastră v-am văzut ieri la biserică cu un impermeabil negru ?
Puţin probabil. N-am mai pus piciorul în biserică de ani de zile.
Şi detest negrul.
Detestă negrul. Detestă..
Aţi văzut-o pe ţoapa asta ? E prietena domnului Morabito.
Natalina, de câte ori ţi-am spus să nu bârfeşti ?
De ce e o bârfă ? Dacă vezi că ţi se spune în jur
că ai ochii albaştri, îi ai albaştri şi gata ! E logic.
Un fruct din acela. Unul singur.
A venit şi la tine părintele să-ţi ţină predici ?
Ce să zic ? Cu scuza parfumului, mi-a pus nişte întrebări ciudate.
- Uitaţi acolo ! - Ce vrea ? De ce se amestecă ?
Deci eu bârfesc ? Eu ?
- Cât costă mărul ? - Pentru dumneavoastră, nimic.
Mulţumesc. La revedere !
- O zi bună ! - Şi dumneavoastră.
- Mă scuzaţi, contesă. - Sigur, scumpo ! Scuză-mă tu.
- Iată-l pe parohul nostru ! - Bună ziua, contesă !
- Bună ziua ! Cum a mers licitaţia ? - Destul de bine. A dumneavoastră ?
- Foarte bine ! Am vândut tot. - Mai puţin Focul Pasiunii.
În ziar scria că l-aţi retras în ultimul moment.
- Se poate ? - Vă rog !
Ştiţi de se ce numea aşa ?
Se spunea că poate naşte pasiunea şi în căsătoriile aranjate.
În familia mea a fost foarte util.
Chiar soţul meu m-a convins să nu-l mai vând.
- Nu sunteţi văduvă ? - Ba da, dar... l-am visat.
De două ori. A fost un vis atât de clar, de real...
Stătea drept,
misterios,
în turnul unui castel.
S-a întors
şi în razele lunii a luminat ceva pe pieptul lui:
diamantul.
Şi atunci am înţeles.
Mă scuzaţi, don Matteo. Păreţi puţin absent.
S-a întâmplat ceva ? Mie îmi puteţi spune.
- Ne-au furat banii de la licitaţie. - Ce lucru urât !
Credeţi că o donaţie v-ar putea readuce zâmbetul ?
Da.
Da. Mie şi familiilor care au nevoie.
- Cât e nevoie ? - E nevoie...
E nevoie...
Să vă spun adevărul, contesa până la urmă e o mare doamnă.
Dar nu înţeleg ce face ea cu un diamant pasional la vârsta ei.
Oricum, visul pe care ni l-a spus ieri e foarte frumos.
Desigur că e frumos. E din Hamlet, aproape integral.
- Hamlet e cel cu craniul în mână ? - Fix acela.
Atunci nu e nimic adevărat ? Nu a visat nimic ?
Nu cred. Şi cred că nu e singura minciună pe care a spus-o.
Bună seara ! Revenim cu informaţiile de la TRG: Cronica în prim pian.
- Ce ţi-ai pus ? - O mască de frumuseţe.
- De frumuseţe ? - Da, de frumuseţe !
Linişte, vreau să aud !
Să mergem !
Profesorul Vincenzi, critic de arte, a fost agresat de un hoţ
care a intrat în vila sa, noaptea trecută.
Din fericire, Vincenzi a suferit doar o lovitură ia cap.
Urmează interviul reporterei noastre, Walkiria Baldinelli.
Ne aflăm la casa profesorului Vincenzi.
Profesore, ieri-noapte a pătruns un hoţ în locuinţa dumneavoastră,
dar l-aţi surprins şi a fugit.
Da, m-a lovit cineva si am leşinat.
Aţi apucat să-l vedeţi înainte să leşinaţi ?
L-aţi putea recunoaşte ?
Nu. Îmi amintesc doar o umbră neagră cu un impermeabil negru.
Sărmanul profesor ! Era aşa bun ! Vă amintiţi că a fost la licitaţie ?
Să ascultăm declaraţia căpitanului Anceschi.
Verificăm unele ipoteze, însă cea a furtului e neverosimilă,
deoarece profesorul Vincenzi a confirmat că nu lipseşte nimic
din apartamentul său, niciun tablou sau vreun obiect de valoare.
Nu avem altceva de spus.
Natalina ! Îţi aminteşti exact câte gondole au fost la licitaţie ?
- Trei. De ce ? - Pentru că...
Pentru că...
Te-ai înfrumuseţat !
Cu plutonierul Cecchini, vă rog. Dv. sunteţi. Ce e, aţi răcit ?
Ascultaţi ! Am nevoie de o favoare. Nu, nu mi-o puteţi refuza pe aceasta !
Clara ! Ai venit, ce frumos ! Am ales materialul. Să vezi ce culoare !
- Îţi pot spune Clara ? - Desigur, Natalina !
- Bună ziua, Clara ! - Bună ziua !
Don Matteo, doamna Morabito mă ajută să-mi fac o rochie pe măsura mea.
Ea se pricepe, a fost model.
- Bine. O zi frumoasă ! - La revedere !
Mă scuzaţi, Don Matteo, pot să vă vorbesc ?
Zilele trecute, în faţa parfumeriei...
Nu trebuie să-mi spuneţi nimic.
Dacă e să afle soţia dumneavoastră, e mai bine să afle de la dv.
Aveţi dreptate, însă aţi văzut-o pe fata aceea, nu ?
Nu ştiu cum să spun. Mă face să mă simt...
Mi-am pierdut minţile, don Matteo. Se poate întâmpla oricui,
Să gândiţi asta vă poate face să vă simţiţi mai bine,
însă nu se întâmplă oricui.
Cel care reuşeşte să nu-şi înşele soţia o face pentru că
vrea să respecte un angajament. Unul de iubire.
Pentru că a înţeles cât valorează iubirea.
Un preot ar trebui să vorbească şi de înţelegere şi iertare,
nu doar să ţină predici.
E adevărat, însă noi suntem capabili să primim înţelegere şi iertare
doar atunci când ne dăm seama de ceea ce facem
şi avem dorinţa de a ne schimba. Uneori ajută un pic de înţelepciune.
Îmi pare rău, don Matteo.
Pentru mine, pasiunea ţine omul în viaţă.
Înţelepciunea doar te face să trăieşti mai mult.
Credeţi ?
Profesorul nu este, dar poftiţi, intraţi.
Oricum, plutonier, după cum v-am spus, nu lipseşte nimic din casă.
Da, da. Mereu mă las convins de dv., dar nu înţeleg ce căutaţi.
O cutie muzicală.
Doamnă, vă deranjează dacă ne uităm un pic acolo ?
Vă rog, poftiţi !
Iată-l ! E exact cum mă aşteptam !
Când l-am văzut la televizor,
m-am gândit că nu e de bun gust să fie într-o asemenea casă rafinată,
dar apoi, aceste rafturi m-au făcut să mă gândesc că ar putea
să facă parte dintr-o colecţie kitsch. E foarte la modă, ştiaţi ?
Sunt la modă astea ? Atunci soţia mea e la modă.
Săptămâna trecută soţia a cumpărat un Moş Crăciun făcut din scoici.
Doamnă, aţi controlat dacă lipseşte ceva de pe aceste rafturi ?
Pe cine ar putea interesa aşa ceva ?
Desigur, pe profesor sau pe soţia plutonierului.
Mă scuzaţi...
Iată ! De exemplu, de aici lipseşte ceva ?
Aveţi dreptate. Lipseşte... gondola din Veneţia !
Da, cea cu muzicuţă. E ultimul lucru cumpărat.
Plutonier, spuneţi-i căpitanului să vină repede la biserică.
- De ce la biserică ? - Ar putea fi alte atacuri.
Pusesem lista aici, îmi amintesc perfect.
Apoi am pus cutia în sertarul de la masă.
- Se pare că a mutat-o cineva. - Să căutăm în continuare.
Nu, ajunge ! Căutăm de trei ore. Nu mai pot. Eu mă opresc !
- Ce căutaţi ? - Trebuie să ne uităm peste tot.
Pe mine mă verifici ? Eu sunt plutonierul. Nu mă ştiţi ?
- Bunico ? Te rog ! - Ce faceţi ?
Eu cred că hoţul a luat banii doar ca să ne inducă în eroare.
De fapt, voia lista cumpărătorilor.
- Cine a scris această listă ? - Eu. La maşină.
- Nerino, nu ai cumva o copie ? - O copie ?
Copie făcută la indigo.
Plutonierul are dreptate. Unde e maşina de scris ?
E acolo, dar eu n-am făcut nicio copie.
- Aceasta e bandă nouă. - Da. Cealaltă s-a terminat.
- Şi unde ai aruncat-o ? - Acolo, în coş.
Uite-o ! La maşinile de scris electronice,
banda trece o singură dată prin percutorul de taste.
- Lasă însemnul. - Da, şi se poate citi.
Exact !
Tavă, păpuşă, noptieră,
gondola unu, Rosina,
gondola doi, Vincenzi, gondola trei,
Natalina ?
Natalina, de ce nu ne-ai spus imediat ?
Pentru că nu m-aţi întrebat. Ce vreţi de la mine ?
- Bine. Adu-o. - Nu pot.
Cum să nu poţi ?
Nu pot pentru că i-am dat-o bunicii Elide, care era supărată,
pentru că voia aceeaşi gondolă cu a prietenei sale, Rosina.
Bunico ! Ascultă-mă, bunico !
- Ai auzit ce-a spus Natalina ? - Sigur.
- Şi ai înţeles despre ce vorbim ? - Sigur.
- Şi aşa-i că vrei să ne ajuţi ? - Sigur că vreau să vă ajut.
Atunci poţi, te rog, să mergi să ne aduci gondola ?
- Ce gondolă ? - Gondola.
- Care gondolă ? - Gondola... Cea de lemn, din Veneţia.
Veneţia ! Am fost în Veneţia.
Şi eu, în luna de miere, dar acum unde e gondola ?
Gondola ?
Bunico, te rog, încearcă să-ţi aminteşti.
Nu te mai opreşti din rugat, dar ce trebuie să-mi amintesc ?
- Unde este gondola ? - Gondola...
- Gondola e scufundată. - Da, bine...
Cum adică e scufundată ?
Da, pentru că voiam să văd dacă pluteşte
sau nu.
Desigur...
Doamnă, unde aţi făcut experimentul cu gondola ?
- Cu ce gondolă ? - Bună ziua, căpitane ! Las-o baltă !
Bunicii îi scapă vorbe din gură.
Don Matteo, de ce te interesează atât de mult aceste gondole ?
Nu toate, doar una, cea în care cineva e posibil să fi ascuns
un miliard şi jumătate de lire.
Un miliard şi jumătate de lire ascunse într-o gondolă ?
Cum e posibil ?
Se poate, dacă au trecut prin... Focul Pasiunii.
- Diamantul ? - Corect !
Probabil are dreptate don Matteo. Să ne gândim puţin !
Sunt două posibilităţi:
dacă diamantul era în gondola profesorului Vincenzi,
cred că nu avem şanse să găsim vinovatul.
dar, în caz contrar, chiar el va merge să caute a treia gondolă.
Şi pentru că are lista clienţilor, el ştie că gondola este în mâna...
De ce vă uitaţi aşa ?
Dle căpitan, din acest unghi îl vedem sigur imediat ce trece.
Plutonier, controlează radioul.
La ordine.
Postul unu !
Postul unu, recepţionezi ?
Postul unu, mă auzi ? Postul unu, recepţionezi ?
Postul unu, brigadier Lauro, totul e în linişte.
Postul doi, recepţionezi ?
Recepţionez clar şi bine. Nu am nimic de semnalat.
- Postul trei ? - Totul în regulă.
Recepţionează.
Suntem siguri, părinte ? Îmi e frică.
- Curaj, Natalina ! - Curaj, curaj, dar...
Totul e poziţii.
Da, totul, dar momeala mi se pare puţin cam...
De ce, eu sunt o momeală ?
Nu la dumneavoastră mă refer, domnişoară. Am înlocuit gondola
pentru că pe cea de la bunica Elide nu am găsit-o, am folosit-o
pe cea a moartei, a doamnei Rosina. E un pic lovită, dar cred că merge.
Dar dacă vine şi-mi trage o bâtă ?
Sau dacă mă împuşcă prin geam, ce fac ?
Stai liniştită. Noi suntem în spatele uşii.
E ca si cum ai fi într-o barcă de fier.
Dacă e de fier, nu înţeleg de ce nu v-aţi băgat voi în ea.
Aici postul unu. Atenţie ! Vine cineva.
Uite-l ! Natalina, mergi !
- Părinte, o fac pentru dvs. - Du-te !
Cine e ăsta ? De unde a venit ?
A venit pe aleea din spatele bisericii.
Fiţi pregătiţi de intervenţie !
Normal. Mi-au spus să mă comport normal, ca şi cum
nu se întâmplă nimic ciudat. De fapt, eu sunt normală.
De ce să nu fiu normală ?
- Bine. Plutonier, să intervenim. - Nu, dle căpitan, nu e el.
- Pippo, m-ai speriat ! Ce vrei ? - Natali... Stai să te văd.
De ce te-ai îmbrăcat ca o doamnă frumoasă ?
- Eşti o bombă sexy. - Da. Mulţumesc ! Ce vrei ?
Mi-am uitat aspirina în camera lui don Matt...
Opreşte-te, unde mergi ? Nu fac bine medicamentele.
Du-te acasă şi fă inhalaţi cu verbină.
Verbină ? Unde găsesc eu verbină la ora asta ?
Ce mă interesează pe mine unde găseşti ?
Du-te şi fă-ţi cu altceva. Ce ai acasă ?
Ce am ? Ceva... Un cactus.
- Bravo, fă-ţi inhalaţii cu cactus. - Dar are spini.
Tocmai acelea fac bine. Le căleşti şi bei.
- Ştii tu ? - Da, eu. Pleci odată ?
- Pleacă odată de aici ! - Nu te enerva !
- Am adus rochia. - Doamna Morabito mai lipsea !
Mulţumesc ! O probez şi vă spun. Mulţumesc mult !
Nu o probezi imediat ? Abia o aşteptai.
Nu, dar sunt în grabă acum, îmi cer scuze.
Dar eşti deja aranjată frumos. Haide !
Bine, dar să ne grăbim, pentru că am multe de făcut.
- Da. - Aşa e, doamna Morabito...
Îmi cer scuze pentru grabă.
- Iat-o ! - E superbă !
- Merg repede să o probez ! Mulţumesc. - Bine, Natalina !
Mă bucur că îţi place.
Am lucrat mult, ştii ?
Sper că e exact cum doreai.
Se pare ca nu aţi găsit ce căutaţi.
Poate ar fi bine să vorbim puţin. Nu crezi, Clara ?
Iată-mă ! Cum arăt ?
Ce faceţi aici ? Şi capcana ?
- Nu mai e nevoie. - Mulţumim, Natalina. Poţi să pleci.
Păcat !
Doamnă Morabito, cred că trebuie să ne explicaţi multe lucruri.
Ceea ce am auzit-o pe Natalina spunând atunci când plecam...
Oricum ştie toată lumea că are amantă.
... a fost ca o lovitură.
Am crezut mereu că soţul meu mă înşală,
dar...
Dar nu am vrut niciodată să aflu adevărul.
În schimb, ieri am decis să merg să-l găsesc ca să vorbim.
Dacă mi-ar fi spus că nu e adevărat, că e doar o aventură, l-aş fi crezut.
Deja hotărâse să mă părăsească.
Voia să plece şi să se stabilească definitiv undeva în străinătate.
Dar cu ce bani ?
M-am întors acasă.
Eram devastată. Mi-au căzut ochii pe acei titlu din ziar.
Aşa era:
cu banii din mită cumpărase diamantul
şi apoi i-a pierdut.
M-am gândit că mă pot răzbuna,
că îl pot ruina pentru totdeauna, lăsându-l fără niciun ban.
Nu am vrut s-o ucid pe dna Rosina.
A fost un accident.
Când am auzit că doamna Rosina a murit
şi că soţul meu era interogat,
m-am gândit...
Că el e vinovat pentru tot. Şi pentru moartea ei.
Şi aşa.
E suficient, Clara !
Restul îl ştim şi noi.
Doamnă, trebuie să ne însoţiţi la secţie.
Ştiţi ceva, don Matteo ?
Doamna e o criminală, dar mărturia ei m-a...
Iată-l pe Ghisoni. Deci ?
Domnule căpitan, era în fântâna Bargello.
Bravo !
Uite unde s-a gândit să facă bunica Elide proba de plutire !
Bine, bravo, Ghisoni ! Veniţi, don Matteo !
E goală. Aceasta e ultima gondolă, iar diamantul e dispărut.
Cine ştie ? Poate e mai bine aşa.
Am plecat.
- La revedere, Clara ! - Don Matteo !
- Aş putea să... - Nu se poate.
Doamnă, mergeţi ! Plutonier, vino aici !
Am distrus totul, părinte. Nu mai e nimic în viaţa mea,
nici măcar speranţa iertării.
Clara,
ştii,
e un poet persan care mie-mi place mult.
El spunea acum şapte secole: "Există un medicament secret,"
"special pentru cei care suferă atât de mult încât nici nu mai speră."
"Cei care speră s-ar simţi ofensaţi dacă l-ar afla."
Părinte, mă ajutaţi să găsesc acest medicament secret ?
Desigur. Clara !
Mulţumesc.
Doamne, îţi mulţumim pentru această familie şi pentru această cină.
În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin !
Aduc supa.
- Iată supa bunicii Elide. - Eu primul !
Imediat! Scuzaţi copilul...
Să sperăm că e sărată bine.
Pot să vă spun ceva, domnişoară Natalina ?
- Vă stă mult mai bine aşa ! - Mulţumesc !
Cu rujul acela arătaţi ca de la circul ecvestru.
- Aşa arătaţi mult, mult, mult mai... - Mai cum ?
- Mult mai bine. Ce e cu rujul acela ? - Aşa e.
Cine te-a întrebat pe tine ?
Nerino !
Ce ai ?
Mă înec !
Nerino !
Staţi aşa !
Ce se întâmplă ? Ce-a păţit copilul ?
- Să-l ducem la spital ! - Se sufocă, nu vedeţi ?
- Atenţie la cap... - Aşa, scutură-l în continuare.
- Trebuie să-l facem să scuipe ! - Încet !
Trebuie să fie sarea dulce de la Rosina.
De ce i-a luat atât ca să se dizolve ?
- Gata ! - Scumpul meu Nerino !
E adevărat. Focul Pasiunii apare când te aştepţi mai puţin.
- Bunică Elide ? - Da.
- Asta nu e sare. - Nu ?
Nu.
- Nu e sare ? - Nu.
Nu e ? Atunci îl arunc.
- Nu e sare... - Bunico...
Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.