Afrikaans
Akan
Albanian
Amharic
Arabic
Armenian
Azerbaijani
Basque
Belarusian
Bemba
Bengali
Bihari
Bosnian
Breton
Bulgarian
Cambodian
Catalan
Cebuano
Cherokee
Chichewa
Chinese (Simplified)
Chinese (Traditional)
Corsican
Croatian
Czech
Danish
Dutch
English
Esperanto
Estonian
Ewe
Faroese
Filipino
Finnish
French
Frisian
Ga
Galician
Georgian
German
Guarani
Gujarati
Haitian Creole
Hausa
Hawaiian
Hebrew
Hindi
Hmong
Hungarian
Icelandic
Igbo
Indonesian
Interlingua
Irish
Italian
Japanese
Javanese
Kannada
Kazakh
Kinyarwanda
Kirundi
Kongo
Korean
Krio (Sierra Leone)
Kurdish
Kurdish (Soranî)
Kyrgyz
Laothian
Latin
Latvian
Lingala
Lithuanian
Lozi
Luganda
Luo
Luxembourgish
Macedonian
Malagasy
Malay
Malayalam
Maltese
Maori
Marathi
Mauritian Creole
Moldavian
Mongolian
Myanmar (Burmese)
Montenegrin
Nepali
Nigerian Pidgin
Northern Sotho
Norwegian
Norwegian (Nynorsk)
Occitan
Oriya
Oromo
Pashto
Persian
Polish
Portuguese (Brazil)
Portuguese (Portugal)
Punjabi
Quechua
Romanian
Romansh
Runyakitara
Russian
Samoan
Scots Gaelic
Serbian
Serbo-Croatian
Sesotho
Setswana
Seychellois Creole
Shona
Sindhi
Sinhalese
Slovak
Slovenian
Somali
Spanish
Spanish (Latin American)
Sundanese
Swahili
Swedish
Tajik
Tamil
Tatar
Telugu
Thai
Tigrinya
Tonga
Tshiluba
Tumbuka
Turkish
Turkmen
Twi
Uighur
Ukrainian
Urdu
Uzbek
Vietnamese
Welsh
Wolof
Xhosa
Yiddish
Yoruba
Zulu
Meriți să fii liberă.
Cum rămâne cu copiii ? Ei ce vor face ?
Te rog... Te rog...
Un păianjen pe tavan...
E ciudat, nu ? Cum lăsăm tavanele așa, goale...
Le vedem înainte de culcare și când ne trezim, în fiecare zi.
Te deranjează ceva ?
Mă deranjează mereu ceva.
Nu trebuie să-ți faci griji.
Ce faci ?
Rahatul ăsta mic nu are ce să caute în casa noastră.
Încă două puncte, și se fac nouă.
Nu, ăsta e un alt punct. Haide, Max ! Încearcă din nou. Da ! O să reușim.
Au ajuns Marissa și băieții. Haideți !
A fost bine, Max. Mai încearcă o dată.
Poftim ! Să aveți o zi bună !
Pa !
O ia tati. Se duce și înscrie.
Bine. O să fie o zi grozavă.
- Bună... - Bună !
- Bună, Marissa ! - Sunteți gata, băieți ? Grozav !
Foarte gata. Nu uitați ghiozdanele. Pa ! Să aveți o zi frumoasă !
Trebuie să plec la muncă. Am întârziat.
Nu trebuie să întârzii.
Nu.
Ai găsit-o repede ?
Nu am mult timp. Ar trebui să fiu la serviciu.
Nu va dura mult. Pe aici...
Ai reușit să dormi ?
Nu simt că am dormit. Dar probabil că am dormit.
Ai zis că a sunat. Ce ți-a spus ?
- Trebuie să se întâmple în seara asta. - Nu pot. E...
- Așa ceva nu se poate întâmpla. - Îmi pare rău.
Dar nu avem de ales.
Poți să-i trimiți pe copii undeva în seara asta ? Să doarmă la cineva ?
Copiii mei vor crește știind că cineva le-a ucis tatăl.
Nu le pot face asta. Trebuie să existe o altă modalitate.
Ori el, ori tu, Angela.
Așa stau lucrurile acum.
Deci îi trimit să doarmă la un prieten. Și apoi ?
Îi dai una din astea.
Sunt doar somnifere, Angela. Poți să faci asta ?
- Haide... Asta e partea cea mai grea. - Nu, nu este.
Nu uita motivul pentru care purtăm această discuție.
- Încerc, crede-mă. - Bine.
Când începe să-și facă efectul și el începe să se simtă obosit,
du-l sus, în pat.
Dar, înainte să faci asta, asigură-te că ai lăsat ușa din spate deschisă.
Când doarme, stinge lumina din hol, ca să știu.
Apoi, fugi la un vecin.
Bate la ușă și spune-le că e un intrus în casă
și că trebuie să suni la poliție.
Și asta e tot.
Cum o s-o faci ?
Nu vrei să știi asta.
Nu va durea.
Bine ? Va părea o spargere.
Iar copiii tăi vor fi în siguranță.
Tu ce câștigi la afacerea asta ?
Fac un lucru bun măcar o dată.
Nu vreau să fii rănită, Angela.
Nu poți să te aștepți să fac ceva.
Știu.
Și acum ce fac ?
- Te întorci la serviciu. - Da.
Îmi continui ziua. De parcă nimic nu s-ar fi schimbat.
De parcă nimic nu s-ar fi schimbat.
Ori el, ori tu, Angela. Așa stau lucrurile acum.
Cu cine ai vrea să crești copiii ?
Copiii vor fi în siguranță.
Angela ! Angela !
Doamne, ia uite !
Rahat !
- Ne vedem într-un minut. - Bine, draga mea.
Ce faci ?
M-am gândit că nimeni nu are nevoie să se uite la asta cât sunt la serviciu.
Nu cred că Karen te va certa pentru că te rănești, draga mea.
Nu, doar că nu am prea dormit azi-noapte. Sunt un pic împrăștiată.
- Ar trebui să te duci acasă. - Sunt bine.
- Îți mai aduc niște apă. - Nu, sunt bine.
- Serios, sunt bine. - Bine.
Nu-l lăsa să te convingă.
Pare a fi un plan bun. Am zis că pare un plan bun.
Mersi. Pa !
- Te-ai întors târziu. - Știu. Îmi pare rău.
De fiecare dată când încercam să plec, venea cineva cu o întrebare.
Înainte să-mi dau seama...
E în regulă. Îți aduc ceva de băut.
Partea mea preferată a zilei.
- Poftim.. - Mersi.
Mă gândeam la păianjenul de pe tavan.
- De ce ? - Nu știu.
Poate, pentru că a fost primul lucru pe care l-am văzut când m-am trezit.
Sau pentru că am luat o parte din zugrăveală
când am încercat să-l omor.
Mă gândeam cum este
să-ți vezi de treaba ta, și poc.
Vine un olandez cu o rachetă de tenis de dimensiunea unui zgârie-nori
și te face bucăți.
E doar un păianjen.
Da, cred că da. Doar un păianjen.
O să iau un pahar cu apă.
- Pari obosit. - Da.
- De ce nu mergi în pat ? - Da. Hai să...
- Stai liniștit. Sting eu lumina. - Bine.
Hai la culcare !
Noapte bună, draga mea !
Noapte bună !
Olivier ?
Ești treaz ?
Olivier !
A adormit ?
- Totul va fi bine. - Chiar crezi asta ?
Du-te !
Alo ! Mă puteți lăsa să intru, vă rog ?
Vă rog, lăsați-mă să intru. Trebuie să dau un telefon. Alo !
Bună ! Sunt Angela. Locuiesc vizavi.
Nu mă știți, dar trebuie să sun la poliție.
E cineva la mine în casă.
- Intră, intră... - Îmi pare rău.
- Trebuie doar să dau un telefon. - Telefonul e acolo...
Acolo e telefonul...
E groaznic. Ce s-a întâmplat ?
Urgențe. De ce serviciu aveți nevoie ? Pompierii, poliția sau ambulanța ?
- Poliția. - Cum vă cheamă, vă rog ?
Angela Meyer.
Angela, ce urgență aveți ?
E un bărbat la mine în casă. Am coborât la parter.
Nu știu cum a intrat, dar soțul meu e...
Soțul meu e încă acolo. Doarme. E încă în casă...
Trebuie să-mi spuneți de unde sunați.
De la niște vecini. Locuiesc pe Beverly Drive, nr. 7.
- Trimitem o mașină la această adresă. - Noi suntem la nr. 30...
- Am nevoie să rămâneți pe fir. - Spuneți-le să se grăbească, vă rog.
O să le spun, dar am nevoie să rămâneți pe fir cu mine.
- Sunt pe drum. - Slavă Domnului !
- Îmi pare rău pentru asta. - Nu trebuie să-ți ceri scuze.
- Nici nu ne cunoaștem. - Stai liniștită, draga mea.
- Adică v-am văzut, dar... - Ia loc.
O să vină în curând.
- Gata ! Gata ! - Mulțumesc.
Îmi pare rău. Nu știu nici cum vă cheamă.
Frances. Mă cheamă Frances.
Locuiesc vizavi, și nu știu cum vă cheamă.
E în regulă.
Uită-te la tine, tremuri toată.
- Nu ar fi trebuit să plec din casă. - Nu e adevărat. Nu aveai de ales.
Am avut de ales. L-am lăsat acolo, să moară.
Nu știi asta. Nu știi ce căuta persoana asta la tine în casă.
Ai făcut ce trebuia.
Vrei ceva de băut ? Un brandy, poate. Să te mai calmeze.
- Nu, sunt bine. Mulțumesc. - Eu o să beau unul.
Unde sunt ? Ar fi trebuit să ajungă până acum.
Vor veni. Stai liniștită.
Îi aud.
Au ajuns. Sunt aici.
- Trebuie să plec. - Nu.
Așteaptă aici până spun polițiștii că totul e în regulă.
Nu ar trebui să te întorci acum.
Doamnă, mai încet ! Stați puțin.
- Nu, e casa mea ! - Poftim ?
E casa mea. Soțul meu e înăuntru. E casa mea.
Ești bine.
Am numărul dv. Noapte bună !
Hristoase ! Ce noapte !
Mi-ar prinde bine un pahar.
Tu vrei ceva ?
Crezi că sunt un nebun.
Ce vrei să spui ?
Eu dormeam.
Tun. Iar ție îți era frică pentru viața ta.
Totul s-a întâmplat foarte repede. Nu e vina ta. Doar...
Cum de nu te-am auzit ?
Nu știu. Am crezut că am țipat de s-a dărâmat casa, dar poate...
Nu știu. Poate că nu a fost așa de tare cum am crezut.
Hristoase, mi-era foarte frică !
Am coborât să iau niște apă și era cineva în casă,
stătea acolo...
Chiar acolo.
Unde ?
Aici ?
Nu se vedea prea bine ?
Ușa asta era deschisă.
Dar nu e nimic spart.
Probabil că am lăsat-o descuiată.
Un bărbat intră prin efracție în casa noastră.
Soția mea iese țipând din casă. Iar eu stăteam lungit.
De parcă eram mort. Nu înțeleg.
Ce căuta ?
- Să fure ceva, probabil. - Totuși, nu lipsește nimic.
Probabil că l-am speriat eu, așa cum m-a speriat și el pe mine.
Poate că te-a auzit mișcându-te sus, când te-ai trezit.
Din toate nopțile când putea să dea o spargere,
a ales chiar noaptea când băieții sunt plecați.
Da.
Ce noroc !
Vreau să-ți arăt ceva.
Vino !
Ce facem aici, jos ?
- De unde naiba a apărut aia ? - E de la bunicul meu ?
- Mai funcționează ? - Da.
Și trebuie să știi cum anume.
Poftim !
Ia-o ! Ține-o !
Bravo !
E o pușcă simplă. Tot ce trebuie să faci
e să tragi asta în spate...
Și apoi pui degetul pe trăgaci.
Haide ! Pune degetul pe trăgaci !
Așa !
Nu e încărcată. Trebuie să ții muniția separat.
Ca s-o încarci, deschizi ușița asta. Poți să tragi asta înapoi.
Pui glonțul și o împingi înapoi.
Trebuie să știi să te aperi.
- Nu se va mai întâmpla din nou, nu ? - Nu ai de unde să știi.
Uită-te la mine ! Trebuie să fii pregătită.
Nu știi niciodată ce te așteaptă după colț.
Ar trebui să încercăm să ne odihnim.
Ați sunat la Ed. Lăsați un mesaj.
Eu sunt. Nu știu ce trebuie să fac. Poți să-mi scrii un mesaj, te rog ?
Ați sunat la Ed. Lăsați un mesaj.
Tot eu sunt. Trebuie să-mi spui ce s-a întâmplat azi-noapte.
Vorbeai cu mine ?
Nu. Era Mia. Au nevoie de mine pentru o tură.
Sâmbăta ? Fără să te anunțe dinainte...
Judy e bolnavă, așa că...
Le-ai spus ce s-a întâmplat aseară ?
E în regulă. Au nevoie de mine. Dacă nu te superi...
Copiii vor ajunge la zece,
spune-le că îmi pare rău, dar a trebuit să merg la muncă. Ne vedem mai târziu.
Puteam să jur că te-am auzit vorbind aseară.
Poftim ?
Da.
După ce m-am culcat.
Adormiseși buștean. Vise agitate, după tot ce s-a întâmplat.
Da.
Ne vedem mai târziu.
Să ai o zi bună !
Unde naiba ai fost ? Am încercat să te sun.
- Ce s-a întâmplat ? - Nu la telefon.
La tine, atunci.
Dacă a angajat pe altcineva să te urmărească ?
- Atunci, ce propui ? - Ascultă-mă !
Și fă exact ce-ți spun, bine ?
Bine.
Angela !
- Iisuse ! De unde ai apărut ? - Am ajuns mai devreme.
Dar nu putem să stăm mult. Știe ?
- Nu. - Ești sigură ?
Ar fi spus. Eram singuri în casă, fără copii.
De ce n-a spus nimic, dacă știe ?
Nu pretind că înțeleg ce se întâmplă în capul soțului tău.
Spune-mi ce s-a întâmplat.
Probabil că pastilele n-au fost destul de puternice. S-a trezit.
Hristoase !
Am urcat la etaj și m-am dus spre dormitor.
- Te-a văzut ? - Nu.
Deci te-ai întors și ai fugit ?
Da.
- Poate că e un semn. - Un semn ?
- A fost ghinion. Nimic altceva. - Ghinion ? Ai dat-o în bară.
- O să încercăm din nou. - Nu.
Nu avem de ales, Angela.
În caz că nu ți-ai dat seama, soțul tău încă te vrea moartă.
Dacă află că sunt implicat și eu, voi fi în pericol.
Dacă vrei să-ți păstrezi copiii și viața...
Am zis "nu". Dacă vrei să mă ajuți, lasă-mă în pace.
Angela...
Angela, haide, nu face asta !
Mai avem doar o șansă, Angela. Te rog !
Hei !
Bună ! Cum a fost vizita ?
- A fost frumos. Am mâncat înghețată. - Drăguț...
Da, a fost bine.
- Unde e tatăl vostru ? - Nu știu.
Olivier !
Olivier !
Ce se întâmplă ?
Îmi pare rău.
A apărut o problemă cu clădirea din Paris. Trebuie să plec.
Chiar acum ?
Da. E doar pentru o noapte. Mă întorc mâine.
Vrei să sun pe cineva, să stea cu tine ? Spargerea...
E în regulă. O să fiu bine.
Ești sigură ?
- Abia ne mai vedem. - Datoria te cheamă.
Te iubesc.
Le-a povestit despre Napoli, despre excursiile pe muntele Vezuviu...
Le-a arătat imagini colorate cu livezi...
Noapte bună !
- Ar trebui să arunc telefonul ăsta. - Știe.
Ce-ai spus ?
Știe ce-am făcut. Vine după mine.
Vine după tine. O să încheie povestea asta.
Nu fi ridicol, copiii dorm la etaj.
Crezi că-i pasă ? Trebuie să pleci de acolo. Imediat.
Fă orice e nevoie. Te rog ! Fugi, Angela ! Fugi !
Sam, trezește-te, dragul meu ! Trebuie să ne trezim.
- Îmbracă-te cu hainele astea. - Ce se întâmplă ?
Îmbracă-te imediat. O să-l trezesc și pe fratele tău.
Mamă, ce se întâmplă ?
- Max, haide ! Trebuie să te trezești ! - Ce se întâmplă ?
Trebuie să plecăm. Pune astea pe tine, îmbracă-te !
- Ce faci ? Unde e tata ? - Mamă, ce se întâmplă ?
Mamă, ce se întâmplă ?
- Unde e tati ? - De ce faci asta ?
- Rămâneți în camera asta. - Mamă !
Rămâneți în camera asta și țineți ușa închisă. Bine ?
Angela, deschide ușa !
- Mamă, ce se întâmplă ? - Băieți, urcați la etaj repede !
- Ce faci ? - Urcați repede la etaj !
- Tată... - Îndepărtează-te de casă !
- Mamă, mă sperii ! - Duceți-vă la etaj imediat !
Ce se întâmplă ?
Ce faci ?
- Tată ! - Stați acolo ! Băieți, stați acolo !
- Nu... Ce faci ? - Tati...
- De ce a venit poliția ? - Dnă Meyer, lăsați arma jos !
Mamă...
Dnă Meyer, vă rog să lăsați arma jos ! Acum !
- Tati... - Mamă...
Angela Meyer, sunteți arestată pentru posesie de arme de foc
cu intenția de a pune în pericol vieți.
Nu trebuie să spuneți nimic.
- Mamă ! - E în regulă.
- Mamă ! - Te rog !
Vă rog !
Trebuie să te calmezi. O să vină cineva să stați de vorbă.
Vreau să știu ce se întâmplă. De ce nu vorbește nimeni cu mine ?
V-am explicat deja. Trebuie să vă examineze medicul
înainte să vorbiți cu altcineva.
Credeam că o să mă omoare. Mă apăram.
- Asta e tot ce s-a întâmplat. - Acum nu e momentul.
Nu am amenințat pe nimeni. Mi-era teamă pentru viața mea. Trebuie să înțelegeți.
Eram...
O să vorbim despre toate astea. După ce vă consultă medicul.
- Trebuie să-mi văd copiii. - Asta nu se poate. Îmi pare rău.
Încercați să vă odihniți.
Sam...
A fost doar un vis.
- Un vis urât, bine ? - Unde e mami ?
E bine. Trebuie doar să se odihnească.
O să fie bine ?
O să fie bine.
Nu am nevoie de așa ceva. Să vă uitați la mine, să mă analizați.
Am nevoie să-l închideți pe soțul meu, ca să nu mai rănească pe nimeni.
Povestește-mi despre asta.
A omorât pe cineva, o femeie. Acum cinci ani. Yuki Okubo.
A omorât-o pe ea și acum vrea să mă omoare pe mine. Pentru că deranjez.
Ca ea. Și știu, adică am aflat, pentru că mi-a spus Ed.
Ed Harrison ? Ucigașul plătit ?
Dacă ați vorbi cu el, v-ar spune.
Nu am vorbit cu Ed, Angela, dar am citit declarația ta
și poliția a mers la casa unde spui că te-ai văzut cu acest Ed.
E goală.
- Eu... - E goală de luni de zile.
Verificați telefonul.
Telefonul pe care mă suna Ed. L-am lăsat acasă. Trebuie să fie tot acolo.
Poliția nu a găsit niciun telefon la locul faptei.
Înseamnă că l-a aruncat.
Dar trebuie să căutați, pentru că erau apeluri între mine și Ed.
Înregistrările camerei video. Ați verificat datele ?
- Ce sunt astea ? - Sunt din datele pe care ni le-ai spus.
Am verificat totul cu atenție.
- Nu era nimeni, Angela. - Probabil că a făcut Olivier ceva.
Poliția a vorbit cu soțul tău
despre ce ai declarat când te-au dus la secție.
L-a făcut să se gândească la asta.
- Nu am mai văzut-o niciodată. - E din casa voastră.
E scrisă de cineva pe nume Ed Harrison.
În carte, un soț angajează un asasin plătit, ca s-o omoare pe soția lui.
Asasinul se îndrăgostește de soție și decide să se întoarcă împotriva soțului.
Și aflăm că soțul a mai făcut asta o dată.
- A ucis-o pe fosta amantă. - Mă cheamă Ed Harrison...
Ți se pare cunoscut ?
Nu e rodul imaginației mele. Nu inventez asta.
- Nu era niciun telefon. - "De ce n-ai făcut nimic ?"
- Nicio înregistrare. - "Așa stau lucrurile acum."
- Nu există niciun Ed, Angela. - "Ori el, ori tu."
Având în vedere trecutul tău și evenimentele de la Edgewater...
Credem că suferi de o cădere nervoasă.
Pentru siguranța ta,
o să recomandăm să fii internată într-un spital,
pe baza art. 2 din legea referitoare la bolile mintale.
Traducerea: FAST TITLES MEDIA
Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.