Afrikaans
Akan
Albanian
Amharic
Arabic
Armenian
Azerbaijani
Basque
Belarusian
Bemba
Bengali
Bihari
Bosnian
Breton
Bulgarian
Cambodian
Catalan
Cebuano
Cherokee
Chichewa
Chinese (Simplified)
Chinese (Traditional)
Corsican
Croatian
Czech
Danish
Dutch
Esperanto
Estonian
Ewe
Faroese
Filipino
Finnish
French
Frisian
Ga
Galician
Georgian
German
Greek
Guarani
Gujarati
Haitian Creole
Hausa
Hawaiian
Hebrew
Hindi
Hmong
Hungarian
Icelandic
Igbo
Interlingua
Irish
Italian
Japanese
Javanese
Kannada
Kazakh
Kinyarwanda
Kirundi
Kongo
Korean
Krio (Sierra Leone)
Kurdish
Kurdish (Soranî)
Kyrgyz
Laothian
Latin
Latvian
Lingala
Lithuanian
Lozi
Luganda
Luo
Luxembourgish
Macedonian
Malagasy
Malay
Malayalam
Maltese
Maori
Marathi
Mauritian Creole
Moldavian
Mongolian
Myanmar (Burmese)
Montenegrin
Nepali
Nigerian Pidgin
Northern Sotho
Norwegian
Norwegian (Nynorsk)
Occitan
Oriya
Oromo
Pashto
Persian
Polish
Portuguese (Brazil)
Portuguese (Portugal)
Punjabi
Quechua
Romanian
Romansh
Runyakitara
Russian
Samoan
Scots Gaelic
Serbian
Serbo-Croatian
Sesotho
Setswana
Seychellois Creole
Shona
Sindhi
Sinhalese
Slovak
Slovenian
Somali
Spanish
Spanish (Latin American)
Sundanese
Swahili
Swedish
Tajik
Tamil
Tatar
Telugu
Thai
Tigrinya
Tonga
Tshiluba
Tumbuka
Turkish
Turkmen
Twi
Uighur
Ukrainian
Urdu
Uzbek
Vietnamese
Welsh
Wolof
Xhosa
Yiddish
Yoruba
Zulu
Scuzați-mă.
Hai, termină cu teatrul.
Ce teatru?
Aflăm imediat ce verificăm.
Nu ne supărăm nici dacă minți,
și nu-ți va înrăutăți situația.
Nici n-o va îmbunătăți.
Nu... N-nu... D-le detectiv, greșiți.
Oamenii mă suspectează des, dar chiar mă cheamă Suzuki.
Suzuki Tagosaku, autentic certificat.
În fine.
Deci, Suzuki-san, de ce erai beat azi?
Am băut acasă 3 doze de chu-hai.
Sunt mare fan Dragons.
Era un meci crucial la Dome.
Dar au pierdut grav, 5 la 1.
Adică, și dacă pierderea era inevitabilă,
să ai 6 lovituri și să marchezi doar 1 punct...
Suzuki-san.
Scuze... Îmi pare rău. Da, scuze.
Deci, din cauza asta, eram foarte frustrat.
Am simțit că chu-haiurile de la magazin nu mai ajung.
Eram așa furios, că voiam o băutură fină.
Așa că am mers la magazinul de băuturi.
Atunci mi-am dat seama că n-am bani la mine.
Nu aveam bani în portofel.
Nici o bancnotă de 1.000 yeni, nici o monedă de 100.
Și n-am mai rezistat, așa că, din greșeală...
Ce faci?!
Ce naiba faci?!
D-le agent.
Ai lovit din greșeală automatului cu piciorul,
și l-ai lovit pe patron când a venit să te oprească.
Corect?
Îmi pare rău pentru asta.
Dar oricine își mai iese din fire uneori, nu?
Poate, dar majoritatea nu lovesc pe cineva.
D-d-d-da...
Înțeleg. Aveți dreptate.
Patronul a spus că dacă plătești reparațiile
și cheltuielile medicale, nu va face scandal.
Cam cât credeți că ar costa?
Cine știe.
Dacă dai 100.000 de yeni, ar trebui să acopere.
100.000, nu...
100.000 de yeni e absolut imposibil.
Cât poți plăti?
Cât aș putea...
D-le detectiv, îmi puteți împrumuta?
Nu cere așa relaxat. Și eu am un salariu mizer.
N-am mai avut salariu de ani întregi.
Parcă aș fi mort.
Atunci, ce ziceți de asta?
Vă voi fi de folos, d-le detectiv.
În schimb, ați putea cumva să convingeți victima?
Îmi vei fi de folos?
Ce, o să dirijezi traficul pentru mine?
De multă vreme...
am avut mereu încredere în al șaselea simț.
Al șaselea simț?
Adică...
aș putea prezice un incident înainte să se întâmple,
și apoi să vă spun despre el.
Ai vreun pont?
Ai auzit de un plan de furt undeva,
sau de o tranzacție cu droguri?
Nu, nu, nu.
Nu m-aș putea amesteca în ceva atât de înfricoșător.
Dar... Apropo, cât e ceasul acum?
E 9:55.
Înțeleg.
Simt că...
sunt pe cale să am o inspirație.
Ce ar putea fi?
Simt că urmează să se întâmple un incident.
Mă întreb unde e...
Poate pe undeva prin Akihabara.
Nu cred că va fi ceva prea îngrozitor, totuși...
Hei. Despre ce vorbești?
Exact la 10:00, în Akihabara.
Sunt sigur că se va întâmpla ceva.
Lasă-mă. Nu e nici măcar o glumă bună.
Ce frică, ce frică.
Care e numele tău real?
V-am tot spus, e Tagosaku.
Tagosaku cel Complet Inutil.
Ce încerci
să faci aici?
D-le detectiv.
Mi-ați devenit simpatic.
Nu vreau să vorbesc cu nimeni în afară de dvs.
După al șaselea simț,
vor mai fi 3.
Următoarea va exploda peste o oră.
Până acum nu s-au raportat decese,
dar încă evaluăm pagubele.
După situație, e puțin probabil să fie accident.
Din obiectele rămase, credem că a fost o bombă cu ceas.
Singurul indiciu e tipul care a prezis explozia...
Bețivul acela, Suzuki?
Todoroki, ce avea asupra lui?
Doar un portofel gol.
Nu are nici telefon mobil.
Nu-i poți afla nici adresa?
Tot insistă că „a uitat”.
Crezi că scuzele astea jalnice țin?
Țin sau nu,
nu cedează, deci n-am ce face.
Să-i faci să cedeze e treaba unui detectiv!
D-le șef.
Investigatorii de la Manseibashi sunt pe drum.
Nu doar Mansei, și Centrala, nu?
Deci nu știm absolut nimic.
Îmi spui să plec capul și să le spun asta lor?
Voi face tot posibilul să nu vă fac de râs, d-le șef.
Suzuki-san.
S-a întâmplat. Explozia.
Se pare că o fată prinsă în suflu
nu va supraviețui.
Ce groaznic pentru ea.
Sigur nu-ți pot împrumuta 100.000 de yeni.
Ce? De ce?
Pentru că monștrii nu-și plătesc datoriile.
Monștri?
Sigur, sunt cam dolofan, dar tot sunt om.
Nu e om cine rănește alți oameni și se poartă ca și cum nimic.
Eu?
Haideți, nu mai spuneți asta.
Nu eu am provocat explozia.
Al șaselea simț doar a făcut bip-bip-bip și a detectat-o.
Deocamdată...
spune-mi doar unde va fi următoarea explozie.
Dar cui îi pasă dacă explodează?
Ce-ai spus?
Cineva va muri și cineva va fi trist, sigur.
Dar nu acea persoană îmi va da 100.000 de yeni.
Și dacă aș muri eu, nici ei nu le-ar păsa.
De fapt, am mințit.
Despre fata care moare, zic.
Toate victimele au suferit doar răni minore.
Așa e?
Încă nu ești ucigaș.
Mai e timp să oprești asta.
Nu știi următoarea locație?
Ei bine, e al șaselea simț, până la urmă.
Dar, poate...
Dacă aș primi diverse feluri de stimuli,
inspirația m-ar putea lovi din nou.
Cum ar fi să mă uit la TV.
Unde e smartphone-ul tău?
Se pare că l-am pierdut pe undeva.
Pentru că eram beat.
Televizorul nu se poate?
Știrile despre baseball. Singura mea bucurie în viață.
Nu.
Cred chiar că niște stimuli ar ajuta mai mult.
E trecut de 11:00.
Se pare că predicția ta a fost greșită.
Todoroki-san!
Aici Salvare 06. Confirm 2 răniți.
Vezi? Ți-am spus.
3, 2...
Sunt în fața sediului Poliției Metropolitane.
În legătură cu exploziile
produse succesiv în 2 locuri din Tokyo,
Akihabara și lângă Tokyo Dome City,
poliția a înființat o celulă de criză în...
Victimele sunt un cuplu căsătorit care făcea jogging.
Soția a prins plin suflul și e inconștientă, critic.
Vreun progres la Akihabara?
Și traseul lui Suzuki până la magazin?
Ești foarte dornic.
Acum că există o rană gravă, te-ai aprins?
Wagatsuma.
Da?
Unde e raportul scris?
Bună seara, domnule.
Bună seara, domnule.
Dvs. sunteți șeful Tsuruku?
Sunt Kiyomiya, Divizia 1, Unitatea Crime Violente.
Sunt Ruike.
Cum merge interogatoriul suspectului?
El se ocupă.
- Tu ești Todoroki-kun? - Da.
Te întreb direct: Suzuki e vinovat?
E imposibil să nu aibă legătură cu bombele.
Pe ce te bazezi?
De ambele dăți, chiar înainte de explozie,
a sugerat locația.
Prima dată a spus clar „Akihabara”,
iar pentru Tokyo Dome City,
a pomenit baseballul chiar înainte.
Acționează singur?
Probabil.
Nu mi-l pot imagina consultându-se cu altcineva
ca să pună la cale un plan.
Motivul?
Mulțumesc pentru efort.
Lăsați restul în seama noastră și cercetați zona.
Suzuki spune că nu va vorbi cu nimeni în afară de mine.
Da. Bună treabă.
Todoroki. Tu verifici camerele de supraveghere.
Hei, Todoroki-san.
Asta înseamnă că ți-l poți imagina pe Suzuki plănuind asta
și construind bombele singur?
Nu, nici asta.
Ce vrei să spui?
E ușor să-l bagi într-o poveste cunoscută.
Un falit desfrânat de vârstă mijlocie, cu conștiința moartă.
Dar simt că e mai mult de atât.
Nu pot exprima clar, dar...
Inocență?
Nu, e doar un gând.
Vă rog să verificați singuri.
Trebuie să fii destul de iritat.
Nici noi nu vrem să te ignorăm.
Doar urmăm rolurile atribuite de organizație.
Kiyomiya al nostru ține mult la astfel de formalități.
Nu mă deranjează. Mă scuzați.
Todoroki-san.
Asigură-te că poți fi contactat până se încheie cazul.
Nu știm când Suzuki ți-ar putea cere iar prezența.
Sună o dată la numărul ăsta.
Contactează-mă dacă se întâmplă ceva.
Fiind urgență, am primit voie să aducem telefoanele.
Pot lua asta ca pe un ordin, nu?
Todoroki-san, e o promisiune între bărbați.
Mă bazez pe tine.
Hei, d-le detectiv.
Ce?
- Ați fost la facultate? - Da.
Științe umaniste, poate?
Cam așa ceva.
Știți, despre examenele de admitere...
De ce le programează mereu iarna?
Într-un sezon în care poate ninge abundent.
Dacă mergi cu mașina, e normal să rămâi blocat.
Te-ai născut în Tohoku?
De ce spui asta?
Pentru că zăpada îți aduce amintiri rele, nu?
Măcar atât îmi poți spune.
Atunci spune-mi întâi numele tău, d-le detectiv.
De ce?
Pentru că acum vă spun o poveste personală.
Trebuie să deveniți o cunoștință personală.
Sunt Ise.
Eu sunt Suzuki Tagosaku.
Vă rog să fim prietenoși.
Deci, despre necazurile mele cu zăpada...
Era o fată pe care o plăceam. O colegă de gimnaziu.
Sigur, cineva ca mine n-avea nicio șansă.
Dar visatul e gratis, nu?
O urmăream până acasă
și doar o priveam cum mergea în fața mea.
Ești un hărțuitor în toată regula.
Mi-e rușine să recunosc.
O chema Minori-chan.
Dar a fost ucisă.
- Ce? - A fost ucisă.
Într-o zi cu ninsoare puternică.
Vinovatul era profesor la școala noastră.
A răpit-o pe Minori-chan în drum spre casă...
a abuzat-o cât a vrut...
și i-a împins fața în zăpadă
ca s-o sufoce.
Am fost suspectat.
Se pare că mulți oameni mă văzuseră
urmărind-o pe Minori-chan în fiecare zi.
Culegi ce semeni.
Nu pot contrazice asta.
Dar acuzațiile false sunt grele.
Să fii învinuit pentru ceva ce nu ții minte...
M-am gândit:
„Mai bine o făceam eu.”
Ce-ai spus?
Mai bine o făceam eu.
Și dvs. ați avut astfel de gânduri, nu, Ise-san?
Ce?
Le veți spune celorlalți detectivi despre Minori-chan?
Chiar dacă
v-am spus doar dvs., Ise-san.
Sunt Kiyomiya de la Divizia 1 Investigații.
Îmi pare foarte rău că vă deranjez când sunteți obosit,
dar, date fiind împrejurările,
vă rog să-mi permiteți să continui interogatoriul așa.
Ce s-a întâmplat cu detectivul de dinainte?
Todoroki-kun s-a întors la îndatoririle lui.
Da, da. Era Todoroki-san.
Ascultarea oamenilor e specialitatea mea,
și am primit autoritatea să vă satisfac cererile.
Vom înregistra de aici înainte.
Dar mi-a devenit foarte simpatic.
Îl puteți aduce înapoi? Pe Todoroki-san, adică.
Îmi pare rău, dar renunțați la asta.
Vă rugăm să înțelegeți că sunteți un informator extrem de important.
Prima explozie a fost la 10:00.
Următoarea, la 11:00.
Dacă următoarea e la miezul nopții, rămânem fără timp.
Suzuki-san, cred că sunteți singurul care poate face asta.
Singurul care poate opri aceste crime atroce.
Doar eu?
Să găsești o bombă undeva în orașul acesta
fără niciun indiciu e imposibil.
Îmi pare foarte rău,
dar al șaselea simț nu cooperează deloc.
Dacă al șaselea simț nu merge,
poate putem face ceva ca să-l pornim iar.
Ce-ar fi să schimbăm locul?
Asta nu merge.
Aici e bine. Trebuie să fie aici.
Am eu o presimțire.
L-ați înlocuit pe Todoroki-san, și tot cooperez, nu?
Cred că ar trebui permis un mic capriciu.
Asta e adevărat.
D-le detectiv.
Ce formă credeți că are inima omului?
Cine știe, n-am nici cea mai mică idee.
Știți jocul „Nouă Cozi”?
Nu, n-am auzit de el.
Vă voi pune acum 9 întrebări.
Trebuie doar să-mi răspundeți.
Iar la final,
voi ghici forma inimii dvs., d-le detectiv.
Inima mea?
Așa e. Forma inimii dvs.
Sună interesant.
Serios?
Jocul ăsta ar putea fi exact ce pornește al șaselea simț.
Exact. Exact așa e!
Să începem.
Bine, prima întrebare.
Sunteți în școala primară, d-le detectiv.
Și urcați pe un drum luminos, în pantă lină.
Apropo, d-le detectiv,
v-a mușcat vreodată un câine în copilărie?
Asta e prima întrebare?
Ce?
Da, e bună.
În cazul ăsta, da.
Era un câine maidanez dintr-un teren viran apropiat.
Și pe mine.
Când eram copil, câinii maidanezi erau...
Care e a doua întrebare?
Scuze. M-am abătut.
Iată a doua întrebare.
Înainte să-ți dai seama, ești cam de vârsta gimnaziului.
Și... chiar în fața ta,
e o clădire mare, frumoasă, magnifică.
Acum, ce faci acolo, d-le detectiv?
Tir.
Țintesc o pradă mare cu o pușcă de vânătoare
încărcată cu muniție reală.
Un urs, de exemplu.
Vrei să spui că e o pădure în clădire?
Interesant...
- Atunci pot trece la a treia întrebare? - Sigur.
Dar aș aprecia dacă ai fi mai scurt.
Da. A treia întrebare.
Sunteți student la o universitate prestigioasă.
Atunci, o femeie zâmbitoare vine spre dvs.
Cine e ea?
Mama mea.
Acesta e răspunsul.
Dacă vrei să știi de ce, păstrează pentru întrebarea 4.
Atunci, a patra întrebare.
Sunteți adult acum și polițist.
Dar panta lină continuă.
Și acolo...
mergeți ținând pe cineva de mână.
Cine este acea persoană...?
Este cumva Hasebe Yukou-san?
Doamne.
Să dai peste un suspect așa mare se întâmplă foarte rar.
Și l-au procesat ca pe un apel de rutină.
Și ce-a fost cu raportul de mai devreme?
„Păr plat, țepos, cam durduliu, și tot făcea «heh heh heh».”
Ai vocabular de elev?
Trebuie să existe o formulare mai bună.
Dar tu, Yabuki-kun? Ai fost acolo cu mine.
Iată-l.
- D-le agent. - Sunteți bine?
El e.
Mulțumesc.
„Eu interoghez suspectul, tu ocupă-te de victimă.”
Tu ai preluat comanda, Salad.
Era beat, așa că mă așteptam la scandal,
dar era surprinzător de blând, așa că m-am adaptat.
Ce înseamnă „m-am adaptat”, idiotule?
Tonul tău moralizator e super enervant de ceva vreme.
Descurcă-te.
E mai bine decât să fim priviți de sus de cei de la Centrală.
Adevărat.
Chiar emanau un aer de „doar polițiști locali”.
Cu raportul tău prost formulat, nu-i condamn.
Las-o baltă odată.
Tipii ăia chiar te priveau de sus, nu?
Ca ăia care mă băteau pe umeri condescendent și ciudat.
Serios, mi-am dorit să crape.
Atunci trebuia să le arunci o privire de „crăpați”.
Stai puțin...
Nu-mi spune...
Ce?
Ești geloasă, Yabuki-kun?
Vrei să mângâi umerii ăștia delicați?
Ești proastă?
Și încetează să-i spui superiorului tău „kun”.
Și tu nu-ți mai striga juniorul după poreclă.
Nu suntem într-un serial polițist vechi.
Nu sunt încă detectiv.
Ise-san era acolo mai devreme, nu?
Hei, Salad.
În seara asta dau totul.
Poate sună nepotrivit, dar nu scap această șansă.
Nu-ți voi fura meritul.
Ba chiar îți voi da meritul meu, ca sora ta mai mică excelentă.
N-am nevoie de el. Probabil e o pistă falsă.
Eu, agent Koda Sara,
sunt pregătită să-mi dau viața în slujba agentului Yabuki!
Devotamentul tău e notat, idioato. Pornește mașina.
Echipa 2,
strângeți mărturii prin Akihabara să vedem dacă l-a văzut cineva.
Echipa 3 se ocupă de zona Tokyo Dome...
Un caz așa mare e ceva nou pentru Nogata.
Cu excepția acelui scandal, desigur.
„scandalul rușinos”.
Da.
Voi afla adevărata identitate a lui Suzuki cu orice preț.
Nu-l las pe Ise să ia tot meritul.
Mă asculți?
Dacă stai să te gândești,
eu sunt practic cel care l-a făcut detectiv.
Adică informațiile mele...
Ești atât de plângăcios și enervant.
Doar nu te înfierbânta prea tare și nu ne crea probleme.
Cine cui creează probleme?
Dacă locuința lui Suzuki e lângă acel magazin,
există o șansă mare să fie o bombă plantată și acolo.
D-le șef, n-ar trebui să evacuăm întâi locuitorii?
Sunt de acord.
Și dacă greșiți complet?
Dacă îi evacuăm inutil și provocăm panică?
Și mai rău, dacă are loc o explozie
la locul de evacuare?
Cine își asumă răspunderea?!
Voi!
Lăsați gânditul în seama noastră.
Voi țineți gura și folosiți-vă picioarele.
E ceva în neregulă?
Nu...
Bine, toate echipele, în mișcare!
Da, domnule!
Nu merge.
Apare pe camerele de supraveghere din jurul magazinului,
dar până acum mișcările lui dinainte sunt complet...
Fie le-a evitat meticulos,
fie e incredibil de norocos.
Nu avem de ales
decât să continuăm analiza camerelor din Numabukuro.
Ne spui s-o facem fără întăriri?
Să facem cum spune Izutsu, deocamdată.
Poate Todoroki-kun are nevoie să moară cineva ca să fie motivat...
Oprește-te.
Să nu mai spui niciodată așa ceva stupid.
SSBC-ul Centralei este acum
copleșit cu analiza camerelor din Akihabara și de la Dome.
Îmi cer scuze că v-am făcut să așteptați.
Deloc.
Trebuie doar să răspund da sau nu la întrebarea de mai devreme, nu?
E perfect în regulă.
Răspunsul e nu.
Înțeleg.
Îl cunoșteați pe Hasebe Yukou-san?
Nu cunosc detaliile.
Dar am citit articolul care l-a făcut celebru.
Citiți și dvs. reviste de scandal, d-le detectiv?
Da, citesc.
Și cu asta se încheie a cincea întrebare.
Se pare că acolo m-ați întrecut.
Suzuki-san.
Ați putea răspunde și la întrebările noastre?
Ce?
E nedrept să fiu singurul care răspunde.
Ce spuneți?
Sună interesant.
Era cineva căruia i se propusese chiar transferul la Centrală.
Cu toate astea, nu-l interesa ascensiunea.
Mai degrabă, scopul vieții lui părea ridicarea juniorilor.
Scuzați întrebarea, dar și dvs., șef Tsuruku?
Da. Datorită sprijinului lui.
Exact de aceea m-am simțit trădat.
L-am condamnat mai mult decât oricine.
După 3 luni, s-a aruncat în fața trenului la Asagaya.
Familia lui Hasebe-san?
Am auzit că au divorțat.
O soție și 2 copii.
Pentru siguranță, verificați-i și pe ei.
Ruike-san...
Suntem în criză de oameni aici.
Chiar credeți că există o legătură cu Suzuki acolo?
Cât timp există posibilitatea, trebuie verificată.
Tu și Kiyomiya-san sunteți închiși cu Suzuki de aproape o oră.
Faceți vreun progres?
Deocamdată, reușim să menținem o noapte liniștită.
Nu știu dacă e joc sau test psihologic,
dar cât aveți de gând să vă tot jucați?
Dacă voi nu-l puteți face să vorbească,
pot prelua eu.
Prioritatea este să-i stabilim datele personale.
Ca să înțelegem amploarea cazului, trebuie să aflăm cine este.
Mă întreb.
Apropo,
Hasebe era și el fan Dragons.
Se știa asta?
Singurii care știau eram eu, și probabil Todoroki.
Todoroki era partenerul lui Hasebe.
Familiile lor erau apropiate.
Todoroki-san a fost implicat și în scandalul acela?
Șef Tsuruku, țineți-l pe Todoroki-san la dispoziție.
Todoroki?
Nu-mi place s-o spun,
dar ca investigator e de mâna a treia.
Da, asta nu prea contează. Doar preventiv.
Atunci lăsați-mă să vă întreb asta mai întâi.
Ați cumpărat doze de chu-hai,
și locuiți într-un loc unde puteți urmări baseball la TV.
De unde ați avut banii?
Nu-mi amintesc deloc.
La fel ca adresa mea,
nu-mi amintesc nimic.
Înțeleg.
Locuința dvs. e în Numabukuro?
Dacă mergi la un magazin de băuturi, mergi la unul apropiat, nu?
Vai de mine...
Oare...
Victima prinsă în explozie...
a murit?
Asta e a șasea întrebare?
Da, este.
Foarte bine.
Aveți dreptate.
Soția cuplului prins în explozia de lângă Dome...
tocmai a murit.
Știam eu! M-am gândit că așa ar putea fi.
Pentru că, d-le detectiv, a devenit brusc mai intensă.
Ce anume?
Ura dvs. față de mine.
Îmi dau seama, vedeți.
De când m-am născut, am trăit îngrozit,
încercând mereu să citesc fețele celor din jur.
Așa că vă pot citi și pe dvs. ca pe o carte deschisă.
Atunci e rândul meu.
Aveți familie?
Nu am familie.
E inutil să-i căutați.
Chiar dacă difuzați fața asta stupidă la TV,
sunt sigur că nu se va prezenta nimeni.
Dar odată ce devii subiect de discuție,
oamenii apar brusc de peste tot
ca să vorbească despre ce fel de copil erai,
sau ce personalitate aveai.
Deși nu mă cunosc cu adevărat.
Dar, spre deosebire de mine, sunteți atât de aranjat,
sunt sigur că ați fost mereu popular.
Doar îmi acopăr interiorul plictisitor.
Port mereu același tip de cămăși.
Nu mă liniștesc decât dacă acul este exact la 15 cm de guler.
Merg la salon o dată la 2 săptămâni.
Totul e doar reversul unui complex de inferioritate.
Tocmai v-ați tuns?
O obsesie pentru îngrijirea personală
se proiectează adesea asupra altora.
Am un subordonat.
E excelent, dar poartă adidași nepotriviți la muncă.
Doar asta e de neiertat pentru mine.
Oricât i-aș spune,
parcă vorbesc cu pereții. Tinerii din ziua de azi...
Suzuki-san, părul dvs.
Vârfurile sunt tunse perfect egal.
V-a aranjat un profesionist?
Și dacă da?
E ceva ciudat în asta?
Nu, deloc.
M-am gândit doar că poate azi
a fost o zi specială pentru dvs., Suzuki-san.
Atât.
Vă rog, a șaptea întrebare.
Pot...
să merg întâi la baie?
Practic, ce intenție are cu următoarea bombă?
E posibil să explodeze în mijlocul discuției?
Imposibil.
Scopul lui nu e actul distrugerii în sine.
Scopul lui e afirmarea de sine în fața lumii.
O dovadă a capacităților sale.
Înțeleg.
Să abandoneze o luptă dreaptă ar însemna înfrângere,
asta trebuie să gândească.
Să știți...
Oricât de atent caut,
nu apare nicăieri un joc numit „Nouă Cozi”.
Vă pare cunoscut?
Primesc ceva dacă îl cunosc? Vreo recompensă?
Nu, îmi pare rău. Nu putem face așa ceva.
Ce? Jalnic.
Mă scuzați. Puteți opri filmarea?
Cred că aveți voie să filmați polițiști la muncă, nu?
Hei, amice. Termină.
Așa vorbești cu un cetățean respectabil?
Video-ul pe care îl filmați.
Și poza asta a fost prinsă în el, nu?
Asta chiar va fi o problemă.
Va trebui să urmăm procedura oficială ca s-o ștergeți.
Ce bătaie de cap.
Bine, am șters-o.
Deci, recunoașteți persoana?
Dacă o recunoșteam, aș fi spus.
Grăbiți-vă și întrebați pe altcineva.
Sper să explodeze toaleta din camera lui.
De acord.
Eram la a șaptea întrebare.
Soțul acelui cuplu mai e în viață?
Deocamdată.
Atunci, dacă voi fi găsit vinovat,
soțul acela sigur va vrea să mă omoare.
Altfel, nu și-a iubit cu adevărat soția.
Nu înseamnă deloc asta.
Nu există o logică atât de absurdă.
Răzbunarea și iubirea nu sunt același lucru.
Chiar așa să fie? Serios? Serios? Serios?
Dacă legea ar permite răzbunarea,
și soția dvs., d-le detectiv,
ar fi violată și ucisă brutal...
V-ați răzbuna, nu?
- Ajunge. - Nu, nu.
Vă rog să vă calmați.
Dacă vă aprindeți așa, mă sperii
și al șaselea simț nu va mai funcționa.
Cât e ceasul acum?
Totuși asta nu e a opta întrebare.
E aproape 2:00.
Al treilea sfert al orei Boului, cum se spune.
Mai precis, de la 2:00 la 2:30 i se spune așa.
Stați liniștit.
Nu s-a întâmplat „încă”.
Dacă nu aveți întrebare, e timpul pentru a opta.
Intrăm, în sfârșit, pe ultima sută.
Sunteți gata?
Ascultați cu atenție.
Urcați panta și priviți orașul de sus,
și vedeți oameni uitându-se la baseball.
Un meci Tigers e pe cale să înceapă.
Începem.
Vorbind despre nume de echipe de baseball,
nu vi se pare că sunt și creaturi puternice, și slabe?
Dragons sună destul de puternic.
Suzuki-san.
Comparativ cu Swallows sau Carp.
N-ar fi mai bune cele imaginare? Phoenix sau Pegasus.
Sau Minotaur? N-ar fi mai tare?
Apropo, și Japonia are
un monstru cu trup de vacă și față de om.
- Suzuki-san! - Kiyomiya-san.
Se spune că oamenii au mâncat tot ce există,
dar oare ce gust au monștrii și yokai?
Care părți credeți că sunt delicioase?
Fleica e bună, dar personal,
mi-ar plăcea să încerc limba.
La un restaurant yakiniku.
În orașul pe care-l privești de sus,
există un restaurant yakiniku.
Din el se ridică fum gros.
Dar, privind mai atent,
acela nu e un restaurant yakiniku.
Ciudat. Ar trebui să ajungă curând.
Atunci te-a lovit inspirația.
Înțeleg. „Cuvintele zeului sunt doar pentru mamă și copil?”
De aceea se ridică fum de acolo.
Așadar, de unde se ridică fumul?
Așteaptă.
Poți să-mi spui mai detaliat?
Scuze, dar ar fi dificil.
Cerul e mereu capricios.
A făcut clare indiciile ridicând degetele.
Când a ridicat primul deget?
Când a spus „Tigers”.
Un meci Tigers e pe cale să înceapă.
Un meci Tigers.
Tiger. Tora...
Toranomon?
A spus: „Un meci Tigers e pe cale să înceapă.”
Cuvântul „înceapă” indică probabil ora exploziei.
Ora? Tigrul?
Cele 12 ramuri pământești.
Adică precum Câine și Maimuță?
Da. Vechiul sistem orar
împarte ziua în segmente de 2 ore, numite după zodiac.
A numit 2:00 „ora Boului”. Probabil era un indiciu.
Al treilea sfert al orei Boului, cum se spune.
Ora Tigrului.
Da. Ora Tigrului e între 3:00 și 5:00.
Mijlocul exact e 4:00. Probabil atunci explodează.
Când a ridicat următorul deget?
Apropo, și Japonia are
un monstru cu trup de vacă și față de om.
Un Kudan.
Față de om pe trup de vacă.
Un yokai despre care se spune că prezice dezastre.
Se proiectează pe el.
Al treilea e sigur mult mai simplu.
A vorbit despre yakiniku și că vrea să mănânce limbă.
Limba e „shita”, deci...
„Kudan” și „shita”.
Kudanshita?
Ridicol.
Explozia e la 4:00. Locația e undeva în Kudanshita.
E un joc de copii!
Nu e decât un joc de cuvinte.
Să-l înghițiți pe nemestecate e...
Inocență.
Așa l-a descris Todoroki-san pe Suzuki.
Și jocurile de cuvinte, și degetele ridicate...
Sunt inocența însăși.
Își bate joc de noi,
ca un copil care necăjește un adult.
„Cu mințile voastre greoaie,”
„să vedem dacă-mi puteți rezolva micul puzzle.”
Chiar ai încredere în asta?
Nu e un joc.
Dacă aveți o interpretare și o soluție mai rezonabilă,
vă rog să ne luminați.
Problema e al patrulea indiciu.
Încă nu înțeleg sensul frazei despre zeu și mamă-copil.
Nu are sens ca propoziție.
„Kami no kotoba wa haha to ko nomi ka”
Chiar să ignorăm partea cu cerul capricios?
Nu se vede pe sine ca Cer sau Dumnezeu.
Autodeprecierea e retorica lui.
Ten!
Nu Cerul, ci...
Ten... adică semne diacritice?
E un palindrom.
„Semnele diacritice sunt capricioase.” Adică, dacă le scoatem...
Atunci se citește la fel și invers.
- Adică? - Nu zeu, ci hârtie.
Cuvintele de pe hârtia care vine curând și un palindrom.
Ziar.
Există un singur centru de ziare în Kudanshita.
Cu jumătate de normă?
Da, a venit la interviu.
De fapt, a intrat fără programare.
A spus că nu are permis, așa că...
Îți spun să-mi dai o explicație...
E în tendințe!
Întăriri în sus, întăriri în jos.
O să muncim la nesfârșit?
Rămâi atentă.
Ar putea fi capcane pe lângă bomba cu ceas.
Dacă murim la datorie, primim avansare cu 2 grade.
Visul tău de a urca pe scară se va împlini.
Nu vreau doar să urc. Vreau să fiu detectiv.
- Mă întorc la căutarea dinăuntru. - Am înțeles.
Ce s-a întâmplat?
Câte motociclete de livrare au de obicei?
Vreo 10, poate?
Kojimachi 3 către Centrul mobil.
Motocicleta 3 găsită la locația 3B.
Curierul securizat. Solicităm geniștii...
Tu, pe motocicleta din față, oprește, te rog.
Șoferul lui 8122.
Trage pe dreapta și oprește.
Scuzați-mă, vă puteți îndepărta de motocicletă?
Să mergem!
Recepționat!
Centrul către toate unitățile.
Din cutia motocicletei 1 găsite la locația 1A,
a fost descoperit un pachet negru.
Geniștii l-au confirmat ca explozibil.
Da...
Nogata 1 către Centru. Ați contactat curierul motocicletei 4?
Centrul către Nogata 1. Deocamdată, nu.
Nu e garantat că Suzuki a pus bombă doar pe una.
Am înțeles.
Centrul către Nogata 1. E timpul. Retragere.
Ce?
Mai avem 3 minute.
Oprește-te, Nogata 1!
Acolo e.
Acolo este!
O ia la dreapta!
Ce? Unde a dispărut?
Stai!
- Fugi! - Yabuki-kun!
Îndepărtează-te de motocicletă! Mișcă!
Salad, numărătoarea!
15 secunde!
Koda?
Zece, nouă, opt, șapte...
Idioții!
Cinci...
Trei, doi...
N-a explodat, nu?
Au.
Scuze.
Bună încercare.
Taci, idiotule.
Compoziția e peroxid de acetonă. Fitilul folosea pulbere neagră.
Practic, chestii din artificii.
Detonatorul folosește un telefon prepaid.
Un mecanism foarte simplu, cu temporizator.
Nu-l cumperi chiar de la farmacie,
dar cu internetul și puțină istețime, aduni ușor materialele.
Am recuperat cam 250 g de TATP.
Câte kg de zahăr sau sare poți ține acasă?
Dacă vrei, poți ține zeci de kg, nu?
Deci n-ar fi ciudat ca autorul să aibă atâta.
Ingredientele și metodele sunt ușor de aflat și ieftine.
Apoi e doar o chestiune de experimente.
Iar efortul dă roade.
La urma urmei, zeul științei e egal cu toți.
Mersi că ne-ați salvat mai devreme.
Abia am ajuns la timp,
datorită sfatului tău ascuțit, Todoroki-san.
Nu.
Dacă tipul e doar la nivelul ăsta,
câștig runda următoare.
E timpul pentru conferința de presă.
Deși vor dezbate până în ultima clipă
dacă dezvăluie existența lui Suzuki.
Au suspectul în custodie, dar nu pot opri exploziile.
Vor fi făcuți praf pentru incompetență.
Iar dacă se află că e ținut la Nogata,
se poate ajunge la revoltă.
Va fi un fiasco mai mare decât cazul Hasebe.
Todoroki-san.
Poți merge la familia lui Hasebe-san?
Hasebe... acum se numește Ishikawa Asuka.
De ce eu?
Pe tine ar putea accepta să te vadă.
Ai fost singurul polițist care l-a apărat pe Hasebe.
Prima ta impresie despre Suzuki... chiar o cred.
Contează pe tine.
Zero victime.
Vă mulțumim pentru cooperare.
Dacă am fost de ajutor, mă bucur.
De ce ai mers la interviul pentru livrat ziare?
Ieri, pe la ora 7:00,
ai fost la centrul de distribuție din Kudanshita.
Ai dat interviu pentru un job part-time și ai fost respins.
Fiindcă nu ai permis.
E adevărat?
Te-ai uitat la motocicletele de livrare și ai întrebat:
„Nu vă temeți că vor fi furate?”
Era o bombă pe motocicletă?
Crezi că am pus-o eu?
N-ai pus-o?
Dar nu e ciudat?
Dacă am verificat la 7:00, când am pus-o?
Ai pus-o chiar mai devreme.
Ieri te-ai dus doar să confirmi că n-a fost găsită.
O explicație logică.
Într-adevăr.
Exceptând faptul că nu-mi amintesc nimic.
Vizita ta acolo e un fapt incontestabil.
Asta trebuie să însemne...
Am avut brusc chef să muncesc și am căutat job.
Ajunge.
Trebuie doar să răspund la întrebarea a opta, nu?
Da, așa e.
Te-am întrebat, nu?
„De unde se ridică fumul?”
Locația e Kudan...
Nu.
Nu răspunde.
Trebuie să prelungim jocul.
Suzuki-san, fără comentarii.
Pune din nou întrebarea a opta.
D-le detectiv, pune o întrebare.
Următoarea explozie e după 9:00. Am dreptate?
De ce crezi asta?
La câte capcane elaborate ai pregătit,
n-ai cum să nu vrei să te bucuri de spectacol.
Cel puțin asta spune subordonatul meu.
Mă bucur că ești tu, Kiyomiya-san.
Te-am subestimat.
Următoarea explozie e probabil la 11:00.
Dacă al șaselea simț al meu are dreptate.
Voi avea încredere în tine.
Referitor la exploziile de lângă Akihabara Radio Kaikan,
intersecția estică de la Tokyo Dome,
și motocicleta de livrare din Kudanshita,
pe baza situației de la fața locului și a probelor,
le anchetăm ca atentate în serie cu bombă și omor.
În general...
Scuzați-mă o clipă.
Tocmai a venit următoarea amenințare cu bombă.
Dacă se poate, simte și locația.
Nu te grăbi atât.
Hai să mai vorbim puțin.
Despre ce?
Spune, Kiyomiya-san,
e chiar adevărat că toate viețile sunt egale?
Tu nu crezi?
Firește că nu.
Dacă mă compari cu prim-ministrul, nimeni nu ne vede egali.
Statutul social și valoarea vieții sunt diferite.
Dar vezi lucruri similare peste tot, nu?
La școală, la muncă.
Toți sunt ocupați să ierarhizeze valoarea vieților altora.
Tocmai de aceea există legi și sisteme.
Dar legea nu m-a salvat niciodată.
Societatea și sistemele ei m-au ignorat complet.
Că muream într-un șanț sau deveneam ucigaș în masă,
nu avea nicio legătură cu ele.
Dumnezeu, Buddha, chiar plantele și copacii...
Toți mă ignoră complet.
Dar știi despre oamenii fără adăpost, nu?
Sunt inevitabil disprețuiți.
Există diverse motive,
dar în esență, fiindcă miros urât.
Și, sincer, am fost și eu unul dintre ei.
„Potențial” e un cuvânt frumos.
Dar e și crud, nu?
Fiindcă e ceva care doar scade.
Așa că, atunci când vin vremuri ca acelea,
bei alcool,
și aluneci în somn.
Dar în ultima vreme mă deranja ceva.
Ziua, din afara casei...
am început să aud cântece vioaie.
Probabil s-a construit o grădiniță sau creșă.
Deși eu voiam doar să dorm...
auzeam mereu cântecele.
Așa că... Așa că...
Uneori mă gândesc...
„Hei, copii, ați putea...”
„să faceți liniște, vă rog?”
Nenorocitule...
E adevărat că nu mai am niciun strop de potențial,
dar încă am un apetit sexual sănătos.
Deși, având în vedere vârsta,
în ultima vreme dorința mi-a scăzut vizibil.
Chiar și așa, uneori...
O noapte blândă și una sălbatică...
Două nopți diferite apar pe rând.
Noaptea se repetă.
Mereu joia.
Rațiunea și instinctul par opuse, dar formează un întreg.
Totuși, nu le poți alege pe amândouă simultan.
„Cine aleargă după doi iepuri nu prinde niciunul.”
Există și proverbul:
„Muntele s-a opintit și a născut un șoarece.”
Dar serios, de ce se adună șoarecii așa?
Chiț, chiț, chiț, chiț.
Caii sunt atât de tăcuți.
Stau liniștiți la iesle, aliniați frumos la poartă.
Important, Kiyomiya-san,
e dacă poți face corect o alegere.
- Copiii. - Kiyomiya-san.
Țintele sunt copiii.
Bombele sunt puse la o grădiniță sau o creșă?
Probabil că nu greșești.
Kiyomiya-san!
Nu. Încă lipsește ceva.
Ce anume?
Enigma e prezentată. Trebuie doar s-o rezolvăm.
E imposibil.
Așa vom pierde.
Poți s-o faci.
Doar tu poți. Rezolv-o.
Știi câte grădinițe și creșe sunt în Tokyo?
N-ați identificat locația?
Yoyogi.
Noaptea se repetă.
Mereu joia.
Două nopți care se repetă...
Joi.
Emiteți ordine de evacuare pentru toate locațiile vizate!
Securizați școlile primare și gimnaziale!
Școlile alternative și creșele, la fel!
Da, d-le!
Tu ocupă-te de școlile alternative.
Bine!
Ți-e frică?
Nu, nu mi-e.
Un astfel de caz e o premieră pentru toți de aici.
Dacă greșim, vor muri civili nevinovați.
Dar tot trebuie să luăm o decizie.
În cel mai rău caz, îmi asum răspunderea.
Nu trebuie să-ți faci griji.
Kiyomiya-san, asta nu contează acum.
Atunci ce te nemulțumește?
Enigma nu e rezolvată complet! E incompletă!
Nu presupune că fiecare cuvânt are sens.
Dar!
Obscuritatea e metoda lui.
Nu te lăsa atras de Suzuki.
Poliția Metropolitană cere informații publicului
și a lansat o anchetă publică.
Puțin după aceea, motocicleta a explodat.
Nu au existat răniți, nici livratorul.
Am înțeles.
Voi pregăti raportul, așa că așteptați aici.
Am înțeles.
Dacă eroul arată așa, va afecta moralul.
Spui „erou”, dar a fost insubordonare.
Dacă nu erai acolo,
livratorul acela ar fi murit sigur.
Te vor evalua cum se cuvine.
A venit o cerere de întăriri.
Vor să te duci la Yoyogi.
Wakamiya 3 către Comandamentul din teren.
Grădinița Hozuki, evacuare completă.
Comandamentul din teren a recepționat.
Unde e primul deget? Când l-a ridicat?
Unde, unde, unde, unde?
Îmi scapă ceva.
Ne testează.
Kiyomiya-san.
Pregătește-te.
Urgent, urgent.
Shibuya 2 către Comandamentul din teren.
Am găsit un pachet posibil exploziv
în curtea creșei Yoyogi Akebono.
Urgent, urgent. Comandamentul a recepționat.
Nu, nu s-a terminat încă.
Nu te teme, Ise-san.
Să mă tem?
Nu-ți mai bate joc, nenorocitule.
Nu ești vreun mare creier criminal.
Ești doar un pervers
și un ucigaș.
Îmi pare foarte rău.
Ise-san, te rog, nu te supăra.
Vrei să ne înțelegem, nu?
Da, exact.
Fiindcă ești unul dintre puținii mei cunoscuți, Ise-san.
Și ai tăcut pentru mine despre Minori-chan.
Atunci vorbește.
Ai fost fără adăpost.
Cum ai ajuns brusc să poți urmări baseball la TV?
Dacă răspund, îți aduce merite, Ise-san?
Da.
Mi-am făcut un prieten când eram fără adăpost.
Părea că-și pierduse dorința de a trăi,
dar, îngrijindu-l, s-a deschis treptat.
Și eu eram singur, așa că ne-am înțeles grozav.
Și apoi?
Persoana aceea și-a găsit locuință înaintea mea.
Iar puțin mai târziu a venit să mă ia.
Deci locuiai cu acea persoană.
Adresa?
Răspunde-mi, dacă vrei să ne înțelegem.
Nu, păi...
Î-Înainte de asta, mi-am amintit ceva.
Ce?
Locul unde mi-am pierdut smartphone-ul.
Smartphone-ul tău?
Da... Dar în el, păi...
sunt multe poze jenante pe care nu vreau să le vadă nimeni.
Dacă rămâne așa, va fi confiscat până la urmă,
iar poliția le va vedea, nu?
Așa că vreau să le ștergi înainte.
Dacă faci asta, îți spun totul, Ise-san.
Unde este?
Dacă îți aduce merite, îți spun, Ise-san.
Dar știi, există lași nerușinați pe lume
care fură meritele altora, nu?
Îmi pare rău, dar nu pot pleca de aici.
Atunci roagă pe cineva de încredere, Ise-san.
Sună-l aici și acum.
Nu.
Dacă sunt prins că dau un telefon pe ascuns...
Suntem doar noi doi aici, Ise-san.
Au mai rămas locuri de percheziționat?
Camera din spate.
Am înțeles.
Salad, pot să plec puțin?
Te doare stomacul sau ceva?
Am un pont solid despre Suzuki.
De la cine?
Am putea găsi smartphone-ul lui.
Ce? Trebuie să le spui șefilor...
E informație neconfirmată. Vreau s-o verific întâi.
Dacă găsim telefonul, îi aflăm identitatea.
Bine.
Îți rămân dator.
Totuși,
trebuie să mă iei cu tine.
Nogata 1 către Comandamentul din teren.
Agentul principal Yabuki și cu mine mergem să sprijinim la locul bombei.
Comandamentul a recepționat.
Tehnic vorbind, nu e o minciună, nu?
Serios, tu...
Îmi ești dator cu yakiniku foarte scump.
Asta e.
Îl luăm în custodie.
Îți amintești cum arăta proprietarul?
Era cam rotund, purta șapcă Dragons...
Era această persoană?
Da, s-ar putea să semene...
Vă mulțumim pentru cooperare.
Stai.
Dacă e detonator?
Bună observație.
Bună observație... A fost la limită.
Măcar am obținut ceva.
Da.
Sincer.
A fost la știri,
așa că am verificat și cu fiica mea,
dar a spus că nu-l cunoaște.
Înțeleg.
Îmi pare sincer groaznic.
Din cauza lui Hasebe...
Mă doare să mă gândesc la necazurile provocate tuturor.
Nu servim ceai.
Nu, dar...
Nici măcar o ceașcă nu e gratis.
S-ar irosi pe noi.
E greu să te descurci, nu?
Hei.
Desigur.
Imediat după moartea lui Hasebe,
am primit o cerere de despăgubire de la compania feroviară.
Era o sumă care mi-a întunecat totul.
De la articolele tabloidelor,
presa ne-a urmărit zi și noapte.
Fiica și fiul meu sigur s-au simțit rușinați.
Chiar și așa, credeam că e o greșeală.
Articolul e adevărat.
Îmi pare rău.
Sunt un om rușinos.
Bună ziua.
Scuzați deranjul, știu că sunteți ocupată.
Hasebe-san
avea hobby-uri neobișnuite sau ceva?
Câteva zile după aceea,
s-a aruncat în fața unui tren și...
Dacă nu aș fi ezitat
acele câteva zile să depun actele de divorț...
Măcar nu rămâneam complet fără bani.
Dacă tot urma să moară,
aș fi vrut să se spânzure singur undeva.
Mamă.
Îmi pare rău, Miu-chan.
Am terminat aici?
Trebuie să-mi duc fiica la serviciu.
Pot lua trenul.
Te duc eu.
Scuzați-mă, cu ce se ocupă Miu-san?
E stilistă.
În trecut am făcut și eu ceva similar.
Îmi spunea mereu că vrea și ea o astfel de muncă.
Unde este Tatsuma-kun acum?
Tatsuma a plecat de acasă și...
Îi știți cumva datele de contact?
Nu...
Adevărul e că familia noastră
s-a destrămat complet la un moment dat.
S-a destrămat?
Miu-chan a fost singura care și-a revenit.
Singurul motiv pentru care pot trăi aici
e datorită ei.
N-am înțeles niciodată asta,
dar de ce ar viza un tabloid un simplu polițist?
L-a văzut cineva întâmplător
„făcând asta” la locul faptei?
Hasebe-san mergea la o clinică psihiatrică.
Doctorul de acolo a vândut informația pentru bani.
Știi multe despre asta.
Eu i-am sugerat de la început să meargă la consiliere.
L-am văzut.
Cu condiția să primească consiliere,
i-am promis că voi tăcea.
Dar, în cele din urmă,
asta s-a întors împotriva lui.
Dar de ce ai dat o asemenea declarație?
Comitea acte indecente la mai multe locuri ale faptei, corect?
Faptele lui Hasebe-san au făcut de rușine poliția.
Ce părere aveți despre Hasebe-san?
Nu pot spune că nu înțeleg ce simțea.
Înseamnă că, drept polițist, aprobați un asemenea comportament?
Asta a fost...
Am găsit adresa actuală a lui Ishikawa Tatsuma.
Bomba din Yoyogi a fost recuperată în siguranță.
Serios? Mă bucur să aud asta.
Dar, Kiyomiya-san, nu e încă puțin devreme pentru 11:00?
E aproape timpul.
Chiar dacă mai sunt bombe pe care nu le-am găsit,
toate facilitățile au fost evacuate complet.
Impresionant.
Exact ce așteptam de la tine.
Cu asta, cele trei explozii prezise de al șaselea simț
după Akihabara s-au încheiat.
Dome City, Kudanshita și Yoyogi.
Chiar s-au încheiat oare?
Suzuki-san.
Continui jocul sau îți recunoști elegant înfrângerea?
Înfrângere? Dar „Nouă Cozi” nici nu s-a terminat.
Nu mă deranjează să te las să câștigi jocul.
Urăsc când spui lucruri atât de reci.
Voi ghici negreșit forma inimii tale.
Am înțeles.
Atunci pune întrebarea finală.
Nu.
Înainte de asta, întrebarea mea a opta n-a primit răspuns.
Atunci vorbește despre asta.
Am făcut-o tot timpul.
Kiyomiya-san.
Acul de cravată e strâmb.
Înțeleg.
Yoyogi 3 către Comandamentul din teren.
Ajuns la fața locului în Parcul Yoyogi. Victime multiple.
Comandamentul a recepționat.
Aici Detașamentul 6 Pompieri, ajuns la fața locului.
Mai multe persoane sunt la pământ.
Explozia a avut loc lângă Poarta Sudică a Parcului Yoyogi!
Vă rog, ajutați-ne!
Care e amploarea pagubelor?!
Se ținea o cantină socială.
Se pare că aproximativ 30 de oameni fără adăpost
și voluntarii adunați acolo au fost prinși în explozie.
Se pare că sunt numeroase victime!
Mă bucur atât de mult că n-au fost copii.
Doar niște profitori veniți după mâncare gratis.
Dădea indicii de la început.
Oameni care au nevoie de cantine sociale, viața în parc.
Al doilea indiciu au fost copiii. Al treilea, Yoyogi.
Iar ultimul
era ale căror vieți să fie salvate.
Șobolanul arată nordul, Calul arată sudul.
Grădinița era la nord. Poarta Sudică e exact opusul.
Șoarecii care chițăiau erau copiii de grădiniță.
Caii aliniați liniștiți la poartă, mâncând...
aceia erau oamenii fără adăpost.
„Cine aleargă după doi iepuri nu prinde niciunul.”
Ți-am spus, nu?
Important, Kiyomiya-san,
e dacă poți face corect o alegere.
Aceasta este întrebarea finală.
Acum...
te simți ușurat?
Kiyomiya-san...!
Kiyomiya-san!
Kiyomiya-san!
Te gândești „bine că n-au fost copiii”, nu?
Și tu ai spus că toate viețile sunt egale!
Kiyomiya-san.
Asta este...
forma inimii tale.
Mulțumesc, Kiyomiya-san.
A fost distractiv.
Deci, cine e următorul meu adversar?
Următorul?
Așa e.
Vreți să salvați cetățenii buni, nu?
Deci partea cu „încă trei” era minciună?
Firește că nu.
De la Akihabara până aici a fost Runda 1.
Asta înseamnă că intrăm acum în Runda 2.
Desigur, păi...
Eu doar transmit ce-mi spune al șaselea simț.
Mai aduceți imediat trei tărgi!
Bărbat în stop cardiac în spatele cortului!
Aici Poarta Sudică a Parcului Yoyogi.
Suntem de la poliție!
Hei, stai puțin.
E în regulă, e în regulă.
Ce e mirosul ăsta?
Un consilier tânăr
îmi punea o grămadă de întrebări inutile
luate direct dintr-un manual,
așa că eu...
am ajuns să-l numesc escroc.
Exact cum spuneau articolele...
făcusem acele lucruri
iar și iar.
Am primit consiliere,
dar a fost inutilă.
Hasebe-san?
Probabil că aceasta va fi
ultima dată,
așa că vreau să auziți asta.
Videoul ăsta...
Pentru cine o fi?
Fiți puternici...
Poate pentru familia lui?
Vreau să supraviețuiți.
De ce rulează un video ca ăsta tocmai aici?
Asta cred...
Yabuki-kun, să mergem.
Ceva e în neregulă aici.
din adâncul inimii.
Am încercat iar și iar să fiu un tată bun...
Dar...
Hei, ești bine?
Salad, nu te apropia.
Am văzut destule...
Yabuki-kun.
Yabuki-kun!
Yabuki-kun.
Yabuki!
Trezește-te!
Să nu îndrăznești să adormi!
Yabuki-kun.
Urgent, urgent. Nogata 1 către Poliția Metropolitană.
Explozie la o locuință din Ikejiri, Setagaya.
Agent rănit.
Solicităm imediat întăriri și asistență medicală!
- E cineva acolo?! - Sunt chiar aici!
Ce e asta?
Lasă asta, ajută-mă!
Nu te așezi aici?
Și tu ai vrut tot timpul să vorbești cu mine, nu?
„Vreau și eu să vorbesc cu omul ăsta.”
Te gândeai: „Eu m-aș descurca mult mai bine cu el.”
Știai, nu?
Că Kiyomiya-san nu mă putea gestiona.
Că avea s-o dea în bară până la urmă.
Te rog, taci puțin.
Tu ar trebui să continui.
Știi că eu nu pot, nu?
Da, știu.
Păi...
e doar o chestiune de compatibilitate.
Dar tot ești mai bun decât oricine ar încerca.
Informează superiorii.
Cere instrucțiuni.
Îmi spui să urmez protocolul?
Altfel vei ajunge ca mine.
Eu am terminat aici.
Voi aștepta măsurile disciplinare.
Crezi că e bine să moară oameni cât timp urmăm protocolul?
Ce?
Dacă cineva e atacat peste drum,
ai sta să te uiți, fiindcă semaforul e roșu conform protocolului?
Dacă tu nu poți,
o fac eu.
Te rog să cooperezi cu mine.
Da.
Ce naiba s-a întâmplat în Yoyogi? E un eșec uriaș.
Mă înlocuiți?
Dacă vrei să arunci prosopul, sigur.
Dar te voi face să răspunzi.
Lăsați pe mine, d-le.
Îl vom face să cedeze.
Nu...
Noi suntem singurii care îl putem face să cedeze.
D-le.
Ruike.
Să începem, Suzuki-san.
E timpul să exterminăm monstrul.
Ești o persoană nepoliticoasă, nu?
Sunt Ruike.
Apropo, prin „monstru” mă refeream, firește, la autor.
Nimeni în afară de atentator n-are motiv să se supere.
Ești un idiot căruia trebuie să-i explic asta?
Uimitor, cu adevărat uimitor.
Sarcasmul tău e în plină floare.
Dar e chiar în regulă? Eu sunt cel cu al șaselea simț.
Consider-o forma mea de salut.
Acum, să începem Runda 2.
Dacă găsim toate bombele, câștig eu.
Și, cu ocazia asta, voi dezvălui întregul caz.
Se pare că a început deja. Runda 2.
Te-ai jucat cu Ise-san, nu?
M-am jucat?
Suzuki, nenorocitule!
Da, ce este?
Voi spune totul!
Dacă anchetează o fată numită Minori,
îți vor descoperi adevărata identitate!
Cine e Minori?
Sau, mai bine zis,
cine ești tu?
Kiyomiya-san...
A fost o eroare de judecată din partea mea.
Agent principal Yabuki...
Îmi pare foarte rău.
Am înțeles. Du-te și spală-te pe față.
Da, d-le.
Joci foarte murdar, nu-i așa, Tagosaku-san?
Murdar? Eu?
Te rog, nu mai glumi.
Nu știu despre ce vorbești
și habar n-am ce vrei să spui.
Informațiile se actualizează constant.
Locuința explodată era o casă la comun.
Se pare că înăuntru era mult echipament experimental.
Ruike!
E în regulă.
N-are rost să-i ascundem.
Hai să fim deschiși. Deschiși.
Nu-i așa, Tago-chan?
Nu mă deranjează că ești atât de familiar.
Parcă am fi cei mai buni prieteni.
Vei regreta că m-ai cunoscut.
Atât de mult încât n-o să mai poți dormi.
Abia aștept.
E foarte probabil ca fiul lui Hasebe să fi murit în explozie.
Și există mărturii că părea mort chiar înainte de deflagrație.
Condoleanțele mele.
Locuiați împreună?
Agentul principal Yabuki a mers la casa aceea fiindcă tu l-ai condus, nu?
Deci e firesc să presupunem că tu și Tatsuma aveți legătură.
Despre ce vorbești?
Explozia asta e Runda 2? Înseamnă că mai e o rundă?
Cine știe?
Poate se întâmplă ceva la prânz?
Programul tău e destul de solid.
Parcă ne-ai calculat perfect toate mișcările.
În plus, știai că Todoroki-san va fi înlocuit, nu?
Știai că o echipă specializată ca a noastră va prelua cazul,
și l-ai folosit ca monedă de schimb ca să nu fii mutat.
Ce anume încerci să spui?
Poate Tatsuma, care cunoaște poliția, te-a sfătuit?
După sinuciderea tatălui său,
Tatsuma a devenit o umbră și și-a părăsit familia.
Mă întreb unde locuia.
Poate, surprinzător, era Parcul Yoyogi.
Iar prin el ai ajuns să locuiești în casa aceea la comun.
Nu crezi că e o deducție destul de bună?
Presupunând că eu sunt atentatorul,
spui că sunt complice cu acest Tatsuma?
E posibil.
Și faptul că ești fan Dragons l-ai împrumutat de la Hasebe, nu?
L-ai ucis?
De ce ar trebui să-l ucid pe Tatsuma-san?
Îți voi rezolva acum partea asta.
Încep să mă simt cam rău.
Nu cred că-mi va funcționa al șaselea simț.
E în regulă.
Chiar dacă o bombă face bum?
Da. Nu-mi pasă prea mult.
Oamenii mor oricând, oriunde.
Greșesc?
Nu crezi că va fi o explozie la prânz?
Nu cred.
Dacă ar fi așa, m-ai provoca, nu?
În cel mai bun caz, ce se întâmplă la prânz e doar deschidere ieftină.
O vei umfla cât poți, apoi urmează evenimentul principal.
E un scenariu scris de un ratat de mâna a treia.
Tu...
Te urăște toată lumea?
N-aș ști.
De obicei joc rolul tipului drăguț.
Așa deci.
Apropo, ai vrut vreodată să omori pe cineva?
Da.
Desigur că da.
Mă gândesc la asta în fiecare zi.
De ce n-o faci?
Sigur știi o metodă să nu fii prins.
Fiindcă e prea mare bătaie de cap.
Nu merită efortul.
Deci motivul tău nu e „fiindcă omorul e greșit și rău”?
A, genul ăsta de răspuns voiai?
Metoda ta de a zdruncina busola morală nu merge la mine.
Ești cu adevărat excelent.
Chiar și într-o situație ca asta,
n-ai ezitare și n-ai milă.
Sunt Ruike.
R-u-i-k-e.
Am senzația că...
Un om care nu valorează nimic
și unul prea strălucit pentru binele lui...
ajung poate în același loc.
Tu și cu mine...
am putea fi mai apropiați decât crezi.
E prânzul.
Gunoiule.
Ca reacție la această serie de atentate,
se așteaptă ca prim-ministrul să se adreseze națiunii
despre răspunsul țării la situație.
Au spus că tratamentul pentru piciorul stâng s-a încheiat.
Dar impactul exploziei i-a rupt și coastele...
i-a afectat organele interne...
iar timpanele i-au fost perforate...
Detectivii de la sediu cer explicații.
Întoarce-te la locul faptei.
Nu pot pleca de aici acum...
Îmi pare rău.
Și pe mine mă frământă ceva.
Comparativ cu Yabuki, care a călcat pe capcană,
corpul lui Ishikawa Tatsuma era mult mai grav afectat.
E clar nenatural.
Bună ziua tuturor.
Încântat de cunoștință. Mă numesc Suzuki Tagosaku.
Astăzi, la prânz, acest video a fost transmis simultan
către conturi social media, bloguri, televiziuni și radiouri alese,
reviste și edituri de ziare.
Acesta e un avertisment. Am plantat bombe în Tokyo.
Am plantat multe, foarte multe.
Când o anumită condiție e îndeplinită, vor exploda fără milă.
Poate fi peste o secundă sau poate peste 10 ani.
Nu este terorism nediscriminatoriu.
Judecata va fi aplicată celor
selectați după o verificare strictă.
Oamenii fără adăpost vor fi uciși. Fiindcă miros.
Femeile gravide vor fi ucise. Fiindcă ocupă prea mult spațiu.
Feministele vor fi ucise. Fiindcă sunt arogante.
Străinii vor fi uciși. Fiindcă sunt gangsteri sau spioni.
Cei cu cazier vor fi uciși. Oricum vor recidiva.
Bătrânii vor fi uciși. Fiindcă sunt o povară.
Burlacii aristocrați vor fi uciși.
Fiindcă nu intenționează să facă urmași.
Din același motiv, vor fi ucise familiile cu trei membri.
Fiindcă nu se străduiesc destul.
Familiile pline de fericire vor fi ucise și ele.
Fiindcă nenorocirea trebuie împărțită.
Bogații vor fi uciși. Fiindcă sunt de invidiat.
Avocații pentru drepturile omului vor fi uciși. Fiindcă sunt snobi.
Politicienii vor fi uciși. Fiindcă totul e vina voastră.
În sfârșit, sunt forțat să citesc asta.
Nu sunt autorul acestui incident. Sunt amenințat de autor.
Autorul este un maestru al hipnozei,
iar memoria mea va fi complet ștearsă după asta.
Aici se încheie transmisiunea lui Suzuki Tagosaku de la secția Nogata din Nakano.
Rămas-bun și adio.
Se pare că l-a trimis țintit către media și influenceri.
Există riscul ca cetățenii să ia cu asalt secția Nogata.
Glumești?
Todoroki-san, mă întorc.
Voi face ce trebuie să fac.
Acesta e un avertisment. Am plantat bombe în Tokyo.
Am plantat multe, foarte multe.
Când o anumită condiție e îndeplinită...
Bombe? Tocmai a spus bombe?
Ce înseamnă asta?
- Incredibil. - Dacă e adevărat...
- Hei, nu e înfricoșător? - Foarte.
- Asta e nebunie. - Hei, nu e doar...
- O să-l distribui. - Vrea atenție, nu?
Nu explodează numărul de vizualizări?
Apoi au venit polițiștii la mine: „Îl cunoști?”
- Ce e asta? - Nu e nebunie?
- Scârbos, nu? - Ce bătrân dubios.
E real?
Ei bine, nu are legătură cu noi.
Bătrânii vor fi uciși. Fiindcă sunt o povară.
Burlacii aristocrați vor fi uciși.
Aici se încheie transmisiunea de la secția Nogata din Nakano.
Rămas-bun și adio.
E și acesta un indiciu pentru enigma ta?
Dacă videoul e adevărat, atunci și eu sunt victimă.
Fiindcă autorul m-a forțat să-l citesc.
Ce pacoste.
În plus, chiar nu-mi amintesc nimic.
Fiindcă memoria mi-a fost ștearsă.
Faptul că ai fost prins de secția Nogata a fost alegerea ta, nu?
Nu a fost voința mea. Eram controlat prin hipnoză.
Interviul la ziar și abandonarea telefonului, la fel?
Ce convenabil.
Cunoști un tip pe nume Yamawaki?
Cine știe?
Atunci Kaji?
Nu-mi amintesc absolut nimic despre ei.
Ambele sunt numele unor jucători Dragons.
În mod normal, dacă auzi numele astea împreună,
le-ai lega de baseball, dacă ai fi fan.
Da, sigur sunt jucători. Aveam memoria cam încețoșată.
Probabil de la hipnoză.
În fine.
Amândoi locuiau în casa la comun.
Au fost găsiți morți la etaj.
Se pare că au fost identificați.
Apropo, se pare că amândoi au murit după ce au băut otravă.
Deci poate o sinucidere?
Dacă locuiai acolo, sigur îi cunoșteai.
Nu-mi amintesc.
Am fost făcut să uit.
Teoria complicilor?
Incidentul a fost muncă de echipă.
Plănuit și executat de tipii din casa la comun.
Privit așa, multe lucruri capătă sens.
Unul dintre morți, Kaji,
a lucrat la centrul de distribuție a ziarelor din Kudanshita.
Tocmai am aflat asta.
Cât despre cantina socială din Yoyogi Park, acela ești tu, Tago-chan.
Locuiai pe acolo, nu?
Pot apărea curând legături cu Akihabara și Dome City.
Liderul e unul dintre cei trei.
Tu nu ești decât un soldat de rând.
Ce poveste revoltătoare.
Dar e greu s-o neg complet.
La urma urmei, eu apar în video.
Conducătorul e Ishikawa Tatsuma.
Așa aș vota eu.
Știa cum să facă bombe.
Avea și certificat pentru substanțe periculoase.
În plus, era cercetător la o firmă de cosmetice.
La serviciu avea acces la tot felul de lucruri.
Faptul că doar el a explodat e foarte important.
Scuze, Tago-chan.
Se pare că nici Yamawaki și nici Kaji
nu sunt la Dragons, până la urmă.
Toți cei din jurul tău
ți s-au părut mereu niște idioți.
Prieteni, iubiți, părinți, frați, profesori.
Mereu i-ai privit de sus.
De exemplu, imaginează-ți că ai un buton în față.
Dacă apeși, o bombă cade peste un oraș.
Vor muri mulți oameni.
Dar în schimb primești o sumă uriașă.
Și, mai mult, chiar dacă nu apeși,
bomba tot va cădea.
Dacă ar fi așa, ai apăsa butonul.
Fără nicio ezitare.
Și dacă oamenii tot mor,
ți-ai spune că poți lua banii pentru victime.
Iar dacă oamenii te-ar condamna și ți-ar numi logica nebunie,
ai fi uimit de prostia lor.
Crezi că cei ascunși după morale goale
sunt mai răi decât cei care apasă din lăcomie!
Nu-i așa?
Pentru că tu crezi
că egoismul e adevărata fire a omului.
Într-o lume plictisitoare și plină de minciuni...
ai renunțat la ea, nu?
Nu mai decide tu în locul meu.
Nu sunt nici pe departe atât de cinic ca tine.
Nu cred că lumea e complet fără speranță.
După ce se termină cazul ăsta...
o să mă îndop cu un bol cu friptură de porc.
Și o să dorm dus.
Asta îmi ajunge ca să merg mai departe.
Tu n-ai nimic de genul ăsta?
Măcar un lucru
la care ții?
Șapca aceea...
poate.
O șapcă?
Demult,
când oamenii râdeau de chelia asta...
un prieten bun mi-a dat-o.
O șapcă Dragons.
Ce ai făcut cu ea?
Am pierdut-o.
Aveam de gând să o port mereu...
Mi-am zis doar: „Nu contează.”
E ora 1:00.
Mai e ceva, nu?
Videoclipul.
Există o parte a doua, nu?
Despre butonul de mai devreme...
Un om care justifică apăsarea lui nu-și imaginează
posibilitatea ca o bombă
să-i cadă chiar lui în cap.
Vrei să-i tragi pe toți după tine.
Are legătură cu vizualizările?
Bună tuturor. Sunt Suzuki Tagosaku.
- Ce nebunie, nu? - Iar e el.
Mă rog ca acest videoclip să nu fie publicat niciodată.
Pentru că acest videoclip e programat să fie distribuit
când primul videoclip atinge o anumită răspândire.
Voi începe cu concluzia.
Mulțumită fiecărui click al vostru,
scopul a fost atins cu succes.
Așadar, din cauza voastră, bombele vor exploda.
Ce...
Din cauza noastră?
- Poate ar trebui să-l ștergem. - Serios?
Plec de aici.
De acum, bombe vor exploda peste tot în Tokyo.
Cred că e imposibil să fie găsite. Nu există locuri sigure.
Cu o excepție: Secția Nogata din Nakano.
Și vă spun singura metodă de a opri bombele.
Să mă ucideți.
Astfel, unitatea-gazdă din corpul meu se va opri.
Și un mesaj pentru adevăratul vinovat care m-a hipnotizat.
Când hipnoza dispare,
voi spune poliției totul.
Videoclipul acela e fals.
Să-l legi de vizualizări ca să dea semnal detonatorilor...
aproape sigur nu se poate.
Vrei să mori?
Glumești.
Plănuiesc să-mi trăiesc toată viața.
Chiar dacă cineva încearcă să mă atace,
mă veți proteja, nu?
Veți lucra împreună ca să mă protejați...
Stai pe loc, Ise-san.
Dacă îl bați, doar îl bucuri.
La urma urmei, e un masochist istoric.
Dar tu?
Doar ai reușit să scapi isteț. Atât.
Interpretări doar de suprafață,
explicații care par oarecum deștepte...
N-ai ieșit niciun centimetru din cutia ta de logică sigură!
Ise.
De ce nu mă privești mai atent?
Măcar Kiyomiya-san făcea asta.
Și tânărul detectiv de acolo la fel.
Ți-ai terminat discursul?
Căutăm deja în Asagaya.
Unde e asta?
Dacă Tatsuma e complice, sigur ar viza locul ăsta.
Locul unde tatăl pe care îl respecta s-a sinucis.
Deci ați găsit-o? Bomba.
Abia am început să căutăm. Mai e destul timp.
De unde știi?
Pentru că următoarea e la 4:00.
Ai și tu al șaselea simț?
Fiindcă la ora aceea s-a aruncat Hasebe în fața trenului.
Bomba e în Asagaya.
Întrebarea e unde e ascunsă.
Securitatea a crescut mult în ultimii ani, deci s-o plantezi...
Suzuki!
Koda?
Te omor. Te omor!
Stai pe loc!
O să te zdrobesc!
Asta!
Asta e.
Asta voiam.
Furie! Ură! Dorință de crimă!
Tânăra asta mă dorește.
Există fericire mai mare?
Mulțumesc.
Mulțu...
Domnișoară, scuzați-mă.
Tocmai am ejaculat.
D-le detectiv, nu voi mărturisi niciodată.
Voi lungi procesul zeci de ani.
Toată lumea
mă va urî pe vecie, nu?
Dar voi toți mă veți proteja.
Și legea mă va proteja, nu?
Kiyomiya-san.
Suzuki.
Dacă nu mă placi pe mine, spune-i ei.
Întoarce ura primită de la ea.
Pe lângă Asagaya, unde vor mai fi explozii?
Peste tot.
Toate stațiile de pe linia circulară a Tokyo-ului.
Toate.
Suzuki!
- Dați-ni-l pe Suzuki! - Dați-ni-l pe Suzuki!
Ascundeți-mă și aici, hei!
Deși am locuit împreună...
a fost doar vreo lună.
Tatsuma i-a adus cu el pe Yamawaki și Kaji,
dar tipii ăia erau nebuni.
Mă amenințau pentru o țigară.
- Te omor dacă mai fumezi. - Scuze.
Dacă nu calculezi doza letală și nu planifici, dai greș.
Injectarea direct în venă e mai sigură.
Șansele de deces trec de 50%.
Fără îndoială.
În timp ce mâncau pui prăjit,
discutau despre cele mai plăcute moduri de a muri.
Kaji era distribuitor de ziare.
Știi ce meserie avea Yamawaki?
Zicea că lucra tot în livrări,
dar nu știu detaliile...
De ce ai plecat din casa comună?
Tatsuma a adus vorba.
A zis că mai lasă pe cineva să locuiască cu noi.
Un om al străzii?
Îmi pare rău pentru el.
Îl aduc data viitoare.
Proprietarul n-o să permită asta.
Nu-i cer voie.
S-o țină secret față de proprietar?
Mi-am dat seama că lucrurile o luaseră razna.
Un om al străzii de care îi era milă?
Deci ei sunt autorii atentatelor, nu?
Încă nu-ți pot spune asta.
Așa, da. E în regulă.
Dar...
nu cred că Akihabara a fost mâna lor.
Asigură-te că transmiți informația.
Da.
Ce crezi despre Akihabara?
Fiindcă Kaji era un otaku anime
care iubea Akihabara, n-ar fi aruncat-o în aer?
Nu pot spune sigur.
S-ar putea spune că tocmai atașamentul
i-a făcut să facă asta.
Ce crezi despre ce s-a întâmplat cu Koda?
E imatură ca polițistă.
Imatură și nechibzuită.
Nu sunt foarte apropiat de Koda sau Yabuki.
Dar...
fără îndoială, sunt camarazii mei.
Deci...
Nu poți spune...
că nu înțelegi cum s-a simțit.
Nici eu nu înțeleg.
Mă fac că n-am văzut nimic.
Însă cu condiția să mergi la consiliere.
Chiar și așa...
cred că sunteți un polițist minunat, Hasebe-san.
Nu vreau să dispară trecutul în care v-am admirat.
Ce părere aveți despre Hasebe-san?
Nu pot spune că nu înțeleg cum s-a simțit.
Despre declarația „Nu pot spune că nu înțeleg cum s-a simțit”...
ce părere aveți?
Chestiunea e în curs de anchetă.
Ne pare rău, nu putem comenta.
De ce l-am apărat pe Hasebe-san?
De ce am făcut un asemenea comentariu?
Hasebe-san...
era un camarad.
Pentru mine, era singurul camarad...
pentru care merita să trec linia.
Dreptatea pe care o apărase toată viața...
nu voiam să fie complet anulată.
Probabil și familia lui a suferit.
Și Ishikawa Tatsuma a ajuns așa.
Aici Centrul de securitate.
Toate coșurile de la ieșirea sudică Asagaya verificate.
Nimic anormal.
Ce dimensiune avea bomba confiscată...?
Era cam cât un penar mare.
PM rănit. Solicit imediat întăriri și ajutor medical!
E cineva aici?
Sunt chiar aici!
Yamawaki lucra în livrări, nu?
Asta a spus tipul de mai devreme.
După confirmarea siguranței,
vom relua operațiunile!
Căutarea în incinta stației s-a încheiat.
Ce-i cu interiorul conductelor de aer?
Verificate și ele.
Țevile de scurgere de la toaletă?
Au fost verificate și acelea.
Rândul nu s-a mișcat deloc!
Ne cerem scuze. Vă înțeleg frustrarea.
Echipa din teren cere ordin să ridice evacuarea.
Spune-le să aștepte.
Bomba e sigur acolo.
Nu lăsați pasageri să intre până la 4:00.
Voi încerca.
Dați-ne un răspuns până atunci.
Amânați ridicarea evacuării în Asagaya!
Pe ce bază?
Vinovatul va viza cu siguranță Asagaya.
Știu asta!
De asta am făcut aranjamentele!
Dar nu s-a găsit nicio bombă!
Precis le-a scăpat ceva!
Voi ați dat-o în bară la Yoyogi!
Îmi ceri să golesc toate stațiile din Tokyo doar fiindcă a zis Suzuki?
Înregistrez acest apel.
Dacă se întâmplă ceva,
și dvs. veți fi tras la răspundere.
Nenorocitule...
Mai bine fii gata să răspunzi pentru asta.
Vă rog să negociați cu ei până în ultima secundă.
Coboară și ocupă-te de cetățeni.
Ce?
Nu eram suspendat ca să stau aici...
Uită-te la situație.
E plin de cetățeni speriați.
Deci, ce ai de gând să faci?
Renunți sau continui?
Cu subordonați ca voi
o să fac ulcer.
Spune, d-le detectiv.
Sunt Ruike!
Nu e deja destul?
Cred că ai muncit destul.
Vă rog să așteptați.
Da.
Aici Todoroki.
Bomba din Asagaya ar putea fi ascunsă într-o doză sau sticlă.
Într-o sticlă de plastic?
Yamawaki livra pentru o firmă de băuturi.
Am confirmat că reaproviziona automate.
Yamawaki-kun! Mulțumim pentru efort.
A zis că livra și la stația aceea.
Probabil Yamawaki a cercetat primul magazin în timp ce lucra.
Îți mulțumesc.
Aici Ruike.
Explozibilul e într-un automat.
Ar putea fi într-o doză sau sticlă.
E imposibil să-l recuperăm la timp.
Toți oamenii, evacuați imediat zona...
Ordinul de evacuare pentru stația Asagaya a fost ridicat.
Ridicat?
Redeschidem porțile de acces!
Vă rugăm să înaintați încet!
Vă rugăm să înaintați încet.
Da. Tocmai au primit din senin informația și...
Deoarece siguranța a fost asigurată, reluăm operațiunile.
Of, Doamne.
Ai pierdut din nou.
Înțeleg.
Un cerc.
Toate stațiile de pe linia circulară a Tokyo-ului...
deci linia Yamanote.
Shimbashi, Nippori, Sugamo, Ikebukuro, Shinjuku, Shibuya...
Gotanda, Shinagawa. Toate explodează.
Am pierdut.
Felicitări, Suzuki Tagosaku.
Cu asta, numele tău intră în istorie.
Îți întorc acele cuvinte.
Chiar ești ceva, d-le detectiv.
Dacă ai fi fost tu,
n-ai fi gestionat cazul ăsta mult mai bine?
Probabil că da.
Dar n-o voi face.
Nici vorbă s-o fac.
De ce nu?
Pentru că e plictisitor.
Oricine poate distruge lumea.
Să oprești distrugerea e mult mai greu,
și mult mai satisfăcător.
De aceea eu...
rămân pe poziție aici.
Pe lângă asta, sincer, mă gândesc...
„N-ai fi putut să faci totul mai bine?”
Ce vrei să spui?
De ce n-ai făcut un puzzle din numele stațiilor care explodează?
Pentru că n-ai putut, nu?
Pentru că nu ți le-au spus niciodată.
De ce ai fost ținut în întuneric despre întregul plan?
Motivul e simplu.
Fiindcă nu te-au considerat niciodată camarad.
Chiar și așa,
voiai să faci cazul ăsta al tău.
De ce?
Ei bine...
Treaba mea aici s-a încheiat.
Curând, superiorii mă vor elibera din funcție.
Hei, d-le detectiv.
Sunt Ruike.
Adevăratul spectacol începe acum.
Runda 3.
Încă e acolo, să știi.
Bomba finală.
Tocmai mi-a trecut o poezie prin minte.
O poezie?
„În inimile tuturor oamenilor...”
„trăiește un prizonier,”
„oftând de durere.”
Am înțeles.
Vă mulțumesc.
Era tipul care a locuit cu ei în casa comună.
Înainte să se mute acolo,
Tatsuma lucra la un producător de cosmetice din Kansai.
Kansai?
Dacă e adevărat,
legătura lui cu Suzuki, omul străzii, nu are sens.
De ce a explodat?
Adică de ce trebuia să explodeze doar corpul lui Tatsuma?
Corpurile lui Yamawaki și Kaji erau la etajul doi.
N-a fost doar o capcană pentru oricine intra?
Și s-a întâmplat să explodeze...
Dacă scopul era să atragă pe cineva, videoclipul lui Hasebe ajungea.
De ce...
Hei...
Ce meserie are legătură strânsă cu cea de stilist?
Takuboku...
E Takuboku.
O poezie de Ishikawa Takuboku.
Deci Ishikawa Asuka...?
Ea a fost motivul tău de la început.
Todoroki, unde ești acum?
Emiteți imediat mandat pentru Ishikawa Asuka.
Soția lui Hasebe? De ce?
E doar o presupunere.
M-am întrebat de ce a explodat corpul lui Tatsuma.
A fost o capcană, nu?
Față de Yabuki, care a declanșat capcana,
corpul lui Tatsuma era mult mai distrus.
Nu are niciun sens.
Tatsuma nu s-a sinucis. A fost ucis.
Poate corpul a fost distrus ca să ascundă cauza morții?
De Suzuki?
O capcană pusă la cererea lui Asuka.
E imposibil.
Asuka a lucrat ca hair și make-up artist.
Probabil Asuka i-a tuns părul lui Suzuki.
Există o legătură între ei.
Atunci, ce e cu al doilea videoclip?
Era adresat lui Asuka.
Și ea...
ar putea avea acum bomba finală.
E absurd!
Vrei să cred halucinațiile tale?
Omul străzii de care erai apropiat nu era Tatsuma...
Era Asuka.
Bietul om al străzii cu care locuia Tatsuma.
Nu erai tu, era Asuka.
După ce familia ei s-a destrămat, Asuka a trăit pe străzi.
Acolo te-a cunoscut.
În cele din urmă, Tatsuma a invitat-o în casa comună,
iar ea a lăsat viața de om al străzii în urmă înaintea ta.
Asuka ți-a dat și șapca.
Însă Asuka a aflat de planul lui Tatsuma.
Yamawaki-kun!
Kaji-kun... Kaji-kun!
Nu e prea târziu...
Asuka trebuie să fi încercat să-l convingă să oprească planul stupid.
Dar Tatsuma n-a ascultat.
Motivul pentru care m-ai trimis la Miu...
a fost acesta.
Probabil s-a gândit la fiica ei, Miu-san.
Abia își revenise...
Spune-i lui Miu să evite trenul.
Presupun că Tatsuma i-a ucis pe Yamawaki și Kaji.
Văzând asta, și-a dat seama că Tatsuma vorbea serios.
De aceea a apelat la tine, cunoscut pe străzi.
Atunci ai auzit prima dată de planul lui Tatsuma de la ea.
Și ți s-a cerut
să iei vina pentru tot.
Înțeleg.
Te-ai simțit folosit.
De aceea ai dat jos șapca pe care ți-o dăduse din bunătate.
Te-ai gândit: „Nu contează.”
Apoi ai rescris planul după bunul tău plac.
Și capcana de la casa comună.
Inițial, era menită să ascundă corpurile lui Yamawaki și Kaji.
Tu n-ai ști să faci una.
Și mai e videoclipul.
Doar te-ai introdus în videoclipul făcut deja de Tatsuma.
Acesta e un avertisment pentru voi toți. Am plantat bombe în Tokyo.
Știai despre bombele de pe linia Yamanote,
dar nu știai exact în ce stații, nu?
Așa că, pentru a face totul să pară cazul tău,
ai adăugat Akihabara, Dome City, Kudanshita și Yoyogi.
Ca să provoci haos.
Scopul tău e să devii adevăratul vinovat.
Un creier malefic.
Să joci rolul monstrului până la capăt.
I-ai trimis-o, nu?
Lui Asuka.
Bomba finală.
Ca să fii ucis...
și să pui capăt la tot.
Vă rog să vă retrageți!
Doamnă.
Vă vom ajuta imediat...
Îmi pare rău, așteptați puțin.
Scuzați-mă!
Asuka-san.
Sunt Koda, ne-am mai întâlnit.
A trecut ceva timp.
M-ați ținut minte?
Îmi pare rău, doar fața...
Cred că a fost la un eveniment de networking.
Da.
Deci ea e în clădirea asta.
Ai atras toți oamenii ăștia aici pentru asta?
Ai creat o situație
în care oricine putea să se strecoare.
Păi...
Despre casa comună a fiului dvs...
eu am fost cea care a mers prima acolo.
Înțeleg.
Fiul meu...
Sunteți bine?
Îmi pare rău.
S-au întâmplat atâtea.
Cu adevărat...
De ce au ajuns lucrurile așa?
Ce ar fi trebuit să fac?
Unde trebuie să ajungeți azi?
Vă conduc eu.
În cazul acesta...
Du-mă la Suzuki.
Tsuruku către toate stațiile.
Contact vizual cu Ishikawa Asuka la intrarea principală.
Posibil să aibă un dispozitiv exploziv.
Eliberați zona de civili.
Dacă sun la numărul ăsta,
acesta va exploda.
Omul acela
va primi oricum pedeapsa cu moartea, nu?
Deci nu contează dacă eu îl ucid, nu?
Și dvs. veți deveni criminală.
E prea târziu pentru asta.
Vă rog, Koda-san.
Du-mă la Suzuki.
Și lasă-mă
să pun capăt la tot.
Precis o dorește.
Mă dorește.
Nu, nu pot.
Nu vreau să deveniți criminală.
Dă-mi drumul!
Nu!
Nu mai vreau să sufăr
din cauza altcuiva.
Îmi pare rău.
Numărul apelat
nu este în serviciu.
Dar adevărul e altul.
Nu e bomba finală.
Cea pe care i-ai trimis-o lui Asuka era falsă.
Dacă bomba finală explodează, cazul se termină.
Dar tu n-o vei detona.
N-o vei lăsa să explodeze și nu ne vei lăsa s-o găsim.
Astfel, ne închizi pentru totdeauna.
În jocul tău.
Mamă!
Explozibil securizat. Cheamă geniștii.
Mamă!
Viața nu ți se pare goală?
Nu obosești niciodată
să fii înconjurat de proști?
Nu ți-ai dorit niciodată să-ți folosești pe deplin abilitățile?
Să faci ce vrei,
cum vrei.
D-le detectiv.
Sunt rău?
Ești.
Ești rău.
Pe tine te întreb.
Pe tine, sătul de toate prostiile,
dar înarmat cu logică măruntă
și prefăcându-te că le accepți.
Pe tine te întreb.
Termină.
Ei?
Da, ai dreptate.
M-am săturat de toate.
Aș vrea ca lumea asta să se prăbușească.
Hei, Tago-chan.
O lume pe care nu ai dorit-o. Un sine nedorit de nimeni.
Când Asuka ți-a cerut,
ai interpretat-o ca „vreau să iei vina”.
Și te-ai gândit: „Nu contează.” Nu-i așa?
Oare te-a chemat de la început cu intenția să te folosească?
În casa comună erau și corpurile lui Yamawaki și Kaji.
Dacă voia să arunce vina, ei erau buni.
Morții nu vorbesc.
Adevărata ei intenție...
Nu spera ca cineva să-i spună să se predea?
Cineva în care avea încredere.
E doar imaginația ta.
Vorbe frumoase.
Nu voi fugi.
Nici de cruzime, nici de vorbe frumoase.
Ar trebui să plecăm.
Kiyomiya-san.
Ce?
Mă duc să mă spăl pe față.
Știu că ai imobilizat-o pe Koda
ca s-o protejezi pe ea, nu pe Suzuki.
Îndeplinește-ți îndatoririle cu hotărâre.
La fel voi face și eu.
Todoroki-san.
Mă bucur că ne-am întâlnit iar.
După explozia din Akihabara,
țineai cu mine, nu?
Sperai să distrug totul.
Ai simțit un val de euforie, devenind spectator
la un măcel fără precedent, nu?
O să continui să te minți
și să plutești prin viață de acum înainte?
Știi ceva, Suzuki...
Nu consider asta o viață nefericită.
Înțeleg.
Poți să-i transmiți un mesaj detectivului aceluia?
Spune-i că de data asta e remiză.
Care detectiv?
Cel cu părul ciufulit.
Ruike-san.
Ishikawa Asuka a negat toate acuzațiile,
și a declarat următoarele:
„Nu am locuit niciodată în casa comună.”
„Nici măcar nu l-am întâlnit pe Suzuki.”
„Tatsuma m-a consultat,
spunând că un bărbat ciudat s-a mutat și îi spăla pe creier pe toți.”
„Totul e opera lui Suzuki.”
Suzuki și-a susținut constant afirmațiile despre al șaselea simț,
amnezie și hipnoză.
A declarat că motivele și probele au fost fabricate de poliție.
Adevărata lui identitate rămâne necunoscută.
Bomba finală nu a fost găsită.
Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.