Afrikaans
Akan
Albanian
Amharic
Arabic
Armenian
Azerbaijani
Basque
Belarusian
Bemba
Bengali
Bihari
Bosnian
Breton
Bulgarian
Cambodian
Catalan
Cebuano
Cherokee
Chichewa
Chinese (Simplified)
Chinese (Traditional)
Corsican
Croatian
Czech
Danish
Dutch
English
Esperanto
Estonian
Ewe
Faroese
Filipino
Finnish
French
Frisian
Ga
Galician
Georgian
German
Greek
Guarani
Gujarati
Haitian Creole
Hausa
Hawaiian
Hebrew
Hindi
Hmong
Hungarian
Icelandic
Igbo
Indonesian
Interlingua
Irish
Italian
Japanese
Javanese
Kannada
Kazakh
Kinyarwanda
Kirundi
Kongo
Korean
Krio (Sierra Leone)
Kurdish
Kurdish (Soranî)
Kyrgyz
Laothian
Latin
Latvian
Lingala
Lithuanian
Lozi
Luganda
Luo
Luxembourgish
Macedonian
Malagasy
Malay
Malayalam
Maltese
Maori
Marathi
Mauritian Creole
Moldavian
Mongolian
Myanmar (Burmese)
Montenegrin
Nepali
Nigerian Pidgin
Northern Sotho
Norwegian
Norwegian (Nynorsk)
Occitan
Oriya
Oromo
Pashto
Persian
Polish
Portuguese (Brazil)
Portuguese (Portugal)
Punjabi
Quechua
Romanian
Romansh
Runyakitara
Russian
Samoan
Scots Gaelic
Serbian
Serbo-Croatian
Sesotho
Setswana
Seychellois Creole
Shona
Sindhi
Sinhalese
Slovak
Slovenian
Somali
Spanish (Latin American)
Sundanese
Swahili
Swedish
Tajik
Tamil
Tatar
Telugu
Thai
Tigrinya
Tonga
Tshiluba
Tumbuka
Turkish
Turkmen
Twi
Uighur
Ukrainian
Urdu
Uzbek
Vietnamese
Welsh
Wolof
Xhosa
Yiddish
Yoruba
Zulu
DOWNLOAD EPISODE HERE: https://userload.co/f/34004df38f72
EPISODUL13 STARE DE EBRIETATE
Pentru mine o cafea.
Pentru tine ca de obicei, nu ? Un whisky dublu.
Tenassi, eu nu aş glumi pe anumite subiecte.
O cafea şi pentru el. Eu râd pentru că ai ieşit, nu ?
Doar nu mai mergi încă la Alcoolicii Anonimi...
Ba da, merg, dar doar ca să-i ajut pe alţii.
Auzi ? Dar când sunteţi acolo toţi care sunteţi anonimi,
nu mai beţi şi câte un păhărel pe ascuns, nu ?
Stai liniştit. De când am reîncepui să lucrez,
plănuiesc să am grijă şi să stau împreună cu familia.
Bravo, pentru că trebuie să fim competitivi.
Acum Passeri încearcă să îmi facă concurenţă.
- Părinte, aţi ajuns deja ? - Noi suntem pregătiţi.
Tenassi, plătesc eu. Dau un telefon şi vin repede, bine ?
Mulţumesc ! Pa !
Pasagerii sunt pe locuri, iar ceilalţi vă aşteaptă pe voi.
Suntem pregătiţi să vă primim
la bordul vechilor, călduroaselor şi glorioaselor Blaumann.
Tenassi pare tare mândru de autocarele sale.
- Sunt Blaumann, nu ? - Da.
Nu le-a trecut faza cu Blaumann. E marcă germană. Cu garanţie.
Germane sau nu, când sunt vechi, se fac bucăţi.
O spune unul care i-a condus trei ani autocarele acelea.
De ce, Passeri, şi tu ai lucrat pentru Tenassi ?
Deci nu ştiţi toată povestea. Sigur că am lucrat pentru Tenassi.
Lucrurile mergeau bine.
La un moment dat m-a făcut asociat, cincizeci la sută.
Frumos, nu ?
Păcat că după opt luni, m-a alungat fără să-mi dea un ban.
Să vedeţi că aceeaşi glumă o va face şi cu Mancini.
Eu i-am spus lui Vincenzo. L-am avertizat ce om este Tenassi.
Nu am nimic cu el. Ba chiar ar trebui să-i mulţumesc.
De când sunt pe cont propriu, afacerile nu merg deloc rău.
Va fi o seară grea
În seara asta, când va veni,
Va fi grea pentru el
Voiam să vă spun duminică, însă vă pot spune de acum.
Excelenţa Sa, episcopul mi-a cerut
să organizez un cor pentru seara de Crăciun.
Cine vrea să participe poate să vină la parohie să dea o probă.
- Puteţi cânta ce vreţi. - Don Matteo, să dă proba acum !
Da ! Acum ! S-o dăm acum !
E vreun cântec sacru pe care să îl ştiţi toţi ?
- "Frumoasa mea Madunina"... - Fefe... nu e cântec sacru.
- Eu ştiu "Când călătoresc prin lume". - Da, acesta merge. O secundă.
Gaetano, Mi major !
Când călătoresc prin lume
Domnul merge alături de mine
Pe străzile vieţii
El mă va însoţi mereu
E un miracol că nu a murit. A fost rănit grav.
S-a lovit la cap şi nu-şi recapătă cunoştinţa.
- Doctore, vă sun. Anunţ spitalul. - Bine.
O sun pe soţia mea căci lucrează la spital.
Aşa îl veţi avea pe profesor Carboni
şi Mancini nu va încăpea pe mâna medicului de tură, nu ?
Nu-mi explic cum de s-a întâmplat. Fac meseria asta de mulţi ani.
Alo ! Telefoanele astea ! Alo ! Mă auzi ?
Merg cu Mancini pentru că nu am încredere în nimeni. Scuze ! Pa.
Mă auzi bine ? S-a întâmplat un dezastru !
Zici că i-am blestemat pe Vincenzo şi pe ceilalţi...
- Cu ce-am spus mai devreme. - Sergio, nu spune prostii !
Nu te mai gândi ! Catarina, vino.
Mergem acasă.
- Bună ziua ! - Bună ziua ! Cum e Vincenzo Mancini ?
- Şi-a revenit ! - Slavă Cerului ! Noutăţi ?
- Este reţinut. - Sub ce acuzaţie ?
I-au găsit alcool în sânge 0.8%. Pentru un fost alcoolic, nu-i puţin.
Mai zici multe, plutonier ?
- Bună ziua, părinte ! - Bună Giulia !
Doarme. Vin mai târziu.
Nu, merg acasă pentru că se întorc fetele şi vreau să fiu acolo.
V-au spus ce s-a întâmplat ?
Desigur... Vor afla oricum toţi curând.
- La revedere, părinte ! - Pa !
Bună, Vincenzo !
Nu am recidivat, dacă asta gândiţi.
Cu acea concentraţie de alcool în sânge ar trebui să fii beat.
Vi se pare că sunt beat ?
Ultima dată când te-am văzut erai la bar cu Tenassi.
Exact ! Iar el a confirmat că am băut doar o cafea.
Da, dar îmi amintesc că te-am lăsat la bar să dai un telefon.
Şi e adevărat. Doar că acasă tot suna ocupat şi a durat.
De ce nu confirmaţi cu cei de la bar ? Ei vă pot spune dacă am băut, nu ?
Ei spun că nu-şi amintesc, pentru că era multă lume.
Vincenzo,
Ştii că mie îmi poţi spune.
Tocmai de aceea, căci dumneavoastră m-aţi trimis la Alcoolicii Anonimi,
ar trebui să mă credeţi.
Mi-aţi văzut progresul, don Matteo.
M-au făcut să mă simt sprijinit, înţeles.
A fost greu, dar am reuşit.
Atunci ce s-a întâmplat în ziua accidentului ?
Nu ştiu. M-am lovit la cap şi nu-mi amintesc nimic.
Mă gândesc încontinuu că trebuie să existe o explicaţie.
- De ce ai frânat brusc ? - N-am frânat, don Matteo !
N-am făcut niciodată o asemenea prostie. E imposibil !
Nu am avut niciun accident în viaţa mea.
Don Matteo, nu ştiu cum, dar trebuie să mă credeţi.
În ziua aia nu am frânat brusc, pentru că nu eram beat.
Dar oricum, nu contează. Vreţi să ştiţi adevărul ?
Nu-mi pasă de puşcărie.
Sunt ruinat pentru totdeauna.
O să-mi ia carnetul şi nu voi mai putea conduce.
În plus, soţia şi fetele vor crede că am recidivat. Nu mă vor crede
şi le voi pierde pentru totdeauna. Eu asta gândesc.
- Bună ziua, don Matteo ! - Bună ziua ! Cum merge ?
- Bună ziua ! - Bună ziua, Matteo !
Vreau să vorbesc cu căpitanul. E foarte ocupat ?
- Oricum nu-i aici. - E în misiune.
- Misiune specială. - Păcat... Era urgent.
Dar dacă îmi spuneţi unde a mers, îl pot prinde din urmă.
Desigur că voi merge accidental. Nu îi voi spune că mi-aţi spus voi.
Căpitane, nu mai pot. A trecut o oră.
Plutonier, ce oră ? Alergăm de zece minute.
Sunt obosit. Nu mai pot.
Plutonier, ştii că trebuie să alergi o zi da şi una, nu ?
Bine, dar sunt îngrijorat. Anul ăsta sigur pică.
Cine, fetele ? Nu învaţă ?
De învăţat, învaţă, dar iau note mici. Seara le ajut eu să-şi facă temele.
Ai încercat să le laşi să înveţe singure ? Câţi ani au ?
Una doisprezece, una zece ani. Cea mare are doisprezece ani.
- Cea mică... - Zece, evident !
- Uite-l pe don Matteo ! - Dle plutonier !
O gură spartă care-i spune mereu unde mă duc !
De ce vă uitaţi la mine ? Bună ziua, don Matteo !
- Bună ziua ! - Cum de sunteţi aici ?
- Plutonierul avea nevoie să... - Să slăbesc un pic. Şi căpitanul...
Vorbeşte pentru tine ! Eu vreau doar să mă întreţin.
Un pic de mişcare face bine oricând.
Dacă tot sunt aici, mă gândeam la cazul Mancini.
Nu s-ar putea face din nou testele de sânge ?
Plutonier, vrei să îi spui lui don Matteo rezultatele
noului set de analize ale lui Vincenzo Mancini ?
Sunt normale.
Asta doar arată că Mancini nu e alcoolic din nou,
însă nu exclude faptul că în acea zi putea să fi băut.
Urmele de alcool din sânge dispar în câteva ore. Ştiţi, nu ?
Da. Desigur, aceeaşi poveste. Mai întâi beau, se opresc, rezistă,
însă mai devreme sau mai târziu, recidivează. "Nihil sub sole novum."
Niubisus ?
"Nimic nou sub soare", plutonier. E în latină.
- Ştiu ! - E scris în Biblie, nu, părinte ?
Totuşi ceva nu mă convinge la aceste analize. Mai e şi autocarul.
Desigur că voi aţi controlat că totul era în regulă ?
- Plutonier, am controlat ? - Da ! Am controlat.
Dl Tenassi ne-a şi oferit documentaţia reviziei făcute
la autocare acum o săptămână.
Documentele vin direct de la Registrul Auto, care încă nu le eliberaseră.
Aveţi toate motivele să gândiţi aşa, dle căpitan !
Însă eu nu cred că Mancini a fost băut în acea zi.
Bine, atunci explicaţi-mi dv. de ce un şofer profesionist ca el
a frânat brusc şi fără motiv. De ce nu credeţi primele analize ?
Există o urmă de îndoială,
pentru că a doua analiză nu o confirmă pe prima.
În caz de îndoială trebuie să te pronunţi în favoarea acuzatului.
- "In dubio, pro reo" ! - Cum se spune în Biblie.
Nu. Este drept roman, plutonier !
Oricum, eu îl cunosc pe Mancini. E un căpos !
De când a decis să nu mai bea, nici nu vrea să îi simtă mirosul.
Tatăl meu, când a decis să renunţe la fumat, nu voia să mai simtă miros
de ţigară. Dacă o simţea de la un kilometru îl deranja. Nu voia...
- Are legătură ? - Un exemplu doar...
Bine. Don Matteo, ancheta este în derulare.
Dacă Mancini e nevinovat eu mă voi bucura primul, dar acum...
O zi bună ! Plutonier, mergem ? La revedere, don Matteo !
- Alergare plăcută ! - Fără alergare totuşi.
- Ştiţi că eu am nevoie de repaos... - Plutonier, eşti operat de patru ani.
Haide ! Forţează !
- Câţi sunt ? - O mulţime. Au venit şi din afară.
- Mai bine aşa. Lasă-i să intre. - Pippo, lasă-i să intre.
- Să-i las să intre ? - Asta ţi-am zis, nu ?
Imediat!
Vă rog, poftiţi ! Uşor. Câţiva aici, câţiva acolo.
Mai repede, dar încet.
Cine e primul ?
- Cine e primul ? - Eu.
Haideţi !
- Bună ziua ! - Am pregătit un cântec spaniol.
Un gri de plumb în jurul meu. Uşi închise.
Nu mai am lacrimi.
La radio e clasament de melodii Eu privesc în ochii tăi trişti.
Dar da, te iubesc De ce! puţin trei săptămâni...
Vino, aşadar, avocata noastră. Arată-ne ochii tăi miloşi.
Vino într-o grotă. În frig şi în ger.
E spaniolă.
Îi lipseşte puţin trăirea, dar...
Ziua asta mi se pare faină.
Dar îmi e aşa bine-n patul meu De nu mă pot da jos
Nerino, ce voce frumoasă de contralto !
- Ce e un contralto ? - E o femeie !
- O femeie ? - Nu...
Tu nu ai încă vocea formată. Se numeşte voce albă.
- Adică eu cânt ca o femeie ? - Deloc. Cânţi ca un contralto.
- Şi nu sunt femei ? - Sunt femei şi copii.
Trebuie să vă dau o veste. Eu nu sunt nici femeie, nici copil.
Deci aţi pierdut un contralto.
- Foarte arţăgos ! - Nu e arţăgos...
Să intre altul !
Mancini, de ce ai faţa asta ? Eşti lovit tot.
De fapt am ieşit bine. Trebuie să merg la închisoare, plutonier ?
Nu trebuie să mergi în închisoare. Se ocupă avocatul.
O să stai în arest la domiciliu. Mai vedem după anchetă ce facem.
Ce anchetă, plutonier, dacă sunteţi toţi convinşi ?
Domnule Mancini, e soţia dv. la intrare. Vă aşteaptă.
La intrare ? De ce nu vine ?
M-a rugat să vă spun să coborâţi dumneavoastră.
Plutonier, îmi permiteţi ?
Giulia, ce faci aici ? De ce n-ai intrat ?
Nu aveam chef să intru, Vincenzo.
S-a întâmplat ceva acasa ? E bine Giorgia ? E ceva cu astmul ?
- Nu, toată lumea e bine. - Ce bine !
Ştii că fiind închis aici, mă gândesc mereu la fete ?
Nu le-am mai văzut de mult. Să ştii că nu te critic.
Ai făcut bine că nu le-ai adus. Spitalul e un loc trist.
Nici nu ar înţelege situaţia.
Oricum, a trecut şi asta. Giulia, mă externează. Revin acasă.
- Când ? - Poimâine, cred.
- Poimâine ? - O să fii mulţumită ?
Mereu te-ai plâns că nu stau acasă cu tine.
Ţi-am adus schimburi în geantă, îţi ajung câteva zile,
însă când te întorci acasă, am vorbit cu Nena, fiica tâmplarului.
- Va veni ea să spele şi să calce. - Giulia, ce vrei să spui ?
Dacă nu te descurci, îţi poate face şi cumpărăturile.
- Tu trebuie doar să-ţi găteşti. - Giulia...
Nu mai pot, Vincenzo ! Am obosit. Iau fetele şi plec.
Giulia...
Vincenzo, nu ştiu dacă ai început iar să bei.
Credeam că nu se va repeta niciodată, în schimb acum...
Ce le-ai spus fetelor ?
Nimic. Te iubesc şi nu mă întreabă nimic niciodată.
Alţii tot întreabă şi întreabă. Nu se poate trăi aşa, înţelegi ?
Ai dreptate. Nu se poate trăi aşa.
Scuză-mă, dar acum nu ştiu ce altceva să fac. Îmi pare rău.
Pa.
Cine jură, cine jură
Şi apoi fără milă...
Cum, fără milă ?
Mergeam cu o sută la oră Ca să găsesc fata mea
Abia aşteptam să-i sărut guriţa
Merg cu motocicleta...
- De ce faci aşa ? - Păi am frânat.
- Se aprind stopurile. - Da.
Da...
Nu s-au aprins stopurile.
Vincenzo a zis adevărul. Nu a frânat.
Mă scuzaţi, sunt distras.
Suficient pentru azi. Reluăm mâine.
- Se văd ? - Da.
- Se văd ? - Da.
Acum ?
Mai încearcă o dată, plutonier. Stopurile funcţionează.
Eu îmi amintesc că nu erau aprinse în momentul accidentului.
Plutonier, Mancini a zis adevărul. Nu a frânat.
Cum nu a frânat ? Se văd urmele de frânare pe pământ.
Poate s-au blocat roţile pentru că s-a oprit motorul.
- Exact. - Nu se poate. E imposibil.
Cum poate un motor stricat să treacă revizia ?
- Când a trecut-o ? - Acum zece zile.
Complet exclus !
Un asemenea defect nu ar fi trecut neobservat la RAR. Mă scuzaţi.
- Doar dacă... - Doar dacă ce ?
- Ştiţi ce as face în locul dv. ? - Am înţeles.
L-aţi suna pe Ghisoni să trimită un control la RAR.
- Plutonier, cum de ai ghicit ? - Se poate, don Matteo ?
Un coniac dublu.
Bună, Vincenzo ! Eu ştiu că nu erai băut în ziua accidentului.
Şi ce folos ?
Mi-am pierdut familia.
Mi-am pierdut slujba. Sunt sub supraveghere.
Nu pot face nimic fără permisiunea judecătorului.
Ce-mi mai rămâne ? De ce să nu beau ?
- Pentru tine. - Pentru mine ?
- Don Matteo, nu-mi pasă de mine. - Trebuie să-ţi pese.
Dacă tu nu te iubeşti, de ce te-ar iubi alţii ?
Dacă ar bea cineva cât am băut eu, cu toată voinţa posibilă,
în final corpul ţi-o cere. Corpul simte şi vrea acest parfum.
Alcoolul oricum e în tine. Trebuie să-ţi bagi bine în cap.
Când te cheamă, te cheamă. N-ai ce face.
- Poţi doar să-i spui "da" sau "nu". - Ai decis deja o dată.
Ştiţi ce m-a ajutat atunci ? Că mergeam la Alcoolicii Anonimi.
Intram acolo gândind că am nevoie, gândind că stau rău
şi îi vedeam pe alţii care erau mai rău decât mine,
oameni care pierduseră totul, demnitatea, libertatea,
dar mai ales afecţiunea.
Afecţiunea.
Îmi ziceam: Vincenzo, nu poţi permite să ţi se întâmple asta.
Don Matteo, eu am reuşit, dar cum vedeţi, nu a servit la nimic.
Nici măcar soţia mea nu mă crede.
Vincenzo, eu cred că înţeleg prin ce treci.
Singurătatea...
Era greu să lupţi cu alcoolul şi când toţi erau alături de tine,
dar acum când ai rămas singur ?
Vincenzo, ştii bine că nu eşti singur.
E cineva care e lângă tine de care nici nu-ţi dai seama.
Iar eu sunt aici să-ţi amintesc.
Cum se poate că nici nu ai început probele ?
Probe adevărate şi adecvate, încă nu.
Nu e atât de grav, Excelenţă !
Nu e grav ? Ştii cât mai este până la Crăciun ?
Cu câtă lume asculţi zilnic, ai ales cântăreţii, cel puţin ?
- Nu încă. - "Nu încă..."
Când vei găsi timp să pregăteşti concertul ?
Când vei găsi ?
Matteo, doar ştiai cât ţin la acest cor.
Ştiam şi încă ştiu, Excelentă. Nu vă faceţi griji, e timp.
De la audiţii mi-am făcut deja o idee destul de concretă.
Să faci un concert fără probe... Nu am mai auzit aşa ceva.
O să fie probe. Nu veţi putea asista, dar vor fi.
Când spun că mi-am făcut deja o idee concretă, vreau să spun că...
Cum să mă explic ?
Ştiţi cum e făcut tapetul.
Privit din spate e doar un labirint de fire colorate.
E de ajuns să-l întorci, iar labirintul acela de fire colorate
e, de fapt, un desen exact şi superb. Aţi înţeles ?
Nu vă faceţi griji, va fi grozav !
Nu e tocmai ceea ce mi-au spus anumite persoane care au trecut
prin faţa bisericii în timpul uneia dintre "audiţii".
Acele persoane mai bine ar fi intrat în biserică,
în loc să tragă cu urechea de afară.
Desigur, doar la concert se va putea exprima o părere.
"Nu judeca după aparenţe." E scris...
Da, însă e şi scris că dacă îi acuzi pe alţii, te acuzi pe tine.
Veniţi ! Părinte, pe aici !
Uşor, vă rog ! Dacă mă prind, mă concediază.
Cum vă spuneam, Tenassi e o infirmieră bună. Eu am angajat-o.
Nu am de ce să mă plâng de ea.
- Iar soţul venea des aici ? - Cum să nu ? E de-al casei.
Chiar vine de fiecare dată cu un vin roşu şi salam
şi dă tuturor din laborator. Eu îl las în pace.
Pentru că... aduce vin tare bun.
Iată-ne ! Ce faceţi ? Veniţi aici, nu pe coridor.
Acolo e Tenassi.
Să vedem dacă e aici.
Iată-l.
Ştiţi că n-ar trebui să fac asta.
- Vă asigur că... - Nu e nevoie.
E nevoie, pentru că vă rog să-mi arătaţi şi alte fişe.
- Dar, don Matteo... - Ne mişcăm repede.
Bine, ţin de şase, dar să vă grăbiţi, vă rog.
Don Matteo, ce mai căutaţi ?
Caut şi alte persoane arestate pentru că au băut prea mult.
În seara aceea am internat nişte tineri.
Au avut un mic incident, însă nimic grav, din fericire.
Îmi amintesc. Ieşeau de la discotecă şi erau toţi beţi.
Iată-i aici pe toţi cei cu mult alcool în sânge.
- Mai puţin Giuseppe Secchi. - Giuseppe Secchi ? Curat ?
Nu e posibil ! Mi-l amintesc perfect. Era mangă. Nu stătea în picioare.
Arătaţi-mi !
Nu e posibil. Nu pot să-mi explic.
- Doar dacă are a face Tenassi. - Tenassi ?
Don Matteo, merg să anunţ urgent responsabilul de laborator.
Iar eu îi anunţ pe poliţişti.
Domnule Tenassi, îl cunoaşteţi pe inginerul Nisi de la RAR ?
Inginerul susţine că a acţionat la cererea dv. explicită
şi că a trebuit să o facă pentru că vă datora o favoare.
Minte ! Nu ştiu de ce, dar minte !
Mi-am trimis autocarele pentru un control la RAR
şi mi-au dat permisele. Nu i-am cerut favoruri nici lui Nesi nici nimănui.
Atunci trebuie să-mi explicaţi cum au făcut tehnicienii
de la RAR să nu observe starea în care era tubul de cauciuc
care duce lichidul la radiator.
Ce insinuaţi ?
Insinuez că dl Mancini continuă să susţină că nu a frânat.
Noi am vrut sa verificăm dacă a spus adevărul.
Am reexaminat autocarul, Tenassi. Motorul s-a blocat din lipsa reviziei.
Acel tub de cauciuc era foarte vechi şi rigid. Până la urmă, a cedat.
Ca şi arterele de la colesterol, nu ?
- Plutonier. - Zic si eu...
E minunată !
E excepţională !
Bravo, Maria !
Cu sopranele merge bine. Ne lipsesc başii.
Tocilarul !
I-auzi un bas !
Doamnelor, a venit tocilarul ! Tocilarul !
Ştiţi că aveţi o voce minunată de bas ?
- Da, uimitoare ! - Bună ziua !
Vrei să faci parte din corul de Crăciun ?
- Nu pot. - Hai, vino !
- Hai să dai o probă. - Am de lucrat !
- Sunt sigur că te descurci. - Curaj !
- Lauro, a ajuns ? - Merg să verific.
Ce să vă spun ?
Sunt fericit că Vincenzo nu e incriminat pentru accident.
Însă în ce priveşte radiatorul trebuie să vă adresaţi lui Nisi
şi mecanicilor de la RAR. Ei mi-au dat avizele de control.
Însă dv. aţi făcut mai mult: aţi dat vina pe Vincenzo Mancini.
Aţi profitat de trecutul său de alcoolic.
Iar în spital aţi schimbat rezultatele analizelor lui Mancini
cu cele ale unui om beat.
Stai liniştit, că vom afla dacă e implicată şi soţia.
Căpitane, nu o implicaţi pe soţia mea în povestea asta.
Trebuie să-mi explicaţi de ce aş fi făcut înţelegerea cu RAR.
- A ajuns ? - Unde ?
- Acolo, în celălalt birou. - Adu-l aici. Repede !
Dar de ce vă uitaţi la mine ? Cine trebuie să vină ?
Blaumann. Mai bine spus, un fax de la Blaumann din Hamburg,
pe care îl cunoaşteţi bine, nu-i aşa, domnule Tenassi ? Iată-l aici.
Ne-au trimis o copie a comenzii dumneavoastră.
Patru autocare noi, cu antifurt prin satelit. Felicitări !
Când am aflat de trucul RAR ne-am gândit: cum de Tenassi
vrea să facă această înşelăciune ? Pentru că nu doreai să pierzi timp
şi bani cu revizia autocarelor vechi. Aşa-i, domnule căpitan ?
În plus, voiai să înşeli asigurarea, care ar fi acoperit totul.
Au fost rănite 20 de persoane. Puteau să şi moară.
Ştiţi că veţi fi anchetat penal ? Ştiţi ?
Tenassi, recunoaşte. E mai bine.
Când...
Când am văzut autocarul ieşind de pe carosabil, mi-am pierdut capul.
N-am ştiut ce să mai fac.
Doar apoi, după ce am văzut la spital
că îi aduceau pe tinerii băuţi de la accident,
mi-a venit ideea. Însă soţia mea nu e implicată.
Eu am înlocuit conţinutul eprubetelor
când am rămas singur în laborator.
Nu vă interesează deloc de sărmanul Mancini ?
Dar v-am spus. Am făcut-o din instinct.
Pentru că nu mai ştiam ce fac.
Vă zic eu: "Mors tua, vita mea." Nu aveţi niciun instinct moral !
Lauro, ia-l de-aici !
Observ de la o vreme că lucraţi foarte bine.
- În expectativa promovării... - Nu vreau să vorbim acum.
Da, ştiu că nu e momentul, dar...
Nu, adică ţin cont că v-aţi făcut datoria şi aş vrea să mă revanşez.
Nu ţi se pare că don Matteo vă vizitează cam des ?
Doar suficient.
- Serios, aşa a spus ? - Da.
M-a privit cu faţa aceea senină... Ştiţi cum face el, nu ?
Ca soţia mea. Nu, soţia mea nu face aşa, dar...
M-a privit cu ochii geloşi ca soţia mea când îmi face scene. La fel.
Poate căpitanul are dreptate că mă frecventaţi cam des.
Sunteţi mai bun la şah. M-aţi pus în dificultate.
Serios ?
Dar nu vă înfoiaţi căci nu este doar meritul dvs.
Eram distras gândindu-mă la confesiunea lui Tenassi.
Nu mă aşteptam să se rezolve cazul atât de repede.
E ca un cadou de Crăciun.
Să vedem. Un cadou de Crăciun pe care mi-l fac singur.
Don Matteo, şah mat !
Plutonier, bravo !
- În ce punct suntem ? - Într-un punct bun, Excelenţă !
Mă ţii pe ghimpi ! Spune-mi măcar că ai terminat audiţiile.
- Desigur. - Bine.
- Câţi cântăreţi ai ales ? - Pe toţi.
Iisuse...
Luaţi loc. Foarte bine.
Trebuie să recunosc că până la sfârşitul zilei aţi reuşit.
Aţi devenit buni.
Însă când cântaţi în biserică
trebuie să adăugaţi un ultim lucru:
suflet !
Ştiţi ce vreau să spun.
Muzica aceasta vă merită sufletul. Trebuie să i-l daţi.
Pentru că nu cântăm pentru noi, ci cântăm pentru Domnul !
- Iar Domnul ne înţelege. - Prin muzică ?
Şi prin muzică, dar mai ales prin suflete.
- Pa ! - Pa !
Pa, mulţumesc ! Aţi fost minunaţi !
- Vincenzo, ce s-a întâmplat ? - Voiam să vă mulţumesc pentru tot.
Ai văzut ? Mai devreme sau mai târziu, adevărul iese la iveală.
- Dar o fi ieşit tot ? - Ce vreţi să spuneţi ?
Ţi se citeşte în ochi. Ce nu te convinge în poveste ?
De fapt, don Matteo, gândind înapoi la accident, m-am gândit la ceva.
De exemplu, poliţiştii spun că motorul autocarului s-a blocat
pentru că s-a crăpat un tub de la radiator, nu ?
Dacă ar fi fost aşa, ar fi trebuit să se aprindă martorii de bord,
însă nu s-au aprins în acea seară pentru că aş fi văzut.
- O fi fost oxidat. - Nu. Funcţionau toţi, don Matteo.
Să ştiţi că am la autocar un buton de control.
De fiecare dată îl verific înainte de a pleca.
- Foarte sigur ? - Foarte. Funcţiona tot.
Bine, voi cerceta eu.
Acum trebuie să te gândeşti la ce ai în suflet.
Ce aştepţi ?
- Soţia nu m-a crezut. - Acum te crede.
- Bună, Vincenzo ! - Bună, Giulia !
- Cum eşti ? - Mai bine.
Am aflat întâmplător. Nu am spus nimănui unde plec.
Nici nu voiam să citesc ziarele.
Într-o zi s-a întors Giorgia de la şcoală cu această veste:
"Tata e nevinovat!" N-am văzut-o niciodată aşa fericită.
- Şi tu ? - Eu ce ?
- Tu nu-mi pari prea fericită. - Eu nu sunt fericită, Vincenzo.
Mă simt vinovată. Am plecat şi te-am lăsat singur
şi mă întorc acum când s-a terminat să fac pe soţia bună, iubitoare.
Când ai fost tu vreodată, Giulia, o soţie bună şi iubitoare ?
Eşti o cicălitoare, Giulia. O încăpăţânată exigentă.
O cicălitoare minunată, convinsă că are mereu dreptate.
Problema e că tu ai dreptate mereu. Dar nu şi de data asta.
- Vincenzo, iartă-mă ! - Nu pot să cred !
- Ce anume ? - Pentru prima oară te iert eu.
Vincenzo !
Să mergem, vino !
Nu, don Matteo. Firele de la siguranţe sunt la loc.
Poate radiatorul a pierdut lichidul pe drum,
iar la plecare nu era aprins, pentru că nu avea ce să semnaleze.
Îmi arăţi faimosul tub de la radiator ?
Aici este.
- Ştii unde e Passeri ? - Acolo jos.
Mulţumesc !
- Bună, Sergio ! - Bună ziua, părinte ! Cum sunteţi ?
Bine. Voiam să vorbesc cu tine puţin despre Vincenzo Mancini.
Da. Mi-a făcut plăcere să-l văd azi de dimineaţă.
Mi se pare că şi-a revenit după acea poveste urâtă.
Cum sunt ceilalţi răniţi ?
În afara oricărui pericol, slavă Domnului !
I-am zis lui Mancini să fie atent la Tenassi. Numai bun nu e.
E şi arogant. "Tenassi nu se opreşte niciodată !"
Aţi văzut cum se termină pentru cel ce nu ştie să se oprească ?
- Îmi daţi, vă rog, cârpa aceea ? - Desigur.
Mulţumesc !
Îţi aminteşti parabola cu paiul şi bârna ?
Da, să-ţi vezi bârna din ochiul tău, nu paiul din ochiul celuilalt.
De data asta aş spune: "sula".
Această sulă am folosit-o pentru a dirija corul în ziua accidentului.
- Îţi aminteşti ? - Da.
Când am luat-o, era murdară cu un lichid albastru, ca de radiator.
- Ce vreţi să spuneţi ? - Ceea ce ai înţeles.
Vedeţi acest autocar ? E tot ce am. Şi câteva datorii.
Tenassi m-a ruinat dându-mă afară din firmă.
Doream, însă nu am făcut nimic niciodată împotriva lui,
până când am primit acel apel nenorocit de la Blaumann.
A fost o coincidenţă. Aveau adresa mea şi credeau că suntem asociaţi încă.
Aşa am aflat de noile autocare pe care le comandase.
Cu cele noi mi-ar fi furat chiar şi ultimii clienţi.
Îmi tăia craca de sub picioare încă o dată.
Simţeam că fierb în interior. Nu ştiam ce să fac.
Am profitat de ocazie în ziua excursiei.
Eu am făcut gaura din tubul de la radiator,
în parcare, când erau la bar.
Nici nu m-am întrebat dacă era autocarul lui Tenassi sau Vincenzo.
Am văzut doar inscripţia aceea: "Tenassi nu se opreşte niciodată !"
Am vrut să-l opresc eu.
Mă bucur că aţi venit, părinte.
Dacă aţi şti de câte ori mi-am dorit să vă vorbesc...
Nu mai pot să dorm. Am în faţa ochilor toţi răniţii.
Nu voiam să provoc un accident.
Sigur că nu pot schimba ce am făcut,
dar ştiu ce să fac acum.
Merg să mă predau.
Ai făcut deja pasul pentru a o lua de la început.
E ca o renaştere.
Vă binecuvântează Dumnezeul Atotputernic:
Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.
Iar acum, fraţi şi surori,
să lăsăm rugăciunea noastră să urce spre ceruri, la Domnul,
însoţită de muzica şi vocile corului nostru.
Te rog !
Cine ştie ce cor o fi alcătuit fără probe !
- Căpitane, promovarea ? - Poftim ?
- Promovarea... - Plutonier !
Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.