All language subtitles for Mihai.Viteazul.Printul.Intrat.In.Legenda.Europei.2022.1080p.WEBRip.x264.AAC-[YTS.MX]

Am fost îndemnat de o râvnă lăuntrică să
fac fapte care să se

înalțe întru lauda lui Dumnezeu, în
slujba creștinătății,

iar la urmă să pună capăt cu cinste
ostenelilor mele.

Acest loc păstrează și astăzi urmele
trecerii prin Ținutul Vâlcii,

Drăgoiești, ale voievodului Mihai
Viteazu, primul unificator al românilor

și promotor al ortodoxiei în restituțio
Dacie.

Mihai s -a născut într -o zi de vară.

La acea dată, pătraș cu voievod se afla
la Drăgoiești, localitatea aflată pe

malul Holtului, împreună cu sfatul său.

S -a considerat că prezența întregului
sfat domnesc aflat acolo se datora unui

eveniment important și că divanul ar fi
fost alături de domn cu ocazia nunții

ficei sale Maria, cu nepotul mare lui
Logofăt, Tudor.

În momentul în care spui Mihai Vitează,
se luminează fața.

Pentru că faptele lui, deși au durat
atât de puțin, au rămas în conștiință

de mult.

Cine nu vorbește de Mihai Vitează ca în
legendă, ca într -un adevăr istoric? Cum

putem, spune cuvântul Mihai Vitează, să
nu ne gândim la marea lui faptă?

Unirea tuturor românilor într -un singur
stat, într -o singură limbă și într -un

singur cult.

De aceea prezența lui este teribil
evidentă în toate spațiile românești. Și

mai mare simbol al unirii care a rămas
în conștiință acestui popor a fost Mihai

Viteasu. Tatăl său, pătrașul cel bun, ar
fi fost prezent cu un mare alai în

comuna Drăgoiești. Se pare că venise în
vizită.

La fica sa, care era căsătorită cu un
mare om al locului. De aici, unii

istoricii trag concluzia că Mihai
Viteazu s -ar fi născut la Drăgoiești și

mergem și pe unele documente existente
în arhivele naționale.

Date fiind împrejurările vremii, a fost
crescut departe și nu sub nume de

voievod. S -a păstrat tăcere asupra
originului sale prin șiare, ca să nu -i

primejduită viața sub domnii care s -au
schimbat mereu. De aici s -a creat și

legenda care îi neagă lui Mihai Vodă
descendența din pătrași cu voievod,

că este fiul unui negustor oriental
bogat și al unei văduve.

Legenda s -a întărit și mai mult atunci
când Mihai a fost osândit de către

Alexandru cel Rău, care aflase de
originea lui Domnească.

Numenei a fost ales după hramul
bisericii din Drăgoiești, purtat la acea

de biserică aflată în Curdea Domnească,
sau Ziua Sfântului Mihail.

Numele lui Mihail va intra în istoria
românilor, dar și în istoria Europei

și merge mai departe și puteți spune că
intră și în legenda.

Ceea ce el a realizat cu secole înainte
de a rămâne definitiv poporul

român într -un stat unitar și
independent, întrece orice măsură pentru

vremurile respective.

Nu era oricine. Era fiul unui cunoscut
domnitor, Nicolae Pătrașcu,

legat de Ținutele Vâlcii, unde a titorit
și o biserică

impresionantă. care este și astăzi
Biserica Cuviasa Paraschiva, iar un

frate a lui a fost domnitorul pentru cel
cer. Mama lui venea dintr -o

familie boierească avută, care a putut
să -i dea o educație

aleasă, ceea ce trebuia unui tânăr din
țara

românească ca să conducă acest
teritoriu.

Fiți milostivi precum Tatăl vostru este
milostiv.

Despre Dumnezeu Tatăl, Iisus a zis că
este milostiv, iar despre oameni că

trebuie să fie și ei milostivi.

Căci Dumnezeu este din sine îndurător și
milostiv, având din sine nemărginită

milă și îndurare.

Iar omul, dacă vrea, se face și
îndurător și milostiv.

Prin harul și ajutorul lui Dumnezeu,
fără harul și ajutorul lui Dumnezeu,

nu se poate face milostiv.

După cum spune Iisus Hristos, zicând,
fără mine nu puteți face nimic.

Pentru aceasta, Doamne Iisuse Hristase,
cel care cunosc răbdicele, neputința

fiind noastre, dăruiește -ne harul și
ajutorul tău, să putem fi milostivi și

iertători față de toți femeii noștri și
mai cu seamă față de vrăjmașii noștri,

ca să ne învrednicim de laudele lor.

Fiți milostivi precum tatăl vostru este
milostiv.

Doamna Stanca, soția voievodului, s -a
căsătorit cu Mihai într -o biserică

din Vâlgea.

Doamna Stanca se află la a doua
căsătorie cu Mihai Viteazu, are o

nobiliară, boierească. Mulți spun că
Doamna Stanca era înrudită cu frații

Buzesti sau provenea dintr -o familie
bogată a boierilor din Muscel.

Doamna Stanca este în același timp
nepoata Marelui Ban al Craiovei și i

-ar fi înlesnit unele legături lui Mihai
Viteazu, unele legături cu boierii și

în același timp l -ar ajuta.

să -și sporească averea, în condițiile
în care știm că Mihai Viteazu era

negustor, negustor de vite, iar dintr -o
dată Mihai Viteazu ajunge cam la 44 de

state, ceea ce era o avere imensă pentru
un boier în acele timpuri.

Numărul de state era cam 8 -9 state,
maxim 10 state pentru boierii timpului.

atunci doamna Stanca i -a alnesnit lui
Mihai Viteazu ascensiunea la domnie.

și, bineînțeles, anumite relații cu
diferite familii de boieri. Căsătoria

doi are loc pe Valea Oltului, într -o
biserică, bisericuță, de fapt, care

există și astăzi în satul Păreni, cu
picturi exterioare, mai puțin

cunoscută acel știn în țara românească.

La curtea princeară Ardeleană,
domnitorul era înconjurat de atâtea

grațioase nobiliare, iar peste câțiva
ani alte povești de iubire

făceau înconjurul Europei.

Împreună cu Mihai Viteazu, doamna Stanca
a avut doi copii, domnița Florica și

prințul Nicolae Pătrașcu.

Domnița Florica era o frumusețe
răpitoare a epocii, același lucru

surse spun că ar fi fost curtată chiar
de împăratul Habsburgic, împăratul

al II -lea.

care i -a cerut mâna și a dorit să se
căsătorească cu domnița Florica, numai

mama sa s -a opus căsătoriei în
condițiile în care provenea dintr -o

foarte demnă de Casa Imperială de
Habsburg.

Și atunci domnița Florica se va căsători
cu postelnicul Preda, un boier destul

de însărit din Oltenia.

Domnița Florica, la rândul său, a avut
două fete și un băiat.

Ficei Ilina ar fi rezultată fica
Alexandra.

Astăzi, conform surselor, ar exista
totuși două familii care își au originea

familia lui Mihai Viteazu, după domnița
Florica.

Florica nu a ajuns împărăteasă.

Chiar dacă farmecul ei îl cucerise atât
de mult pe împărat, încât nu mai vorbea

decât de căsătoria lui cu prea frumoasă
balahă.

Că crești mare copilul ăla.

Nicolae Pătrașcu s -a căsătorit cu fata
domnitorului din acea perioadă și anume

Radu Șerban, Ancuța, cu care ar fi avut
patru copii.

Dar acum trebuie să spunem că în epocă
Mihai Viteazu era cunoscut că mai avea

alte prietene și o putem aduce aminte
aici pe Tudora, cred că din Târgu Șor,

care ar fi avut -o pe Pica Marula,
căstorită cu unul dintre mari boiere a

respective.

Obține tornul țării românești în 1593 de
la Sultan,

cu sprijinul evident al boierimii
Oltene, foarte puternică la

vremea respectivă în contextul țării
românești și prin influența unor

boieri, cercuri filianciare, le putem
spune, de la Istanbul, care i -au

tot sprijinul. E vorba...

de cercuri financiare care veneau din
vechea familie bizantină a

cantacuzinelor. Șapte ani spre opt a
adorat domnia lui Mihai Viteazu. Dar

aceștia au însemnat mai mult decât
secole de luptă pentru realizarea

unui vis care devine din ce în ce mai
strigent pentru neamul românesc,

unitatea națională și independența.

Chiar dacă urcă pe tron cu sprijinul
Imperiului Otoman, pentru că nu se putea

altfel, Mihai din anul următor, 1594,
își alată advențiunea

față de poartă. Trece la acțiune și
chiar obține o serie de victorii

fulgerătoare la București, Tănești, la
Sărpătești, Putineiu, ataca raelele

turcești de la Dunărem, ceea ce înseamnă
că...

Mătărârea lui este clar luată. Lucrul
acesta a intrigat foarte mult

poarta, care încă era o putere a
Europei. Dar, în același timp, în

contextul de atunci internațional, mai
erau două mari puteri, Imperiul

Habsburgic și Regatul Poloniei.

E sigur, Mihai?

Între aceste interese deosebit de
meschine a trebuit

Mihai Viteazu să aibă diplomația și
poterea de luptă, care până la urmă s

dovedit că reușește să le înfăptească cu
prețul vieții sale.

Am scris patru cărți despre Mihai
Viteazu, iar cea mai importantă carte,

fost o surpriză colosală pentru mine, a
fost cronica din vremea lui Mihai

Viteazu, culmea.

scrise de doi nemți, Lassenberger și
Zimahars, la Nürnberg, în Germania, în

1603, la un an jumătate după moartea lui
Mihai Viteazu, nemții și ungurul

Eronimus, scriu această cronică, peste
700 de pagini, o cronică în care

se redea toate evenimentele care se
derulau în spațiu nu numai românesc, și

Praga, și la Viena, până și în Franța,
și peste tot, în vremea lui Mihai

Viteazu. Iar eroul care te ținea cârma
interesului internațional la vremea

a fost acest Mihai. Am fost uimit să
constat în cronică, în ciuda faptului că

scrisă de doi nemți și un ungur,
respectul față de Mihai. De câte ori

Mihai, cronica e scrisă în limba germană
gotică. De câte ori spunea Mihai, Mihai

der Hrablui, adică Mihai viteazul, îi
respecta calitatea de viteaz chiar în

timpul vieții lui, pentru că sunt
conștient.

că această cronică se crea când Mihai
Verteazul trăia.

Eu sunt conștient că cei care au scris
-o l -au cunoscut intim, pentru că

prezintă cronologic...

pe zile, fiecare zi a lunii, ce s -a
întâmplat la vremea aceea cu o

extraordinară, aflând chiar și ce mânca
Mihai Viteazu la vremea aceea. El a

impresionat prin imaginea lui pe tot.

Asta o spune și în cronica noastră, cât
de mult l -a impresionat pe Rudolf, pe

exemplu. Când l -a văzut atât de
impozant, pur și simplu a fost

figura lui impunătoare.

Ne găsim în cel mai vechi lăcaș de cult
din toată zona Bârței.

Biserica Sfântului Nicolae. O ctitorie
multiboiebodală. În lista domnitorilor

ctitori acestei biserici figurează 32 de
domni și aproape 40 de boieri.

O ctitorie unicată în sensul că s -a
construit în etape.

Din ultimele cercetării iese că în
secolul XI exista, pentru că avem un

de școală din Beacul XI, cum să nu fie
biserica dacă școala era.

Ne găsim aici în fața portretului lui
Mihai Biteazu.

creată de Nicolae Cretanul, care l -a
însoțit pe Mihai Viteazu prin Ardeal și

pictat mai multe biserici la Târgu
Mureș, la Ogna Sibiului, la Bâmet, la

Iulia, deci peste tot l -a pictat pe
Mihai Viteazu, amintind de acest mare

voievod care ne -a fost oaspete de trei
ori.

În marile fapte de arme ale sale pot
aminti că Lugăreni, Giurgiu și toate

lupte duse de Mihai Viteazul,
bineînțeles, a fost ajutat de o armată

Și ar trebui să aduc aici aminte armata
de mercenari. Avea nevoie să poată

întreține, pentru că nu mai era armata
din timpul lui Ștefan cel Mare, vorbim

acum de armată de mercenari, avea nevoie
de oameni de încredere. Și oamenii săi

de încredere erau și printre cei mai
bogați boieri din Oltenia, vorbim aici

frații Buzești.

Radu Preda și Troie Buzescu. De
asemenea, pot să -l aduc aminte aici pe

Reguzanul Delimarcu, pe Sârbul Baba
Novac, cei care au fost alături de Mihai

Viteazu și au rămas credincioși până la
moarte. În ultimul rând, nu mă gândesc

la Marele Logofăt Teodosie Rudeanu, om
de bază a lui Mihai Viteazu, care, ne

gândim, este mormântat tot în Ținutule
Vâlcene și anume în satul Galicia.

S -ar afla piatra de mormânt a acestui
Logofăt.

Poate te ajută mintea să te întrebi și
de rostul acestei bătăi.

Nu, domnule.

Noaptea nu vorbim cu nimeni.

Așteaptă să se facă ziua.

Ești nebun?

Ia spune -mi, stăpânul e acasă?

Uneori.

Și cum aș putea să aflu?

Și am spus, poate ar fi mai ușor să
încalec zidul Și să -ți ard vreo două

scatoalce.

De trei zile, lupta nu mai înceta.

Și tătarul părea că înainta.

Trec înainte, pe un cal în joc, Ce
vărsta din ochii flacăre de foc. Și

cu tărie cetelor drobite, Ce la grasul t
-au întors primii.

Iată că neputul hanului tătar trece pe
un sălbate carger armăsar.

Prin uștilea noastră își deschide care.

Și cum îl întâlni?

Ieși înainte și așa lui vorbi.

Dacă nu ți -e frică și ai credință în
tine, haide tare, vino să te bați cu

Și am descălecat amândoi la luptă.

Ca doi junioroi.

Vântul îmi răcorea fruntea mea udată și
mânia dulce îmi îmbăta sufletul. Ne

batem în spade.

Spada mea se frânge și ne luăm în brate.
Ne smucim, ne strângem.

Iar după aceasta, oastea românească
pleacă și învinge

hordea tătărască.

Auzit azi un Mihai, mă! Ce sare pe
șapecai, mă!

Lelelelelelele!

Auzit azi un Olten! Ce nu -i frică de
dușman, mă!

Lelelelelelele!

făcut în lume neamului acestuia cel mai
mare

nume.

În 1595, după aceste acțiuni extrem de
clare

împotriva dominației otomane, care
însemna, în

primul rând, biruri foarte mari și De
puțința de a face o

politică externă, așa cum și -o dărea
el, Sultanul trimite spre Dunăre, în

1595, o armată puternică sub conducerea

faimosului Vigil Sinan Pașa, omul care
nu pusese în vis nicăieri.

la 9 august același an reușește să
distrugă armata

otomană. S -a vântat în luptă fiind un
exemplu și în momentele

dificile această aruncare în luptă
alături de soldați cu

sabia în mână cu palușul său faimos și
cu secura i -au adus

această victorie străucită Unde chiar și
Sina Pașa era să -și pierdă

viața.

Ia, ia!

Stai, Pașa!

Stai, Pașa!

O vorbă să -ți mai spun că nu te -am
găsit nicăieri!

Ia, ia!

Totuși, cohoiul turcesc era cu mult mai
mare decât mica oastea lui Mihai,

prijinită adevărat de Albert Chirali, un
capitan trimis în sprijin de

către Cigismul Batorii, principele
Transilvaniei. Și ca urmare, după

la Călugăreni, trebuie să retragă la
București mai întâi, apoi spre munți și

aștepte un moment favorabil.

în apropierea Branului ca să riposteze
din nou asupra oastei otomane.

Lucrul acesta se întâmplă spre sfârșitul
toamnei anului 1595 și

la Giurgiu, pe malul Dunării, Mihai
obține o victorie care a înspăimântat pe

turci. Cronicile otomane spun că a fost
un dezastru pentru armata otomană

lupta de la Giurgiu.

unde ne găsim la numai doi ani după
sfictorile lui Mihai asupra porții

otomane. Dar, cum spuneam, contextul
este extrem de nefavorabil.

Puterile creștine doreau, printr -o
cruciadă, să organizeze o

lovitură pentru Imperiul Otoman, care se
îndindea mult spre centrul Europei

și devenea...

în continuare o primejdie pentru
continentul creștin. În acest context

se creează Liga Creștină, condusă de
Papa Clement al VII -lea

și ducatele italiene, precum și alte
putere ale Europei, în primul rând

Imperiul Hasburgii.

Mihai Viteazu, Tudora, ar fi avut o
origine nobiliară, era sora lui Iane

Cantacuzino, mare reprezentant al nostru
la Constantinopol și de asemenea lui

Mihai Cantacuzino, dar alte informații
ne spun că doamna Tudora a fi fost

cârciumăreasă la gurile Ialomitei, de
unde tatăl Pătrașcu cel Bun s -a

îndrăgostit de ea și că ar fi adus -o la
curte.

Deși s -a spus că nu a fost soția
legitimă a lui Pătrașcu vodă, Doamna

poartă pe pecetea inelului ei titlu de
Doamnă și semne din stema țării.

Prebătrâneste se va călugări, se va
retrage la mănăstirea Cozia sub numele

Teofana. Ea s -a călugărit tocmai pentru
a se ruga pentru victoriile sale.

Maicuța! Mihai!

Mihai!

În fiecare primăvară te aștepți să te
întorci acasă.

De atâta vreme.

Știu, știu.

Știu.

Tu nu mai ești al meu.

Credința este stăpânată așa?

Credința în Dumnezeu.

Și neamul nostru, risipit în toate cele
trei sărișoare.

Cu ce preț, fiule?

Cu ce preț?

Cu prețul vieții tale?

Iartă -mă, măicuță.

Iartă -mă.

Mihai.

Nu.

Ce -ai mai crescut, fiule? Ce -ai mai
crescut?

Când ai crescut așa.

Dacă mai ieri te așezai în scaună,
domnie, e așa.

Și erau atât de puțini în jurul tău.

Ia, dar când ai încărântit așa, băiatul,
mami, când?

Dar nu sunt bătrân.

Trupul meu e același.

Mai poate încă îndura multe.

Așa -i băiatul meu.

Așa -i Mihai.

Un om devine bătrân când nu mai vizează.

Când nu mai are vize.

Când nu mai speră.

Când nu mai are încredere.

Să mai cuțeamă atunci când se simte fără
rol.

Eu nu am timp de bătrânețe. Mai am
atâtea de făcut.

Și nu cred că e un rege, un împărat în
lumea asta care să aibă prieteni

și tari ca fierul ca mine.

Vreau ca urmașii acestui neam să știe.

Au fost cândva asemenea înaintași.

Dar crezi că vor ști, fiule?

Vor înțelege ei oare cât ai făcut tu
pentru ei?

Și cu ce preț?

Nu știu.

Nu știu, dar trebuie să mă grăbesc.

Vreau reîntregirea acestui neam,
măicuță.

Și împreună cu preotul Neagoslav, cu
Graisin, care era vice -primarul

Brașovului, l -au întâmpinat pe
Menevitașul și intră triunfal în Brașov.

ajunge în fața Bisericii Negre,
impresionat de frumusețea Bisericii, ce

O biserică. Cum e biserică că nu are
cruce?

Ori îi puneți cruce, ori o dărâm.

Și de atunci... Toți sașii din Ardeal și
-au pus cruce pe biserici de frică să

nu fie dărâmate de Mihai Viteazu. Și a
venit în șchei și a fost primit festiv

tot în această biserică și Valtrapul pe
care l -a avea pe calul său, foarte bine

ornamentat, a fost dăruit bisericii cu
această ocazie.

N -a mai știut de el, s -a pierdut în
timp, ca de curând să -l aflăm că este

Biserica Neagră în inventarul acestei
biserici. Acest prilej le -a promis

românilor din Șchei o moșie, miciunești.
Moșia n -a fost dată decât când fiul

lui Mihai Viteazul Nicolae, care era
domn al Moldovei, împreună cu doamna

Stanca, soția lui Mihai Viteazul, și
împreună cu Florica, au semnat un...

testament de danie pentru biserică. Avem
și acest testament. E o dovadă certă a

voinței lui Mihai Vitească. Exact cu
aceasta începe testamentul. După voința

tatălui nostru, soțului meu, oferim
această moșie biserică. A fost până în

vremea lui Șerban Cantabrână
proprietatea bisericii. În calitatea sa

al Ardealului, a instituit o mitropolie
ortodoxă pentru a -i săi și acolo la

Bălgradul Ardelean.

Alba Iulia.

Mihai a vrut să zidească și o biserică,
o catedrală.

Romano -catolice se împotriveau prin
cler sau nobil, spunându -i că legea lor

este cea adevărată.

Nu e cu putință să dovedim decât cu
cuvântul Sfintelor Scripturi.

Cearta de cuvinte e o steneală fără
capăt.

Dar putem dovedi și fără ceartă, cu
ajutorul lui Dumnezeu, Cel ce ajută

Să mergem în mijlocul cetății, să se
aducă apă curată, iar arhiereul meu cu

preoții mei o să o sfințească în fața
tuturor. La fel să facă și oamenii

din partea lor. Și după ce o vor sfinți,
să o punem și să o închidem în vase

deosebite, pecetulind eu cu pecețile
mele, voi cu pecețile voastre, apa și

bisericilor.

Căci dacă apa mea va rămâne nestricată,

Precum nădăjduiesc în Dumnezeu că va fi.

Îmi veți îngădui să fac biserica.

Iar de nu, nu o voi face.

Precum voiți voi.

Bine.

Bine.

Așa să fie vodă lui.

Și după ce au trecut 25 de zile, au rupt
peceta vasului cu apa

sfințită, uitându -se la ea, au găsit -o
mai curată și mai limpede decât

înainte.

Adevărată este credința pe care o ține
domnitorul acesta.

Să -și didească, deci, biserică în
orașul nostru, căci fiindcă nu i -am

îngăduit.

Dumnezeu s -a mâniat pe noi.

Adevărată este credința pe care o ține
Domnitorul acesta.

Veniți!

Vedeți!

Încredințați -vă!

În 1597, în 27 februarie, Mihail Voievod
al Balachei a sosit la principele din

Transilvania și i -a oferit daruri, mari
onoruri, principiului, iar

voievodul, rândul lui, principiului, i
-a dat frumoase blănuri din zebelin și

alte frumoase străi cu piese din aur,
tot în februarie.

Că dă pe zile, în fiecare zi.

1597, principiile țară -nțelepane merge
la Praga.

Creștinii au mulți turci prinsi în
raiduri. La Presburg, Mihai ține o

Nimeni nu știe de dieta lui Mihai
Viteazu de la Presburg.

Deci aici este redată tot ce s -a
întâmplat atunci. Avea 140 de persoane

când a intrat la Rudolf. Se întâlnește
cu Rudolf al doilea și la mănăstirea

dealului 9 iunie 1598.

Nu știam de asta, nici legislator de
specialitate nu spune nimic de asta. Și

aici îmi dă întâlnirea cu Rudolf.

Unde? La mănăstirea dealului, de la noi.
Deci nu numai la Praga, asta nu mi -a

știut de aia.

Victorile lui Mihai din anul 1595.

i -au adus deja un renume european și
mai ales în Peninsula Balcanică. El

ajunge chiar la simbolul unității luptei
în Peninsula Balcanică,

închinindu -i se poezii, un faimos poem
Mihai Iada, care îndeamnă la luptă

toate popoarele din Peninsula Balcanică
sub falușul lui Mihai.

Grecii, vulgarii și sârbii se ridică
împreună împotriva semilunii. Vor să le

conducători. Era necesară însă unirea
forțelor cu puterile

creștine ale Europei în cadrul Ligii
Creștine. Mihai pleacă supărat după

încheierea acestei alianțe cu Liga
Creștină, pentru că delegatea lui a

să accepte că este...

un fel de supus al principiului
transiduanii, dar interesele erau mai

acest moment, așa că acceptă acest
lucru. Până la urmă s -a dovedit că și

vumbatorii este nestatorii. De două ori
a renunțat la tron, neștiind

ce cale să aleagă. Și în contextul în
care Mihai era cel mai aproape de

cel mai aproape de granița cu Imperiul
Otoman, Este nevoit să facă parte cu

turcii, dar diplomația lui și -a rătat
din nou roadele. Obține din partea

turcilor ca domnia în țara românească să
fie ereditară. Așa că fiul său

Nicolae Pătrașcu urma să fie la tron și
chiar a fost o perioadă ținându -i

locul când el desfășura activitățile din
Moldova în actul unirii.

Ne statuniciam!

lui Ciginul Mbatori, care din nou
renunță la tron pentru a treia oară, îl

determine pe Mihai să ia pe compropriu
acțiune fără precedent.

Prințul nu știe ce face, nici nu știe ce
vrea.

În octombrie 1599, bătăria între Mihai
Viteazu și Batori. Sunt

zeci de pagini de această bătărie și
victoria lui Mihai Viteazu este la prins

Batori. Știți că atunci a și murit
acesta. În mai 1600, pornește împotriva

Sigismund de Batori și al voievodului
din Moldova o campanie și cucerește țara

Moldovei și îl așează... pe tron pe fiul
său, pe Nicolae. L -a învins pe Bathory

și apoi intrase triunfal în Alba Iulia.
După intrarea triunfală în Alba Iulia, a

venit intrarea triunfală la Brașov și a
stabilit albără la Preșmer.

Judele brașovean de frica lui Mihai
Vitează, știind că a fost în relație cu

Bathory, a fugit până la Sichisoara de
frica lui Mihai Vitează.

Și a trebuit să îl întâmpine protopopul
acestei biserici, protopopul Mihai, care

e pictat și aici, și e pictat și în
episodul întâlnirii cu Mihai Vitează.

Acest protopop Mihai, o celebritate a
timpului, a fost de 32 de ori în Moldova

și Muntenia, la toți domnitorii, și de
30 de ori la Mihai Vitează. A fost el

care l -a dus pe Paulus Chies, doctorul
brașovean, să -l trateze pe Mihai

Vitează, că foste la o vânătoare și îl
dispusese în umărul drept.

Și l -a adus de la Brașov pe Paulus
Schiff să -l trateze pe Mihai Viteas.

Este un lucru demn de cea mai mare
considerație și glorie. Ca ceea ce n -au

putut realiza atât de mulți împărații,
regi și prinți, a izbutit un Mihai.

Cel mai neînsemnat dintre duci, adică să
învingă oștile mare lui Sultan.

Mihai Voievod e în sine un domn mare și
ar putea fi și mai mare decât acum.

Ia, stai, stai!

Există! Există un nobil împărat! Io
Mihai!

Mihai, mereu ești pe drumuri.

Și ziua și noaptea... Ne vedem!

Ne vedem atât de rar, nu mai ai timp
pentru tine, nici pentru mine, Mihai.

Atât de puțin, de ce atât de puțin?

Mihai, de ce atât de puțin?

Și atunci, pe fug, așa ca niște
necunoscuți care nu au ce să -și spun,

aș vrea să te alint, aș vrea să -ți
mângâi părul, buzele.

Dar ești atât de obosit, Mihai.

Mă doare inima când te privesc.

Atât de obosit.

Mă doare sufletul când te privesc.

În primul popat al lui Mihai Viteazu,
care s -a derulat timp de 15 zile, a

cinstea și onoarea să locuiască chiar în
casa judei lui Brașoveac și să țină

dieta, prima dieta a Transilvaniei
ținută de un român. A fost dieta lui

Viteazu. Colmea, la această dieta au
participat și delegația turcească, care

-a respectat pe Mihai Viteazu și i -a
promis că îl vor sprijini în tentativa

de a uni țările române.

În 17 iunie revine la Brașov timp de 5
zile după ce

fusese în Moldova, unde l -a instalat pe
Nicolae ca prinț al Moldovei în locul

al lui Ieremia Movilă. A stat numai 5
zile. A fost destul ca să se implanteze

sentimentul față de Mihai din partea
știenilor. Și cel de -al treilea pupaș,

18 septembrie 1600, el venise care
fugiat.

Deci după ce a fost bătut...

în Transilvania, venise aici ca să -și
reorganizeze armata, să -l ia pe Baba

Novac, cel erou a lui, pe buzeștii care
erau refuziați aici și pe alții, și să

-și refacă tabăra de la Preșmer, unde
stânea oastea lui.

Dar un cronicar german ne spune că o
altă tabără și -a făcut -o la pietii lui

Solomon. Acolo se duc junii din șchii
Brașovului în fiecare an într -o

procesiune extraordinară.

Atunci, din 18 septembrie, am petrecut
un episod nedorit, nici de noi și nici

alții. Mihai, fiindcă n -a fost primit
de judele Brașovian, a închis porții

cetății și a luat junii din șcheii
Brașovului, au tăbărât pe porții

prav le -au făcut.

Și după această întâmplare nefericită,
judele Brașovian a scris pe poarta

șcheiului o inscripție foarte rușinoasă
la adresa junilor care au distrus

cetatea. Andrei Batorii, care îl urmează
la tronul.

Transilvanie este omul turcilor, chiar
dacă este un cardinal, este un

personaj atașat bisericii catolice. Dar
era total pentru o

dependență fata de partea otomană. Cu o
viziune asupra istoriei, pune în

aplicare un plan pe care istoricii l -au
numit Planul Dacic, unirea românilor

într -un stat centralizat.

În octombrie 1599, la Șelimbăr, obține o
strălucită victorie, urmată de o

intrare triunfală într -un oraș care va
face istorie până în zilele noastre,

Alba Iulia.

Cronicile îl descriu pe acel învingător
călarea pe un cal alb în aplauzele

transilvănenilor, muntenilor și
oltenilor, iar nobilimea maghiară,

boierii din țară românească, i -a arătat
pentru moment atașamentul.

Trece la înfăptuirea unei reorganizări a
Transilvaniei în care boierii români au

privilegii. Este momentul în care Mihai
pare să înfăptuiască un moment unic până

atunci în viața românilor. Este denumit
principe al Transilvaniei și domnitor al

țării românești.

Formal, deși nu recunoaște acest lucru,
se afla sub oblăduirea împăratului de la

Viena, având nevoie de sprijinul lui în
continuare. Dar planul lui era clar.

Cealaltă putere, Polonia, se simte
amenințată și trece la instalarea în

a lui Simeon Movila.

Avea de ales un singur gest.

Să treacă la unirea Moldovei cu cele
două țări române.

Trece munții în Moldova.

Toate cetățile mari aderă la actul
unirii.

În 27 mai 1600, printr -un act parafat
cu cele trei peceţi ale celor

trei ţări române, Mihai se auto
-intitulează domn al ţării româneşti, al

Transilvaniei şi Moldovei.

Tatăl nostru care ne -ai stint cerul
sfinţească, semnele tău, vie

facă -ţi voia ta, precum în ceruri aşaşi
pe pământ.

Păinea noastră, cea de toate zile, dă
-ne noastră și ne iartă nouă greșeale

noastre, precum și noi dăm greșeale
greșiților noștri.

Și nu ne duce pe noi în ispită și ne
izbăvește de cel vicrian.

Amin. Amin. În numele Tatălui, al Fiului
și a Sfântului Duh.

De azi înainte vei domni peste sufletele
neamului tău.

Pentru totdeauna.

Aproximativ trei luni, cele trei țări
române sunt sub sceptrul Mihai.

Însă, rivalitățile dintre puteri,
politica

meschină a acestora, au determinat în
cele din urmă ca

unirea să se năruie.

Mihai Viteazu dăruiește doamnei Stanca
în anul 1600

stelul și domenul făgărașului.

După bătălie de la Mirăslău, doamna
Stanca, Nicolae Pătrașcu și domnița

Florica vor fi ținuți în cetate ca
ostatici.

În Transilvania are loc răscoala
nobililor maghiari care, în alianță cu

generalul Bassa, îl înfrâng la Mirăslău
printr -un șiretlic.

Pierde tronul Ardealului, rămâne cu țara
românească amenințată de Polonia.

Nu o mai poate salva. În bătăliile din
Bucop și Argeșe se înfrând. Se petrece

un fapt uimitor.

Frații Buzesti îl acceptă pe Ieremia
Movilă domnitorul impus de către

Rămâne o singură speranță. Un drum la
împăratul Vienei pentru a le câștiga

încrederea și a primi sprijin pentru
începerea luptei de eliberare a celor

țări române.

Te rogi?

Nu cred că e o binecuvântare.

Se teamă?

Baldr, cum să spun eu?

Când ești tânăr, ai vise.

Vise mari.

Tot ce știu e că... e că dacă -l avem pe
Dumnezeu cu noi, O să

fim învingători.

Am întâlnit mulți oameni și niciunul nu
este ca tine.

Și vă doi munte!

Nu râde, Mihai.

Nu râde.

Știu ce înseamnă să ai vise.

Oare merită prețul?

Te frică?

Marder, te frică? Hai!

Țara n -o să uite niciodată lupta asta.
Hai!

Împăcat cu basta, reușește să împrângă
oasa lui Bathory și părea că vin

vremurile de altădată.

În arhiva noastră se găsesc enorm de
multe mărturii. Se găsește aici prima

de teatru românească, moartea lui Mihai
Viteazu.

Avem portetul lui Mihai Viteazu făcut de
arân la Budapesta, o imagine de

invidiat. a lui Mihai Viteazu,
impunător, așa cum de fapt el a fost.

depozit enorm de 15 camere, 3 camere
necercetate.

Tot ce avem noi aici a fost ascuns din
1949 în turnul bisericii. Dacă le

prindeau comuniștii, le ardeau pe toate.

Preotul Prișco în 1949 le -a zidit în
turnul bisericii, fără să spună nimănui,

și abia în 1967 s -au descoperit. Și de
atunci lucrez la cercetarea lor și tot

timpul găsim, așa am găsit și mărturii.
despre Mihai Viteazu. Ne -a fost dat să

găsim un pomelnic al acestei biserici cu
toți scritorii și boierii de care vă

pomeneam. Culmea e că Mihai Viteazu nu
apare.

Iorga, care a cunoscut acest pomelnic în
1940, cu foarte puține luni înainte de

a mori, Iorga spunea că Mihai Viteazu nu
a fost trecut în pomelnic pentru că era

bastard. Deci, Doamne, afirmația lui
Iorga, nefericită. Pentru că noi am

pomelnicul și exact pe pagina care
lipsea lui Iorga... Apărea Mihai

toată familia lui, cu doamna Stanca, cu
Nicolae, cu Florica. Deci tot pomelicul

cu Mihai Viteazul. Deci îl aveam și în
pomelicul bisericii noastre, în mod

fericit, nu ca bastar sau cum burlerele
vorbesc.

Elementele din afara granițelor, care
sunt atât de puțin cunoscute în

de specialitate.

Să vedeți cum s -a petrecut întâlnirea
la Praga cu Rudolf, împăratul al lui

Mihai Viteazul, care se ducea în soții
de câteva sute de mercenari.

MULȚUMIT PENTRU VIZIONARE!

Alba Iulia, armata de asemenea și Basta,
aflând de această nedreptate care i se

făcuse, vezi, doamne, l -a ucis într -un
hal neașteptat. Pentru că toți îl

considerau pe Basta prietenul lui Mihai
Viteazu. De aceea el îl visita mai des

pe Mihai Viteazu, în speranță că va găsi
momentul să -l ucide.

Însă, la scurtă vreme, după această
victorie de la Gunăslău,

În timp ce se îndrepta spre sala
românească, unde movileștii

fusese la alungați, pe câmpia Turgii,
prietenul întregului mele

al lui Mihai, general al lui Basta, pune
la cale

asaliniarea lui în ziua de 13 -23

august...

601 este moartea tragică a celor mai

deosebiti domnitori pe care l -a pus
rețele românii

atunci.

Mihai se grăbea spre casă.

E episodul acela atât de dramatic, dar
atât de inocent la vremea aceea, ca doi

valoni, posibile, să intre în cortul lui
Mihai Viteazu, cu basta în frunte, să

-i se taie capul și servitorul care îi
dădea de mâncare lui Mihai Viteazu să

ucis, fără ca cei din jurul cortului,
erau toți mercenarii lui, care străjuiau

cortul, bineînțeles, să nu știe nimic,
să -i găsească trupul neînsuflețit abia

doua zi.

credea?

Mi -ai credea sincer?

Că dacă își va schimba suveranul
Mahomedan cu unul creștin,

atunci împăratul îi va îndeplini
dorințele.

Dorințele lui și ale țării.

Cum se înșela?

Cum se înșela?

Creștinii nu erau aceia pentru care el
să -și pună viața și țara în primejdie.

Cererile lui au rămas fără răspuns.

Nici împăratul și nici alți prinți
creștini nu l -au ajutat.

Și iată -l înconjurat pe dușmanii.

Omnis contra mihelis.

Omnes contra mihelis.

Speranțele lui au renăscut.

Apoi s -au frânt definitiv.

Pentru totdeauna.

Pe o câmpie, la poalele unei coline.

Udate de un râu cu ape de aur.

Ia!

Ia!

Ia!

În final, dincolo de vise, lupte.

Pasiuni și strategii politice?

Nimeni din viața asta nu i -a fost
aproape pe câmpia Turzii atunci când

pus în practică ordinul lui Rudolf al II
-lea de a -l aresta sau ucide

în caz de nesupunere.

Ordinul a fost îndeplinit, iar Mihai nu
s -a supus.

Unirea Principatelor sub Cuza este o
moștinire, de fapt, venită de la Mihai

Viteazu. Puțin mai târziu, la 1877
-1878, sub conducerea

domnitorului Carul, românii obțin
independența într -un război în care

s -a recunoscut oficial pentru totdeauna
în vință de către armatele române.

Și în fine...

După războiul prim mondial, românii
reușesc să -și desăvârșească această

unitate națională. Țara românească,
Transilvania și Moldova toată sunt

într -un sigur stat sub conducerea
regelui Ferdinand și a reginei Maria.

În anul 1922, la Alba Iunia și nu în
altă parte, are loc

încoronarea celor...

doi monași în semn oficial de suveran ai
României. Nu întâmplător, ceva mai

târziu, moșenitorul tronului României
poartă titlu de Mare Voievod de Alba

Iulia. Iar cea mai importantă distinție
armatei românești este

Ordinul Mihai Viteazu. Această luptă,
până la urmă, s -a terminat așa cum au

dorit românii.

Printre cele mai frumoase cuvinte despre
Mihai Viteazu și opera sa, sunt

cele spuse de Nicolae Iorga.

Citez. De la 1600, nici un român n -a
mai putut gândi

unirea fără uriașa lui personalitate,
fără paloșul sau securea lui

ridicată spre cerul dreptății, fără
chipul lui.

de o curată și desăvârșită poezie
tragică.

Cred că astăzi, dacă Mihai Viteazu a
primit -o, ne -a spune tot ce greșim. Și

-ar așeza pe calea cea bună a demnității
noastre naționale, a sentimentul nostru

de iubire față de popor, față de patrie,
față de limbă, față de cultură, față de

tot ce avem valoros în spațiul ăsta
geografic. Mihai Viteazu a fost cel care

fost coroana acestui ideal al unității
noastre naționale. Dacă n -ar fi fost

ucinte basta în 1601, faptele din
istoria țării noastre ar fi fost cu

totul altele.

Cu capul plecat poate trăi un om o
vreme, nu un neam, o țară tot timpul.

Dar niciunul român nu va mai putea gândi
unirea fără tine.

Oricine poate vedea...

Că nu am cruțat nici cheltuieli, nici o
steneală și am purtat atâta vreme acest

război singur, cu sabia în mână însumi,
fără să am nici fortărețe, nici castele,

nici orașe, nici măcar o casă de piatră
în care să mă retrag. N -am

pregetat să mă alătur creștinătății,
fără să mă cunoască nimeni și nici țilii

cineva.

Astfel mi -am părăsit toate celelalte
prietenii ce le aveam.

În fața lui Dumnezeu și a voastră mă

eliberez de toate închinăciunile și
îndatoririle de până acum.

O viață avem români și o cinste!

Deceptați -vă!

Ați dormit destul!

Gânduri bune vouă, bărbaților, femeilor,
inima mea vă salută,

ninge deasupra secundelor, orelor,

cu zăpadă argintie și mută.

Doar inima nu mai ia bate în casele
voastre.

În noaptea asta e o singură stea?

și o nenumărare de ceruri albate.

Iai!

Mă voi întoarce mereu în locul acesta.

Auzit azi un Mihai, mă, Ce sare pe șapte
cai, mă, Le, le, le,

le, le, le, le.

Auzit azi un Olten, Ce nu -i frică de
dușman, mă, Le, le, le,

le, le, le, le.