Original subtitles

Alberto, când ești gata!

Da.

- Poftim! - Arată bine.

E o mâncare de acasă.

De acasă, cu ce găsim aici.

- E bun. - Când ți-e foame, totul e bun.

Îmi plac oamenii care mănâncă bine.

Așa simt că n-am gătit degeaba.

- Și în curând… - Da.

Vei deschide un restaurant în Marsilia, știm.

Da, voi avea restaurantul meu.

Și nu doar un restaurant.

Ai o mulțime de proiecte.

Ce vor?

Nu-ți face griji, mănâncă.

Soldații nu sunt niciodată un semn bun.

Apropiați-vă și ascultați, s-ar putea să vă intereseze.

Grăbiți-vă!

- Apropiați-vă! - Să vedem!

Conform articolului 36 din Constituție

și articolului 8 din legea de pe 7 martie 1945,

se declară următoarele:

exploatarea diamantelor sau a altor terenuri din Valea Culuva

trebuie să înceteze imediat.

Dreptul de a exploata acest teritoriu este rezervat statului

sau persoanelor și companiilor numite de guvernator.

Acest decret intră în vigoare de mâine.

Loturile trebuie evacuate azi.

Uneltele vor fi luate sau se vor confisca.

Guvernatorul constituțional al provinciei,

Roberto Guzman.

Haide!

Spune-le celorlalți!

Ai înțeles ceva?

E ușor de înțeles, ne izgonesc.

Niște nemernici!

Guvernul ne ia toate loturile.

Nu putem permite asta, sunt loturile noastre.

Am dat de belea, ce zici de asta?

Îl voi găsi pe căpitanul Ferrero. Voi vorbi cu el.

Alberto are dreptate, să mergem la căpitan.

Cei care vor să vorbească cu căpitanul, să mă urmeze!

Se pare că oamenii sunt furioși.

Vă îngrijorează?

Concentrați-vă la joc, nu-i veți auzi.

Cred că va deveni urât, căpitane.

Liniște, locotenente.

Lasă-mă să mă gândesc.

Căpitane, o delegație cere să vă vadă.

- Câți sunt? - Cel puțin 40, căpitane.

Îi vom primi conform regulilor.

- Înțelegeți ce spun? - Da, căpitane.

Luați măsurile necesare și aduceți-i aici!

E rândul dv., căpitane.

Calmați-vă!

Căpitanul vă va primi, dar trebuie să predați armele gărzilor.

Le veți primi înapoi când veți pleca.

Astea sunt regulile.

Ce facem?

Nu le putem da armele.

Dar suntem aici să vorbim.

Chiar crezi că se poate vorbi cu acești oameni?

Aveți grijă, tovarăși!

Alberto are dreptate!

- Un om fără armă nu contează. - Da, să mergem.

Șah mat, căpitane.

Nu-i nicio îndoială.

Nu vor să renunțe la arme.

M-am săturat de tipii ăia.

Locotenente!

- Ocupă-te de nenorociții ăia. - Da, căpitane!

Vrem să vorbim cu căpitanul.

Calmați-vă, tovarăși.

Alinierea!

Cineva trebuie să vorbească cu el.

Nu fi timid, haide!

Vreau să vorbesc cu căpitanul!

Gornist!

Încărcați armele!

Foc!

Încărcați armele!

Stai!

Lasă-l!

Nu e de aici.

Ascultați!

- Ai țigări? - E nedrept.

Aveți dreptate!

La naiba, ce o să facem?

Ar fi o cale, dar abia dacă avem arme.

Și, dacă vor cere întăriri, suntem terminați.

Dacă ești puternic, iei legea în propriile mâini.

Dacă ești slab, taci din gură.

Ăsta e adevărul, trebuie să alegi.

- Bine spus! - Are dreptate.

Nu-i vom lăsa pe acești nenorociți să ne ruineze viețile.

Suntem cretini, am fugit imediat ce au început să tragă.

Pentru că nu ne așteptam.

Dar nu s-a terminat.

Ce s-a întâmplat?

Nu ești prea vorbăreață.

Hei, lasă fata în pace!

- Ce treabă ai tu? - Sunt tatăl ei.

Dacă ai avea copii, ai înțelege.

Tații n-ar trebui să facă pe durii.

Dă-mi drumul!

Bătrân bășinos!

E în regulă.

Te-a rănit?

Ce nemernic!

Cum îți sunt cizmele?

Ticălosul!

Discuțiile sunt inutile.

Trebuie să ne apărăm.

Da, are dreptate!

Mâine-dimineață, ne prezentăm la treabă.

Aduceți și armele, să fim pregătiți.

Ei sunt cam 40.

Iar noi suntem peste 200.

Dacă suntem mulți, nu vor îndrăzni să ne atace.

Și dacă îndrăznesc?

Cel mai puternic azi va fi cel mai slab mâine.

Cine e tipul ăla?

E părintele Lizardi, misionarul.

Și ce se bagă el?

- Nu ești de-ai noștri. - E datoria mea să vă avertizez.

- Veți fi uciși cu toții. - Mai vedem!

Nu ne vom lăsa jupuiți ca oile.

Nu ne e frică de căpitanul Ferrero.

Și apoi? Oamenii colonelului Sandoval sunt la doar o zi distanță.

- Înțelegeți? - Vedem după.

Va fi un masacru inutil.

Toate revoltele se termină cu o suprimare nemiloasă.

Padre, ești aici de doar două săptămâni, vezi-ți de treaba ta.

Folosește-ți discursurile să convertești indieni și lasă-ne pe noi.

Suntem bărbați în toată firea, n-avem nevoie de sfatul tău.

În regulă.

Dar nu veți primi nimic așa.

Cine scoate sabia de sabie va pieri.

Ne ameninți?

Prieteni, gata cu vorba, să mergem!

Frumoase cizme, Maria.

Bună seara, părinte Lizardi, cu ce te pot ajuta?

Părinte, aveți dreptate.

Lupta nu e niciodată bună.

Sunt surprins să te găsesc aici.

Tu ești cinstit și pacifist.

Nu e locul tău aici.

E adevărat, sunt pacifist.

Dar suntem cu toții implicați în asta.

Nu vorbesc în calitate de preot, ci de prieten.

Gândește-te la fiica ta, nu are pe altcineva.

Și tu vrei să-ți riști viața?

Dar, părinte…

Știi ce vreau să fac, să plec cât de repede pot.

Sunt ca dumneavoastră.

Nu-mi place violența.

- Mai ales cu guvernul. - Ești rezonabil.

Da, sunt.

Trebuie să fiu.

Maria, haide, să mergem.

- La revedere, părinte. - La revedere.

- La revedere. - Ron!

Mulțumesc, dle Castin.

Spune-mi,

- …vaporul lui Chenko ajunge azi? - Ce zi e azi?

Miercuri.

Mâine cel târziu.

- Ceasul tău spune ziua? - Da.

Cred că e scump.

Posibil, dar nu e al meu.

Ordinul nostru l-a primit ca dar.

Uită-te la el.

- Toți misionarii noștri au unul. - E frumos.

CRN.

Compania Rafinăriei de Nord.

Pentru misionarii eroici din Mambuti.

Magnific!

Anunță-mă când ajunge Chenko. Vreau să plec.

Unde se duce vaporul lui Chenko?

La plantațiile Chicles de Marques, chiar înainte de vâltorile Cucumi.

Lângă granița braziliană.

- Să mă anunți. - Nu-ți face griji, imediat ce ajunge.

Părintele Lizardi este un om bun.

Îl înlocuiește pe părintele Sanchez,

cu sălbaticii de indieni Venantes.

- Ar putea… - Să-și piardă capul?

N-ar fi o mare pierdere.

Cât costă bricheta?

Cinci.

Apropo…

- Închiriezi camere? - Nu am locuri libere,

doar un loc în grajd pentru calul tău. Poți să-l împarți cu el.

Mi-ar fi plăcut să dorm într-un pat la noapte.

Poți găsi orice aici dacă plătești.

- Chiar și un pat? - Da, dar…

- E scump. - Unde pot găsi?

Ieși afară și faci dreapta.

E o casă mică cu o arcadă.

- N-ai cum s-o ratezi. - Pa!

E cineva?

Ce cauți aici?

Ce caut eu aici?

Eu sunt în patul meu.

Dar tu?

- Se pare că sunt în patul tău. - Și nu ești uimit?

Sunt mereu uimit de un pat bun.

Nu ești politicos.

Ești musculos.

Femeilor le plac bărbații puternici.

Dar mie nu.

Am nevoie de…

Da, văd.

Nu, nu primesc bancnote mici.

- Primești des bancnote mari? - Nu atât cât aș vrea.

Dar căutătorii de diamante…

Îmi stârnesc imaginația.

De asta putrezesc în groapa asta.

Dar nu mă pot plânge.

- Ciudat, nu pari genul. - Hei!

Uiți ceva.

Sunt imorală.

Nu mă deranjează.

Putem face o înțelegere.

Am ce trebuie.

Nu ți-e frică să te plimbi pe aici cu banii lipiți de tine?

Un corp e fragil.

Dacă cineva se interesează prea mult de banii mei,

ar putea ieși urât.

Te-ai gândit la toate.

Apropo…

Cum te numești?

Shark!

- Sună ca o lovitură. - Ți-e frică?

Nu.

Dar pe tine?

Pe mine?

Numele meu este Djin.

În limba indienilor, e numele unei păsări.

Mi se potrivește?

Ca oricare altul.

Ridică-te repede. Urmează-mă!

- De ce? - Nu trebuie să-ți explic. Grăbește-te!

- N-am de ce să vin cu tine. - Sergent!

Luați-l de aici!

Vei plăti pentru asta.

Luați-l de aici!

O să mă întorc, târfă.

Maria.

- Asta e pentru tine. - Mulțumesc, dle Chenko.

- Poftim. - Mulțumesc!

Mi-i dai înapoi luna viitoare. Știu că nu sunt pierduți.

Nu uita de copii. Singurul lucru important este să faci bani.

E adevărat.

Ăsta e un loc bun pentru fetele care o pot face.

Căutătorii de diamante își cheltuiesc toți banii.

Eu fac invers. Economisesc totul.

Da, ai dreptate. Coborâți!

Mult noroc, fetelor.

Salut!

Deci ăsta e portofelul tău?

- Al cui altcuiva să fie? - Și banii sunt ai tăi?

Ai mei și doar ai mei.

Ai trecut de Cemaruna când ai venit?

N-am văzut niciodată satul ăla.

Desigur.

De ce să te duci acolo?

Ești un tip de treabă.

E o bancă frumoasă în Cemaruna, care a fost jefuită de bandiți străini.

- Ce spui? - Sunt nevinovat.

Ascunzi mulți bani și cineva te-a văzut în Cemaruna.

- Ți-am spus că n-am fost niciodată acolo. - Sigur?

Aduceți-l înăuntru!

- Bună ziua! - Bună ziua, domnule.

Îl cunoști pe acest om?

L-am văzut undeva, dar nu știu unde.

A fost în Cemaruna?

Așa e.

E unul dintre bandiții care au jefuit banca.

I-am văzut poza pe afișe.

Cu cât te plătește? Nemernicule!

Îmi pare rău, căpitane.

Caporal!

Duceți-l la poliția din Cemaruna!

O să mă împuști pe drum și o să zici că am vrut să evadez.

Duceți-l în temniță!

Felicitări, căpitane!

- Ai făcut treabă bună. - Un moment, Chenko.

Trebuie să vorbim despre afacerea noastră.

Ei bine?

Am fost prinși într-o ambuscadă, nu ne-am putut apăra!

Cretini!

Aveți arme ca să le folosiți.

Cine l-a ucis pe caporal?

- El! - N-am fost eu!

Bagă-l pe gunoiul ăsta în temniță. Haideți!

Maria!

Haide, Maria!

Aruncă asta.

Biata mea fetiță…

Nu ne este locul aici.

Ne vom întoarce în Franța.

În Franța.

În țara mea.

Când o să am ceva bani.

Sau mai mulți.

Vei fi mai fericită acolo.

Și o să te duc la doctor.

Poate că nu vom pleca singuri.

E o femeie care te place.

Și care îmi place și mie.

Poate va vrea să plece cu noi.

Nu te deranjează?

Nu.

Ești un înger.

Întotdeauna vrei să-mi faci pe plac.

Uite-o.

E frumoasă, nu-i așa?

Voi avea răspunsul ei diseară.

Trebuie să vorbesc cu tine, Chenko.

Cu mine? Ce e?

M-am tot gândit.

Spune-i căpitanului Ferrero

că nu sunt de acord.

Partea leului e mereu a lui.

Nu-ți face griji.

Nu putem face nimic fără el. Ne e util.

Asta nu contează.

Că și el are nevoie de noi.

Dacă va continua așa, mă voi opri.

Haide, nu-ți face griji.

Voi încerca să obțin mai mult.

- Ai încredere în mine? - Da.

Ai o față demnă de încredere.

Djin, vreau să-ți vorbesc.

- Spune! - Nu, nu aici.

Acolo?

Spune-mi!

Ce te preocupă?

Ce părere ai de Castin?

Castin?

E de treabă.

- Asta-i tot? - Nu e chiar așa de rău!

Pentru că sunt puțini drăguți aici, majoritatea sunt ticăloși.

Djin, tipul ăla drăguț vrea să se căsătorească cu tine.

Ce?

Asta e amuzant.

- Și te-a trimis să-mi spui? - Păi…

Voia să știe ce părere ai.

Ce părere am? Stai.

Un domn vrea să se căsătorească cu mine, vă sună cunoscut?

Eu vorbesc serios.

Haide, putem râde puțin.

Adică, e amuzant.

Deci?

Care e răspunsul tău?

Haide, Alberto.

Știi cine sunt.

Mă înțelegi că sunt șocată.

Un tip care era mereu la mine.

Apoi, nu a mai venit de două luni.

Și e mereu la biserică.

Nu înțeleg de ce sunteți prieteni.

Castin vrea să te ia de soție și nu-i pasă de prejudecăți burgheze.

Vei intra într-o familie bună și onestă.

Mie mi se pare o idee bună.

Castin e un om bun.

Și asta contează mult.

O familie cinstită pentru mine…

Dar e destul de bătrân.

Nu, nu e pentru mine.

Cine e?

Îmi pare rău. Mă duc să fac calculele. Mă voi întoarce.

Bine. Hei…

Să nu faci vreo greșeală.

Castin are deja 68 de ani și are o grămadă de bani. Și, în plus,

vrea un restaurant în Marsilia.

E un om trecut prin viață.

Tu ești tânără și în curând poți fi văduvă.

Ești sigur că are mulți bani?

E cel mai bogat dintre noi toți.

Spune-i să vină la mine diseară.

Vom vorbi.

Ești o curvă.

Am vrut doar să văd ce zici.

Ești mai rea decât am crezut.

Un om bun îți dă o mână de ajutor

și tu îi vrei doar banii.

Abia aștepți să moară.

E dezgustător.

Ce e în neregulă cu tine?

N-am spus că nu mă interesează banii.

Nu mișcă nimeni!

Aveți arme ascunse?

Da, domnilor, aici.

Mâinile în aer!

Luați-le armele!

Plecați de aici!

Hei, Alberto!

Nu uita să-i spui lui Castin să vină diseară.

Vai de mine!

Ai luat tot? Dă-i afară!

Cum dorești.

Ține, părinte.

Cum sunt răniții?

Au pierdut mult sânge.

Fiule…

Tovarășul tău te-a ajutat cât a putut.

Dar eu pot să te consolez în numele Domnului nostru și a Sfintei Biserici.

De parcă o să ajute asta.

- Am un glonț în mine. - Nu vorbi așa, fiule.

Pentru sufletul tău!

Ce durere!

Mi-ar plăcea să te ajut.

Nu sunt dușmanul tău.

Sunt un om ca tine

care vrea să te ajute cu suferința ta.

Nu-ți cer nimic.

Doar un cuvânt de pocăință

ca să te îndrum spre Dumnezeu.

Lasă-mă în pace!

Alvaro.

Greșești să-l îndepărtezi pe preot.

Ar trebui să-l asculți, e liniștitor.

Dacă e liniștitor, spovedește-te tu și lasă-mă în pace.

Alvaro, ești genul de om care se aruncă cu capul înainte.

Dar după aceea…

Preotul te-ar putea ajuta să înțelegi.

Tovarășul tău are dreptate.

Uită de mândrie. Doar Dumnezeu este atotputernic.

Și nu costă nimic să te pocăiești.

Taci din gură!

Bietul băiat.

Nu mai am nimic de făcut.

Ai făcut tot ce ai putut.

Dacă ai nevoie de mine, sunt alături.

Bine, părinte.

Părinte…

Poți să-mi faci o favoare?

Desigur, fiule, dacă pot.

Ei bine…

Nu știu ce-mi vor face.

Dar bătrâna mea mamă e în Europa.

Am lăsat-o, ca să fac avere.

Și uite unde sunt, așa că…

Aș vrea să-i scriu.

Și apoi, aș vrea să mă spovedesc.

Te voi asculta.

Ai hârtie și creion?

Nu, dar îi voi întreba pe gardieni.

Gărzi, deschideți!

Poți să-mi dai ceva de scris pentru prizonier?

- N-am cum. - O pană, hârtie

și cerneală. Pe răspunderea mea.

- Da, părinte. - Mulțumesc.

Părinte, vino.

Și-a pierdut cunoștința.

Probabil e pe moarte.

Mă duc eu.

Mulțumesc!

Vreau ca plutonul să fie gata înainte de miezul nopții.

O să-l omorâm în mijlocul nopții?

De ce nu? Îl dăm exemplu.

Vreau să le arăt tuturor cretinilor că nu glumesc.

Înainte marș!

Plutonul de execuție!

Uite, Alberto.

Lasă-mă în pace.

Încărcați…

arm'!

Țintiți!

- Jos cu pedeapsa cu moartea! - Foc!

Pe aici!

La stânga!

Dă-mi ăsta!

Mai departe! Acolo.

- Poți s-o aduci acum? - Da.

Du-te, atunci.

Mai ai muniție?

Fă ce poți cu asta.

- Iată-te! - E plin.

Ia-ți pușca. Dă-mi revolverul.

Să vin cu tine?

Nu, n-am nevoie de tine.

Ce au spus?

Întăririle ajung la 8:00.

- Cine îi conduce? - Colonelul Sandoval.

O mitralieră, un escadron de cavalerie și 100 de infanteriști.

Cine e?

Sunt eu, Castin.

- Lasă-mă să intru, repede. - Tu ești?

Da.

- Ești rănit? - Nu e nimic.

Îți explic eu.

- Din cauza luptei? - Da.

Asta pentru că l-ai trimis pe prietenul tău în loc.

Nu e vina mea. N-am făcut nimic.

Atenție!

La dreapta! Dreapta!

Înainte marș!

Din cauza revoltei sângeroase și feroce care a zguduit orașul,

o revoltă provocată de aventurieri străini,

introducem de acum legea marțială.

Cunoaștem vinovații.

Și vor fi pedepsiți fără milă.

Doi dintre ei și-au găsit deja, o moarte meritată.

Alți doi au fugit.

Castin, care și-a îndemnat camarazii la revoltă,

și Shark care a aprins butoiul cu pulbere.

Se oferă 5.000 de pesos pentru cine ajută la capturarea lor,

morți sau vii.

Dacă în termen de 24 de ore nu vom găsi vinovații,

patru dintre camarazii lor, la întâmplare, vor fi executați.

Semnat, colonelul Sandoval,

comandant al garnizoanei Cuchazu.

Castin!

Ești singură?

Unde e tatăl tău?

Tatăl tău. Unde e?

Așteaptă.

Tatăl tău. E plecat?

Sunt împușcături afară. E periculos. Trebuie să vorbesc cu el.

Te rog.

Tatăl tău n-a dormit aici?

Nu înțeleg de ce n-ai mai venit aici.

Eu n-am văzut lucrurile așa.

Așteptai o invitație?

Nu, dar mă gândeam că…

Mă gândeam la tine ca la soția mea.

Deci…

Da, înțeleg.

Nu-i zice că sunt aici.

- Cine e? - Deschide, te rog!

Trebuie să vorbesc cu Castin.

E grav.

Intră.

Pe aici.

Știi că am ezitat să vin aici să te caut.

- Părinte, nu… - Nu, mai întâi, ascultă-mă.

Nu credeam că ai putea conduce o revoltă care a costat atâtea vieți.

- Nu am fost în revoltă. - Haide!

Toți soldații te-au văzut printre agitatori.

Au tras în tine.

Unul a murit deja pentru asta.

- Acum vor să facă același lucru cu tine. - Cu mine?

- Dar… N-am făcut nimic. - Într-adevăr?

Nici măcar nu am fost acolo.

Ascultă-mă.

Dacă nu te găsesc în 24 de ore, vor ucide patru ostatici.

Noul comandant oferă o recompensă pentru tine.

5.000 de pesos.

- 5.000 de pesos? - E groaznic.

- Nu pot face nimic. - Ba da, poți face ceva.

Întâi trebuie să pleci de aici.

Nu vreau să am vreo legătură.

- Ce mă sfătuiești? - Pe mine mă întrebi?

- Trebuie să te predai. - Să mă predau?

- Dar n-am făcut nimic! - Vor fi uciși oameni nevinovați.

Oameni nevinovați! Dar și eu sunt nevinovat!

Nu am tras nici măcar un foc.

N-am avut armă. Djin poate confirma.

Mărturia ei…

Ce vrei să spui?

Colonelului îi pasă doar de mărturiile soldaților.

Castin, patru vieți nevinovate depind de tine.

Îți spun că nu am făcut nimic.

Dacă mă predau, voi fi condamnat nevinovat.

Spune-i, Djin!

Trebuie să mergi. Dacă te găsesc aici, s-a terminat cu mine.

- Dar sunt nevinovat. - Atunci du-te și zi-le.

Dar, părinte…

Predă-te, voi veni cu tine și voi vorbi cu colonelul.

Vei salva ostaticii.

Ieși afară!

Deschide, Djin, vrem doar să vedem dacă e aici.

Da, Djin, deschide!

Mai bine se predă nouă, decât soldaților.

O să forțez ușa. O dărâm.

Deschide, Djin!

- Djin, deschide! - Haide, deschide!

Mă vor denunța.

Nu pot, părinte, fă ceva.

Gândește-te la fiica mea. Ce se va întâmpla cu ea?

Cu mine cum rămâne?

Ieși afară. Nu vreau să te găsească aici.

Cum?

- Sari pe alee, din bucătărie. - Nu, mă vor vedea.

Dacă te găsesc aici, mă vor aresta.

Ce maniere aveți!

Unde e Castin?

Castin? Nu e aici.

Nu ne minți!

- Nu e aici. - De ce nu ai deschis?

- Eram ocupată. - Ocupată?

- Să vedem. - Da, să vedem.

Suntem terminați. Căpitanul Ferrero a fost arestat și îi interoghează echipajul.

Trebuie să fugim.

Vino la vaporul meu diseară. Vom fugi împreună.

Nu l-am găsit.

- Deci? - Nu e aici.

Dar aici?

Asta e camera mea.

- Mișcă-te! - Poate că e aici.

Părinte Lizardi!

Nu m-aș fi așteptat niciodată.

N-am crezut niciodată că un preot ar…

Lasă-l, el se spovedește la Djin.

Fraților…

Nu mă judecați după aparențe.

Nu sunt fratele tău.

În familia mea, nu ne ascundem. Suntem sinceri.

- Când prietenii noștri vor auzi asta. - E bine acum?

- Ați văzut? - Da, am văzut totul.

Ieșiți afară acum.

- Haide! - Bine, plecăm.

Ne scuzi pentru neplăceri, părinte!

Părinte…

Am auzit…

A fost oribil.

Să nu vorbim despre asta.

Trebuie să-mi adun gândurile.

E greu să fii judecat, când nu ești vinovat.

- A fost cât pe ce. - Nu și pentru el.

Nemernici!

Și tu care voiai să plec.

M-ar fi linșat.

Nu știu ce m-a apucat.

Dar pune-te în locul meu.

Dacă te-ar fi găsit aici, s-ar fi terminat cu mine.

Trebuie să înțelegi.

Dar te-am ascuns.

Sunt doar o femeie. Sunt singură.

Ei bine…

Nu și de acum înainte.

Pentru că acum suntem împreună.

Ei bine, hai să vorbim despre asta.

Pentru că eu am provocat toate astea.

Întâi, trebuie să te scot de aici.

Mi-ar plăcea asta, dar cum?

Vaporul lui Chenko!

Cum adică?

Cred că pleacă diseară.

Se duce la Marques, lângă Rio Mambuti.

Și pe cealaltă parte e Brazilia.

Da!

Te urc pe vaporul lui Chenko.

Dar, Chenko…

O să mă denunțe. Pentru 5.000 de pesos, nu va ezita.

Nu, îți spun, sunt terminat.

Dar pentru tine nu e la fel.

- Merg cu tine. - Ascultă, Djin.

M-ai salvat.

Iar tu ești ca soția mea acum.

Îți voi dovedi.

Ține, astea sunt diamante.

Toată averea noastră.

O s-o ții tu.

Ascultă-mă, te duci după fiica mea.

Ia-o cu tine pe vaporul lui Chenko.

Voi sta în pădure până la căderea nopții, apoi voi urca și eu.

E singura mea șansă.

Numai că…

Dacă nu reușesc,

promite-mi că o să ai grijă de ea.

Da?

Bine.

Hei, Castin!

Plecăm.

Pe urmă, vorbesc cu Chenko. E doar o chestiune de bani.

- Și Maria? - Nu-ți face griji, e aici.

Ți-ai rupt pansamentul, e sânge peste tot.

Nu te mișca.

Haide!

Nu țipa!

Unde e șeful tău? Nu mișca!

Răspunde-mi!

- Unde e șeful tău? - Sunt aici. Calmează-te, aruncă cuțitul.

Ia-i pistolul!

Chenko, e periculos.

- Lasă-l lat! - Pleacă de aici.

Cheamă soldații, repede.

5.000 de pesos, ce mană cerească!

Scuze, părinte Lizardi.

Banii sunt bani, iar eu vreau recompensa.

Bravo, pornește motorul. Voi fi la cârmă.

Nu!

Nu poți pleca.

Vom avea o călătorie plăcută împreună.

Stai aici și nu te mișca.

Vezi, ne întâlnim iar.

Mai repede, pentru Dumnezeu!

Lasă-te în jos, idiotule!

Ține.

Partea mea.

Și Chenko a avut o parte.

Nimic nou, locotenente.

Au un avans de zece ore.

Dacă nu-i oprim înainte de Marques, vor trece în Brazilia.

Cunosc vaporul lui Chenko. Șalupa asta e mult mai rapidă.

O să-i prindem înainte de lăsarea serii.

Urcați la bord!

Nu te juca cu noi.

Dacă se întâmplă ceva, te omor.

- În geanta mare. - Sunt și arme!

Castin. Uite, ia asta.

Și muniție.

Aruncă restul în apă.

În apă, toate astea?

Da, Chenko nu mai are nevoie de ele.

Castin, unde mă duci?

Oriunde vrei, părinte.

Trebuie să mă lași undeva ca să pot să mă alătur misiunii Santa Rosalia,

lângă indienii Venantes.

Lasă-i în pace, e mai bine pentru ei.

N-ar trebui forțați să muncească.

Le schimbăm sufletele.

Datorită misiunii, numeroase triburi l-au cunoscut pe Dumnezeu.

Îi aud pe supraveghetori!

Nu suntem responsabili de asta.

Nu, dar întotdeauna te urmăresc.

Le place de tine.

Nu vreau să vorbesc cu tine.

Lasă-mă să plec chiar acum.

Părinte, eu sunt la conducere.

Amintește-ți asta și totul va fi bine.

Am doar un singur stăpân și nu mă tem de tine.

Mai vedem.

Castin, greșești că te asociezi cu…

Un nenorocit.

Ce voiai să fac, părinte? Eram nevinovat,

dar aveam o recompensă pe capul meu.

Voi auziți ceva?

Pare a fi un motor.

Mai sunt și alte bărci aici?

E o ambarcațiune militară.

Trebuie să coborâm de pe vapor, repede!

Ia toată mâncarea pe care o poți duce, haide!

Chenko!

E de ajuns.

Haide, dă-te jos!

Vaporul se îndepărtează!

Și ce?

Mi-am lăsat valiza la bord.

Nu poți umbla prin junglă cu valiza.

Vasul va fi pierdut.

Nu-i poți face asta.

- Din asta trăiesc. - Nu vei mai avea nevoie de el.

Mergi în față!

Haide!

- Nu-l omorî! - Vezi-ți de treaba ta.

Nu mă omorî, te implor!

- Ia banii mei. - Și te las aici să ne trădezi.

Te pot ghida, cunosc jungla. Nu o poți face singur.

- Și vei muri de foame. - Așa e, cunoaște jungla foarte bine.

Bine.

Mergi în față cu el.

- Dacă încearcă să fugă, omoară-l! - Haide.

Hai să mergem.

Haide.

Mișcă-te!

Dacă tot știi zona, cât de departe suntem de Rio Mambuti?

Nu știu. Ar putea fi trei zile sau 20.

Depinde de junglă.

Măcar știi încotro s-o iei?

Desigur, fără îndoială.

E drept spre vest.

Spre vest.

Mă faci să râd. De unde știi încotro e vestul după toate ocolișurile?

Nu fi prostuță. Putem folosi soarele.

Soarele?

Ai stat prea mult la soare.

Haide, scumpo.

Știi că trebuie să plecăm.

- Într-un fel sau altul. - Eu nu trebuie să plec!

Nu mă urmărește nimeni.

Vreau să mă întorc la râu.

În niciun caz!

Nu las pe nimeni în spate, să ajute soldații.

Cel puțin, pe nimeni viu. Da?

Am plecat împreună, rămânem împreună.

Vezi?

Și totuși, ai fost de acord ieri.

Hai, vei vedea când vom fi în Franța,

- …restaurantul de pe malul mării. - Restaurantul tău de la mare!

Idiotule, ratatule.

La naiba…

Nu voi scăpa niciodată de aici.

E vina ta, că m-ai târât aici.

Lasă-mă în pace. Mă dezguști.

Ești bătrân și urât.

Ia-ți averea!

Eu n-o vreau.

Fata asta e fără suflet.

Nimeni nu ți-a cerut părerea!

Asta e mereu lipită de mine…

Termină cu gălăgia asta!

Nu mai face asta.

Hai, culcă-te.

- Mâine va fi o zi grea. - Nu-mi vine să cred.

Ridică-te.

Nu, nu voi putea să dorm așa, iar mâine voi fi inutil.

- Dacă ești obosit, o să dormi. - Avem nevoie de el odihnit.

- Am nevoie să nu fugă. - Unde ar putea merge?

Garantez eu pentru el.

Leagă-l în față.

Întoarce-te.

Chenko!

Shark!

Da?

Uite!

Ce ticălos!

Vezi, ticăloșii au avut totul planificat.

Aveau provizii pentru cel puțin o săptămână.

Lasă-i să moară de foame.

Le iau mâncarea.

Să vedem celălalt sac.

- Câte pachete au avut? - Câte au putut căra.

Trebuie să ne mișcăm repede, probabil că au părăsit deja peștera.

Ia asta. Hai să mergem.

Locotenente, pot merge singur prin dreapta ca să le tai calea?

Nu e nevoie.

Râul o să fie salvarea lor.

Nu pot veni aici din cauza noastră.

Vor intra în pădure

și Dumnezeu îi va pedepsi, nu vor ieși.

Luați-l de aici.

Ei bine, Maria.

Asta ne mai trebuia. Ce s-a întâmplat?

Stai aproape de tatăl tău.

Ce s-a întâmplat?

Mi-am scrântit glezna.

Nu e nimic rupt. Continuă să calci pe el, altfel va amorți.

- Nu pot. - Încearcă!

Deci, Chenko?

Am rezolvat.

- Și proviziile? - Du-te și ia-le dacă poți.

- Ce e cu tine? - Vino.

Mi-am scrântit glezna.

Bravo, părinte, e bine să-i ajuți pe alții.

Îl voi ruga pe Dumnezeu să te ierte.

- Să nu pierdem timpul. Trebuie să mergem. - Haide.

Haide. Vino.

- Doare. - Mergi, o să treacă.

Hei, poți să taci?

Toată lumea rezistă.

Nu ești singura care suferă.

Deci?

Nimic.

Ai spus că vei aduce mâncare.

Ce vrei să fac?

Nu poți găsi nici măcar un animal printre copaci.

Tragi la întâmplare.

Cu o pușcă… Dacă aș avea o pușcă de vânătoare.

Nimeni nu poate merge așa.

- Nu avem de ales. - Nu mai pot.

Dacă rămânem aici, vom muri.

Poate că e mai bine.

Deci?

Copaci peste tot, niciun luminiș.

Și mai departe, dealuri înalte.

Nu vom trece.

- Vom trece. Trebuie s-o facem. - Nu în starea noastră.

Dar ce e în neregulă cu voi toți?

Vreți să muriți aici, mâncați de animale?

- Idiotule, o să fii mâncat! - Nu-mi pasă.

- Castin! - Ce?

Încă mai speri că scapi?

Dumnezeu ne-a condamnat deja.

- Nu? - Lasă-l pe Dumnezeu în pace.

Vom muri cu toții unul după altul.

Și inocenții și vinovații.

Calmează-te.

Nu vreau să călătoresc cu un nebun.

Nu ajută cu nimic.

Nu vom scăpa.

Deja, Dumnezeu nu vrea să ne dea mâncare.

Și acum, Shark?

Ce vom face?

Să încercăm să găsim o cale spre sud.

Trebuie să ne mișcăm.

Atâta timp cât putem.

- Da. - Hai să mergem.

Shark, uite!

Nu-l putem aprinde, e prea umed.

Dă-mi mie.

Vei vedea. E bun.

Cum e focul?

Nu pot să-l fac.

Ține.

Normal, dacă îl faci așa.

Dă-mi crenguțele.

Nu e ușor.

Totul e ud.

Nu ai nimic uscat?

Uite, încearcă asta.

E la fel, e putred.

Totul e putred aici.

Am dat de naiba!

La fel și ceilalți.

Mai devreme sau mai târziu.

Maria n-a făcut nimic.

Haide, stai jos.

Sunt atât de multe animale

care vânează și se mănâncă unul pe altul.

Și nu le vedem niciodată.

Normal.

Animalele ies noaptea.

În timpul zilei se ascund.

Și nu suntem obișnuiți să căutăm micul dejun în junglă.

Prietenii mei…

Mă ascultați?

Poate că foamea mă face să halucinez.

Sunt obsedat.

Sunt obsedat de o poveste despre ouă.

Ouă fierte moi.

A fost pe vremea când eram seminarist.

Trebuie să vă spun povestea.

Eram în al doilea an la teologie.

Îmi amintesc de sala de mese,

destul de clar, cu rândurile de mese.

Eram zece la fiecare masă.

Seminaristul care ne servea era un băiat gras.

Era drăguț.

Nu-i puteam reproșa nimic.

Doar că se întâmpla ceva de fiecare dată când aveam ouă fierte moi.

Patru sau cinci ouă dispăreau întotdeauna.

Nu ne puteam explica.

Până într-o zi.

Cineva l-a prins înghițind câte două ouă deodată.

Pe drumul de la biserică la sala de mese.

Nu, de la bucătărie până la sala de mese.

Asta nu l-a împiedicat să devină adjunct de prelat în țara mea natală.

Mama mea se numea Marie.

- Ești rănit? - Da!

Haide, ridică-te. Te ajut eu.

Nu e vina mea că am fost rea cu tine seara trecută.

Eram supărată.

Nu mai sunt supărat pe tine.

Toți suntem vinovați.

Toți avem ceva să ne reproșăm.

Nu mai vorbi despre asta.

O să vezi, ne vom lua restaurantul.

Nu!

Nu va fi niciun restaurant.

Nu va fi nimic.

Haide, Castin.

Nu, lasă-mă în pace!

Lasă-mă! Lasă-mă singur!

Shark.

Uite.

Focul ăsta e recent.

Încă nu s-a răcit.

Abia dacă e umed.

Trebuie să fie cineva aici.

Deci, suntem salvați?

Dacă sunt oameni, trebuie să-i găsim. Ne vor ajuta.

Nu știm cine sunt.

Poate sunt indieni sălbatici.

Sau prizonieri evadați.

De ce să fie ceva rău?

Poate că sunt exploratori.

Oameni buni.

Să-i căutăm.

Să căutăm alte semne.

Fără îndoială, noi am aprins focul.

De dimineață, ne-am învârtit în cerc.

Dacă rămânem aici, suntem condamnați.

Trebuie să plecăm repede!

Djin, mă auzi?

Haide, fă un efort.

Lizardi.

Încearcă s-o convingi.

Nu!

Doar speranța a făcut-o să meargă.

Trebuie să facem ceva.

Mă duc mai departe.

Nu vreau să mor aici fără apărare.

- Vin cu tine. - Nu.

Nu-i putem lăsa singuri, cu omul ăla pe jumătate nebun.

Unul dintre noi trebuie să rămână.

Ai dreptate.

Dacă supraviețuiesc, mă întorc.

Shark!

- Ascultă, dacă nu ne mai vedem… - Ce e?

- Credeam că ești doar… - Un bandit?

Djin, s-a terminat!

Uite!

Uită-te!

Vei vedea,

gata cu viermii.

Gata cu pădurea.

Trebuie să vă recăpătați puterea.

Trebuie să mai mergem un pic.

De unde vii?

Ce s-a întâmplat? Unde ai găsit toate astea?

Nu m-ai crede.

Mănâncă întâi, îți spun mai târziu.

Ne pierduserăm speranța.

Dumnezeu ne-a salvat miraculos.

Mulțumită ție, Shark.

Asta e amuzant.

Cincizeci de oameni au murit pentru mântuirea noastră.

Ești sigur că suntem salvați?

Pentru că arată ca un lac.

Da, trebuie să fie Lacul Socochapa făcut de Rio Mambuti.

Avem un singur lucru de făcut.

Construim o plută și mergem în aval.

Până când vom întâlni un vapor.

Asta nu e tot.

Avem o datorie față de cei morți.

Vino, Castin.

Haide!

De ce te uiți așa la mine?

Sunt urâtă!

Nu arăți prea bine.

Shark, vreau să-ți mulțumesc pentru tot.

Știi că îmi placi.

Și mie îmi placi.

Din prima zi.

Erai amuzant, dormeai cu gura deschisă.

Din prima zi? Nu prea ai dovedit-o.

Hai să înotăm.

Ce este?

Bijuterii?

Unde le-ai găsit?

Unde?

Dă-mi-le. Le voi ține în siguranță.

Pentru a le da înapoi mai târziu.

Nu, nu sunt ale tale, Maria.

Aparțin săracilor morți.

Celor morți. Și familiilor lor.

E foarte rău ce faci.

Nu poți lua ceea ce aparține morților.

Nu!

Uite.

Mereu ți-a plăcut.

Ți-l dau ție.

Ia-l!

Deci, Maria,

ce s-a întâmplat?

Ce se întâmplă cu tine?

Părintele Lizardi a fost rău cu tine.

Rău!

Da, e ceasul lui, dar nu înțeleg.

Nu fi tristă.

Uite, suntem salvați. E Brazilia.

E tatăl tău?

Tatăl tău?

Bine.

Tatăl tău e bolnav.

Nu-ți face griji, își va reveni când vom ajunge.

Iar eu sunt aici să-l înlocuiesc.

N-ar fi distractiv să ai un tată ca mine?

Chiar îmi place de tine, să știi.

Dumnezeu ne-a blestemat.

- Dumnezeu îi pedepsește pe vinovați. - Termină cu asta.

Nu vorbi în numele lui Dumnezeu.

Până acum, am fost foarte îngăduitor, dar gata!

Numai Dumnezeu știe pe cine vrea să pedepsească și să cruțe.

Dreptatea lui Dumnezeu se va înfăptui.

- Shark! - Ce este?

Ești frumoasă!

O adevărată doamnă.

Uite!

Valorează o avere. Unde l-ai găsit?

- În lac. - Îl împărțim.

- Eu sunt cel care a găsit avionul. - Exact.

Toate sunt ale tale.

Și fata la fel.

Nu înțelesesem.

Ești o fată bună când vrei.

Nu!

Dar noi doi suntem la fel.

Am putea să ne înțelegem.

Așa dintr-o dată?

Pot?

Ca să fii și mai frumoasă.

Nu!

Nu dintr-o dată.

Mi-a plăcut de tine, dar…

Povestea noastră a început prost.

Mă urai.

Aveam motiv.

Mi-am dat seama în timpul ce eram în pădure.

O femeie

nu e nimic fără un bărbat.

Uite.

Pregătită pentru o viață nouă.

E foarte frumoasă.

Dar…

S-ar putea să avem probleme cu preotul.

Așa că hai să fugim amândoi.

Da, desigur.

Dar nu putem abandona fata.

Fata?

Nu te mai gândi la ea!

Vreau un bărbat numai al meu.

E o premieră pentru mine.

Nu fi sentimentală.

Nu mă crezi.

Nu ai încredere în mine.

Ba da, am.

E adevărat. Te iubesc, Shark.

Mi-a luat ceva timp să înțeleg.

Sunt așa de fericită.

Îmi vine să plâng.

E de necrezut.

Lizardi, ascunde-te!

Nu sta acolo, vei fi ucis.

O să ne omoare pe toți.

Stai aici cu fata.

- Îl voi flanca. - Ce vrei să spui?

- Trebuie să-l omorâm, e nebun. - Nu, așteaptă!

- Pe mine mă ascultă, poate îl calmez. - Nu!

Voi vorbi cu el.

Castin!

Nu trage, vreau să vorbesc cu tine!

Castin!

Mă recunoști? Sunt eu, Lizardi.

Am încredere în tine.

Castin, pentru Dumnezeu, te implor!

Lasă-mă!

Stai aici și nu te mișca.

SFÂRȘIT

Subtitrarea: Sadacliev Lucian