Afrikaans
Akan
Albanian
Amharic
Arabic
Armenian
Azerbaijani
Basque
Belarusian
Bemba
Bengali
Bihari
Bosnian
Breton
Bulgarian
Cambodian
Catalan
Cebuano
Cherokee
Chichewa
Chinese (Simplified)
Chinese (Traditional)
Corsican
Croatian
Czech
Danish
Dutch
English
Esperanto
Estonian
Ewe
Faroese
Filipino
Finnish
French
Frisian
Ga
Galician
Georgian
German
Greek
Guarani
Gujarati
Haitian Creole
Hausa
Hawaiian
Hebrew
Hindi
Hmong
Hungarian
Icelandic
Igbo
Indonesian
Interlingua
Irish
Italian
Japanese
Javanese
Kannada
Kazakh
Kinyarwanda
Kirundi
Kongo
Korean
Krio (Sierra Leone)
Kurdish
Kurdish (Soranî)
Kyrgyz
Laothian
Latin
Latvian
Lingala
Lithuanian
Lozi
Luganda
Luo
Luxembourgish
Macedonian
Malagasy
Malay
Malayalam
Maltese
Maori
Marathi
Mauritian Creole
Moldavian
Mongolian
Myanmar (Burmese)
Montenegrin
Nepali
Nigerian Pidgin
Northern Sotho
Norwegian
Norwegian (Nynorsk)
Occitan
Oriya
Oromo
Pashto
Persian
Polish
Portuguese (Brazil)
Portuguese (Portugal)
Punjabi
Quechua
Romanian
Romansh
Runyakitara
Russian
Samoan
Scots Gaelic
Serbian
Serbo-Croatian
Sesotho
Setswana
Seychellois Creole
Shona
Sindhi
Sinhalese
Slovak
Slovenian
Somali
Spanish (Latin American)
Sundanese
Swahili
Swedish
Tajik
Tamil
Tatar
Telugu
Thai
Tigrinya
Tonga
Tshiluba
Tumbuka
Turkish
Turkmen
Twi
Uighur
Ukrainian
Urdu
Uzbek
Vietnamese
Welsh
Wolof
Xhosa
Yiddish
Yoruba
Zulu
DOWNLOAD EPISODE: https://userload.co/f/d2788010562b
DELICT ACADEMIC
Salut, intră !
Terminam de introdus ultimele date de la examen în calculator.
Stefano Verra, cercetător universitar, 29 de ani.
Iată cum l-au ucis ! Puteţi pleca.
Doctore, mă scuzaţi !
Bună ziua ! Ce îmi puteţi spune ?
Are craniul complet zdrobit.
După semnele de pe corp, aş spune că a fost lovit cu ceva ca un lanţ.
- Voi şti mai bine după autopsie. - Vă mulţumim !
A spus "lanţ" ?
- E plin de lanţuri. - Şi ?
De ce nu ridicăm lanţurile de la motoretele acestor tineri ?
Plutonier, te rog, doar l-ai auzit, sunt doar ipoteze.
O ipoteză viabilă. Ce doriţi, s-o luăm uşor ?
Vi se pare că sunt genul care o ia uşor ?
Nu, dar dacă printre acele lanţuri e cea implicată în delict ?
Pe lângă faptul că mi se pare puţin probabil,
vrei să ne luăm de tot oraşul ?
- Cum "luat" când asta ne e meseria ? - Tu începi, iar eu o păţesc.
Bine.
- Merg. - Mergi...
Cine ştie...
Mă scuzaţi. Sunt ale voastre motoretele ?
După cum vedeţi, se desfăşoară o anchetă.
- Vreţi să colaboraţi ? - Sigur.
Dacă vreţi să colaboraţi, luaţi toate lanţurile de motocicletă
şi daţi-le lor, cu numere de înmatriculare.
Părinte, mă scuzaţi, aveţi un moment ?
- Sigur, Giovanna, ia loc ! - Mulţumesc, părinte.
Am nevoie de ajutorul dv. pentru a face o donaţie
la pomenirea soţului meu. A murit de multă vreme.
Ramo avea mult curaj.
De fiecare dată când mergea să se opereze la spital,
ştiţi ce îmi spunea ? "Merg să dau jos din burtă."
Voia să sublinieze că soţia lui găteşte prea bine.
Medicii ziceau că se căuta un tratament pentru boala
pe care o avea la stomac, dar spuneau că cercetarea nu avansează,
pentru că nu primesc bani de la stat. Pe oameni nu-i interesează deloc.
În stilul acesta, cine ştie câţi ani va mai dura ?
Din păcate, Remo nu a mai putut aştepta.
lată aici toate economiile mele.
E un centru de cercetare la universitate
unde cercetează aceste boli gastrointestinale.
Părinte, nu am pe nimeni, vă rog.
Măcar prin dumneavoastră ştiu sigur că vor ajunge pe mâini bune.
Sigur Remo ar fi de acord cu mine.
Bine, Giovanna, voi merge să mă interesez.
- Da, înţeleg perfect. Desigur. - Domnule căpitan !
Bine. Vă sun înapoi cât de repede. O zi bună ! Ce e ?
Rezultatele analizelor lanţurilor reţinute la universitate.
- Plutonier ! - Mă scuzaţi, dle plutonier.
Pe unul s-au găsit urme de sânge compatibil cu al victimei.
Şi aceasta e plăcuţa motoretei ?
Ce v-am spus, domnule căpitan ?
Stai calm, plutonier, încă mai sunt multe de verificat.
Veniţi, don Matteo, vă rog. Acesta este laboratorul de cercetare
unde eu şi asistenţii mei facem grosul lucrului, evident,
când nu sunt cursuri.
Iată-l, mergi ! Următoarea înlocuire va fi a mea totuşi.
- Să nu te întinzi, ca de obicei. - Am înţeles !
Acesta este asistentul meu, doctorul Bonelli.
- Mă bucur ! - Asemenea !
Şi doctorul Di Salvo, încă un asistent de-ai mei.
- Cu Ricardo mă cunosc deja. - Bună ziua ! Cum sunteţi, părinte ?
Mă scuzaţi.
Dle profesor, voiam să vă spun, dacă sunteţi de acord,
v-aş putea înlocui eu mâine la cursuri.
- Mâine ? - Nu aveţi seminar în afară?
Aşa este. Bine. Mulţumesc, Bonelli ! Mă poţi înlocui.
Când eram tânăr ca ei
nici eu nu ratam vreo ocazie de a-mi oferi ajutorul şefului.
Profesore, mă scuzaţi ! Unde pun lucrurile lui Verra ?
Aranjează-le în cantină. Nu, scuze. Lasă-mi mie cercetarea.
Vă rog !
E ultima cercetare a unuia dintre foştii mei asistenţi.
Poate aţi auzit. A fost găsit fără viaţă acum câteva zile,
chiar aici, în laborator.
- Aici înăuntru ? - Veniţi, don Matteo !
- Ai auzit ? - Las-o baltă, stai calm !
Nu vă ascund că am rămas cu toţii în stare de şoc.
Sărmanul, îl aştepta un viitor măreţ.
Abia publicase rezultatul acestei cercetări despre folosirea
aminoacizilor în tratarea unor boli intestinale.
În ultima conferinţă organizată a obţinut multe aprecieri.
Vom încerca să îi ducem munca mai departe dacă ne vor permite fondurile.
Gândiţi-vă că ultima cercetare încheiată acum ne-a costat
mai mult de jumătate de miliard. Apropo, părinte !
Mă scuzaţi că vă vorbesc direct. Cât ar fi donaţia enoriaşei ?
- 853 de mii de lire. - E bine !
- Aţi rămas pe jos ? - Da, şi mă grăbesc. M-ai putea duce ?
Desigur. Sunt cu motoreta.
- Riccardo, cheile ! - Mulţumesc !
Dacă nu ar fi ea, cu mintea mea...
- Ce mai faci, Roberta ? - Sunt bine.
Sunt probleme ? Ce e, nu merge ?
- Nu reuşesc să-l deschid. - Feroneria cred că s-a îmbogăţit.
Poliţia a reţinut lanţurile de la jumătate din facultate.
Am reuşit. Te rog... În laborator, cu cei de anul doi ?
Îmi plac, ce să fac ? Până la urmă sunt de-a lor, nu ?
Pentru puţin timp. Ar trebui să faci ca mine.
Eu nu fac rabat în faţa studenţilor. şi nici pentru tine.
- Am înţeles ! Am plecat ! - Pa !
- La revedere, don Matteo ! - Pa !
Desigur că nu ar trebui să mergem doi pe motoretă. E interzis.
- Părinte, e drumul scurt. - Bine, mergi !
- În plus, e situaţie de urgenţă. - Sunt gata.
Am pornit !
Dle plutonier, vă pot explica.
Am pană la bicicletă, dar mă grăbeam
şi atunci l-am rugat să mă ducă, ştiind că e interzis doi pe motoretă.
- Dar de ce îmi puneţi cătuşe ? - Linişteşte-te şi mergi !
- Părinte, explicaţi-le ! - Îl arestaţi pentru atâta lucru ?
Don Matteo, nu-l arestăm pentru atâta lucru, un nimic...
E acuzat de omorul lui Stefano Verra, colegul său de la universitate.
Aveţi dovezi ?
Am găsit pe lanţul lui urme de sânge care-i aparţine lui Stefano Verra.
- Părinte, nu am făcut nimic. - Mergi !
Părinte, trebuie să plec. Veniţi dv. cu motoreta ?
Aşteaptă aici.
Se pare că cineva, în seara incidentului,
ţi-a văzut motoreta în parcarea universităţii.
Nu ştiu. E posibil. O las acolo mereu când merg la Roberta.
- Ea locuieşte acolo aproape. - E şi treaba cu lanţul.
Părinte, nu ştiu ce să vă spun.
Stefano Verra îşi asumase o cercetare care-mi aparţinea.
Sigur că nu-mi era simpatic.
Datorită ei ar fi devenit profesor asociat.
Am făcut recurs, dar ştiţi cum e odată ce e publicată lucrarea.
Oricum să ştiţi că deja am revenit la muncă. Am început o nouă cercetare,
care mi-ar putea aduce rezultate chiar mai bune.
- Sigur nu aveai nevoie de asta acum. - Nu.
Eu i-aş fi dat cu drag o lecţie, dar nu l-aş fi ucis.
Nici nu m-am gândit.
Părinte...
Am ales meseria de cercetare pentru a salva vieţi,
a găsi calea către viaţă, nu către moarte.
Sunt nevinovat. Trebuie să mă ajutaţi.
- Bună ziua, părinte ! - Bună ziua, dle căpitan !
Ce caută aici don Matteo ?
Când l-am ridicat pe Di Salve, don Matteo era pe motoreta lui
şi n-am încotro, trebuie să-i dau o amendă.
Bine, să-i dai o amendă frumoasă şi apoi să-l trimiţi la plimbare.
Părinte, cum e posibil, ca oricând e o problemă, să fiţi acolo ?
Încep să-l interoghez pe Di Salvo.
Dle plutonier, nu ştiu cum să spun,
dar e ceva ce nu pot să diger.
- Să plătesc amenda. - Da, dar...
- Plutonier, nu puteţi face ceva ? - Dar eu am spus-o... Ca scuză...
Însă acum trebuie să v-o dau. Pe cea minimă.
Plutonier, cât este cea minimă ?
Să văd dacă reuşesc să nu plătiţi nimic, bine ? La revedere, părinte !
Mulţumesc !
- Unde e Riccardo ? - Îl interoghează.
M-au solicitat şi pe mine. Ce se întâmplă ?
Părinte, vă rog, nu plecaţi !
Stai liniştită, Roberta ! Rămân aici.
Luaţi loc !
Nu am putut să furnizez un alibi exact.
În seara aceea mă aştepta la mine. Are cheile mele.
Eu am întârziat cu nişte colege de curs. Don Matteo, ajută-ne !
Riccardo e nevinovat !
Îl cunosc foarte bine. N-ar fi făcut niciodată aşa ceva.
Din păcate, nu pe mine trebuie să mă convingeţi.
Bănuiesc că au aflat deja profesorul Mandini şi Fanti, secretarul.
Desigur aceia doi nu vor fi de prea mare ajutor.
De ce ?
- Se vor ocupa doar să-şi ascundă... - Roberta ! Sunt destule probleme !
Dacă vrei să te duc acasă, trebuie să plecăm repede.
- Sigur. Don Matteo, la revedere ! - Roberta, mă poţi căuta pentru orice.
Nu pot să vă spun nimic despre asta. Ştiţi cum e căpitanul.
Ştiu, însă e ceva în institutul acela, care nu mă convinge.
Don Matteo, mereu am avut respect maxim pentru intuiţia dv.,
însă de această dată avem o victimă, un suspect, Riccardo.
Arma infracţiunii pare că e a lui Riccardo.
Nu par să existe dubii.
Însă eu am dubii. Riccardo Di Salvo este un om
cu încredere în sine. în abilităţile sale de cercetător.
Chiar lucrează la un nou proiect. De ce ar fi compromis totul ?
Să vă mai spun ceva ce nu v-am spus.
Rezultatele analizelor ştiinţifice îl incriminează.
Pe lacătul lanţului său sunt urme care aparţin părului victimei.
Nu ştiu... Mă scuzaţi, plutonier,
v-aţi ucide un coleg doar pentru că şi-ar asuma meritele anchetei dv. ?
- Da. - Poftim ?
Glumeam. Asta ar mai lipsi !
Roberta e o fată foarte sensibilă. Problema aceasta se măreşte.
- Cred că aţi putea s-o ajutaţi. - Faci bine să-i fii alături.
În asemenea situaţii e de mare ajutor să ai un prieten lângă tine.
Părinte, credeţi-mă că sunt mai mult decât un simplu prieten.
Şi cu Riccardo am crescut împreună, dar în acest caz,
cred că Roberta are nevoie să vorbească cu cineva ca dv.
Desigur.
- Am plecat atunci. - Pa !
Să mergi cu grijă.
Roberta, e un moment dificil. Trebuie să ai răbdare.
Slavă Domnului cu Giampaolo !
Parcă trăiesc un coşmar.
Riccardo ar trebui să fie cu mine.
Mi-a promis că mă va ajuta să mă pregătesc la un examen
pe care îl am săptămâna viitoare cu profesorul Mandini.
În schimb, e în puşcărie. Dar de ce cred că a fost el ?
Roberta, mi-ai cerut să-l ajut pe Riccardo, dar ca să o pot face,
am nevoie şi de ajutorul tău. Ce nu merge la facultate ?
Ziua trecută îmi spuneai
că profesorul Mandini şi ajutorul lui...
- Cum îl cheamă? - Fanti.
... se gândesc doar să-şi acopere ale lor.
Traficurile lor. Cei doi vând studenţilor examene.
- Stefano Verra i-a descoperit. - Stefano Verra. Cel ucis.
Da. Am ieşit împreună de câteva ori.
Stefano era ambiţios, chiar prea mult, metodic, exagerat,
dar începuse să îmi placă. Era fascinant. Sigur pe sine.
Un tip inteligent...
- Cel puţin aşa credeam. - De ce spui asta ?
Dacă şi-a făcut loc în facultate a fost pentru că-l şantaja pe Mandini.
A descoperit traficul de examene.
Solicita beneficii în schimbul tăcerii sale.
Am descoperit când am dat ultimul meu examen.
Încercam să-l iau de luni de zile şi în final când am trecut
de proba scrisă am crezut că am avut un noroc chior
şi am fugit la Stefano să-i spun.
Stefano era în facultate, înregistra examenele în calculator.
Mi-a spus că el a falsificat situaţia.
Deci aşa se iau examenele...
Pentru un asemenea lucru, Fanti şi Mandini cer 10 milioane.
Stefano se lăuda că-i are la mână.
Nu-mi vine sa cred că era să mă îndrăgostesc de un aşa om.
După el, examenul meu trebuia să fie un fel de cadou de logodnă.
L-am dat naibii şi aşa s-a încheiat povestea noastră.
Cum e posibil să nu afle nimeni ?
Cei care ar putea ştii, sunt implicaţi deja şi câştigă foarte bine.
A trebuit să ajung la doctorat
pentru a vedea că aşa funcţionează facultatea noastră.
Dacă vrei hârtia aia, o poţi cumpăra.
Ei bine, nu contează, voi merge mai departe oricum.
Nu cred că poţi deveni ca ei. Îi poţi opri dacă vrei.
Cum, denunţându-i ? Nu, don Matteo...
Mai am două examene pentru doctorat. Ei le conduc.
Dacă vorbesc, adio carieră universitară !
Dar nu e doar cariera ta, e şi viitorul lui Riccardo.
Îmi pare rău ! Vreau să-l ajut pe Riccardo, dar nu pot astfel.
Bine. Mai gândeşte-te !
- Bună, iubire ! Cum eşti ? - Cum să fiu ?
Ce poveste absurdă !
Nici nu-ţi dai seama. Sunt convinşi că eu l-am ucis.
Ştiu că este greu, dar trebuie să încerci să fii liniştit.
- Da, liniştit... - Serios !
Sunt sigură că în curând vor apărea elemente noi în anchetă.
Până vor termina, o să fac 30 de ani.
Trebuie să-ţi spun ceva.
Că... orice ar fi... îţi voi fi mereu alături.
Deci zece milioane pe examenul vândut ?
Dle căpitan, desigur că informaţia pe care am obţinut-o confidenţial
trebuie confirmată.
Bine, plutonier, eu redeschid cazul, însă trebuie să-mi spui
cine ţi-a dat aceste informaţii confidenţiale, bine ?
- Dacă s-ar putea evita... - De data asta, nu se poate.
"Dacă vrei, poţi."
- Plutonier. îmi vei spune acum ! - Bine, nu vă enervaţi, vă spun.
Don Matteo...
Dacă ştiaţi deja de ce-mi cereţi... să vă spun eu...
Incredibil ! Eu credeam iniţial că eşti tu un bun plutonier,
nu un geniu, dar un bun plutonier. De când a venit aici acest preot
nu mai pot nici să dau o amendă pentru parcare interzisă !
Exageraţi. Oricum, o studentă a vorbit cu don Matteo şi i-a spus.
- S-o interogăm pe fata aceea. - Se teme. Nu vrea să-i denunţe.
- Îi e frică. - Am înţeles.
Nu pot să mă prefac că n-am primit aceste informaţii confidenţiale.
În facultatea aceea sunt mii de înscrişi.
Patru sesiuni de examen pe an.
Dacă vând câteva examene de fiecare dată, plutonier,
fă, te rog, un calcul. Cât vine ?
Au furat... ca la uşa cortului.
- Cum ? - Nu-mi vine altă expresie.
Don Matteo, eu şi căpitanul Anceschi am făcut o situaţie. Ştiţi cât face ?
Vă spun ? 26,7 milioane.
Pentru atâţia bani eu ar trebui să muncesc un an.
Mie mi-ar ajunge pentru mărire doar acei virgulă şase.
Când o să vină promovarea, o să fie.
Când o să fie ?
Oricum, pe Mandini şi Fanti îi arestăm.
Am vorbit deja cu căpitanul. Am organizat o capcană frumoasă.
- Plutonier, vă plac capcanele, nu ? - În ce sens, "capcane"?
În sensul că în timp ce întinzi capcana e fundamental
să nu te laşi descoperit. Şah mat !
Plutonier ! Te simţi bine ?
- Se poate ? - Da, mulţumesc !
Auzi, adu-mi o apă minerală. Necarbogazoasă.
Dar chiar trebuie să câştigaţi mereu ?
Oricum, ca să îi prindem în capcană avem nevoie de o momeală,
de o persoană de încredere,
pentru că nu ştim cât de vastă e această organizaţie.
E nevoie de o persoană de încredere care să simuleze că dă examenul
şi să se facă promovată de ei.
Aveţi nevoie de o persoană dispusă să pice intenţionat.
S-ar putea să stiu cine poate fi.
Doar nu vreţi să spuneţi...
Da, ştiu, logodnica lui Riccardo, dar e singura de încredere.
Nu, părinte, nu-mi cereţi. Nu pot.
Nu pot să risc. Vreau să trec.
Cred că e misiunea mea să fiu medic. Cred că ştiţi cum e.
Da, desigur, e frumos să ai o misiune.
Dar tocmai de aceea trebuie să-i denunţi.
Misiunea ta va fi să salvezi vieţile oamenilor,
dar cum vei putea să dai ce ai mai bun din tine
dacă vei avea lângă tine oameni nepregătiţi,
pentru că şi-au cumpărat examenele ?
Roberta, mai gândeşte-te. E o propunere.
Dacă accepţi, sunt sigur că examenul de luni va avea mare însemnătate.
Roberta, nu mă aşteptam de la tine.
Îmi pare rău, dar nu-ţi pot da examenul.
N-ai răspuns la nicio întrebare.
Ştiu, aveţi dreptate. Parcă mi s-a golit creierul.
Or fi fost emoţiile, căci vă asigur că am învăţat.
Da, or fi fost emoţiile, dar cum să facem aşa ?
Plutonier, ce vrea să însemne asta ?
Nu înţeleg ideea asta, să o foloseşti ca momeală pe iubita lui Riccardo.
- Eu îi urmez. - Era singura persoană de încredere.
Nu vă grăbiţi, aveţi încredere.
Să am încredere ? Vorbeşti exact ca un preot.
Ascultaţi ! Puneţi-vă casca !
Profesore, ajutaţi-mă !
Dacă nu trec această sesiune voi întârzia cu teza şase luni.
Nu, îmi pare rău, Roberta, nu te pot ajuta.
Te rog să te pregăteşti bine pentru următoarea sesiune.
Scuzaţi-mă puţin !
Ai înnebunit ? Eşti prost ? Ştii cine e ? E a lui Di Salvo.
- Ce vrei să faci ? - Ce am făcut mereu.
Îţi dai seama că nu e momentul ? Eu nu vreau să mă bag.
Fără griji, nu-ţi fie frică. Ştiu să mă descurc singur.
Roberta, stai puţin. Trebuie să-ţi spun ceva. Un minut.
Iată-i. Ies.
Cum merge ?
Cum să meargă? Rău. Am picat examenul.
- Când îl dai iar ? - La sesiunea următoare.
Nu ştiu ce să fac. Nu-mi intră în cap deloc acest examen.
- Ne putem aşeza puţin acolo ? - Da
- Ce fac ? - Se aşază pe bancă.
Stau pe bancă...
Dle căpitan, să vezi că peştele nostru muşcă momeala...
Îi arestăm pentru că s-au aşezat pe bancă?
Dacă vrei, pot să vorbesc eu cu profesorul.
- Cu ce-ar ajuta ? - Eliberez calea, să zicem.
Desigur, implicarea mea trebuie premiată.
Şi la cât s-ar ridica această... implicare ?
- Să zicem... cinci milioane. - Cinci milioane ?
Eu un preţ special.
Te asigur că examenul tău va merge ca uns.
- De unde să-i scot ? - Asta e problema ta.
Eu pot doar să rezolv cu examenul.
Să mă anunţi. Mai gândeşte-te !
- Pa ! - La revedere !
- Deci, dle căpitan, ce ziceţi ? - Ce să zic ?
Ai făcut o treabă bună. Bravo, plutonier !
Ştii că am fost la şcoală şi am vorbit cu profesorii
şi cele două fiice ale mele vor promova ?
- Bine ! - Aşa tată, aşa fiice...
- Bine, dacă ar fi depins de mine... - Dar puteţi pune o vorbă bună.
- Ai încredere ! - Cum spune...
- Cine ? - Don Matteo.
Să mergem !
Dar ce e, de ce ?
Nu aţi înţeles.
Eu sunt o victimă în acest caz. Sunt un simplu secretar.
Da, dle Fanti Pietro, sunteţi doar un angajat.
Atunci cum de aveţi patru apartamente cumpărate în ultimii doi ani ?
Poate le-aţi primit cadou. Sau poate le-aţi luat cu cartonaşe.
- Dar... - Ce "dar" ? Fiţi serios !
Bine, recunosc.
Am vândut cu Fanti studenţilor examenele.
Însă nu are nicio legătură cu uciderea lui Stefano Verra.
Asta vom decide noi, profesore ! Încă ceva: Stefano Verra vă şantaja ?
Da, aşa este. Ne descoperise mişcările
şi eram constrâns să îl susţin în orice.
Pune-l acolo.
- Se poate ? - Intră !
- Buna ziua ! - Bună ziua !
Am adus aceste farfurii si furculiţe. Poate vă sunt de folos.
- Da. - Mulţumim !
Ai grijă să nu se spargă.
- Aţi văzut ? - Foarte frumos. Îmi place.
Don Matteo, se poate o secundă ? Puteţi veni ?
Am veşti proaste.
Fanti şi Mandini rămân închişi, dar doar pentru examene.
În cazul incidentului au amândoi alibi de fier. Am controlat.
- Deci nu ei l-au ucis pe Verra. - Şi nu numai.
Ce mai este ?
Printre studenţii care colaborează pentru problema examenelor,
sunt nişte fete care susţin că între Roberta şi victima, Stefano Verra,
era ceva tandru.
Căpitanul e convins că Riccardo l-a ucis din gelozie.
Ceva nu-mi rezultă, plutonier.
Mi-ar plăcea să ştiu mai bine cum funcţiona vânzarea examenelor.
Ar putea avea legătură cu omorul.
- Ce aţi face ? - Nu ştiu.
Nu ştie...
Nu ştiu, dle plutonier !
Ca să vezi ! Dacă el, nu ştie..
- Ce e ? - Iată !
Mi-au trimis-o ieri. Scrie că între tine şi Stefano Verra era ceva.
E cineva care se bucură să facă rău. Incredibil, nu ?
- E o răutate plină de fals. - Dar cum de e posibil ?
Cum e posibil să facă aşa ceva ?
Ce e ?
- Nimic. - Cum, nimic ?
Despre asta voiai să-mi spui data trecută ?
Nu ştiu cum s-a întâmplat...
A spus că nu vrea să mă mai vadă.
E de înţeles. Vei vedea că Riccardo va înţelege.
Să sperăm. Cel puţin să servească la ceva.
E posibil ca poliţiştii să nu înţeleagă?
Riccardo nu ştia nimic despre mine şi Stefano.
Nu avea niciun motiv să fie gelos. Niciun motiv să-l ucidă.
Da, dar nu putem să dovedim.
Ştii cine ar fi putut să scrie scrisoarea ?
Nu, o fi vreun şacal care dorea să ne facă rău. Şi a reuşit.
Lauro, te rog, nu trebuie să ştie nimeni.
Fii serios, plutonier !
- Deci, Lauro, am intrat ? - Da, dle plutonier ! Ce căutăm ?
- Don Matteo, ce căutăm mai exact ? - Lista cu examenele studenţilor.
În calculatorul facultăţii, listele sunt împărţite pe sesiuni.
După cum vedeţi, e lungă lista,
dar am reuşit să adunăm toate examenele vândute.
Nu or fi notate cu un semn examenele falsificate ?
- De-ar fi aşa simplu - Vorbeşte uşor !
În aceste liste Fanţi înregistra toate examenele la fel.
Pe noi ne-a ajutat Stefano Verra, victima. Nu-i scăpa nimic lui.
Aceasta e lista cu examenele înregistrate de Verra.
Am găsit un fişier cu nume şi date.
Corespund cu numele studenţilor implicaţi în trafic
şi cu datele examenelor vândute lor.
Aceasta este lista de examene înregistrate de Verra ?
- Desigur, părinte ! - Să ne grăbim !
De aici a fost şters numele cuiva.
Deci credeţi că asasinul e studentul care şi-a şters numele din listă.
Nu tocmai. Pare că numele şters e al Robertei,
dar nu înseamnă că ea e asasina.
Dar de ce i-ar fi şters cineva numele ?
E ciudat. În lista lui Verra, victima, nu am văzut examenul Robertei.
De ce ar fi fost ?
Roberta nu e implicată în afacerea cu examenele.
Şi chiar din ştate rezultă că toate examenele Robertei erau în regulă.
Adică aţi închis ochii pentru că Roberta v-a ajutat în anchetă.
Nu. Chiar nu a fost implicată.
Şi chiar dacă apare ceva, cum fata a colaborat, vom închide ochii.
Un moment. E mai bine să-i ţinem pe amândoi deschişi.
Cineva a încercat să o protejeze pe Roberta.
Iar acest cineva ar putea să devină periculos acum.
Periculos ? Cine ?
Plutonier, cred că am înţeles cine e implicat între examenele vândute
şi uciderea lui Stefano Verra. Trebuie să-l avertizăm pe căpitan.
- Bună ! - Bună ! Scuză-mă puţin.
Ştiam că eşti o persoană fantastică,
dar zilele asta am înţeles cu adevărat cât de important eşti pentru mine.
Şi tu eşti...
Încetează ! Lasă-mă să termin ce fac.
Giampaolo, ce faci ?
- Dar ce faci, ai înnebunit ? - De ce ? Ce e ciudat ?
Am spus de atâtea ori că ne stă bine împreună.
Ce legătură are ? Eşti ca un frate pentru mine şi Riccardo.
Un frate n-ar fi făcut ce am făcut eu pentru tine.
Ce vrei să spui ?
Un cercetător universitar are datoria de a denunţa
o studentă care trece un examen pe care nu l-a susţinut.
Tu de unde ştii ? Nu ţi-am mai spus asta niciodată.
Scuze, nu voiam să-ti spun. Scuze.
Nu, acum tu trebuie să-mi dai socoteală !
Eu te-am înţeles mereu.
Nimeni nu simte pentru tine ce simt eu.
Altfel decât cretinul de Verra,
care credea că te va impresiona facilitându-ţi un examen.
În rest, să cauţi ceva mai bun decât Riccardo e de înţeles.
- Tu meriţi mai bun. - Ce vrei să spui ?
Am făcut-o pentru tine. Pentru noi.
Te-am scăpat şi de ruşinea de a-l părăsi pe Riccardo.
Eu i-am trimis scrisoarea în închisoare. Am aranjat tot.
Deci tu ai fost !
Dar tu chiar nu înţelegi I
Noi doi suntem făcuţi să fim împreună.
Avem aceleaşi interese, să facem aceeaşi viaţă.
- Giampaolo, ce faci ? - Aceeaşi viaţă.
Giampaolo, lasă-mă ! Mi-e scârbă de tine !
În schimb Verra nu te scârbea cu nimic, nu ?
Spune-mi adevărul. Hai !
- Lasă-mă ! Ajutor ! - Taci !
- Ajutor ! - Taci !
- Unde e fata ? - Acolo, în spate.
În laboratorul de chimie.
Faceţi loc ! Plecaţi !
Plecaţi !
Las-o !
Întoarce-te ! Hai ! Întoarce-te !
Mâinile la ceafă ! Cătuşele ! Mişcaţi-vă !
Totul e în regulă.
Eu te-am iubit mereu, ştii ?
Am aşteptam mult să se termine povestea cu Riccardo.
Când am înţeles că te îndrăgosteai de Verra, mi-a căzut cerul în cap.
Cum puteai să simţi ceva pentru unul ca ei ?
Ce legătură aveai tu cu el ?
Ştiam de ceva timp de traficul cu examene
şi de şantajul asupra lui Mandini.
Abia îi furase meritele iui Riccardo de cercetare,
iar acum voia să mi te fure pe tine.
Credea că te va cumpăra cu un examen.
Eu îmi tot spuneam că oricum cu el nu ar fi durat,
însă nu puteam să risc să se întâmple ca înainte.
Aş fi rămas iar acelaşi vechi şi drag prieten de încredere
şi nimic altceva. Trebuia să fac ceva.
Verra era mereu ultimul care pleca din facultate.
A fost suficient să aştept ziua în care Riccardo n-ar fi avut alibi.
Şi aşa ştia toată lumea că are ceva cu el din cauza cercetării.
Tu erai. Intră !
Aproape am terminat de introdus ultimele examene în calculator.
Era un profitor. Ar fi fost în stare să o şantajeze şi pe Roberta.
În schimb, l-ai lăsat pe Riccardo să fie acuzat pe nedrept.
Ţi-a părut ocazia unică
de a elimina doi adversari dintr-o singură lovitură.
Am reuşit până la urmă,
dar la final, tot am pierdut.
Luaţi-l de aici !
Aplauze pentru bucătar !
E mâncarea !
Părinte, mă scuzaţi, aţi mai fost la universitate să vă informaţi
de acea donaţie a mea ?
Da, Giovanna. şi ca să vezi,
avem la masă cu noi doi cercetători deştepţi, care te pot ajuta.
- Aici suntem ! - Salutare !
Aplauze pentru Natalina !
Bravo, Natalina !
Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.