All language subtitles for Woman In The Dunes 砂の女 (1964).srt - ron(2)

af Afrikaans
ak Akan
sq Albanian
am Amharic
ar Arabic
hy Armenian
az Azerbaijani
eu Basque
be Belarusian
bem Bemba
bn Bengali
bh Bihari
bs Bosnian
br Breton
bg Bulgarian
km Cambodian
ca Catalan
ceb Cebuano
chr Cherokee
ny Chichewa
zh-CN Chinese (Simplified)
zh-TW Chinese (Traditional) Download
co Corsican
hr Croatian
cs Czech
da Danish
nl Dutch
en English Download
eo Esperanto
et Estonian
ee Ewe
fo Faroese
tl Filipino
fi Finnish
fr French
fy Frisian
gaa Ga
gl Galician
ka Georgian
de German
el Greek
gn Guarani
gu Gujarati
ht Haitian Creole
ha Hausa
haw Hawaiian
iw Hebrew
hi Hindi
hmn Hmong
hu Hungarian
is Icelandic
ig Igbo
id Indonesian
ia Interlingua
ga Irish
it Italian
ja Japanese Download
jw Javanese
kn Kannada
kk Kazakh
rw Kinyarwanda
rn Kirundi
kg Kongo
ko Korean
kri Krio (Sierra Leone)
ku Kurdish
ckb Kurdish (Soranî)
ky Kyrgyz
lo Laothian
la Latin
lv Latvian
ln Lingala
lt Lithuanian
loz Lozi
lg Luganda
ach Luo
lb Luxembourgish
mk Macedonian
mg Malagasy
ms Malay
ml Malayalam
mt Maltese
mi Maori
mr Marathi
mfe Mauritian Creole
mo Moldavian
mn Mongolian
my Myanmar (Burmese)
sr-ME Montenegrin
ne Nepali
pcm Nigerian Pidgin
nso Northern Sotho
no Norwegian
nn Norwegian (Nynorsk)
oc Occitan
or Oriya
om Oromo
ps Pashto
fa Persian
pl Polish
pt-BR Portuguese (Brazil)
pt Portuguese (Portugal)
pa Punjabi
qu Quechua
ro Romanian
rm Romansh
nyn Runyakitara
ru Russian
sm Samoan
gd Scots Gaelic
sr Serbian
sh Serbo-Croatian
st Sesotho
tn Setswana
crs Seychellois Creole
sn Shona
sd Sindhi
si Sinhalese
sk Slovak
sl Slovenian
so Somali
es Spanish
es-419 Spanish (Latin American)
su Sundanese
sw Swahili
sv Swedish
tg Tajik
ta Tamil
tt Tatar
te Telugu
th Thai
ti Tigrinya
to Tonga
lua Tshiluba
tum Tumbuka
tr Turkish
tk Turkmen
tw Twi
ug Uighur
uk Ukrainian
ur Urdu
uz Uzbek
vi Vietnamese
cy Welsh
wo Wolof
xh Xhosa
yi Yiddish
yo Yoruba
zu Zulu

Original subtitles

Studiourile de film TOHO

Producător: Hiroshi Teshigahara

Eiji OKADA

FEMEIA NISIPURILOR

Scenariul: Kobo Abe Producători: Kiichi Ichikawa, Tadashi Ono

Director de producţie: Iwao Yoshida

Imaginea: Hiroshi Segawa Muzica: Toru Takemitsu

Decoruri: Totetsu Hirakawa, Masao Yamazaki

Regia: Hiroshi Teshigahara

Traducerea: Dappon (alfiaro@yahoo.com)

Impresionant!

Sunteţi în inspecţie?

Inspecţie?

Nu chiar.

Vă aşteptaţi la vreuna?

Puteţi sta cât doriţi, atâta timp cât nu este o inspecţie.

Adun insecte.

Cum?

Coleoptere. Caut coleoptere.

Sunt specialist în aceste insecte de nisip.

Aşadar nu sunteţi trimis de guvern?

De guvern?

Nici vorbă! Sunt profesor.

Profesor?

Înţeleg...

Ca să se justifice, un om are nevoie de o mulţime de documente:

contracte, licenţe, carduri de identitate, permise de conducere,

titluri de proprietate, atestate, înscrisuri,

carnete de membru, declaraţii, facturi, chitanţe,

permise temporare, împuterniciri, certificate de moştenitor.

Altceva? Mai sunt şi altele?

Am uitat vreuna?

Bărbaţii şi femeile

sunt atât de speriaţi să nu fie înşelaţi de ceilalţi!

Aceste documente servesc ca dovadă a nevinovăţiei lor.

Nimeni nu ştie când se va sfârşi birocraţia asta.

S-ar părea că va dura la nesfârşit.

Tu îmi reproşezi că sunt prea raţional.

Dar faptele sunt cele care vorbesc!

Profesore...

Ce-o să faci acum?

Ce-o să fac? Intenţionez să revin şi mâine.

Ultimul autobuz a plecat.

Ai dreptate.

Trebuie să existe vreun loc unde să stau.

În satul ăsta?

Poate că nu aici, dar undeva aproape de autostradă.

- Ai ieşit la plimbare? - Nu mă grăbesc deloc.

Nu trebuia să mergi atât de departe.

Dacă vrei, am să mă interesez pentru tine.

E un sat sărac, după cum vezi, dar dacă nu te deranjează...

Să mă deranjeze? Îţi sunt recunoscător.

O să mă odihnesc bine până mâine. Şi mi-ar plăcea să stau în casa cuiva.

Te rog!

Fii atent. Sunt gropi adânci în amândouă părţile.

Hei!

Ce faci? Ţi-a sosit un musafir!

Scara este aproape de baloţi.

E-n regulă?

Nu-ţi face probleme! E o casă confortabilă.

Atunci...

O scară de frânghie?

E un obicei de la ţară... puţin întâlnit.

O adevărată aventură.

- Ţine-te bine de frânghie! - Apuc-o zdravăn!

Nu te uita în sus! Cade nisip peste tine.

Vă rog să poftiţi pe aici...

Vă rog...

Vă mulţumesc pentru ospitalitate.

Am să vă pregătesc masa.

Grozav!

Dacă se poate, o baie mai întâi.

Da, dar...

- Nu vă deranjaţi, atunci. - Îmi pare rău. Poimâine.

Poimâine?

Mi-e teamă că nu.

- Nu stau decât trei zile. - Îmi pare rău.

Doar o lampă?

Mă descurc. O să fiu gata curând.

E neplăcut fără curent electric.

- Vă rog să mâncaţi. - Mulţumesc.

Crustacee şi plătică? Minunat.

Mâncarea locală e cea mai gustoasă.

- Ce-i asta? - Pentru scurgerea nisipului.

De ce?

Acoperişul nu e etanş?

Nu, e ca noile acoperişuri din stuf.

De ce?

E mai rău decât sfredelitorii în lemn.

Sfredelitori în lemn?

Da. Fac găuri în lemn.

Vreţi să spuneţi termite?

Nu! Sunt cam atât de mari, cu carapace tare.

- Să fie oare gândacul-fierăstrău? - Gândacul-fierăstrău?

Este unul roşiatic cu antene lungi?

Nu, de culoarea bronzului... ca un bob de orez.

Un sfredelitor în lemn, deci?

Grinzile aşa de mari devin moi şi poroase, astfel că putrezesc.

- Sfredelitorii? - Nu, nisipul.

- Nisipul? De ce? - Umezeala, presupun.

Puţin probabil.

- Nisipul e uscat, fireşte. - Dar face ca lucrurile să putrezească.

Nu glumiţi! Fiţi realistă!

Nisipul este uscat, se transformă în deşert.

N-am auzit niciodată de un deşert umed. Dumneavoastră?

Puţin ceai, vă rog...

Dar descompune...

Dacă rămâne nisip în saboţi, putrezesc într-o jumătate de lună.

Lemnul putrezeşte şi asta e din cauza nisipului.

Solul scos din tavan a devenit suficient de gras pentru a planta castraveţi.

Să lăsăm asta. N-are nicio importanţă.

- Mai doriţi? - Nu, mulţumesc.

Mulţumesc foarte mult. A fost delicioasă!

E îngrozitor!

Când bat vânturile...

nisipul creşte cu 80-100 cm într-o noapte.

Vedeţi? Până şi aşternutul e umed.

Şi ceilalţi?

- Familia dumneavoastră? - Sunt singură.

Anul trecut, o furtună i-a înghiţit pe soţul şi pe copilul meu.

I-a înghiţit?

Nisipul a venit ca o cascadă.

Găinile din coteţ erau în primejdie. S-a dus afară...

A fost îngropat?

A fost un vânt oribil.

Asta e îngrozitor.

Cu adevărat îngrozitor.

E nisipul.

Faceţi muncă de cercetare?

Da.

Da.

Aţi văzut vreodată o insectă ca asta?

Cantarida. (N.T. Gândac de frasin).

Uite-o!

Sarcina mea aici a fost să găsesc asta.

Există mai multe specii.

Poate îmi apare numele într-o carte despre insecte dacă găsesc o specie nouă.

Asta e tot ce pot să fac.

Ascultă, ţi-am adus uneltele ajutorului!

- E cineva aici, la urma urmei. - Asta-i bună!

Dar a zis “ajutor”, nu-i aşa?

- S-a referit la dumneavoastră. - La mine? De ce?

Vă rog să nu vă închipuiţi cine ştie ce.

Nu e cumva o greşeală?

- Să aprind lampa? - E bine că o avem, desigur.

E-n regulă. Sunt obişnuită cu munca.

E cam murdară...

Nu...

- Vreţi să vă ajut? - Nu, nu din prima zi.

Prima zi? Iarăşi asta.

Rămân doar o noapte.

- Întotdeauna lucraţi noaptea? - Da.

Nisipul e umed şi mai uşor de adunat.

- Cărăuşul de paie! - Bine, mulţumesc!

Gata!

Daţi-mi voie să vă ajut...

Gata!

Gata!

Nici lor nu le este prea uşor.

În satul nostru avem un principiu foarte sănătos.

Ce fel de principiu?

Dragostea pentru locul în care te-ai născut.

Într-adevăr. E splendid!

- Până când lucraţi? - Până dimineaţă.

Până dimineaţă?

Nisipul nu aşteaptă.

Gata!

Ce ciudat!

Au!

Ce nostim! Scara a dispărut.

Doamnă...

Vreţi să vă treziţi, vă rog?

Scuzaţi-mă, vreţi să aduceţi scara?

Nu e acolo.

Aş vrea să plec.

N-am decât trei zile la dispoziţie. Nu vreau să le pierd stând aici.

O clipă...

Era o scară de frânghie!

Nu poate fi atârnată de jos!

Aţi uneltit împreună!

Îmi pare rău.

Îţi pare rău? Ce înseamnă asta?

Te-am întrebat ce-ai de gând?

Îmi pare rău.

Asta nu-i suficient!

Am primit o însărcinare! Timpul e important pentru mine!

- Dar înţelegeţi, nu-i aşa? - Să înţeleg?

Ce să înţeleg?

Ştiţi că...

Viaţa asta e mult prea grea pentru o femeie singură.

Ce legătură are asta cu mine?

Vânturile vor începe să bată în curând.

La fel şi pericolul unei furtuni de nisip.

- Sunt prizonierul tău? - Îmi pare foarte rău.

Nu glumi! Nu sunt o haimana!

Am o slujbă! Sunt un cetăţean înregistrat!

Dacă se porneşte cineva să mă caute?

Sechestrarea este o crimă!

Dacă mă mişc prea încet,

casa mea va fi îngropată în nisip.

N-are decât!

De ce mă amesteci în asta?

- Casa din spate va avea probleme. - Las-o să fie îngropată!

Cum poţi spune asta?

Nu înţeleg de ce trebuie să rămâi în locul acesta.

Trebuie să fii nebună!

Ascultă...

Nu trebuie să faci tot ce spun sătenii!

Nu pot să fiu de acord cu asta.

Dacă lor le e frică de nisip, să abordeze asta în mod ştiinţific!

Ei ştiu asta, dar e mai ieftin în felul acesta.

Lasă asta! Cheamă-l aici pe cel care răspunde de toate astea.

Am să-i explic ce prostie e totul!

Grăbeşte-te!

Nu există nicio cale să iei legătura cu el?

De exemplu să loveşti într-un bidon?

Spune ceva!

Nu încerc imposibilul!

Nu lupt împotriva legilor naturii!

Fir-ar să fie...

Ce se aude?

Un clopoţel...

Ding-dang...

Ce se aude?

E vocea unui demon...

Ding-dang...

Ce se aude?

Sunteţi treaz, domnule?

Cum vă simţiţi?

Nu prea rău.

O să vă şterg cu o cârpă udă.

- Încetează! Doare! - Doare?

Da!

Atunci un masaj?

Glumeşti? Vrei să-mi rupi braţul?

Dacă eşti atât de drăguţă, adu-mi un doctor!

Indispensabilii sunt tot uzi?

Nu purtaţi nimic în aşternut! E cel mai bine.

De ce?

- Nisipul provoacă urticarie. - Urticarie?

Nisipul atrage umezeala.

Nu striga! Stai liniştită!

O să mă urc cu asta.

Ne-am tras pe sfoară unul pe celălalt.

Acum ai căpătat ceea ce meriţi.

Oamenii nu sunt câini.

Nu-i poţi ţine legaţi ca pe câini.

Hei, ce s-a întâmplat?

Hai, grăbeşte-te! Aşteptăm!

Trage-o sus! N-o să-i dau drumul!

Pe ea am legat-o! Dacă vreţi s-o ajutaţi, trageţi-mă sus!

Nu!

Încă nu m-au învins!

Bătălia de-abia a început.

Au să vadă ei!

Nu trebuie să fii speriată.

Acum eu dictez regulile.

E o experienţă bună, dacă stau să mă gândesc la ea.

Poate că o să scriu despre ea după ce mă întorc.

E saké.

Uite, ne-au dat saké să sărbătorim înainte.

O lovitură de stat?

Nimic nu rămâne cum a fost.

- O ţigară? - Nu.

Fumatul îmi provoacă sete.

- Apă, atunci? - Nu încă.

Nu te jena...

N-am făcut-o din răutate.

Doare?

Trebuie să fim cumpătaţi. Raţia vine o dată pe săptămână.

- Raţia? - Da.

Numai acolo unde este un bărbat.

E plătită din banii asociaţiei sătenilor.

Spune-mi...

De unde au fost bărbaţii dinaintea mea?

Avem foarte mare nevoie de mână de lucru.

Ce fel de bărbaţi?

Să vedem...

Ultimul era un vânzător de cărţi poştale.

Un vânzător de cărţi poştale?

Lucra pentru o companie care producea ilustrate pentru turişti.

Şi ceilalţi?

Da, anul acesta...

Un student care a venit într-o excursie de studii.

Cu trei case mai în spate. E acolo încă.

Scara de frânghie a fost luată?

Celor tineri nu le place să rămână.

Sunt mai bine plătiţi în oraş.

Cinematografele şi restaurantele sunt deschise tot anul acolo?

Ce proastă eşti!

Ce este? Te doare?

Vreţi să mă scărpinaţi după urechea dreaptă?

Aşa?

Iertaţi-mă... Vreţi să-mi daţi puţină apă?

Apă, vă rog... Vă rog frumos!

Numai atâta a mai rămas. Când vine raţia următoare?

Ajunge! Nu aşa de mult!

Linişte! Ai căutat-o cu lumânarea!

Să te dezleg...

Vreau să ştii că nu din simpatie.

E numai pentru că nu mai suport vaietele tale.

Şi cu o condiţie.

Să nu te atingi de lopată fără permisiunea mea.!

Îmi promiţi ?

Da, promit! Promit orice!

Dacă sufăr eu, suferi şi tu.

Aşa că gândeşte-te bine ce faci.

Încotro?

Fă ceva!

Nu se poate face nimic?

N-am mai adunat nisipul de două nopţi.

Apă! Cere nişte apă!

Nu ţi-e sete?

Eu te-am ajutat. Tu de ce nu vrei să cooperezi?

Ştii...

- Dacă începem să lucrăm... - Glumeşti!

Cu ce drept mă forţează să stau aici?

Se spune: „Omul potrivit la locul potrivit”.

Eu sunt profesor... Specializat într-un anumit domeniu.

Ar putea cel puţin să-mi dea să fac ceva la care mă pricep!

Aş putea, de exemplu...

să mă gândesc la o modalitate de a exploata mai eficient nisipul.

De fapt, pasiunea pentru nisip m-a adus aici!

Vorbesc serios.

Vânzătorul de cărţi poştale

trebuie să fi venit aici dintr-un motiv asemănător.

Pentru reclamă. Ca să pună bazele unei staţiuni turistice.

Trebuie să facem ca nisipul să lucreze pentru voi, nu împotriva voastră!

Numai că o staţiune are nevoie de apă...

Asta nu era decât una din idei...

Aţi putea cultiva ceva specific în nisip...

Da, cei de la Liga Tinerilor au reuşit să cultive ceva...

De exemplu lalele.

Ziceau că bulbii de lalele sunt foarte mari.

Desigur, nu e la fel de distractiv ca în Tokio.

- Poate că ai văzut... - Destul!

Nu te mai purta ca o maimuţă!

O maimuţă?

O să ţi se facă rău.

Îmi ia gura foc.

N-are niciun rost.

Dacă asta se urmăreşte,

nisipul n-are decât să îngroape oraşele, ba chiar toată ţara.

Ai auzit vorbindu-se

despre un oraş roman numit Sabrata?

Sau cel descris în ”Rubaiatele” lui Omar Khayam?

Amândouă au fost complet îngropate sub boabe de nisip infinitezimale.

Nu poţi lupta împotriva lui!

Nu există nicio speranţă!

Ce faci?

Nu!

Am să fac o scară!

Nu face asta!

Vrei să curăţ nisipul?

Dar...

Nu toate femeile de la oraş sunt frumoase?

Ce prostie!

Dă-mi voie...

La naiba!

O să-mi putrezească sângele!

Ce truc murdar!

Ce pot să fac?

Fă ceva!

O să-mi putrezească sângele!

Vezi...

Dacă începem să lucrăm...

Bine! Mă predau!

Au învins!

Ce este, domnule?

Vine apa! Vine apa!

Ajunge, acum...

Ţine mâna stângă mai jos!

Încearcă să-ţi foloseşti mâna dreaptă, aşa n-o să oboseşti atât de repede.

N-am dormit destul.

Poţi să te odihneşti. Încă nu eşti obişnuit.

Parcă venele îmi sunt pline cu ciment...

Aş putea paria că aşa este.

- La început oboseşti. - O să mă obişnuiesc vreodată cu asta?

O să te obişnuieşti.

Nu ştiu.

N-ai impresia că toate astea n-au niciun sens?

Cureţi nisipul ca să trăieşti, sau trăieşti ca să cureţi nisipul?

Desigur, nu te distrezi la fel de mult ca în Tokio.

Nu vorbesc depre Tokio!

Cum poţi să stai prinsă într-o capcană ca asta?

Dar este casa mea.

Atunci cere-ţi depturile.

În ce mă priveşte, e doar până când voi fi salvat.

Salvat?

Bineînţeles.

Eu nu stau închis în casă o săptămână! Cineva o să treacă pe lamine.

Va vedea cartea deschisă în camera mea...

ceva mărunţiş pe birou...

Îşi va pune întrebări.

Dar pentru tine e o problemă pentru toată viaţa.

Familia mea e înmormântată aici.

Aici?

Da... Soţul meu şi fetiţa...

Atunci tu...?

Ai să pleci dacă ne dau drumul? Am să te ajut!

Tu ştii cum să-i determini să coboare o scară.

Nu am nimic de făcut afară.

Ai putea să te plimbi prin împrejurimi!

Să mă plimb prin împrejurimi?

Da! E minunat să te plimbi liberă prin împrejurimi!

N-ai obosi mai mult doar plimbându-te prin împrejurimi?

Lasă gluma!

Chiar şi câinii înnebunesc dacă îi ţii legaţi tot timpul!

Iar noi suntem oameni!

Dar dacă n-ar fi nisipul, nimănui nu i-ar păsa de mine.

Nu-i aşa?

Nici măcar ţie...

- Uite unul... - Ce este?

Pentru asta am venit eu aici!

Ăsta e gândacul de frasin despre care-ţi vorbeam.

Ai o foarfecă?

Foarfecă?

Vreau să-mi aranjez barba.

Cred că am una...

- Nu e prea ascuţită... - Şi pe deasupra e şi ruginită!

Din cauza nisipului.

- Asta nu-i bună. - Nu?

Nu taie deloc.

O să cerem o lamă când vin să ne aducă proviziile.

Vezi? Nisipul îmi face barba ţepoasă.

Nisipul ăsta strică totul, nu crezi?

- Hei, am venit! - Bine! Mulţumesc!

Unde e “soţul” tău?

Dureri de stomac. A răcit, probabil.

L-ai iubit prea mult?

Haideţi!

- O baie? Să te ajut? - Nu, sunt obosită astăzi.

- Eu aş vrea una. - Nu, eşti bolnav.

Trupul meu e lipicios.

Cred că am transpirat în pat.

Pot să încălzesc puţină apă...

- Bine, atunci. Te ajut. - Lasă, mă ocup eu.

- La ce te gândeşti? - La nimic.

Să-ţi fac o poză. Stai acolo.

Nu, lasă...

Haide...

Acum zâmbeşte.

- Vrei să mergi acasă? - De ce?

- Ţi-ar face bine un aparat de radio. - Radio?

- Ai auzi ştiri din lume. - E o prostie!

Ai şti tot ce se întâmplă în Tokio, atunci.

Asta m-a determinat să adun insecte.

Decât să zac aici, aş prefera ca numele meu să apară

într-o enciclopedie de entomologie.

Totuşi, un radio ar fi o schimbare binevenită.

Foarte bine.

Ţi-ai terminat saké-ul?

- Încă eşti bolnav. - O să ajute să dormi.

Mă simt destul de adormită şi fără asta.

Nu spune nu!

Nu pot să beau...

Haide... Azi simt nevoia să sărbătoresc.

- Pare că fierbe. - Haide.

Mă uimeşti.

Acum bea tot...

Ah, ce bine e să faci în sfârşit o baie!

Eşti crud... Acum când sunt atât de obosită.

Ajutor!

Să mă ajute cineva!

Ajutor!

Ţine-te bine de asta!

Vă rog... Scoateţi-mă afară de aici.

Nu te putem scoate afară ca pe o rădăcină.

Trebuie să săpăm ca să te scoatem. Apucă scândura asta!

Bună treabă am făcut aici.

Sunt nisipuri mişcătoare peste tot.

Nici câinii nu s-ar apropia mai mult.

Câţi oameni au căzut aici până acum?

Excursioniştii nu ştiu de ele.

Dacă am săpa, poate că am găsi ceva valoros.

Două sau trei aparate de fotografiat.

Potoleşte-te!

Îmi cer iertare.

Să fac un ceai?

- Cât e ceasul? - Nu ştiu.

În jur de 8:30.

Am dat greş...

Un eşec total.

Ai cumva...

o soţie...

în Tokyo...?

Nu te priveşte.

Aşa e.

Oricum, e păcat.

Dacă reuşeam,

îţi trimiteam un aparat de radio.

- Un radio? - Vrei nu-i aşa?

E adevărat. Dar oricum, nu-mi e de niciun folos.

Am să muncesc şi am să cumpăr unul.

Am dat greş...

Vrei să te spăl?

Nu cunoşteam împrejurimile, de asta....

Până la urmă au să vină să mă caute...

Prietenii, colegii mei profesori,

Ministerul Educaţiei...

N-au să mă lase să mor aici.

Hai, lasă-mă să te spăl!

Ce-i asta?

- Ultima mea speranţă. - Speranţă?

O capcană pentru ciori.

Las o momeală aici.

Când o cioară o apucă, nisipul o va înghiţi.

Dar ciorile sunt foarte inteligente.

Foamea le face să fie proaste.

Şi asta este speranţa ta?

Este.

Am să leg o scrisoare de piciorul ei prin care am să cer ajutor.

Nu vin. Au trecut aproape trei luni.

Cine?

Salvatorii tăi.

Poate că îşi închipuie că ai fugit...

Să fug?

Sătul de munca ta.

Nici gând.

Mi-am lăsat carnetul de cecuri.

Mi-am lăsat cartea deschisă pe birou.

Oricine şi-ar da seama. Toată camera strigă după ajutor.

Ce-i acolo?

Unde?

În Tokyo...

Ţi-am spus doar, du-te şi vezi!

E prea de tot.

Hei! Raţia voastră!

Aşteaptă! Aşteaptă!

Lăsaţi-mă sus pentru un timp!

30 de minute, o dată pe zi, să văd marea!

Promit că nu evadez!

20 de minute! Chiar şi 10!

M-am purtat bine timp de trei luni! Simt că înnebunesc!

O să discutăm despre asta şi o să te ţinem la curent!

Vă rog! Puteţi să mă supravegheaţi!

Munceşti din greu.

Încă 10 yeni şi ajung la un câştig de 1000 de yeni.

Prostii!

Nu vreau să fiu ca un câine! O să crap aici!

Niciun radio. O să fii fără ajutor în curând.

Cum poţi să-i numeşti prietenii tăi?

Ştiu.

Fiecare pentru el.

Dai din coadă ca un câine ascultător.

În curând o să ne avem numai unul pe celălalt.

Nu se poate! Avem nisipul!

Nisipul? Ce-i bun la el?

Ne face numai necazuri.

- Se vinde. - Unde?

La fabricile din oraş.

Glumeşti? E ilegal, este sărat!

În secret... la jumătate de preţ.

E pierdere totală dacă distruge diguri şi clădiri.

Asta e treaba celorlalţi oameni.

Da, e treaba celorlalţi oameni.

Dar această afacere murdară îi îmbogăţeşte pe alţii.

De ce să-i ajuţi?

Sindicatul îl cumpără şi îl vinde.

Are grijă de noi.

Nisipul este cernut.

E ca şi cum ai construi o casă pe apă

în loc să construieşti vapoare.

Ce tâmpenie!

N-o să pleci niciodată din casa asta!

Îţi doreşti foarte mult să te întorci acasă, nu?

Asta e altceva.

Vreau, cel puţin,

să-mi păstrez speranţa

că mâine va fi altfel.

Mie îmi este o teamă îngrozitoare

în fiecare dimineaţă când merg la culcare.

Teamă că mă voi trezi din nou singură.

Sunt realmente înspăimântată...

Ţine! Pune-le în asta!

Munceşti din greu, domnule?

Ce face aici? Încă n-am terminat.

Ziceai că vrei să vezi marea, nu?

Da. Te rog! Îmi dai voie?

S-ar putea să fim de acord cu asta.

Te rog. Am învăţat lecţia. E bine o oră?

Atunci demonstrează-ne.

Afară, în faţă, amândoi,

unde vă putem vedea cu toţii.

- Aia? - Da, “aia”.

Aia, cu bătrâna ta doamnă.

Ştii tu!

I-am întrebat pe ceilalţi.

Au spus “bineînţeles”! Numai că trebuie să faci asta.

Hei, ce durează aşa de mult!

Ce faceţi? Mai repede!

Ce facem?

E ridicol.

Dar e şansa mea...

Nu-i asculta!

Ascultă, nu trebuie s-o facem la modul serios.

Ce? Nu suntem perverşi!

- Oricum, suntem porci! - Nu!

Haide! Prefă-te numai!

Prostule!

Prostule! Prostule! Prostule!

Ce-i asta?

Ce nostim...

Nici o picătură de ploaie de trei săptămâni.

Capilaritatea?

Asta este!

Asta înseamnă că avem apă suficientă.

Suprafaţa de evaporare trebuie să acţioneze ca o pompă de absorbţie.

Nisipul este o pompă.

E ca şi cum ai sta pe o pompă.

Poate că mă pot gândi la mai multe sisteme funcţionale de stocare a apei.

E îngrozitor. Nu poţi nici să respiri.

Intrăm în decembrie în curând.

Bine...

Iarăşi?

Se face frig şi mâncarea se găseşte greu. E mai uşor să prinzi o cioară.

Cu adevărat, oamenii sunt...

E rândul meu să prind în capcană.

Dacă ne vine radioul

am putea afla cum e vremea.

Mi-e teamă.

Am s-o îngrop până fierbe apa.

Până mâine...

Ajutor!

Să vină cineva aici!

Nu... nu.

- Ce este? - Are dureri.

E însărcinată.

Însărcinată?

- De când? - Din octombrie.

- Doare? - Da.

- Ai greţuri? - Da.

Ce-o fi asta?

Poate fi o sarcină extrauterină.

De unde ştii?

Înainte potcovea cai pentru un veterinar.

Oricum, cheamă un doctor!

Va ajunge prea târziu.

Doctorii din ziua de astăzi...

Adu o camionetă!

Vin...

Mi-e frică.

Vântul s-a potolit?

Da, s-a liniştit.

- Cum? - Cu tot cu aşternut.

Haideţi!

Pune o scândură dedesupt!

Radioul.

Radioul?

E un moment nepotrivit.

Să-l deschid?

Vrei să-l iei tu?

Pune-o în aşternut!

Ai o scândură?

Acolo, în spate.

Mai jos... Aia.

- Bun! Unu, doi, trei! - Sus!

Nu... Nu vreau să merg!

Ascultă...

Este...

Ce mai e?

Nimic... Altădată.

Nu vreau...

Trage-o sus!

Nu...

Nu... Nu!

Adu-o mai aproape!

Încet. Nu te grăbi...

Nu trebuie să mă grăbesc să plec...

Pot s-o fac oricând vreau.

Acum sunt liber să fac cum vreau.

Pe de altă parte,

mor de nerăbdare să spun cuiva despre bazinul de apă.

Cel mai bine ar fi să le spun sătenilor.

Dacă nu astăzi, poate mâine.

Sunt sigur că până la urmă o să spun cuiva.

După aceea pot să mă gândesc să evadez.

RAPORT DESPRE DISPARIŢIA UNEI PERSOANE

NUME: JUMPEl NIKI

NĂSCUT ÎN 7 MARTIE 1927

DISPĂRUT DE 7 ANI

ÎNREGISTRAT CA DISPĂRUT

Traducerea: Dappon (alfiaro@yahoo.com)

SFÂRŞIT

Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.