All language subtitles for Don Matteo.S01.E11.Lattore

af Afrikaans
ak Akan
sq Albanian
am Amharic
ar Arabic
hy Armenian
az Azerbaijani
eu Basque
be Belarusian
bem Bemba
bn Bengali
bh Bihari
bs Bosnian
br Breton
bg Bulgarian
km Cambodian
ca Catalan
ceb Cebuano
chr Cherokee
ny Chichewa
zh-CN Chinese (Simplified)
zh-TW Chinese (Traditional)
co Corsican
hr Croatian
cs Czech
da Danish
nl Dutch
en English
eo Esperanto
et Estonian
ee Ewe
fo Faroese
tl Filipino
fi Finnish
fr French
fy Frisian
gaa Ga
gl Galician
ka Georgian
de German
el Greek
gn Guarani
gu Gujarati
ht Haitian Creole
ha Hausa
haw Hawaiian
iw Hebrew
hi Hindi
hmn Hmong
hu Hungarian
is Icelandic
ig Igbo
id Indonesian
ia Interlingua
ga Irish
it Italian Download
ja Japanese
jw Javanese
kn Kannada
kk Kazakh
rw Kinyarwanda
rn Kirundi
kg Kongo
ko Korean
kri Krio (Sierra Leone)
ku Kurdish
ckb Kurdish (Soranî)
ky Kyrgyz
lo Laothian
la Latin
lv Latvian
ln Lingala
lt Lithuanian
loz Lozi
lg Luganda
ach Luo
lb Luxembourgish
mk Macedonian
mg Malagasy
ms Malay
ml Malayalam
mt Maltese
mi Maori
mr Marathi
mfe Mauritian Creole
mo Moldavian
mn Mongolian
my Myanmar (Burmese)
sr-ME Montenegrin
ne Nepali
pcm Nigerian Pidgin
nso Northern Sotho
no Norwegian
nn Norwegian (Nynorsk)
oc Occitan
or Oriya
om Oromo
ps Pashto
fa Persian
pl Polish
pt-BR Portuguese (Brazil)
pt Portuguese (Portugal)
pa Punjabi
qu Quechua
ro Romanian
rm Romansh
nyn Runyakitara
ru Russian
sm Samoan
gd Scots Gaelic
sr Serbian
sh Serbo-Croatian
st Sesotho
tn Setswana
crs Seychellois Creole
sn Shona
sd Sindhi
si Sinhalese
sk Slovak
sl Slovenian
so Somali
es Spanish Download
es-419 Spanish (Latin American)
su Sundanese
sw Swahili
sv Swedish
tg Tajik
ta Tamil
tt Tatar
te Telugu
th Thai
ti Tigrinya
to Tonga
lua Tshiluba
tum Tumbuka
tr Turkish
tk Turkmen
tw Twi
ug Uighur
uk Ukrainian
ur Urdu
uz Uzbek
vi Vietnamese
cy Welsh
wo Wolof
xh Xhosa
yi Yiddish
yo Yoruba
zu Zulu

Original subtitles

Download Episode: https://userload.co/f/9b5359b71b0d

ACTORUL

Stop !

Stop ? Mergea perfect !

Cine a oprit ? Vreau să ştiu cine a oprit !

Dar de ce ai oprit ?

- Nu am oprit eu. - Eu am oprit.

Părinte, scuză-mă, ai răbdare. Regizorul spune "stop".

Tu eşti părinte, fă pe părintele ! Fiecare e cu treaba lui.

Sigur, iar eu îmi fac treaba mea.

În scenariul pe care mi l-aţi dat scena aceasta era altfel.

Eu v-am spus că nu e corect.

Lucia, taci ! Părinte, te rog, nu ne pierde timpul.

Vă amintesc că este un loc sacru

şi nu vă permit să filmaţi aici asemenea lucruri.

Părinte, stai puţin. E un film de acţiune...

E normal să existe scene mai sălbatice.

Giovanni, fă-l tu să înţeleagă.

Don Matteo, fiţi înţelegător. Uneori scenele pot suferi modificări.

Personajul fratelui meu, Manuel, chiar o cere. Sunteţi omul bisericii

şi poate că nu înţelegeţi aceste lucruri legate de cinema.

Dimpotrivă. Eu ştiu multă cinema. Chiar de aceea nu vă pot permite

să faceţi un film cu violenţă gratuită în biserica mea.

Nu e tocmai gratuită. V-am promis şapte milioane.

Puteţi să vă ţineţi banii.

- Vă dăm zece şi încheiem discuţia ? - Încheiem discuţia şi atât.

Natalina, te rog, ai grijă ca domnii să lase totul în regulă.

- O seară bună! - Ce facem acum ?

Nu-ţi face griji, se ocupă fratele meu...

Eşti complet incapabil !

Ai crescut în înălţime, dar la creier îţi lipsesc cei şapte centimetri.

- Stai calm... - Cum să stau calm...

Mi-a venit o idee. O facem afară din biserică,

ca prima scenă cu asasinii. Acolo e doar public.

Nu ne poate spune nimeni nimic şi facem şi economie.

Dacă facem economie...

Deci trei, patru şi cinci. La revedere !

Vincenzo, ce citeşti, ziare pline de femei goale şi scandaluri ?

Dle plutonier, dar ce vreţi să fac toată ziua ?

Câtă atenţie dă Sor Vincenzo poveştile VIP-urilor înşelate...

Eu nu ştiu cum reuşesc unii care se despart, se împacă,

se combină ba cu unul, ba cu altul

şi apoi sunt din nou împreună, ca şi cum nu s-a întâmplat nimic.

Ştiţi, dacă aş afla eu că soţia mea îmi pune coarne, aş omorî-o !

Mai întâi îl omor pe el şi apoi pe ea.

Exagerezi. Dar unde e soţia ta ? Nu o văd aici azi.

Maura ? Nu ştiţi ? Păi de unde să ştiţi ?!

Lucrează cu cei de la cinema. Este ajutor de costumieră.

- Auziţi ? Mă scuzaţi ! - Vin acum !

- Ce e aceea, mozzarella ? - Da.

- O vreţi pe aceasta mare şi roşie ? - Da, mulţumesc !

Iar tu, frumoaso ? O focaccia.

Dle plutonier !

- Are de lucru. - Cine ?

- Şi încă mult ! - Dar cine ?

- Soţia. - Care e ajutor de costumieră.

- Încornorat, şi fericit. - Cine ţi-a spus ?

- Se ştie. - Serios ?

Dacă m-ar încornora soţia ştii ce i-aş spune ?

- "Vezi uşa aia ?" - Care ?

Nu aceea. O arăt pe cea de acasă. "Ieşi pe uşă şi pleacă !"

- Maura ! - Pe cine ai lăsat la bar ?

Am închis. La ora asta oricum nu vine nimeni.

- Ştii că m-au prins şi pe mine ? - Pe tine ?

Au nevoie de unul să filmeze o scenă de ambuscadă în piaţă.

M-au văzut şi m-au plăcut pe loc. Zic că am faţa potrivită.

Trebuie să faci ce apare. Sunt tari cei de la cinema. Chiar simpatici.

Da, da... Eu abia aştept să plece. Nu-i suport. Se cred stăpânii lumii.

Ce spui ? Cu mine au fost foarte drăguţi.

- Fattori ! - Vin... Sunt aici.

Mă scuzaţi un minut.

Dar ce ţi-au făcut ? Te-au bruscat, nu te-au respectat ?

- Nu, la ce te gândeşti ? - Ziceam si eu...

Vin acum ! Iată-mă.

- Însă nu te-au costumat ? - Nu.

Monica !

Te rog să îmbrăcăm figuraţia, căci filmăm scena imediat. Hai !

Să luăm armele. Riccardo, Luca !

Să mergem să verificăm poziţiile asasinilor. Mulţumesc.

Nu ! Trebuie să-ţi aranjez sutana. Manuel ! Lasă-mă în pace !

Te rog !

Manuel, ce faci ?

Lasă-mă în pace !

- Am dreptul. Sunt sau nu soţia ta ? - Taci din gură, femeie !

Ai văzut modificările din scenariu ?

Cele cu duelul ?

- Vino, Giovanni ! - Ce trebuie să fac ?

Vino încoace şi nu mai comenta ! Atâta vorbărie...

Bretonul ăsta...

Ce vrei să faci cu lucrurile astea ? Faci şi tu regie ?

Ce e ? E simplu, nu ? Pe locuri, clapeta, acţiune, se filmează!

Mă duc să iau autograf de la Manuel Donato. Vrei şi tu ?

Ce-mi pasă mie de Manuel Donato ? Mie îmi place Lucia, soţia.

- Mă-nnebuneşte ! Iertare, părinte ! - N-ai de ce.

Ce faci, nu mă filma ! Las-o jos. Ce treabă am eu ?

Lucia !

Francesca, dă-te jos de pe dolly şi cheamă-l pe operator !

- Hai ! - Camera e pregătită.

- Motor! - Porneşte !

-19 - 1 - 1. - Acţiune !

- Stop ! - Pe curând, domnilor !

Manuel ! Veniţi, ce nenorocire ! Veniţi aici !

- Ce poveste urâtă ! - Aveţi idee cum s-a întâmplat ?

După traiectoria glonţului, reiese că proiectilul vinovatului

de uciderea lui Donato aparţine unuia dintre figuranţi.

Una dintre puşti nu avea gloanţe oarbe.

Cum e posibil ?

Încercăm să reconstituim faptele. Interogăm pe toată lumea.

- Chiar şi pe Fattori ? - Desigur.

Era atât de entuziasmat că va fi actor!

Actor... Alain Delon... El era un figurant.

Mi-au explicat din producţie că pentru roluri mici folosesc localnici

ca să economisească mâncare şi cazare. Nu îi aduc de la Roma.

Da, iar acum Fattori s-a trezit implicat într-un caz de omor.

Don Matteo, de ceva vreme circulau zvonuri împotriva soţiei sale.

- La revedere, dle plutonier ! - La revedere ! Şi partida de şah ?

Chiar şi mâine, dacă nu v-aţi săturat să tot pierdeţi.

Eu am făcut ce mi s-a spus. Mi-au dat un pistol şi am tras.

De era încărcat cu gloanţe oarbe sau cu gloanţe adevărate...

de unde să ştiu eu ?

Mă scuzaţi ! Eu fac treaba asta de o sută de ani.

- Mereu am încărcat armele personal. - Cu gloanţe oarbe ?

Cu gloanţe oarbe. Eu le-am încărcat. Sigur... Matematic...

Cum dacă-l cunosc ? Sigur că-l cunosc.

Apare la televizor. Îl cunoaşteţi chiar şi voi.

Şi eu l-am văzut la televizor de o mulţime de ori în filme cu bătăi.

- Şi fetelor mele le plăcea. - Mă bucur...

Dle Fattori, doream să ştim dacă în timpul filmărilor

aţi mai avut ocazii să îl întâlniţi ?

Nu. Adică... nu.

A venit o dată la bar, dar nu-mi pare un om de încredere. Şi atunci...

Sunteţi sigur de ce spuneţi ?

Cum adică ? Sunt sigur. De ce ? E ceva în neregulă ?

Noi aşteptăm acum expertiza balistică, însă pare a fi sigur

că arma care l-a ucis pe Manuel Donato era cea folosită de dvs.

Cum să vă spun ? Cum mi-au dat arma, aşa am folosit-o.

De unde să ştiu eu cum e încărcată ? Şi ce motiv aş fi avut ?

Dle Lingi, sunteţi într-o postură foarte delicată.

Dacă vreţi să v-o amelioraţi mai bine spuneţi ce ştiţi.

Despre ce ? Dar chiar credeţi ? Serios ?

- Credeţi că eu... Dar de ce ? - Îţi spun eu.

Un soţ nu ştie, apoi ştie şi cum află... soţul e ultimul care află.

Cum află, răbufneşte gelozia şi în consecinţă...

Dle căpitan, spuneţi-i dumneavoastră.

Fattori, dl plutonier vrea să spună că poate dumneavoastră aţi tras

din cauza relaţiilor dintre soţia dumneavoastră şi victimă.

- Relaţie ? - Da. Nu ştiaţi ?

Fattori, ce insinuezi ? Toată lumea din oraş ştie...

Îţi imaginezi când am aflat că soţia ta te înşela cu actorul...

Maura mă înşela ? Maura...

- Iar plutonierul te-a auzit... - La bar.

Ai spus că dacă ai auzi

că soţia te înşeală ai fi în stare s-o omori.

E adevărat ?

Da, e adevărat. Eu l-am omorât.

Da, l-am omorât.

- Bună ziua, dle plutonier ! - Bună ziua, don Matteo !

A recunoscut el ?

Fattori a recunoscut. A spus că el l-a omorât.

E foarte îndrăgostit de soţie. şi-a pierdut minţile.

Gelozia e o fiară.

- Bună ziua, părinte ! - Bună ziua, dle căpitan !

- Cărui fapt datorăm vizita ? - Don Matteo era în trecere...

Şi v-aţi gândit să beţi un ceai bun cu Fattori, nu ?

Dl plutonier nu are legătură. Eu am cerut să pot vorbi cu Fattori.

Se poate ?

- Nu v-am văzut ! - Mulţumesc !

Bună, Luigi !

- Deci ? - E un dezastru.

Nu ştiu cum a făcut-o...

După atâta timp de când suntem împreună...

Vorbeam să avem copii...

Eram sigur că era femeia mea.

Dar ştiţi, nu e vina ei, ci a ăluia, a actorului.

Cine ştie ce i-o fi băgat în cap, ce visuri...

Ea e o femeie simplă, bună, curată...

Părinte, promiteţi-mi ceva !

Vă imaginaţi că acum... Oraşul...

La bar... Bârfele, răutăţile... Îmi promiteţi ceva ?

S-o ajutaţi, să-i fiţi aproape, îmi promiteţi ?

Desigur. Dar vreau să te ajut şi pe tine.

Ai recunoscut o faptă gravă.

Da, desigur că vina e a mea. Doar a mea.

Eu am aruncat-o în braţele lui, să fie croitoreasă.

Eu am fost. Şi atunci ?

- Tu l-ai omorât ? - Merita să moară.

Luigi, îţi dai seama ?

Pedeapsa pentru omor e închisoarea pe viaţă.

Oricum, pentru mine, înăuntru sau afară... viaţa s-a sfârşit.

- Don Matteo, aţi vorbit cu Fattori ? - Da, e disperat.

Cum să nu fie ?

Totuşi n-ar fi prima oară când arestăm un om care ucide din gelozie.

Eu cred că Fattori nu ştia că soţia îl înşela cu Donato

şi că a aflat asta de la voi.

Ce spui, părinte... Toată lumea ştia. Se ştia la platou.

La bar îl luam la mişto. Ştiau toţi.

Toţi în afară de el, plutonier ! Dragostea e oarbă.

- Asta aşa este, dar... - Prea bine, dar Fattori a recunoscut.

Părinte, şi eu am multe dubii în privinţa vinovăţiei lui,

dar în situaţia dată nu am putut decât să-l arestez.

Domnule căpitan, dar e clar: a ucis din gelozie.

Dle plutonier, stai calm ! Ţi-am spus că mai sunt multe aspecte de lămurit.

Precum faptul că Fattori nu poate explica de unde a luat gloanţele ?

Părinte, eu nu vreau să închid pe nimeni.

Pentru mine, ancheta e încă deschisă. Am cerut şi echipei de film

să rămână câteva zile aici să ne stea la dispoziţie.

Vedeţi ? De data aceasta, suntem aproape de acord.

Totuşi, rezultatele de laborator

vor clarifica definitiv dinamica lucrurilor,

iar dumneavoastră veţi putea cunoaşte evoluţia poveştii...

.. din ziare. Sper !

- O zi bună, părinte ! - Căpitane...

- Din ziare, dle plutonier ? - Mai vedem...

Da, bine ! Sunteţi drăguţ, mulţumesc ! Bine, pa !

- Bună ziua ! Ce mai faceţi ? - Bine, mulţumesc !

- Vreţi o cafea, ceva ? - Nu.

Don Matteo, vă mulţumesc mult că sunteţi aici.

Mi-ar face plăcere dacă aţi oficia ritualurile funerare.

- Cu siguranţă ! - Mulţumesc !

Manuel era foarte legat de acest pământ. Noi suntem de aici.

Ar fi frumos să menţionaţi asta la predică.

Am ales această poză pentru placa funerară.

Giovanni, e pregătită maşina. Când vrei...

- Cinci minute. Scuze... - OK.

Mă scuzaţi, părinte !

Ştiţi, aceasta e prima poză care a circulat la producţii.

Spunea că îi poartă noroc.

Aceasta este o poză de acum şapte ani, cu Lucia.

Atunci nu erau căsătoriţi.

- Şi aceea ? - Aici sunt eu cu fratele meu.

- Simpatică. Pot s-o păstrez ? - Desigur. Mă bucur.

Părinte, ştiţi că şi eu am fost actor ?

- Da ? - Da, însă de teatru.

Fratele meu a început prin a mă imita, însă a avut succes în televiziune.

Aşa am decis să deschidem împreună o casă de producţie.

Un an mergea bine, unul mai puţin... Niciodată ca prima oară.

- Însă Manuel era faimos. - Da...

Pentru voi e greu să faceţi diferenţa. Manuel funcţiona doar în televiziune.

Am încercat de multe ori să pătrundem şi în cinema.

Nu ştiu de ce, dar nu mergea.

Cu producţia pierdeam mulţi bani.

Chiar şi de data asta... ştiţi ? O făceam ca să îi fiu aproape,

să-l ajut, dar şi de data asta simţeam că nu va merge.

Să sperăm cel puţin că vom reuşi

să acoperim costurile cu banii din asigurare.

Oricum, părinte, trebuie să vă salut.

- La revedere ! - La revedere !

Ce vrei să faci acum ? Stai sau nu ?

Luigi, ce mai faci ?

Te tratează bine ?

Luigi...

Dumnezeule, uite unde am ajuns !

Eu nu...

Sincer, crede-mă,

am încercat să...

Ce-am făcut ?

Ce-am făcut ?

Aici s-a născut şi aici a murit.

Când mă gândesc cât de bucuros era că va filma chiar aici...

Nu a mai revenit de mult.

Din cauza meseriei suntem mereu pe drumuri, şi apoi... Dumnezeule !

Vorbesc despre el ca şi cum ar fi încă în viaţă, aici, lângă mine.

Mă scuzaţi, părinte !

Parcă aş fi pierdut o parte din mine.

Era un om extraordinar.

Mi s-a părut că mi s-a oprit viaţa în momentul în care a căzut

la pământ, lovit de acel...

Am mereu în faţa ochilor acea scenă, ştiţi ?

Căpitanul Anceschi încă are dubii. Nu înţeleg.

De ce ? Sunt dovezi, e mobilul. Îmi pare rău pentru Luigi Fattori,

dar el e vinovatul. L-am văzut trăgând.

Aţi văzut scena filmată în acea zi ?

De 200.000 de ori ! Am văzut-o chiar şi cu încetinitorul.

Cea când l-au ucis pe Manuel Donato ?

Mi-ar fi plăcut să o revăd,

dar mă gândeam că a filmat-o deja Pippo, în schimb...

În schimb ce ?

El a filmat-o pe cea care-i place, pe soţia lui Donato.

Frumoasă femeie ! Mă scuzaţi...

Ce e ?

Trebuie să-l chemăm pe Pippo !

Ce faci, nu mă filma ! Las-o jos. Ce treabă am eu ?

- Dar am ieşit bine, nu ? - Da.

- Pippo, tu foloseşti des video-ul ? - Îl consum !

Nu cumva ai înregistrat şi meciul de acum două zile ?

Meciul ? Pe mine nu mă interesează deloc meciurile.

Doar am pus o întrebare...

De ce se vede mişcat totul ?

De ce nu ţii mâna fermă când faci filmări ?

Abia acum am început. Trebuie să exersez.

Aţi văzut, parcă e pusă pe umeraş.

Un umeraş cu ceva fumuri... E foarte frumoasă !

- I-ai luat autograful ? - Cum să nu ?

Mi-a scris şi dedicaţie pe poză: "Lui Pippo, cu afecţiune !"

Don Matteo, aţi vrut să vedem acest video. Eu nu văd nimic interesant.

În afară de fata care-i place lui Pippo.

Un moment. Dă înapoi ! Acum dă replay !

Bravo, Pippo ! Vezi, plutonier ?

În timp ce toţi privesc în faţă, spre scenă, Lucia priveşte înapoi.

Aşa e. De ce priveşte înapoi ?

Pentru că focul a plecat de-aici.

Mai era cineva care trăgea din spatele lui Fattori.

E posibil ca doamna să-l fi văzut. Îmi arătaţi cartuşul, vă rog ?

Uite, acesta e la fel cu cel folosit de Fattori.

Iar aici sunt urme.

Trebuie să chemăm criminalistica pentru constatări.

Don Matteo, am o curiozitate.

Aţi vrut să revedeţi filmarea pentru că deja suspectaţi pe cineva.

Da, am început să am suspiciuni

când am vorbit cu Lucia la funeraliile soţului ei.

- De ce, ce v-a spus ? - Nimic.

Adică, suspiciunile au apărut nu datorită a ceea ce a spus,

ci datorită a ceea ce nu a spus.

Pentru că atunci când unul nu spune, ceea ce spune e... Mă scuzaţi !

Vedeţi, căpitane, când o persoană dragă te părăseşte neprevăzut,

suntem plini de remuşcări pentru ce nu am spus, n-am făcut,

când acea persoană era încă în viaţă.

În aceste cazuri, meseria noastră e să facem să se înţeleagă

că aceste sentimente de vinovăţie sunt naturale, de înţeles,

dar cu Lucia nu a fost nevoie, ceea ce mi-a trezit suspiciuni,

chiar dacă ea era cu adevărat îndurerată.

Cu adevărat îndurerată... Juca teatru, e meseria ei.

Apoi, în opinia mea, există un motiv pasional dedesubt.

Plutonier, te rog, stai calm ! Mai degrabă să o convocăm

pe doamnă căci sunt curios să aud ce are de spus.

- Vă rog, luaţi loc ! - Mulţumesc !

Obrigada (mulţumesc) !

Doamnă, mă înţelegeţi când vorbesc în italiană ?

Sigur. Sunt de şapte-opt ani în Italia.

De şapte-opt ani... Sunteţi din Brazilia, bănuiesc.

- Buna ziua ! - Bună ziua !

- Bună ziua, doamnă! - Bună ziua !

- O interoghez... - Da.

V-am chemat la secţie pentru că vrem să aflăm ceva de la dv.

Când aţi auzit împuşcătura din spatele lui...

Luigi Fattori...

Luigi Fattori, cum de nu aţi venit să ne spuneţi ?

Nu ştiu, eram confuză...

Ce să ştiu ? Mi se pare că am spus unui coleg de-ai dv.

Eram supărată, în stare de şoc. Nu îmi mai aminteam.

Înţelegeţi, nu ? Să îmi văd soţul astfel...

A fost îngrozitor !

Mulţumesc, doamnă, bine. Puteţi pleca.

Mulţumesc.

- La revedere. - Bună ziua.

O zi bună, doamnă.

- Ce faci, o laşi să plece ? - Stai calm !

- Calm ! - Eu sunt calm !

Am dat dispoziţii să fie urmărită, bine ?

Domnule căpitan, sunt gata rezultatele urmelor.

Să mergem, dle plutonier !

Aceasta este urma mărită a persoanei care a tras.

E vorba de.un mocasin de bărbat, tipul clasic.

Acum, priviţi aici ! E aceeaşi imagine,

în care am evidenţiat distribuţia greutăţii pe talpă.

Cu cât albastrul e mai evident,

cu atât presiunea e mai mare în acel punct.

- Practic, aici. - Plutonier, nu pune mâna !

Practic, greutatea e mai mare pe vârfuri decât pe călcâie.

Exact ! Deşi acest lucru e anormal, în mod normal e distribuită uniform.

- Doar dacă... - Doar dacă, ce ?

- Doar dacă nu purta tocuri. - Tocuri ?

Da, când se poartă pantofi cu toc, se mută centrul de greutate.

Greutatea se mută în faţă.

Mă scuzaţi, dar aţi spus că sunt mocasini bărbăteşti, clasici.

Pantofi bărbăteşti cu tocuri. Eu nu înţeleg nimic.

Ce faţă are ! E actriţă, şi model.

E frumoasă ! Nu zic nu. E frumoasă foc.

Au venit rezultatele analizelor făcute pe proiectilul care l-a ucis

pe Manuel Donato.

Proiectilul nu aparţine puştii folosite de Luigi Fattori în scenă.

Şi atunci ? A recunoscut ca să-şi salveze onoarea ?

Eu nu aş fi făcut-o nici pentru soţie, nici pentru cei doi fii.

Care fii ?

Ai mei... Eu nu i-aş mai... Nimic. Spuneam...

Scuze, ce spuneaţi ?

Spuneam că nu Luigi Fattori e asasinul.

Este o femeie şi mi-am dat seama despre cine este vorba.

Să nu tragi concluzii pripite. Fii calm !

- Eu, calm... - Nu, mi s-a părut.

Deci ai înţeles, don Matteo ?

Pantofi bărbăteşti care lasă urme de damă.

Poate fi un mocasin clasic cu toc de damă.

Bine, o damă care poartă 44 ? Ce are, înotătoare ?

Bunica mea purta 43, dar recunosc că e caz rar.

După mine, povestea cu pantofii e inventată ca să ne debusoleze.

- Eu, în schimb, am teoria mea. - Mi-o poţi spune ?

Lucia, soţia actorului mort, a victimei, ai văzut-o...

Cred că are o relaţie extraconjugală cu cineva.

Ca să se elibereze de soţ şi ca să moştenească banii,

a pus pe cineva să-l ucidă.

Da, dar se pare că Manuel Donato nu era prea bogat.

Dar e actor. Apare la televiziune. Ei câştigă o grămadă de milioane.

Mie mi s-a spus că avea doar datorii.

Atunci teoria mea pentru moştenire, intuiţia mea, e greşită.

Ce porcărie !

Mi-ar plăcea ca măcar o dată să rezolv un caz cu inteligenţa mea,

cu intuiţia mea, să merg la căpitan, eu, ca plutonier

şi să-i zic una cu una fac două. Am rezolvat cazul cu inteligenţa mea.

Nu ştiam asta, că actorul e plin de datorii.

Cum ziceaţi dv. la slujbă...

Nu-mi vine niciun exemplu.

- Plutonier, aveţi complexe ? - Nu, ce complexe ?

Poate că uneori nu ne ridicăm la înălţimea altcuiva,

însă asta nu înseamnă că nu avem înălţime.

Înălţime la ce ?

- Dle plutonier, eşti un geniu ! - Un geniu ? De ce ? Ce am spus ?

155, 157... Trebuie să fie aici. 159... Iată.

Aceasta este camera lui Giovanni Donato. Şi acum ?

- Normal ! - Normal ce ?

- Pantofii. - Ce au pantofi aceştia ?

- Cum aţi intuit. - Ce am intuit ?

Înălţătoare de interior.

Don Matteo, spun adevărul. Eu nu înţeleg nimic.

Dle plutonier, vă explic...

Vedeţi această poză?

Aici, Manuel e mai înalt decât fratele său, Giovanni.

La filmare, i-am văzut unul în spatele celuilalt

şi atunci Giovanni era mai înalt.

Acolo nu am realizat, apoi mi-aţi amintit dv.

- Cine, eu ? - Da.

Nu vă amintiţi, de curând, în biserică ?

Vorbeam de complexul de inferioritate. Despre a nu fi la înălţime.

Aşa este. Şi-a pus înălţătoare ca să-i fie superior fratelui.

- Oameni complexaţi... - E adevărat.

În aceste cazuri, câţiva centimetri în plus pot face diferenţa.

Iau pantofii şi îi duc la secţie.

Aici sunt cinci-şase perechi de pantofi.

De unde ştiţi ca îi purta pe aceştia ?

Adevărat. Atunci îl chem pe Lauro să ia toţi pantofii.

Bravo !

Mario, să mergem !

E totul pregătit la laborator pentru analizarea pantofilor.

- Ce faceţi, nu veniţi ? - Mă retrag puţin.

- Bine, eu mă grăbesc. - Pe mai târziu !

- Bună ziua, Lucia ! - Părinte...

- Bună ziua, părinte, ce mai faceţi ? - Bine.

Eu te aştept în maşină. Grăbeşte-te !

Să mergem !

Plecaţi ?

Da, sunt pe picior de plecare. Regizorul mă duce la Roma.

Crezi că plecând vei uita ce s-a întâmplat ?

Adică să uiţi ceea ce ai înţeles că se întâmpla ?

Părinte, ce vrei să spui ?

Înţeleg că este greu pentru tine, însă dacă eşti complice

în orice fel într-un delict, poate fi şi mai rău.

Poftim ? Cine vă dă dreptul, părinte, să veniţi aici

şi să-mi ţineţi prelegeri după tot ce s-a întâmplat cu soţul meu ?

- Într-adevăr, eu.. - Lucia...

Nu e nevoie să reacţionezi aşa.

Dacă ai nevoie să vorbeşti, e timp oricând. Eu te aştept.

- Părinte, vedeţi, eu... Sincer, eu... - Lucia !

Părinte...

- Pleci ? - Trebuie să plec. La revedere !

- Probleme ? - Porneşte odată !

Nu există dubii. Acesta este pantoful care a lăsat amprenta la locul faptei.

Bravo, dle plutonier ! Scuze, dar cum ai reuşit ?

Ei, căpitane...

Dle Donato, continuaţi să negaţi, însă noi avem dovezi.

Dv. l-aţi ucis pe fratele dv., Manuel,

trăgând cu o puşcă din spatele unui gard viu din fundul pieţei.

Căpitane, dar ce probe ?

Am trecut de multe ori zilele astea pe acolo.

Ce e, dle plutonier ?

Mă scuzi, dle căpitan, acolo e don Matteo împreună cu o persoană...

- Cu cine ? - Cu actriţa.

- Să intre. - Vă rog ?

- Bună ziua, don Matteo ! - Bună ziua !

- Bună ziua ! - Bună ziua, doamnă ! Deci ?

Am să vă spun ceva despre uciderea soţului meu.

Credeam că nimeni nu-l urăşte mai mult decât mine,

însă m-am înşelat. Aşa-i, Giovanni ?

Ştiam de ceva zile că Manuel se prostea cu croitoreasa

şi am considerat că este momentul potrivit.

Eu l-am ales pe soţul ei pentru acea scenă.

I-am încărcat personal puşca,

însă nu eram sigur că ar fi nimerit.

Asta nu v-a interesat prea mult. Am văzut că planul era:

uciderea fratelui şi să cadă vina pe Luigi Fattori...

Astfel, în timpul scenei de film aţi făcut aşa încât

poziţia lui Luigi Fattori

să fie uşor de distins faţă de alţi figuranţi.

Apoi v-aţi ascuns în spatele unui gard viu,

din spatele lui Luigi Fattori, cu altă puşcă,

însă menţinând aceeaşi direcţie de tragere.

Astfel, traiectoria proiectilului armei lui Luigi Fattori

era compatibilă cu a asasinului.

Adică a dumneavoastră...

Dânsa, doamna Lucia, a văzut totul şi nu a spus nimic.

Da, însă acum Lucia e aici, ceea ce demonstrează curajul ei.

A înţeles că a greşit tăcând

şi e pregătită să plătească pentru asta.

Pentru că sunt sigur că doreşte să o ia de la capăt.

I-a furat viaţa şi o trata urât.

Eu şi Lucia ne ştiam de-o viaţă. Vroiam chiar să ne căsătorim.

Apoi a intervenit Manuel. El era deja faimos

şi a făcut-o să creadă că şi ea poate face carieră în cinema.

Deci m-a lăsat şi a mers cu el. S-au şi căsătorit.

Însă a regretat curând. El o înşela mereu, cu oricine,

din vanitate, iar eu eram acolo, mă frământam...

Un motiv bun pentru a-l înlătura

şi apoi, deloc de neglijat, să încasaţi şi banii din asigurare.

Eu meritam succesul, nu el.

Mulţumesc, Luigi.

Dumneavoastră îmi mulţumiţi când eu ar trebui să vă mulţumesc

pentru tot ce aţi făcut pentru mine.

Am iertat-o, am înţeles-o. Pe de-o parte, era filmul,

reflectoarele, hainele strălucitoare, costumele, au ameţit-o...

Bine că filmul se termină, dar viaţa continuă.

- Luigi, scuză-mă, vino puţin ! - Mă scuzaţi, părinte !

Iată-mă, soţie !

- Buna ziua ! - Bună ziua !

- Vezi că e acolo un pachet. - Poftim, dle plutonier !

- Cât vă datorez ? - Nimic.

Mulţumesc ! Vincenzo, tot reviste citeşti ?

Bună ziua, dle plutonier !

- Bună ziua, don Matteo ! - Bună ziua, dle plutonier!

Doamna Maura e o croitoreasă foarte bună.

- Însă mă cam strânge... - Da ?

- Se vede... - De ce ?

Vreau să spun... se vede...

Căpitanul Anceschi e foarte înalt, iar acum cu acest sistem...

câştig nişte centimetri, nu ?

Dar tocuri ca acelea, niciodată !

Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.