All language subtitles for Les.Regrets.French.Dvdrip.Xvid-LECHTI.By.Hadopix

af Afrikaans
ak Akan
sq Albanian
am Amharic
ar Arabic
hy Armenian
az Azerbaijani
eu Basque
be Belarusian
bem Bemba
bn Bengali
bh Bihari
bs Bosnian
br Breton
bg Bulgarian
km Cambodian
ca Catalan
ceb Cebuano
chr Cherokee
ny Chichewa
zh-CN Chinese (Simplified)
zh-TW Chinese (Traditional)
co Corsican
hr Croatian
cs Czech
da Danish
nl Dutch
en English Download
eo Esperanto
et Estonian
ee Ewe
fo Faroese
tl Filipino
fi Finnish
fr French
fy Frisian
gaa Ga
gl Galician
ka Georgian
de German
el Greek
gn Guarani
gu Gujarati
ht Haitian Creole
ha Hausa
haw Hawaiian
iw Hebrew
hi Hindi
hmn Hmong
hu Hungarian
is Icelandic
ig Igbo
id Indonesian
ia Interlingua
ga Irish
it Italian
ja Japanese
jw Javanese
kn Kannada
kk Kazakh
rw Kinyarwanda
rn Kirundi
kg Kongo
ko Korean
kri Krio (Sierra Leone)
ku Kurdish
ckb Kurdish (Soranî)
ky Kyrgyz
lo Laothian
la Latin
lv Latvian
ln Lingala
lt Lithuanian
loz Lozi
lg Luganda
ach Luo
lb Luxembourgish
mk Macedonian
mg Malagasy
ms Malay
ml Malayalam
mt Maltese
mi Maori
mr Marathi
mfe Mauritian Creole
mo Moldavian
mn Mongolian
my Myanmar (Burmese)
sr-ME Montenegrin
ne Nepali
pcm Nigerian Pidgin
nso Northern Sotho
no Norwegian
nn Norwegian (Nynorsk)
oc Occitan
or Oriya
om Oromo
ps Pashto
fa Persian
pl Polish
pt-BR Portuguese (Brazil)
pt Portuguese (Portugal)
pa Punjabi
qu Quechua
ro Romanian
rm Romansh
nyn Runyakitara
ru Russian
sm Samoan
gd Scots Gaelic
sr Serbian
sh Serbo-Croatian
st Sesotho
tn Setswana
crs Seychellois Creole
sn Shona
sd Sindhi
si Sinhalese
sk Slovak
sl Slovenian
so Somali
es Spanish
es-419 Spanish (Latin American)
su Sundanese
sw Swahili
sv Swedish
tg Tajik
ta Tamil
tt Tatar
te Telugu
th Thai
ti Tigrinya
to Tonga
lua Tshiluba
tum Tumbuka
tr Turkish
tk Turkmen
tw Twi
ug Uighur
uk Ukrainian
ur Urdu
uz Uzbek
vi Vietnamese
cy Welsh
wo Wolof
xh Xhosa
yi Yiddish
yo Yoruba
zu Zulu

Original subtitles

Regretele

Subtitrarea: Amos Klein Subtitrari-noi.Team amos_klein@yahoo.fr

Vizitaţi: www.clan-sudamerica.net Cine de Latinoamérica y de Espana

Mama dv este chiar acolo.

Vă las să mergeţi s-o vedeţi. Eu mă duc să-l caut pe d-ul doctor. Revin.

Mama dv a suferit o complicaţie hemoragică serioasă

datorită chimioterapiei.

Are un hematom intracerebral profund, pe partea stângă.

Probabil, o metastază care a sângerat.

Dacă doriţi, vă arăt leziunile.

Credeţi că s-ar putea încerca un nou tratament atunci când va ieşi din comă?

Ca să fiu complet sincer, nu cred că va ieşi din comă.

Pronosticul neurologic este rezervat, noi

nu ne mai găsim într-o logică curativă.

Intrăm mai degrabă într-o fază paliativă.

Nu se mai poate face nimic, nu mai e posibil niciun alt tratament.

Mama dv nu va ieşi din comă.

Când credei că poate sosi sfârşitul?

Nu vă pot spune asta.

Poate în câteva zile.

Ceea ce contează e să rămâneţi lângă dumneaei.

Aveţi fraţi şi surori? - Un frate.

Locuieşte în Antilles. Mă aşteptam să-mi spuneţi mai multe.

- Ar trebui să vină repede. - Hmm...

- Alo? - Da, eu sunt.

- Ai vorbit cu doctorul? - Da, acum câteva secunde.

- Ce ţi-a zis? - Am să-ţi explic. Am nevoie să...

să-l sun pe Antoine. Poţi să-mi dai din nou numărul lui, te rog?

- Eşti sigur că te simţi bine? - Da...

Mathieu?

Mathieu?

Mathieu.Trec să te văd după şedinţă, iau primul tren.

Te pup mult. Te iubesc.

Scuzaţi-mă, vă sun din nou mai târziu... Scuzaţi-mă.

Alo?

- Alo? - Alo, Mathieu?

- Da. - Sunt Maya.

Am format numărul părinţilor tăi. Îl cunosc din memorie.

- Ai o memorie bună. - Te deranjez?

Nu, nu.Deloc.

- Ce mai faci? - Foarte bine, şi tu?

Bine...

Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat mai devreme în piaţă.

Aş fi vrut să vin să-ţi vorbesc, însă nu ştiu ce m-a apucat,

eram atât de surprinsă să te văd...

Şi eu aş fi putut veni să-ţi vorbesc.

- Eşti aici pentru câteva zile? - Da...

Ai venit să-ţi vezi mama?

A fost internată-n spital de urgenţă-n dimineaţa asta,

aşa că de cum am fost anunţat am venit imediat.

- Vrei să ieşim să bem ceva? - Cu plăcere.

Ce-ai vrea?

Nu ştiu.Ce vrei şi tu. Sunt sigur singurel, merge orice.

Există cineva numit Mathieu în sală, vă rog?

Da, eu sunt.

- Alo? - Sunt Maya.

Îmi pare rău.N-am văzut c-a trecut timpul. Oricum, ies de la practică.

Ar fi trebuit să mă suni. - Dar n-am numărul tău.

- Eşti furios? - Nu, nu.Deloc.Ce fac? Te aştept?

Nu mai pot veni, trebuie să merg să-mi iau fata de la mama de acasă.

Dar dacă vrei, ne putem întâlni peste jumătate de oră la mine.

- Unde stai tu? - La ţară.

Trebuie să scrii cum s-ajungi. Ai unde să-ţi notezi?

Euh... aşteaptă să-ntreb... Vă rog!

Aveţi vă rog o hârtie şi un stilou? - Da, bineînţeles.

Spune, te ascult. Mulţumesc.

O iei pe şoseaua spre Bellavent.

Treci pe lângă baraj/grădina de zarzavat şi când ajungi la micul pod, o iei...

la dreapta. Mergi de-a lungul îngrăditurii 5 km...

ş-ai să vezi un stejar impunător...

la stânga ta şi un mic drum.

O iei pe acel drum pân' la capăt şi-ai ajuns.

- Ţi s-a părut uşor? - Am făcut cum mi-ai spus.

- Eşti bine? - Şi tu?

- Eşti singură singurică? - Da.

Fata mea a rămas la mama şi Franck e plecat la Argenton, cu munca.

N-o să se-ntoarcă târziu.

E bărbatul cu pick-upul?

N-o să-mi spargă dinţii?

Da' nu!

- Vrei un pahar cu vin? - Chiar vreau.

Făceai ce stagiu de practică?

Urmez un curs de calificare în viticultură.

Ah, serios?

Ce idee amuzantă.

- Vrem să producem vin. - Nu există viţă de vie pe aici.

Vom planta. Vom cumpăra pământ.

Până atunci... muncim ca să facem economii.

Cu ce vă ocupaţi?

Franck cu comerţul cu vin, eu cu sprijinul pentru integrarea-n şcoală.

- Noroc! - Noroc!

E idea ta, vinul?

Nu, e idea lui Franck.

- De ce întrebi? - Pentru nimic...

Mi-aş fi imaginat totul, mai puţin să te regăsesc aici locuind în mijlocul câmpului.

Ce îţi imaginai?

O viaţă de aventurieră şi o groază de amanţi

împrăştiaţi prin toate colţurile lumii.

Am locuit în Africa, în Sudan.

- Când asta? - Imediat după ce-am terminat şcoala.

Am avut o oportunitate cu munca acolo şi am plecat dintr-un impuls necugetat.

Şi fata ta e născută-n Sudan?

Tatăl ei... locuieşte încă acolo?

Nu, a fost asasinat când ea avea un an.

Era unul dintre rebeli.

De asta te-ai întors?

Între altele.

Da?

Da, e aici. Tu, unde eşti?

Încă? Da' ce faci?

Te aşteptăm. Ne e foame.

Da, rămâne la masă. Haide, grăbeşte-te!

Ne e foame!

Foarte amuzant! Haide, închid.

Alo? Ascultă...

Vorbeşte!

Ce se-ntâmplă?

E Franck.

E beat. Doarme la hotel.

Am să plec...

Nu te dau afară.

Nu, ştiu, dar mâine mă scol devreme.

E mai bine dacă mă-ntorc acasă.

- Mulţumesc pentru paharul de vin. - Pentru puţin.

Îmi jurasem că dacă te-ntâlneam din nou, măcar o dată-n viaţă, să nu-ţi mai vorbesc.

Ai ratat.

Aşteaptă...!

E Franck!

Îmbracă-te!

Repede!

Grăbeşte-te!

Hei, încheie-te la nasturi! - Mi-am smuls toţi nasturii.

Puneţi puloverul! Grăbeşte-te!

- Nu se vede nimic. - Nu aprinde lumina!

Ce ai?

Murdăreşti de sânge peste tot!

Aşază-te.

Dă capul pe spate.

Nu te atinge!

Mă duc să caut un dezinfectant.

Mathieu.

Îmi pare bine.

O cunosc, e furioasă.

Voia să rămân la hotel.

De ce mă priveşti aşa?

Cred că ne cunoaştem.

Măi să fie, ce spui!

Am fost la liceu împreună, într-a treia.

Nu aş fi crezut aşa ceva! Cum te numeşti?

Liévin, Mathieu Liévin.

Asta nu-mi spune nimic...

Unele persoane se fac remarcate, iar altele nu.

Aşteaptă. - Ah, la naiba...

Mulţumesc.

Ştii că Maya vorbeşte despre tine ca... ca despre un geniu.

Când o ascult am impresia că... că a trăit pe timpul lui Le Corbusier.

- Ah, da? - Da.

Se pare că pe vremea când erai student ai câştigat...

un concurs... foarte prestigios, care spuneai că era?

Marele premiu de arhitectură.

Ah, da...

Maya mi-a... mi-a descris macheta... cu tremurături...

în glas. Un fel de... de stradă verticală, asta era?

E doar un proiect de student. N-a fost niciodată construit!

Nu face pe modestul.

Ceilalţi sunt destul de buni şi pentru tine.

Haide, bea!

Nu te mişca de aici. Mă duc să-ţi aduc ceva.

Gata!

Priveşte.

Ce e?

E o casă ecologică complet autonomă.

Eu sunt cel care a desenat-o.

Cum ţi se pare?

Ce cred eu...

Păi bine, crezi că... stă pe picioare?

Nu? Nu înţelegi.

De fapt, nu...

- Crezi că desenu-i prost făcut, asta e? - Deloc, tot ce zic e că am băut prea mult

şi poate că cel mai bine ar fi să revin mâine ca s-o văd cu mintea odihnită.

Da, bună idee...

Dar dacă vrei, poţi... poţi dormi aici. Avem o canapea.

Ah, nu! Eşti drăguţ.Mersi, dar plec.

"Mi-a făcut atât de multă plăcere să te văd."

"Te pup mult. Maya."

"Şi mie mi-a făcut plăcere."

"Să ne revedem repede. Să devenim prieteni."

"De acord."

"Sunt aproape de casa ta."

"Sunt la spital."

"Te aştept."

"Soţia mea vine peste o oră."

Eşti bine?

Fratele tău a sunat aseară la noi acasă.

Şi deci?

E pregătit să vină imediat, însă vrea să-i trimiţi banii pentru biletul de avion.

Asta-i o glumă!

Nu cred.Banca i-a luat totul. Nu mai are carnet de cecuri, nimic.

Atunci, n-am să-i plătesc biletul dus-întors către Antilles.E o porcărie!

Dacă vrei să vină, nu ai de ales. Trebuie să-i plăteşti biletul.

M-am instalat în camera lu' bunicu'.

În camera mea nu-i posibil, e o adevărată harababură.

A devenit o debara.

Ar trebui s-o zugrăvim din nou.

Ar trebui rezugrăvit tot etajul, au trecut anii.

Am să mă ocup, va arăta de culoarea nichelului.

Alo?

- Da, eu sunt. - Toate bune?

Nu pot rămâne aşa complet singur aici...

N-am să pot suporta. - Vin.

Dle, vă rog?

Scuzaţi-mă. Cred că mama dv va pleca-n curând.

Dacă doriţi să veniţi s-o vedeţi, acesta-i momentul potrivit.

Ştii cu cine m-am întâlnit pe stradă?

Maya...!

Mi-a spus că voia să vină la înmormântare, i-am spus că ţi-ar face multă plăcere.

V-aţi adunat aici pentru a o însoţi pe Madeleine pe ultimul său drum.

Înainte să-i spunem adio...

să păstrăm un moment de reculegere şi s-ascultăm aceste cuvinte.

"Va rămâne de la tine."

"Va rămâne de la tine ceea ce ai dăruit..."

"în loc să păstrezi în cuferele ruginite."

"Va rămâne de la tine, din grădina ta secretă..."

"o floare uitată ce nu s-a veştejit."

"Ceea ce ai dăruit, va înflori în ceilalţi."

Mathieu!

MATHIEU!

- Cum fac ca s-ajung la gară? - Cum la gară?

Am avion spre Paris. Dacă nu plec pe la 3, îl pierd.

Deja pleci din nou?

- Ţi-am spus, trebuie să mă-ntorc. - Oh, te doare-n cot de toţi.

Îmi pare rău, dar e urât de tot cu Myriam în momentul ăsta.

Dacă nu mă-ntorc, mă decapitează.

- Din cauza asta nu a venit? - Nu, nu din cauza asta.Din cauza banilor.

Dacă voiai să-i plătesc biletul,

trebuia să-mi fi spus imediat. Ar fi fost foarte simplu.

Las-o baltă.Nu-i grav. Bun, şi cum fac s-ajung la gară?

- Te descurci, iei autobuzul. - Aşteaptă. Trebuie să-ţi spun înc-un lucru!

- Ce mai e? - Ce-ai de gând să faci cu casa?

- Nu vrei s-o vindem? - Nu.

Ascultă, am datorii, sunt într-un mare rahat, am nevoie de bani.

- De câţi bani ai nevoie? - Mulţi. Las-o baltă.Trebuie să vindem!

Ţi-am spus.Nu vreau să vând.

Nu fi dobitoc. M-am documentat/informat.

Putem să obţinem cel puţin 200000 de euro.

Cum de ştii asta?

M-am dus să mă-ntâlnesc c-un agent imobiliar ieri după amiază.

- Nu pierzi timpul! - Şi deci?

- Deci ce? - Ce facem?

Ţi-am spus.E nu.

Te-ai gândit bine?

Cu trecerea anilor, casa o să te coste o groază de mălai.

Nu vrea nimeni să locuiască aici.

Au muncit pe brânci întreaga lor viaţă

ca să plătească baraca asta. Toate amintirile noastre sunt aici.

Vrei s-arunci totul pe apa sâmbetei dintr-un capriciu?

Nu-i un capriciu. Facem ce vrem. Trebuie să ne simţim liberi.

Las-o baltă.

Da-i incredibil. N-ai să te schimbi niciodată.

Ce crezi că vei câştiga? Stima cui?

Crezi cumva că oamenii-ţi vor ridica o statuie?

Că-şi vor întoarce privirile către tine-n stradă?

Şi că-şi vor spune "Iată, un tip formidabil,

aşa de respectuos faţă de amintirea părinţilor lui!"

"În timp ce fratele lui e atât de rău..."

"nu se gândeşte decât la biştari..."

"nici măcar nu şi-a vizitat mama aflată-n agonie pe patul de spital!"

"Bouh, bouh!" - Încetează, la naiba!

- Mă calci pe nervi! - Încetaţi!

- Încetaţi odată! - Mathieu!

Băiatul bun, fiul cumsecade!

Întregul oraş îl cinsteşte azi! Bravo! Bravo!

Antoine!

Îl duc pe Antoine la gară.

Vreau să plec de aici.

Locul ăsta mă-mbolnăveşte.

"Sunt la Paris în timpul zilei, mi-ar plăcea să te văd."

"Maya."

Alo?

Toate bune?

Şi tu?

Da, sunt foarte bine.

- Stai până la ce oră? - Iau trenul de la 6 după-amiaza.

Orele 15 în Atlantic, în faţa gării, îţi convine?

Da. Unde este?

De acord.

Voi fi acolo, pe curând.

Pe curând.

Bun, plec!

- Unde pleci? - La familia Guichard.

Ca să-i consiliez în legătură cu apartamentul.

Am promis să fiu acolo înainte de orele 15.

Da, dar chiar o s-avem o întâlnire cu Simono aici la orele 15.

Ah, la naiba!

Uitasem complet.

Poţi să te-ntâlneşti cu el fără mine.

Mulţumesc, eşti drăguţ. Dar nici nu se pune problema.

El e prea enervant.

Da' ce-i aşa de grav? Îi suni pe Guimard sau cum s-or numi

şi le spui că treci mai târziu.

- Nu-i suni? - Da, da.Am să le trimit un mesaj.

"Îmi pare rău, un impediment de ultim minut."

"Poţi să iei următorul tren? Mathieu."

"Imposibil."

Soţia mea insistă.Îi pare rău, dar vrea neapărat o fereastră

în planul de lucru, deasupra bucătăriei.

Sunteţi sigură că nu există nicio soluţie?

Am vorbit deja despre asta ultima oară.

Trebuie ridicată casa...

sau să o rotim.

E-ntr-adevăr prea complicat. Trebuie să renunţăm.

Nu-i mare scofală.O mică fereastră e totuşi un nimic.Putem foarte bine să plasăm

o fereastră! - Mathieu! Mathieu!

Poţi să-i explici d-lui Simono că nu e posibil să punem o fereastră

în planul de lucru deasupra bucătăriei.

- De ce? - De ce, ce?

- Ce nu e posibil? - Să punem o fereastră acolo, nu intră.

Ba da, intră.

Da-ncetează să mai spui prostii, nu intră!

Trebuie înălţată întreaga casă sau săpat terenul cel puţin înc-un metru!

Ce faci?

Ţi-am spus.Trebuie să merg să-i întâlnesc pe acei clienţi.

- Ce clienţi? - Familia Guichard.

- Ar trebui să te duci acolo mai târziu. - "Mai târziu" e acum.

"Aţi apelat mobilul Mayei."

Mathieu, Mathieu...

Încă mai semeni cu tine.

Cea mai mare parte a oamenilor nu mai seamănă cu ei înşişi.

Tu, ai încă capul pe care-l aveai înainte.

Capul tău de copil.

Mi te amintesc cum arătai în cor.

Stăteai mereu în faţa mea, un pic în dreapta.

Atât de serios.

Cred că eram deja îndrăgostită de tine.

Spune-mi ceva

despre viaţa ta.

Despre viaţa mea?

Ce vrei să ştii?

Nu ştiu...

Soţia ta, cu ce se ocupă?

Acelaşi lucru ca şi mine. Lucrăm împreună.

Vă merge bine?

Binişor. Ne ocupăm cu renovatul...

Locuinţelor, multe... în special al locuinţelor.

- Câţi copii aveţi? - Nu avem.

E o alegere?

Am încercat la-nceput, dar...

Nu a mers.

Am încercat s-adoptăm şi apoi...

N-am mai... insistat.

Vă iubiţi?

Bineînţeles.

Mathieu?

Mathieu, de ce m-ai părăsit?

Eh?

Acum 15 ani... De ce m-ai părăsit?

De ce vrei s-o ştii?

Spune-mi.

Nu ştiu, S-a petrecut cu aşa de mult timp în urmă.

Te rog, fă un efort. Am nevoie să ştiu.

Ce importanţă are?

Când am sosit în barul ăsta, la Tours, tu nu erai aici.

Dispărusei.

Te-am sunat toată noaptea. Niciun răspuns.

La fel şi-n zilele următoare.

Am încercat să înţeleg... dacă...

făcusem sau spusesem ceva care ar fi putut să te rănească.

Însă nu găseam nimic, nu...

nu-nţelegeam nimic.

Dintr-odată, m-am trezit în faţa unui zid.

Nu puteam să-mi revin.

Mă gândeam tot timpul la tine,

aveam impresia că dau de tine la fiece colţ de stradă.

Am plecat în Africa ca să fug.

Chiar şi acolo, mă gândeam tot timpul la tine.

Te-am aşteptat în acest bar.

Timp de aproape 2 ore.

Am decis că dacă nu soseşti pân' la 9 seara, povestea noastră se va sfârşi.

La 9, m-am sculat de la masă, am plecat.

M-ai părăsit pentru un retardat.

Nu, nu te-am părăsit pentru un retardat.

Atunci, de ce?

Nu m-ai părăsit!

Chiar deloc!

Pentru că mă-nnebuneai de cap.

- Foarte bine, am înţeles. - Nu pleca!

Lisa!

Nu dormi?

Aşteaptă-mă, aşteaptă-mă!

Îmbrăţişează-mă! Vino aici!

Vino aici!

M-am întâlnit întâmplător cu Ingrid şi Olivier zilele trecute.

Ştii că planificaseră să se-nscrie la un concurs în periferie.

Dar pân' la urmă au lăsat-o baltă. Au prea mult de lucru.

- Ce era? - O chestie babană.

Un centru cultural cu o sală de spectacole cu mai mult de 1500 de locuri.

Şi dacă l-am construi noi?

Vorbeşti serios?

Da. De ce nu? Tu spui mereu că suntem lipsiţi de ambiţie.

Îl facem?

Da-i prea mare, nu vom fi luaţi niciodată-n calcul.

Nu se ştie niciodată. Nu costă nimic să-ncercăm!

Nu ştiu dacă-ţi dai seama de riscuri

în caz că ne angajăm în aşa ceva. - Ce riscuri?

Ar trebui s-a-ngajăm mai mulţi oameni, să-mprumutăm

bani pentru luni de zile.

În caz de eşec, sumele de asigurare sunt derizorii,

o să intrăm în rahat rău de tot. - Da', bravo!

Cu-n aşa mod de a gândi cu siguranţă n-o să facem nimic niciodată!

Ok, de acord.Cu ce bani?

- Îi vom împrumuta. - Alţii?

Ne descurcăm greu cu rambursatul celor pe care-i datorăm deja.

Atunci vinde casa părinţilor tăi. Nu serveşte la nimic!

"Nu sunt cu siguranţă prea dotat pentru ski."

"Îmi petrec timpul bând ciocolată caldă şi mâncând brânză fondue."

"Însă mi-ar plăcea să mă-ntorc cu o stea. Mathieu."

"Cameră cu vedere la Etna în negură dimineaţa."

"Şi-a făcut apariţia zăpada după amiaza: stupefiant!"

"Fumez iarbă, îmi creşte părul, ar spune Antoine."

"Nu-i timp de mers până la L.A., data viitoare! Mathieu şi Lisa."

"Nu l-am putut vedea pe Antoine, am petrecut 2 zile cu el."

"Îi merge mai bine, şi-a găsit un nou loc de muncă, vă pupă."

"Sper că tata-şi revine bine."

"Aici e foarte frumos, mă gândesc mult la voi..."

"vă pup. Mathieu."

"Mă gândesc la tine. Mathieu."

"Îmi lipseşti."

"Corpul tău îmi lipseşte."

"Gura ta îmi lipseşte, sânii tăi, fesele tale..."

"Îmi lipseşte totul."

"Sunt aici până mâine dimineaţă. Îmi doresc foarte mult să te văd.Sună-mă."

"Te pup mult de tot, Mathieu."

Maya!

Eşti bine?

- Ai timp să bem o cafea? - Nu, trebuie să intru imediat.

Am întârziat deja.

Te-am aşteptat ieri la mine. Am crezut că vei veni.

N-am reuşit.

De ce n-ai făcut-o?

M-am gândit mult din nou la discuţia noastră de data trecută.

Unicul lucru de care sunt sigur e că atunci când te-am părăsit, încă te iubeam.

Trebuie într-adevăr să mă-ntorc acolo.

Ne întâlnim mai târziu?

Plec la-nceputul după amiezii.

Termin la 4.

De acord... ne întâlnim unde?

Nu ştiu.Unde vrei tu...

Nu aici!

Lăsaţi-mi un mesaj.

Am găsit un hotel, la o jumătate de oră de aici.

Am rezervat o cameră pentru după amiază.

Te aştept acolo.Vii şi tu când poţi?

Îţi trimit un mesaj cu adresa.

Scuzaţi-mă, aş dori să-mi schimb camera. Nu-mi place deloc.

A mai rămas una, de categorie superioară, va costa mai mult.

- E-n regulă.O iau. - O luaţi?

- La revedere. - La revedere.

Mulţumesc.

Alo?

- Alo? - Unde eşti?

- La bar. - Ce naiba faci?

- Beau ceva. - Nu vrei să urci?

Bine, rămâi pe loc. Cobor.

Ce se-ntâmplă?

Franck a făcut totul ca să mă reţină.

A trebuit să inventez o poveste imposibilă ca să vin.

Te-am sunat tot timpul.

Mi-am uitat mobilul.

Ce ai?

Spune-mi.

U... urăsc situaţia asta.

- Ce situaţie? - Totul.

Minciuna, adulterul, hotelul... asta mă deprimă.

Atunci de ce-ai venit?

Pentru c-am venit.

Mathieu... trebuie să-ncetăm totul înainte de a fi prea târziu.

E deja prea târziu.

Chiar în clipa-n care ne-am revăzut în faţa acelui magazin, era deja prea târziu.

N-ar fi trebuit să vorbim deloc.

Nu vreau să rămân îndrăgostită de tine, nu vreau să sufăr...

Nu vreau, lasă-mă-n pace.

Haide.Să urcăm.

N-o să rămânem aici.

Îmi pare rău, trebuie să răspund.Aşteaptă. Alo?

- Toate bune? - Foarte bune.

- Ai o voce ciudată. - Ah, chiar aşa?

- Deci l-ai văzut? - Pe cine?

Agentul imobiliar?

Da, azi dimineaţă.

- Ce ţi-a spus? - 250000.

- Atât voiai? - Aproximativ, da.

Ştii c-am început o minianchetă

pentru concurs, sunt mai multe agenţii implicate în acest moment.

Nu s-a făcut nimic, treaba rămâne deschisă.

Cred că dacă găsim sprijin în comisie am putea...

Ai să-mi povesteşti toate astea mâine dimineaţă.

Cum aşa? Nu te-ntorci diseară?

Nu, mă-ntorc mâine, ţi-am spus doar.

Nu mi-ai spus nimic.

Ba da.Mi s-a spus de un al 2-ea agent imobiliar...

care, care-ar putea veni mâine. Vreau neapărat şi o a doua părere.

Imediat ce-am să discut cu el, mă-ntorc.

- Atunci, pe mâine. - Pe mâine.

Maya!

Maya!

La naiba!

Nu s-a-ntâmplat nimic, e maşina mea!

Mathieu, aş putea lăsa totul baltă ca să trăiesc cu tine.

Nu te grăbi.

Nu eşti obligat să-mi răspunzi imediat.

Unde vrei să locuieşti?

Cum aşa?

Putem trăi unde vrei tu, mie îmi e indiferent.Nu contează unde.

Departe de aici.

Departe de Paris.

În altă parte... Trebuie să luăm totul de la zero.

La malul mării.

- Marseille. - Bună idee.

- La Napoli. - Hum...

- La Barcelona. - Barcelona, aş fi super încântat!

- Barcelona, e bine. - Barcelona... aş fi super încântat.

Din ce vom trăi?

O s-avem banii pe casa părinţilor mei şi apoi, voi munci.

Şi fata mea?

Pe fata ta, o luăm cu noi, o să meargă la şcoala franceză.

Plecăm acum acolo, o să vizităm apartamentele mâine.

Facem cam 7, 8 ore maximum cu maşina.

Plecăm acum, ajungem acolo mâine. Haide! Plecăm.

- Nu mai am nimic de făcut. - Puţin ne pasă, plecăm.

Haide...

Îţi aduci aminte de porcul sălbatic ce intrase-n cortul nostru

când făceam dragoste? - Mi-l amintesc foarte bine.

Nu înţelesesem ce se-ntâmplase, mi se păreau grohăiturile tale ciudate.

Credeam că te sufoci de plăcere.

Eram îngrozită.

Mulţumesc, întelesem.

Te-ai purtat eroic, l-ai urmărit gol puşcă...

ca să-l faci să fugă. Cu reteveiul în aer!

Nu vrei să murim împreună?

- Cum? - Să murim?

Nu, nu-mi doresc să mor.

Te rog...

- Te rog. - Nu, nu vreau.

Eşti un bărbat eroic, curajos, frumos...

inteligent...

pe care-l iubesc...

Să murim împreună!

Să facem dragoste în timp ce tu conduci?

Ne oprim ca să facem dragoste.

Şi atunci...

Şi atunci?

Mă iubeşti?

Da. Te iubesc.

Ce se petrece?

Ce se-ntâmplă? - Nu pot.

- Nu poţi ce? - Să plec împreună cu tine.

Unde? La Barcelona?

Nici la Barcelona, nici în altă parte.

Acum câteva clipe îmi spuneai exact contrariul.

Ştiu că ţi-am spus. M-am înşelat.

- Ce te-a făcut să-ţi schimbi părerea? - Nu ştiu.

Spune-mi de ce ţi-ai schimbat părerea.

E imposibil.

Nu va funcţiona niciodată între noi. - De ce?

De ce?

Spune-mi de ce-ţi schimbi părerea?

Spune-mi ce te face să-ţi schimbi părerea.

- Mathieu! - Hum?

Jean-Pierre Guerrini, e tatăl lui Fabrice?

Da.

Ştiai că era director de cabinet la Consiliul General?

Da, nu eram sigur... mi se spusese.

Erai foarte bun prieten cu Fabrice, nu?

Într-o anumită epocă, da.

De ce nu ai relua contactul cu el?

În ce scop?

I-ar putea cere tatălui său să facă ceva pentru noi.

N-am de gând să reiau legăturile cu el sub pretextul ăsta. E ridicol!

Şi de ce nu?

- Nu ne-am mai văzut absolut deloc. - Şi ce-i cu asta?

Şi ce-i cu asta?

E un pic cam grosolan, nu? Aş cădea prost.Aş avea aerul a ce?

A cuiva care are nevoie de un serviciu. E foarte banal.

Nu insista, n-am s-o fac.

Avem întâlnire cu d-ul Guerrini cu o săptămână înainte de deliberare.

Bravo!

Cum ai făcut ca să reuşeşti asta?

Mi-am utilizat telefonul. Am apăsat o tastă.

Foarte amuzant.

Ca să suni pe cine?

Fabrice. El şi-a sunat tatăl, s-a rezolvat totul c-un telefon.

N-ai de ce să faci din ţânţar armăsar.

De fapt, îţi transmite salutări.

Cum ai obţinut numărul lui de telefon?

Am sunat la agenţia lui. L-am găsit imediat.

A văzut că erai tu?

Nu, cu siguranţă. Când i-am spus că sun din partea ta a fost foarte amabil.

L-ai sunat din partea mea?

Da, evident. Voiai să-l sun din partea cui altcuiva, din partea papei?

L-ai sunat din partea mea fără să mă-ntrebi dacă sunt de acord?

Păi şi ce? Ce importanţă are?

Păi nu-i posibil.

- Nu ai dreptul, nu face nimeni aşa ceva! - Da' de ce?

De ce? Pentru că ţi-am spus că nu voiam să-l sun.

Tocmai de asta, eram obligată s-o fac!

Oh, la naiba! Nu-mi vine să cred ce tupeu ai, cum de-ai îndrăznit aşa ceva?

Mulţumită mie, lucrurile se mişcă. Nu se poate spune asta despre tine!

Asta-i sigur!

Recunosc că nu mă târăsc cu burta pe jos

la picioarele nimănui ca s-obţin un rendez-vous.

Nu ştiu cum poţi atât de nedrept!

Mizeria, mizeria asta de concurs, dacă particip la el e pentru tine!

Pe mine nu mă interesează!

Dac-ar fi fost să-l fac pentru mine, l-aş fi lăsat baltă!

- Atunci încetează! - Eu nu... Ah, chiar aşa?

Încetează! Nimeni nu-ţi

cere nimic! - Vrei s-anulez întâlnirea?

Hei? N-apuci să numeri pân' la 3 că s-a şi făcut!

Să mergem.

O să te descurci?

Pe mâine!

Pe mâine.

Pe mâine.

"Bună ziua, aţi apelat robotul telefonic al Lisei Liévin.Lăsaţi-mi un mesaj..."

"Persoana pe care încercaţi s-o contactaţi nu este disponibilă."

"Vă rugăm să încercaţi mai târziu..."

"Persoana pe care încercaţi s-o contactaţi nu este disponibilă."

"Vă rugăm să încercaţi..."

"Bună ziua, aţi sunat la Maya, Nelly şi Franck."

"Nu suntem acasă, nu suntem pregătiţi să ne întoarcem."

Da, Liceul Pasteur, vă ascult.

Da. Bună ziua. Aş dori să vorbesc cu dra Serrano, vă rog.

Vă fac legătura la secretariat.

Alo da, bună ziua?

Da. Bună ziua, scuzaţi-mă. O caut pe dra Serrano.

Ah, îmi pare rău. Nu mai lucrează aici, şi-a dat demisia.

- De cât timp? - În jur de 6 săptămâni, cred.

- Ştiţi de ce? - Nu am nicio idee.

Vă mulţumesc.

- La revedere. - La revedere.

- Dra Serrano? - Chiar ea.

Bună ziua, scuzaţi deranjul. Sunt Mathieu, Mathieu Liévin.

Nu ştiu dacă vă mai amintiţi de mine?

Mathieu.Bineînţeles că-mi amintesc. Ce mai faci?

Bine, mulţumesc. Euh...

Încerc să dau de Maya ca să-i dau ceva, dar n-o pot găsi.

Poţi s-o cauţi mult şi bine, sunt în USA.

În USA? Ca să facă ce?

Nu ştiu nimic, au luat decizia foarte, foarte rapid.

- Şi v-au spus când se-ntorc? - Nu.

Ascultă, în orice caz, nu mai devreme de 2 săptămâni.

Bun, păi... mulţumesc. Vă mai sun.

- Dacă vrei. - O zi bună.

- La revedere. - La revedere.

3 săptămâni mai târziu

Am aflat de la mama ta că soseşti azi. Aş vrea să-ţi vorbesc.Nu-ţi face griji.

Ai timp să bem ceva împreună?

- Trenul meu pleacă peste 7 minute. - Nu poţi să-l iei pe următorul?

Nu, Nelly m-aşteaptă la gară.

Însoţeşte-mă, dacă vrei.

Aşteaptă.

Maya, ascultă-mă.

Fac totul ca să renunţ la tine.

Nu reuşesc, mi-e imposibil.

Mă gândesc tot timpul la tine. Îmi doresc tot timpul să te văd.

Vreau să trăiesc alături de tine.

Ştiu ce crezi, dar ai încredere.

Ne-am schimbat, sunt sigur că o să meargă.

Gândeşte-te.

Nu putem să lăsăm viaţa să treacă pe lângă noi încă o dată.

Franck şi cu mine am decis să ne instalăm în Chile.

Vorbeşti serios?

Ne vom asocia c-un californian.

Un colecţionar de vin.Un tip bogat care are nişte terenuri în Chile.

Va învesti în proiectul nostru cu viţa de vie.

Când plecaţi?

- La sfârşitul lunii. - Nu. Refuz.

- Tu refuzi ce? - Refuz.Nu vreau să pleci.

Trebuie să avem viaţa noastră împreună.

E prea târziu. I-am spus lui Franck că plec cu el.

Spune-i că ţi-ai schimbat părerea.

Acel tip i-a dat deja un avans.

Ce contează? Nu-s decât bani, nu-s decât bani, îi vom înapoia!

M-am înhămat la asta.

Ai să-ţi închei viaţa cu acel tip într-o hacienda putrezită din Chile?

E o aberaţie.E un sacrificiu!

Uită-te la mine. De ce ai acceptat?

Pardon...

Rămâi.

Rămâi.

- Rămâi cu mine. - Nu!

- Ce naiba faceţi? - Coborâm macheta.

Care?

Cea cu marele tău premiu.

- Ca să faceţi ce cu ea? - S-o ducem la întâlnire.

Ce întâlnire?

Cea cu Jean-Pierre Guerrini, e azi la 11, ai uitat deja?

Nu, nu. Deloc.

Asta vine aşa, nu?

Eşti sigură că vrei să iei macheta aia la-ntâlnire?

Şi de ce nu?

Nu-i decât un proiect studenţesc pe care nu l-am construit niciodată.

Îi va provoca râsul. - Ai vreo altă idee?

Îmbracă-te cu costumul înainte să pleci.

Nu-l pun pe mine.Risc să-l murdăresc.

Dacă revii aici, ai să-ntârzii.

Mi-l voi pune când ajung acolo. Ne întâlnim direct acolo?

- Bună ziua, o bere vă rog. - Da, dle.

- Ştiţi în ce zi suntem? - Suntem în 29.

Alo?

Când plecaţi?

- Mâine dimineaţă. - Nu pleca, te rog.

Încetează, nu serveşte la nimic.

Faci o greşeală teribilă.

Aceeaşi ca şi mine acum 15 ani. Ai s-o regreţi întreaga ta viaţă.

Mathieu, te rog.

Te implor, nu pleca.

Nu vreau să mai vorbim despre asta.

Dacă mă iubeşti, există întotdeauna o soluţie.

Nu te mai iubesc.

Chiar crezi asta?

Da.

Nu-i posibil.

Nu există aşa ceva.Nimeni nu-ncetează să se iubească de la o zi la alta!

- Eu nu te mai iubesc. - Nu te cred.Minţi!

- Încetează să mă mai torturezi. - Da' tu eşti cea care a decis să plece!

- Încetează. - Eu sunt cel care suferă!

Eu sunt cel care e terorizat. Încetează să mai faci pe victima!

"Aţi apelat telefonul mobil al Mayei..."

"Aţi apelat telefonul mobil al Mayei..."

"Aţi apelat telefonul mobil al Mayei..."

Jean-Pierre Guerrini.

- Bună ziua. - Bună ziua.

- Sunteţi singură? - Soţul meu e prins în trafic.

Îmi pare rău, nu prea am timp. Va trebui să-ncepem fără dumnealui.

Proiectul reprezintă de fapt o stradă verticală care se-nalţă singură.

Un... un fel de panglică...

ataşată unui ax central...

care ar fi coloana ei vertebrală.

Panglica formează pliuri, ce devin spaţiile de locuit.

Inima edificiului bate tot timpul. 24 de ore din 24.

La primul etaj, se găsesc...

sălile de spectacole, cinematografele.

Deasupra, spaţiile comerciale precum:

minimarketurile, brutăriile, tot ce vă doriţi.

Oraşul suspendat, eliberează spaţiile aflate la sol...

şi reflectarea lui în apă...

îi conferă oraşului...

noţiunea de infinit.

E un oraş utopic.

Un spaţiu ai cărui locuitori împărtăşesc totul, bazat pe emoţii...

şi pe plăcere...

Unde tehnologia fuzionează...

cu respect faţă de natură. Există...

sere bioclimatizate...

energie solară...

retenţia apei...

energie eoliană...

Maya!

Maya!

- Ce faci aici? - Am venit ca să-ţi vorbesc.

- E stupid.Ne-am spus deja totul. - Ah, nu.E fals.Nu ne-am spus nimic.

Tu fugi de explicaţii, tu fugi de dragoste, fugi de toate.

Mai întâi Africa, acum Chile. După, unde-ai să mai fugi: pe Lună?

- N-o să vorbim aici. - Care e problema?

Ai prefera o plajă din California? Asta era?

Eşti prea nervos ca să vorbim. Nu mai vorbesc cu tine.

- OK, mergem la mine. - Nu.Asta, cu siguranţă că nu.

- Vino, mergem la mine... - Încetează, încetează.E insuportabil.

- Lasă-mă. - Vino cu mine...

- Lasă-mă.Lasă-mă sau urlu. - URLĂ!

Urlă dacă asta-ţi face plăcere. Crezi că-mi pasă?

Urlă că-ţi fac rău!

Oricum, n-ai să ai niciodată parte de atâta rău cât am eu parte!

- Vă calmaţi sau plecaţi de aici. - Sunt calm.

Această femeie e cea care mă face să-mi ies din fire.

Calmaţi-vă, dle.

Maya!

Maya, aşteaptă-mă!

Maya!

Maya, aşteaptă!

Aşteaptă, deschide uşa asta!

Maya!

Te rog, deschide! E ridicol!

Nu-ţi voi face niciun rău, deschide-mi uşa asta!

Maya! Nu-ţi voi face niciun rău!

Deschide sau îţi sparg geamul!

Deschide!

Deschide!

Maya, te rog!

Maya, stai!

Deschide!

Deschide uşa, la naiba!

Deschide-mi! Deschide! DESCHIDE!

DES-CHIDE! DESCHIDE!

Aşteaptă!

Aşteaptă!

Îmbrăţişează-mă!

Calmaţi-vă!

Oh!

Ce se-ntâmplă?

Dră!

Dră!

Vă e bine?

3 ani mai târziu

Spune-i...

la revedere tatii. - Spune-i la revedere tatii.

Tati...! Oh, da...!

Grăbeşte-te.

Picioruşele...

Grăbeşte-te!

Frumoasa mea...!

Da, bine! Oh!

Nu au o micuţă frumuseţe ca tine!

Ooo, da...!

Haide, grăbeşte-te!

La revedere la toată lumea!

- Pe diseară! - Pe diseară.

Pe diseară...

Cum m-ai găsit?

Ţi-am văzut numele pe un panou dintr-un şantier.

Ş-atunci am luat-o ca pe un semn al destinului.

Mi-am notat adresa agenţiei şi am venit să-ţi vorbesc faţă-n faţă...

să-ţi vorbesc un pic.

Ai făcut bine.

Îmi face plăcere să te văd.

Impresionantă această agenţie, care-i treaba cu ea?

Nişte prieteni de-ai mei au înfiinţat-o.

Acum câţiva ani m-au angajat. Le rămân dator.

- Nu mai lucrezi cu soţia ta? - Nu, nu mai lucrez cu soţia mea.

Dar nici nu mai locuiesc împreună cu ea.

Am divorţat şi apoi...

Uite, ea şi-a deschis propria agenţie, care cred că-i merge foarte bine.

Am o întâlnire peste un sfert de oră.

Nu vrei să ne vedem un pic mai târziu?

Ah, plec din nou peste o oră.

Unde? În Chile?

Nu.

Nu... nu mai locuiesc în Chile de mult timp.

Am stat acolo doar 6 luni, Nelly nu se adapta deloc.Ne-am întors.

Ne-am întors şi locuim la mama mea... Din nou...!

Acum, suntem în Marseille, de un an.

Şi Franck?

El a rămas acolo.

A cunoscut o americancă bogată şi trăieşte ca un paşă.

- Nu regreţi Chile? - Nu, absolut deloc.

Regretele mele, nu-s astea.

De ce nu m-ai...

sunat sau scris?

Nu-ndrăzneam. Îmi spuneam...

că ţi-am făcut şi aşa destul rău.

Apoi mă gândeam...

că erai supărat pe mine. - Să fiu supărat pe tine?

Din ce motiv?

Eu sunt cel care a făcut prostii, am luat-o razna.

În locul tău, şi eu aş fi făcut exact

acelaşi lucru ca şi tine, aş fi rupt-o la fugă.

Nu asta-i cauza, eu sunt de vină...

Mi-a fost frică să sufăr.

Asta m-a orbit, eu...

Nu m-am mai gândit decât să fug, să fug

înc-o dată, ca-ntotdeauna.

Credeam că dacă fug de tine,

voi fugi de toate, de mine, de sentimentele mele.

Era imposibil.

M-am dus la capătul lumii şi asta n-a schimbat nimic.

Era imposibil.

Pentru că te iubesc.

Subtitrarea: Amos Klein Subtitrari-noi.Team amos_klein@yahoo.fr

Vizitaţi: www.clan-sudamerica.net Cine de Latinoamérica y de Espana

Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.