Original subtitles

Panzerele înaintează în forţă,

depăşind pentru a doua oară liniile inamice.

În faţa acestor coloşi, nu există niciun obstacol.

Diviziile de panzere au ajuns în coloană.

Acum urmează.

Stai !

Înapoi, domnule general! Vrem să te vedem bine.

El e. Schiller.

- Îl recunoaşteţi ? - Nu.

Nici eu.

Întrebare...

Priviţi-l pe acest civil timid, care a apărut

într-un ziar din Siria săptămâna trecută,

ferindu-se de aparatul foto.

E Schiller?

- Credeţi că e timid ? - Nu.

Ştie că e un criminal căutat pentru crime de război.

Nu e prost. Dar nu uitaţi,

noi nu-l vânăm pe Schiller criminalul nazist de război.

Îl vrem pe Schiller expertul în tancuri.

Am găsit nenumărate imagini cu tancurile lui.

- În nordul Africii. - În Franţa, în Crimeea...

Chiar şi la distrugerea ghetoului din Varşovia.

Dar asta e singura imagine pe care o avem cu Schiller însuşi.

Înalt, blond...

Aaron are dreptate. Merită o încercare.

Dacă nu găsim un nazist înalt şi blond în Siria...

Un cap blond surprins într-o fotografie

pe care scrie „Undeva în Orientul Mijlociu"

nu e o dovadă clară că Schiller e în Siria.

Da?

Alte informaţii despre Schiller...

Venite din Austria. După-amiază vin şi cele de la Praga.

Ai spus că vrei dovezi.

Ştim că era la Cairo în vară,

la Beirut, când Naţiunile Unite au votat separarea,

în Iordania, acum o lună.

Ştim că sunt foarte multe tancuri în Siria.

Şi cineva le conduce. Cine altul decât Schiller?

Vrei să vânezi nazişti ?

Să cauţi un om pe care nu-l poţi recunoaşte

şi care, cu siguranţă, nu-şi spune Gustav Schiller?

Cum o să-l găseşti ? Ghiceşti în cărţi ?

Dă-mi cinci oameni, şi cred că o să-l găsesc.

Dragă prietene, îţi admir implicarea.

Dar Haganah nu poate risca vieţi pentru o bănuială.

Haganah.

Haganah ar trebui să fie o armată !

În curând vom fi armata Israelului.

Dacă nu riscă, de ce ne mai pierdem timpul ?

„Acum să se nască statul Israel", spun Naţiunile Unite.

„Desigur, cu plăcere", răspundem noi.

Dar cum oprim tancurile ?

Putem pune mine pe toată graniţa, nu ?

Dar unde le punem ?

În kibbutzul lui Aaron ? În al meu ?

Unde ?

Pe 14 mai, când o să plece britanicii,

tancurile arabe o să intre.

Stai puţin !

Cred că am găsit ceva.

- Ce ? - Elementul lipsă.

Calea să-l identificăm pe Schiller.

Bună dimineaţa!

De ce durează, Conklin ?

- „Domnule" Conklin. - Domnule...

- Poate trebuie să-l tăiem. - Nu vă grăbiţi, am toată ziua.

Eu, nu.

Pari cam nervos în dimineaţa asta, Stein.

Nu-mi place să văd lucruri bune stricate.

Să vedem ce ai acolo !

Un strung.

Ca să faci arme în mod ilegal?

Ca să repar tractoare.

Tractoarele tale se strică mai mult decât altele.

Sunt folosite mai mult decât altele.

Oricum, e un transport perfect legal, aprobat de autorităţile britanice.

Nu te deranjează să semnezi de primire, nu ?

- „Domnule". - Asta ar fi ceva !

Bine.

O clipă, Stein... N-am terminat.

- Deschide-o ! - Pentru ce ?

Deschide-o !

Bine.

Crăciun fericit, Stein !

Şi ţie, Hanuca fericită !

Nu ne urmăreşte nimeni.

E moartă.

Staţi !

Să plecăm !

Tu care eşti ?

Tu care eşti ?

Judith Auerbach.

Kibbutzul e în faţă. Pe deal.

Aici împărţim totul. Munca, speranţele, viaţa.

Acolo sunt bananieri.

20 de acri.

Aici sunt prune, piersici...

Dar, mai ales, cultivăm oameni.

Suntem 220, din 18 ţări diferite.

Am construit asta din nimic.

- Mă ocup eu de cealaltă. - Bine.

Vino !

Rachel, ea e Judith Auerbach.

Rachel Morris, doctoriţa noastră.

- Bună, Judith! - Doamnă doctor...

Spune-mi Rachel.

- Ne vedem mai târziu. - Aaron...

- Şi cealaltă ? - N-a supravieţuit.

- N-ar trebui măcar s-o examinez ? - Pentru ce ?

De ea avem nevoie.

Shalom !

De mine are nevoie. De parcă aş fi vreo...

Ştiu. Dar are multe pe cap.

Şi eu, la fel.

- Începem ? - Ce anume ?

- Examinarea fizică. - N-am nimic.

Vreau să ştiu ce sânge ai...

- Roşu. - Şi posibile infecţii.

Sunt murdară doar pe dinafară.

După control, ne ocupăm şi de asta.

E rece.

- E rece ! - Ai prosopul în spate.

Ce urmează ? O să mă razi în cap ?

Am terminat. Poţi să te îmbraci.

Vreau hainele mele !

Sunt la spălat.

- Aştept. - Atunci, îţi arăt unde o să stai.

Hannah !

Hannah !

Bună dimineaţa, Rachel!

Noua ta vecină. Hannah, ea e Judith.

Shalom ! Acum ai venit ?

În vacanţă.

Îi arăt eu locul, tu poţi sta de vorbă cu ea mai târziu.

Desigur.

- Avem multe de discutat. - Sper.

Asta e.

- Sărăcăcios, dar acasă. - E de ajuns.

- Eşti singură, e ceva. - E totul.

Ce e ăsta ?

Pentru ce e ?

Tu ce crezi? Sunt femeie.

Deşi, în hainele astea, nu s-ar zice.

- Vorbeam de pistol. - E pentru protecţie.

Bine, dar britanicii au interzis armele. Ascunde-l !

Ordine şi iar ordine... Parcă ai fi poliţia !

Nu spune asta!

Avem reguli. Dacă stai aici, le urmezi.

Nu uitaţi, voi aţi trimis după mine.

Numele!

Auerbach.

- Naţionalitatea ? - Austriaca.

- Părinţii ? - Morţi. Ucişi.

Căsătorită ?

Nu ştiu. Poate, după lege, dar nu în realitate.

Copii ?

Copii ?

Nici unul.

Acum.

Lagărul ?

Dachau, Wiesbaden.

Numărul!

859643.

Ocupaţia !

Bine, o să scriu „muncă obişnuită".

- Vreau să vorbim. - Mai târziu, sunt ocupat.

Ocupat? Stai aici în curăţenie şi la răcoare,

iar eu sunt trimisă să asud pe câmp!

Uită-te la mine ! O oră m-au tot spălat.

Şi pentru ce ? Pentru asta ?

Încearcă doar să te cureţe de trecut.

Asta e mizeria cinstită a viitorului.

Un filosof ! Dacă urăsc ceva

când totul merge prost, acela e un filosof!

Toţi trebuie să muncim aici.

Eu, nu. N-am venit să-ţi ajut kibbutzul.

Eu am venit ca să-l găsesc pe Gustav Schiller.

Şi fiindcă tu ai zis că poţi să-l găseşti !

Dacă tu poţi să-l identifici, atunci, da.

Arată-mi-l ! O să-l identific ca pe un gândac!

Arabii ! Veniţi!

Stai aici !

Nu-i lăsaţi la poartă !

După deal e graniţa cu Siria.

Uneori, trag în noi doar ca să ne enerveze.

Alteori, trag de-adevăratelea.

Danny ! Care e situaţia ?

Le dau două minute.

Nu vreau să dau alarma decât dacă trebuie. Aştept.

Nu ne-ar ataca, cât timp sunt britanicii aici.

- Ar face orice ca să ne alunge. - Atunci, e o prostie să rămânem.

Şi unde să mergem ? La Belsen ? La Auschwitz ?

În ghetoul din Varşovia ?

Asta e problema ta, nu a mea. Să trecem la problema mea.

Problema ta e aici. Supravieţuirea. Eşti evreică, la fel ca noi.

Sunt propria mea rasă. Judith. Statul independent „Eu”.

Fără drapele, Biblie sau războaie care să facă o lume mai bună.

Doar Judith, atât.

Unde mergi ?

O să mori înainte să terminăm ce am început!

Şi e important pentru mine.

Deci statul independent Judith deja are nevoie de ajutor.

Maci.

Maci.

- Bună ziua, domnule Stein! - Domnule maior Lawton...

Metal de calitate !

Ideal ca să faci puşti.

Adică exact ce făceaţi aici.

E pentru piese de tractor.

Cred că o să-l confisc.

Avem nevoie de el.

Am auzit că s-au tras focuri de armă la graniţă mai devreme.

Da. Nu noi am început.

N-aveţi voie să deţineţi arme.

Nici voi, să-i lăsaţi pe arabi să pătrundă aici.

- Nu putem fi peste tot. - Noi trebuie să fim.

Am 200 de oameni, să păzească toată zona de 30.000 de arabi.

Eu sunt soldat şi ascult ordinele.

Dacă veţi continua cu contrabanda şi cu fabricarea de arme aici,

va trebui să demolez kibbutzul acesta piatră cu piatră.

O să laşi mulţi oameni fără adăpost, şi tot n-o să găseşti nimic.

Nu-ţi dai seama că s-a ajuns în punctul-limită ?

Depinde despre ce limită vorbeşti.

A dumitale e răbdarea, a mea e supravieţuirea.

Bine spus.

Dar n-am venit aici să dezbat vechi probleme.

Şi să stabilesc totul clar.

Problema imigranţilor ilegali.

- N-avem nici o... - Am mai auzit asta.

Prietenii tăi ţi i-au trimis şi n-ai de ales

decât să-i primeşti aici.

Fără să aibă haine, hrană sau protecţie.

- Dar voi continuaţi să... - N-avem legătură cu...

Dă-mi voie să termin.

Dacă ai avea răbdare,

ai putea să-i aduci aici în siguranţă, dar nu vrei.

Şi toată povestea a devenit o tragedie fără rost.

Ucideţi soldaţi britanici.

Tineri care nici nu ştiu ce se întâmplă aici.

- Şi oamenii noştri ? - Ce e cu ei ?

Mor pe vapor sau pe uscat.

Mor încercând să ne ucidă.

Şi mor în căldura locului ăstuia mizerabil,

pe care încearcă să-l transforme în paradis.

Paradisul nu poate fi clădit pe moarte.

Depinde pentru ce eşti gata să mori.

Poţi să decizi pentru tine.

Dar n-o să-i mai duci pe oamenii mei la moarte. Ascultă, Stein !

Un singur transport de imigranţi ilegali

şi vă trimit pe tine şi pe cei de aici tocmai în Cipru.

- Pot s-o fac ! - Dacă nu eşti în viaţă, nu poţi.

Desigur.

Asta e arma ta.

Vieţi sacrificate pentru principii.

Nu te mai preface că lucrezi şi fă ceva folositor!

Faci asta fiindcă sunt eu aici, nu l-ai folosit de luni bune!

A căzut azi-dimineaţă din tractor. Nu mai mergea.

Nu mai mergea...

Poate i s-a tras de la pânzele astea de păianjen.

- E păcat. - De ce ?

Că nu suntem în aceeaşi tabără.

Un bun soldat e definit de calitatea adversarilor lui.

Domnule Carstairs...

Domnule maior Lawton... Ea e Judith.

- Îmi pare bine. - Bună !

Era în trecere şi s-a oprit să întrebe pe unde s-o ia.

Eşti nouă aici, nu ?

- Categorie. - Ba nu !

Am fost aici înaintea voastră.

Într-un alt kibbutz. Profesoară.

Sunt iubita lui Aaron.

Chiar aşa ? Felicitări, bătrâne !

Ce kibbutz ?

- Să-i spunem, scumpule ? - Matzuva.

Dachau.

Gata, Toby !

- Să mergem ! - Urcaţi !

Puteai să ai mai multă minte decât să vii aici !

- Te-ar fi putut aresta. - Dar n-au făcut-o.

Eşti furios fiindcă sunt îmbrăcată aşa.

Nu-mi pasă cum eşti îmbrăcată,

dar de ce vrei să le arăţi picioarele soldaţilor britanici ?

- Am venit să terminăm discuţia. - O terminăm deseară.

- N-am timp de pierdut. - Nici eu !

Nu sunt din armata ta! Data viitoare, vii tu la mine !

Hannah...

Se uită lumea la tine. Ai făcut senzaţie, Judith.

Nu-mi pasă. Vreau morcovi.

Trebuie să fie minunat să arăţi astfel.

Crezi ? Încearcă un an, să vezi.

Eu ? N-am cum. Sunt o balenă.

E doar o fată ca toate celelalte.

E doar o fată...

Şi diamantul e doar o piatră.

Cum poţi să mănânci atât şi să arăţi aşa ?

Mănânc când pot. În unele zile, nu găsesc mâncare.

Aici găseşti mereu.

N-am de gând să stau.

Câteva zile, cel mult o săptămână.

- Dar unde o să mergi? - Unde trebuie.

Luaţi femeile de-aici, repede !

Acoperiţi-ne ! Mergeţi spre gard !

Nathan... au dat foc hambarului.

Ocupă-te tu de punctul de control !

Sammy, vino !

- Cum au trecut de paznici ? - Să aducem muniţia!

Repede !

Veniţi !

- Mai repede ! - Deschideţi porţile !

Scoateţi muniţia !

Nu puteţi stinge focul !

Salvaţi muniţia şi animalele !

Gata, ieşiţi !

- Mai repede ! - Ia-i de aici!

- Veniţi ! - Ieşiţi !

Urcă !

Să mergem !

Pare că ai câştigat lupta.

Dacă nu câştigam, acum ai fi avut gâtul tăiat.

Poate. Sau nu.

Ce fel de om eşti?

Nu-mi pasă de ce crezi tu.

- Ştii cât e ceasul? - E miezul nopţii.

- E dis-de-dimineaţă. - Sunt obişnuită cu viaţa de noapte.

Îmi închipui.

Ai un fel foarte enervant de a insista.

- Fiindcă mă tot eviţi. - Am fost la plajă.

Nu-mi permit să pierd timpul.

E singurul lucru de preţ care mi-a rămas.

Crezi că numai ţie ?

Noi am luptat azi pentru timp. Şi l-am plătit.

Hambarul, animalele... Un depozit de unelte...

Arme, muniţie... Şi, mai ales, doi oameni!

Trei răniţi. Unul dintre ei e grav! Dacă îţi pasă atât de timp,

de ce nu ne-ai ajutat, în loc să fugi să te ascunzi ?

Am ajuns prea departe ca să mă las ucisă de vreun glonţ arab rătăcit.

Sau să-ţi fiu alături la propriul tău Zid al Plângerii.

Aş putea să te dau afară de-aici.

Te-aş lăsa, dacă mi-ai spune unde e Gustav Schiller.

Nu ştiu.

Dar, la Trieste, cei din Haganah mi-au spus...

Ţi-au spus exact ce le spunem noi să spună.

Mincinos nenorocit! M-ai adus aici degeaba!

Mi-am petrecut 3 ani din viaţă

străbătând străzile din Europa, căutându-l pe Schiller!

Nu te-am minţit. E undeva aici, în Orientul Mijlociu.

Nu ştim exact unde,

iar tu eşti singura care-l poate identifica.

Pentru ce să-l identific ?

Arabii folosesc tancuri,

iar Schiller îi învaţă să le folosească.

Vreţi să-l ucideţi ?

Să-l prindem, să-l interogăm...

Nu există nicăieri poze de-ale lui.

Tu l-ai recunoaşte, ai fost soţia lui.

Am fost victima lui.

Dacă stau aici, aş putea fi prinsă în războiul ăsta fără scăpare.

Eşti în viaţă. Mai bine decât alţi 6 milioane de oameni.

Nu-mi ţine mie predici despre viaţă şi moarte !

Tu ai aşa ceva ?

Nu, dar am luptat în regimentul evreiesc din armata britanică.

Dachau n-a fost un sanatoriu de vacanţă.

Dachau ! E tot ce spui! Dar eu ştiu despre tine!

Ai mâncat mâncarea cea mai bună, ai băut vinul cel mai bun!

Şi i-ai distrat pe cei obosiţi de atâta exterminat evrei,

într-un bordel din Wiesbaden !

Vrei să-ţi spun cât de mult mi-a plăcut ?

Am ţipat de fericire

când soţul meu şi-a părăsit nevasta evreică şi copilul.

Am urlat de plăcere când l-au smuls pe Karl din braţele mele,

când ne-au separat în lagăr!

Şi trebuia să vezi cum am râs

când l-au târât de lângă mine, în timp ce el striga „mamă".

Tot ce era bun în mine a murit iar şi iar.

Şi eu am luptat.

Cu nebunia, cu moartea, cu dorinţa de a mă sinucide.

Am păstrat viu ceva din mine cu un singur scop.

Să-l aduc pe Gustav Schiller în faţa justiţiei. Şi o voi face !

Am adus haine curate de la spălătorie.

- Cât e ceasul? - Puţin trecut de 9:00.

Am băut nişte vin.

N-am spus nimic.

Ce face Jacob ?

A murit azi-dimineaţă. Chiar la răsărit.

Jacob, Sam, Miki.

Tu, eu.

Judith.

- Nu facem excepţii în kibbutz, nu ? - Ar trebui ?

Ce te deranjează, Rachel?

N-are ce căuta aici. Nu e una dintre noi.

E o femeie fără casă care a stat în lagăr şi şi-a pierdut fiul.

E una dintre noi mai mult decât mulţi de aici.

Nu crede în noi.

Ne mănâncă mâncarea, dar nu vrea să ajute la muncă.

Dacă ar avea un picior rupt, ai trimite-o la muncă pe câmp ?

Nu fi ridicol!

Are sufletul distrus. Dă-i timp să se vindece.

Aici !

Amman, pe 5. Tancurile au ajuns pe 8.

Beirut, pe 16. Tancurile au ajuns pe 19.

De atunci, nimic repetitiv.

Doar 1.000 de pumnale aţintite spre gâtul nostru.

Schiller al tău s-a dat la fund. Aşa de adânc, că nu-i putem lua urma.

Aşa că trebuie să căutăm alt drum.

Personalul şi dosarele britanice.

Au fost mutate deja de la Ierusalim la Haifa.

Aici au fost pregătite, gata de deplasare pe 14.

Dosarele lor cu criminalii germani de război

sunt acum la baza din Haifa.

Aaron, am făcut un plan perfect.

- Dar Chaim... - A spus „nu".

Dacă dăm greş, n-avem o a doua şansă.

Există şi alte căi. O să le încercăm pe toate.

Judith a ta... Înţeleg că face probleme.

Normal, se simte păcălită.

Nu i-am promis o promenadă sau o viaţă nouă într-un kibbutz.

- I l-am promis pe Schiller al ei. - Exact.

Nu-i place viaţa în kibbutz ? Bine, să plece la Haifa.

Pari cam protector.

Crezi că vrea sau are nevoie de protecţie ?

Nu vrea, dar cred că are nevoie.

De ea însăşi şi în ciuda ei.

Ce vrem noi să facă ? Ce vrea ea să facă ?

Lucrul pentru care a venit aici. Să-l găsească pe Schiller.

E adultă.

Nu poţi să-i implantezi conştiinţă !

Poate şi-o găseşte singură când îl găseşte pe Schiller.

- Cât putem să-i spunem ? - Un singur lucru.

Că dosarul britanic despre criminalii germani de război e la Haifa.

Aaron, mai avem o sarcină pentru kibbutz.

Poate o să te recompenseze pentru riscurile de până acum.

Şi, oricum, n-avem de ales.

Un alt vas cu refugiaţi a plecat din Marsilia marţea trecută,

împotriva ordinelor noastre.

Încalcă legile de două ori, fiindcă are şi muniţie la bord.

Ocupă-te de ea la debarcare !

Muniţia e a ta. Ca despăgubire pentru pierderile din incendiu.

Mulţumesc, Eli.

Shalom !

Ceva de văzut ?

Numeri soldaţii dintre ei?

Mormintele de mâine ?

Ce am face fără soldaţi ?

Probabil ne-ar fi mai bine.

Vrei să lucrezi cu copiii?

Nu.

Aş vrea să fiu cu copilul meu, Karl.

Dacă ar fi supravieţuit.

E posibil.

Unii copii au supravieţuit cumva.

Aş fi ştiut până acum. Aş fi auzit.

Deseară mergi după imigranţi ilegali.

Refugiaţi.

Ia-mă şi pe mine! Vreau să plec de aici.

Nu pot.

Dacă eşti prinsă, o să te trimită în Cipru pentru multă vreme.

Maiorul britanic n-a spus că ne trimite pe toţi în Cipru,

dacă te mai prinde aducând imigranţi?

- A spus. - Atunci, riscul e acelaşi şi pentru mine.

Iar maiorul nu-mi pare un om cu care să te joci.

E ofiţer, dar e sentimental.

- Iar tu nu eşti? - Sunt la fel de sentimental ca tine.

Asta e bine.

Fiindcă aici n-o să mă tina decât veştile despre Gustav Schiller.

- Ne străduim. - Cum ?

Haganah îl caută,

dar e păcat că nu suntem prieteni mai buni cu englezii.

- Ei au liste, probabil, la Haifa. - Cu ofiţeri germani ?

Cu criminalii nazişti şi cu locurile unde au fugit.

Dar, dacă nu găsim listele, trebuie să aflăm totul singuri.

Mă întorc la treabă.

Shalom !

- Totul e gata ? - Da.

Priveşte !

Uite-o !

Hai să-i aducem!

Evrei nenorociţi...

- Caporal... - Domnule...

Poţi să-ţi păstrezi pentru tine părerile rasiale ?

Da, domnule.

Domnule maior Lawton...

Bună seara, doamnă doctor!

Dacă-l căutaţi pe Aaron, nu e aici.

Vreo misiune Haganah ?

S-a dus cu nişte marfă la piaţă, în Ierusalim.

O sarcină cam simplă pentru un ofiţer, nu ?

Înainte a fost soldat, acum stă în kibbutz.

Vreţi un ceai ?

Cu plăcere.

Poţi să fumezi dacă vrei, caporal.

Mulţumesc, domnule.

Lămâie ? Zahăr ?

Nu, simplu.

Mai bine. Nu mai avem zahăr.

Mulţumesc.

Am un sentiment ciudat.

- V-ar trebui un doctor. - Sau un gin.

Văd o petrecere.

Dar, ciudat, nu e nici un bărbat aici.

Unii sunt de pază, alţii la Ierusalim.

Iar alţii dansează.

Tocmai am comunicat cu Comandamentul din Orientul Mijlociu.

Triplează patrulele de noapte.

Acum sunt 3 distrugătoare în zonă.

Guvernul nostru şi-a dat cuvântul.

Cât rămânem în Palestina, avem ordine clare.

Trebuie să împiedicăm cu orice preţ posibilele debarcări.

- O să-i spun lui Aaron când îl văd. - Dacă îl mai vedeţi.

Întrebarea nu e ce fac ei, nu e aşa ?

Ci unde sunt.

Sunt în drum spre Ierusalim.

Ca orice pelerin adevărat.

Bine, eu am treabă.

Spuneţi-i lui Aaron că, de mâine, vine alt comandant.

Maiorul Shingleton. Om bun.

Dar dur şi cu inima ca un cactus.

Ia te uită... Julie.

Iubita lui Aaron.

Mă cheamă Judith.

Da, desigur. Judith.

Mulţumesc pentru ceai.

O să fac un tur de rămas-bun prin kibbutz împreună cu Judith.

Veniţi !

În ce kibbutz ai lucrat ca profesoară ?

- V-am mai spus. - Mai spune-mi o dată.

Matzuva.

Nu cred că eşti iubita lu Aaron.

Am imigrat ilegal.

N-am ce căuta în kibbutz.

Poftim ?

Am venit să caut pe cineva, apoi o să plec.

Pe cine, dacă pot să întreb ?

Pe generalul Gustav Schiller. Comandant în armata germană.

Ai venit într-un kibbutz să cauţi un general nazist?

Ţi-era prieten ?

A fost soţul meu.

Şi ce o să faci, Judith ?

O să plec de aici şi o să continui să-l caut.

Aş vrea să te ajut, dar mă tem că nu pot să fac prea multe.

De mâine, sunt transferat la baza de la Haifa.

Încearcă, te rog, să mă consideri prieten.

Şi dacă ajungi vre-odată pe-acolo...

nu ezita să mă cauţi.

Vorbiţi serios, domnule maior ?

Altfel nu ţi-aş fi spus.

Înţeleg că lucrurile au mers bine aseară.

Da, dar nu suntem mereu aşa de norocoşi.

Nathan, fă-mi un mare serviciu !

- Desigur, spune. - Du-mă de aici!

Asta e altceva...

Doar până la drumul principal. Am treabă în Haifa.

Întreabă-l pe Aaron.

E ceva personal.

Ştiu eu...

Nu pot să scot camionul de aici fără permisiune.

Şi tu ar trebui să ai grijă.

Aş lipsi doar câteva ore, n-ar observa nimeni.

Când mă întorc, poate o să te ajut la muncă.

Ca ajutor de mecanic.

Eşti mecanic ?

Tata făcea tractoare. Ştiu totul despre ele.

- Nu mă păcăleşti ? - Nu.

Carburator, filtru, supapă, generator.

Chiar te pricepi.

Oricum, eşti singurul meu prieten aici.

Bine, plecăm în timpul prânzului. Vii la tractor.

Ce faci ?

Trebuie să mă schimb, nu pot face asta pe stradă.

Desigur.

Am vrut să evit ceva de pe drum.

- Eşti atent la drum ? - Tot timpul.

Bine.

Continuă !

Încheie-mă, te rog !

Încheie-mă !

Mulţumesc, Nathan.

Sper că n-o să ai probleme.

A meritat.

Pa, Judith !

Pa!

Deschide, Charlie!

Aşteaptă !

Ce mai puneţi la cale ?

Haide, deschide-ne ! Avem o treabă urgentă.

Aveţi o treabă urgentă ?

- Oficială, desigur. - Tot ce facem noi e oficial.

- Dumneavoastră cine sunteţi, domnişoară ? - Judith.

Acum, că ştii, ne laşi să intrăm ?

Ştiţi că nu poate intra fără permis.

Haide, dom' sergent... Poţi să faci o excepţie, nu ?

Bine... La cine merge ?

La maiorul Lawton.

Bine, să intre!

O să te ajutăm şi noi cândva.

- Deci? - Da.

Prostul de Nathan s-a lăsat păcălit.

A mers la Haifa cu autostopul.

Bine. Haganah o să-i urmărească fiecare pas.

S-ar putea să avem noroc.

Aaron...

- Ce e ? - Las-o baltă.

- Ce să las baltă ? - Nimic.

Nathan !

O plac! E o crimă ?

Dle maior, am nevoie de ajutor.

Ia loc, te rog !

Cum vrei să te ajut, Judith ?

Dosarele criminalilor germani de război au venit aici de la Ierusalim.

Sunt la dumneavoastră.

- Sunteţi bine informaţi. - Vreau dosarul despre Schiller.

Mă tem că nu e aşa de simplu.

Ba este, domnule maior.

Poate, pentru dumneata.

Pentru mine, e în joc şi conştiinţa de soldat.

E şi ceva minor, numit „dreptate".

E tot ce vreau.

Ascultă, Judith, nu vreau să par aşa... britanic,

dar trebuie să ţin cont de datoria militară.

Datorie ?

Un cuvânt mare, care ascunde multe meschinării.

A fost folosit şi în felul ăsta.

Dar nu l-am folosit eu, sper.

E cuvântul folosit când ne torturau.

Când ardeau oameni în camerele de gazare.

Un soldat şi-a făcut datoria când mi-a ucis fiul.

Nu există ceva numit „responsabilitate omenească" ?

Ba da.

Şi sper că recunoşti că am aşa ceva.

Altfel, tu şi mulţi prieteni de-ai tăi aţi fi acum în Cipru.

Ştiu. De-asta am venit la dumneavoastră.

Încearcă să înţelegi, draga mea.

Nu pot să-ţi fac cadou un dosar oficial.

Viaţa m-a învăţat să nu aştept cadouri.

O să-l plătesc.

- Unde stai ? - Nu ştiu încă.

O să încerc să-ţi găsesc o cameră la un hotel.

Unde ţi-e bagajul?

O să rezolvăm şi asta.

„Bălegar" înseamnă praf de puşcă. „Mare" înseamnă obuze.

Haide, Aaron, semnează!

E 4:00, trebuie să mă întorc la Haifa.

- Alte veşti ? - Mai bine verifici praful de puşcă.

Am venit printr-un canal de irigaţii, ca să evit strada.

Şi Judith ?

Judith ?

Maiorul Lawton a instalat-o ieri la un hotel de pe Kingsway.

S-au despărţit în hol. Mai târziu, a dus-o la cumpărături.

S-au despărţit în pragul uşii.

Curtarea asta de modă veche ar putea continua o viaţă.

Nu mai avem timp.

Am pariat pe ea.

Supraveghem telefonul şi o păzim la hotel.

Te anunţ de îndată ce ştim ceva.

Shalom !

Judith, sunt jos. Pot să urc ?

Da, vă rog.

Da?

Scuze că am întârziat.

Am avut o perioadă dificilă.

Uită-te la mine, Judith !

Ai în faţă un câmp de luptă.

Conştiinţa maiorului Lawton a luptat din greu, dar eu am învins.

Nu-mi place ideea că dosarul ăsta o să plece din Palestina

ca să se adune praful pe el în vreun beci din Londra.

Dar îmi place ideea ca mâna justiţiei

să-l ajungă pe Gustav Schiller.

Vă sunt recunoscătoare. Foarte recunoscătoare.

V-aţi achitat de partea dumneavoastră de înţelegere.

Şi tu o să te achiţi acum ?

Din datorie, sau din responsabilitate umană ?

Judith,

trebuie să reînveţi o parte din viaţa ta.

Ăsta e un cadou de la mine.

Ţi l-am dat bucuros, fără să cer nimic în schimb.

Pentru asta trăiesc.

E ceea ce mă îngrijorează.

Şi ce o să faci acum că-l ai ?

Nu ştiu.

O să găsesc o cale.

- Mulţumesc. - Nu...

Eu îţi mulţumesc.

Mă simt extrem de virtuos.

Desigur, nu ca soldat.

Mai degrabă, ca om.

Ai grijă !

Da!

Cine e ?

Prietenii lui Aaron, dră Auerbach.

- Domnişoară Auerbach ! - Da !

Trebuie să vă felicităm.

Pentru ce ?

Dosarul lui Schiller.

N-am văzut pe nimeni să se descurce mai repede şi mai bine.

Nu ştiu despre ce vorbiţi.

Ştim ce am auzit.

Gata, unde e ? Să mergem !

N-am nimic să vă dau.

Plecaţi de-aici !

Lăsaţi-mă în pace !

Nu!

Nu, e al meu!

Nu!

Nu!

Nu, e al meu!

E al meu ! Nu !

Te-am folosit, fireşte.

Dar, când ai venit aici, şi tu erai dispusă să te foloseşti de noi.

Te-ai folosit şi de maior.

Dacă aflai unde e Schiller, nu ne-ai fi spus.

Aşa, toată lumea e răsplătită.

Şi amândoi îl câştigăm pe generalul Gustav Schiller.

Damasc !

Da, capitala Siriei.

Avem un plan să punem mâna pe el.

Diseară mergem în Siria cu barca, traversând Marea Galileei.

Avem doar 4 zile să mergem acolo.

Să-l găsim, să-l prindem şi să-l aducem înapoi.

Dacă suntem prinşi, o să avem noroc dacă ne împuşcă.

Repede ! Patrula siriană se întoarce în 15 minute.

Vă aşteptăm aici poimâine, la miezul nopţii.

Doar 5 minute.

O să facem asta 3 nopţi la rând.

Şi dacă nu ne întoarcem la timp ?

Va trebui să vă ascundeţi până vă contactăm în altfel.

- Shalom ! - Vino cu mine!

Continuăm turul Damascului, vizitând

una dintre cele mai frumoase creaţii de arhitectură islamică,

Moscheea Omeiazilor!

Pe aici, vă rog !

Acum, să facem o plimbare scurtă prin bazar!

Aceasta e piaţa Marjeh,

celebră pentru magazinele şi restaurantele sale.

Iar acesta e renumitul Grand Hotel,

construit la sfârşitul secolului XIX.

Cu mozaicuri superbe şi cu o canalizare Cumplită.

Locul preferat al bogaţilor,

adăpost pentru cei care-şi caută norocul.

Poate vreţi să beţi ceva răcoritor ?

Da, mulţumim.

Vă recomand o cafenea celebră, Bel Shaaib.

Foarte populară printre artişti,

scriitori şi clienţii de la Grand Hotel.

Acum, că v-aţi instalat, mă retrag şi aştept să mă sunaţi.

Iată cartea mea de vizită...

Contactaţi-mă dacă aveţi nevoie de ceva.

La revedere !

Chelner! Nota!

Nu.

Nota, domnule.

Vino !

Chelner!

Chelner!

Chelner!

Ca de obicei, domnule ?

Da, John.

Mulţumesc.

- Schiller? - Categorie.

Acum ştim cum arată. Problema e să-l scoatem de aici.

- Cred că ştiu o cale. - Trebuie să rezolvăm mâine.

E ultima noapte când barca poate să vină să ne ia.

Asta e problema ta, nu a mea.

Veniţi, vă rog !

Luaţi loc, vă rog !

Chelner!

Nota, te rog !

Doamnă ! Scuzaţi-mă...

Vreau să vă întreb ceva.

Da!

Voiam doar...

Voiam să vă văd mai bine.

Îmi amintiţi de cineva şi credeam că...

Judith!

Gustav.

Da, Gustav.

Da, Gustav.

- Aduceţi un doctor! Repede ! - Nu se poate.

Trebuie.

Toţi medicii din oraş sunt înregistraţi la poliţie.

Am putea la fel de bine să-l ducem direct la sediul lor.

Trebuie să oprim hemoragia. Adu prosoape !

Îţi dai seama ce-ai făcut ? Ne-ai pus pe toţi în pericol !

Trebuia să venim până aici ca să ne distrugi singura şansă ?

Îţi dai seama ce ai făcut ?

Îţi dai seama ce ai făcut ?!

Las-o în pace !

Să-l scoatem de aici viu !

Cât e ceasul ?

12:10.

Aaron !

L-am găsit, e rănit.

- Ai auzit? S-a întâmplat! - Ce anume ?

Astăzi ne-am declarat independenţa !

Au spus că n-o să reuşim, dar am făcut-o !

E grav, dar nu în stare critică.

Doctorul spune că poate fi interogat când o să-i treacă anestezia.

Poate fi mutat la Haifa ?

E sub anestezie.

Nu e în stare critică.

Spune că ar putea supravieţui, dar ei nu-şi asumă răspunderea.

Nouă ne revine răspunderea.

Să riscăm deplasându-l ?

- Nu. - Da.

Aaron, ascultă-mă !

Operaţiunea Judith n-a fost un succes absolut, nu ?

Acum trebuie să dea rezultate. Fiecare oră contează.

Ţineţi-l pe Schiller acolo. O să venim noi la el.

Cum puteţi pierde o asemenea ocazie istorică ?

Uite...

E ultima.

Să respirăm adânc!

N-avem timp pentru mai mult.

Suntem o naţiune mică, nouă, cu o armată mică şi prost dotată.

Înconjurată de alte 6 naţiuni, cu 6 armate.

Toate, dotate foarte bine.

O să ştim în curând, nu ?

Judith!

Vrei să mergi să te schimbi? Sau să te odihneşti ?

Ai avut o perioadă grea.

Totul arată altfel, nu ?

Aceleaşi pietre şi dealuri, dar cu alt nume.

Israel. Un nou început.

Ţi-e foame ? Vrei o ţigară ?

Gândeşte-te, Judith...

În dimineaţa asta, copiii noştri se vor trezi într-o ţară a lor.

Îmi pare rău...

Îmi pare nespus de rău.

Generale Schiller...

Eşti gata să recunoşti că eşti generalul Gustav Schiller,

fost comandant de tancuri în cadrul Wehrmachtului ?

Sunt generalul Gustav Schiller.

Fost comandant de tancuri în cadrul Wehrmachtului ?

Sunt generalul Gustav Schiller.

Generale Schiller,

o să-ţi punem din nou câteva întrebări.

Îţi cerem să ne răspunzi. N-ai de ales.

Dacă nu răspunzi complet şi de bunăvoie,

te asigur că o să răspunzi oricum!

Încă o dată, generale Schiller...

Vrem numărul, modelul şi dispunerea

tuturor tancurilor de la graniţa noastră.

Vrem poziţia exactă

a unităţilor de blindate,

a liniilor de aprovizionare şi a celor de comunicaţie.

Ne vei da toate informaţiile despre unităţile arabe !

Şi despre celelalte armate care ne înconjoară ţara.

Dar cel mai importat

e să ne spui

data,

ora

şi punctele pe unde arabii vor traversa graniţa.

Sunt generalul Gustav Schiller.

Şi ar trebui să ştiţi că numele şi gradul

sunt tot ce trebuie să vă spun, conform Convenţiei de la Geneva,

în privinţa prizonierilor de război.

„Crime împotriva umanităţii."

„Colonelul Gustav Schiller."

„Divizia 28 Panzere. Franţa, 1941."

„A distrus satele Nizier, Vercors, La Mare, Chapelle."

„Fără avertisment."

„A ucis întreaga populaţie,

„inclusiv sute de femei şi copii."

„General-locotenent Gustav Schillerf,

„nordul Africii, 1942."

„Mitralierele dumneavoastră au ucis prizonieri de război britanici."

„General Gustav Schiller."

„Polonia, 1943."

„La ordinul tău,"

„Divizia 19 Panzere a venit în ajutorul trupelor 88,"

„desăvârşind distrugerea ghetoului din Varşovia."

Nu eşti prizonier de război.

Eşti criminal de război, căutat de alte patru ţări.

Deci ne răspunzi la întrebări ?

Cum nu vreau să răspund de bunăvoie,

întrebările voastre sunt inutile.

Ştiţi foarte bine că n-o să rezist mult la interogatoriu.

Eşti responsabil de mii de vieţi,

care ne preocupă mai mult decât viaţa ta.

Gustav Schiller, îţi dau ultima şansă de a răspunde la întrebări.

Tu ai ales.

O să-ţi lăsăm puţin timp, ca să te răzgândeşti.

Într-un fel sau altul, te vei răzgândi.

Vei răspunde mai întâi la ultima întrebare.

Locul, data şi ora principalelor atacuri arabe.

Nu vă răspund !

Dar vă previn !

Credeţi că aţi văzut războiul. Dar nimic nu va fi ca ăsta!

Va fi un război de exterminare !

Plecaţi din Palestina !

Nu e loc pentru voi aici !

Plecaţi din Palestina !

Plecaţi din Palestina, vă spun !

Să nu adormi !

Căpitanul Nathan Arazi preia comanda.

Mai cu viaţă, Yanek!

Sper să fiu în viaţă şi peste o săptămână.

Da?

Bună dimineaţa!

Cum te simţi acum ?

Nu ştiu.

Nu m-am gândit niciodată dincolo de ziua când o să-l găsesc.

Judith, îmi pare rău că că ne-am folosit de tine la Haifa.

Serios.

Şi îmi pare rău de povestea de la Damasc.

De ce-l ţii pe Schiller sub pază ?

Ca să nu mă pot apropia ?

Ai încercat o dată să-l omori. N-ai face-o iar?

Ani buni nu m-am gândit decât la asta.

Iar acum nu mă gândesc decât...

La copilul meu mort.

La Karl al meu.

Am înnebunit când ai tras.

Crezi că nu ştiu de ce ai făcut-o ?

Crezi că nu înţeleg de ce ?

Aaron, o să mă ierţi vreodată ?

Mi-ai spus „Aaron".

Iartă-mă, Aaron, pentru ce ţi-am făcut.

Pentru că ţi-am stricat planurile.

E prima dată când îmi spui „Aaron", când îmi vorbeşti ca unui om viu.

Dacă l-aş putea face pe Schiller să ne spună unde se va da atacul...

Nu-l putem mişca, iar comitetul de interogatoriu a plecat.

Am rămas doar eu acum.

Iar el...

Stă întins acolo şi nu spune nimic.

Dar o să-l fac eu să vorbească !

Jumătate dintre oamenii din kibbutz au stat în lagărele naziste.

O să vorbească.

Feriţi-vă !

Toate unităţile, fiţi pregătite ! Aici Aaron.

Toate unităţile ! Nu trageţi !

Nu irosiţi muniţia. Trageţi doar când vă spun !

Nu irosiţi muniţia. Trageţi doar asupra primei linii!

Foc !

Sirieni idioţi !

Aş putea cuceri satul ăsta în două ore,

dacă idioţii ar respecta ordinele !

Sunt sigură că aşa gândeşti, domnule general.

Doar ai atâta experienţă în uciderea oamenilor nevinovaţi !

Ce cauţi aici ?

Vreau informaţiile pe care refuzi să le dai.

Spune-le că o să vorbesc când o să mă scoată de aici.

- O să vorbeşti acum. - Nu.

Am mai încercat o dată să te ucid.

De data asta, n-o să dau greş.

- Vorbeşti... sau mori ! - Aşteaptă.

O să-ţi spun ce vrei să ştii. Atacul de aici e o capcană.

Atacul principal se va da în Valea Iordanului.

Lângă Degania.

La cinci ore după ce vor cere întăriri, ca să se apere aici.

Nu vreau să mor aici! Dă-mi o şansă!

Cum i-ai dat tu copilului meu, ucigaşule ?

Aşteaptă !

Karl e mort ? Aşa crezi?

Trăieşte.

Şi ştiu unde este.

Minţi !

- Minţi! - E viu.

- Unde e ? - E viu.

- Şi pot să dovedesc. - Spune-mi ! Unde e ?

Karl... Unde e ?!

Dacă mor aici, n-o să afli niciodată !

- Aaron... - Jos!

- Trăieşte ! - Poftim ?

- Trăieşte ! - Cine ?

Karl. Copilul meu. N-a murit.

- Cine ţi-a spus ? - Schiller.

Şi când te gândeşti că era să-l omor...

Minte. Ţi-a spus asta ca să se salveze.

Nu ! E adevărat, Aaron.

Vrea să facă un târg cu tine.

- Un târg ? - Da.

Mi-a spus ce trebuie să ştii.

- Ce anume ? - Atacul arabilor.

Avram! Shimon !

Ce-a spus ?

Atacul principal se va da în Valea Iordanului, lângă Degania.

Altceva ?

Peste 5 ore, după ce veţi cere întăriri aici. Asta e o capcană.

Ai auzit? Transmite totul la comandament!

Informaţii de la Schiller. Să le trimită codate, la verificat.

Te rog, Aaron, Gustav spune că băiatul e viu !

Vino !

O să-mi spună unde este, dacă tu îi dai cuvântul

că va fi eliberat după ce informaţia se va confirma.

- Spune că are încredere în tine. - Judith...

Mi-aş da viaţa ca să nu-ţi spun asta,

dar nu pot să fac un târg cu Schiller.

E foarte important pentru mine.

Schiller nu e al meu! Sunt lucruri mult mai mari în joc!

Iar atacă !

Aaron !

Nu!

Nu!

Nu!

Gustav !

Gustav !

Foc !

Foc !

- N-o să-mi revăd fiul... - Schiller e mort.

N-o să-mi revăd fiul niciodată !

Nu!

Îţi promit că o să-l găsim pe Karl.

Ascultă-mă ! Te-am găsit pe tine, l-am găsit pe Schiller,

iar acum, că ştim că e viu, o să-l găsim pe Karl, îţi promit!

- Îţi promit. - Nu.

Ai încredere în mine.

Ai încredere în mine !

Ai încredere în mine !

Aaron !

E adevărată !

Informaţia lui Schiller e adevărată.

Nu, Chaim, rezistăm.

Trimite întăririle în Degania !

Noi o să rezistăm.

Aici zona 4 !

Zona 4, către Aaron !

Zona 4 i-a respins.

- Trebuie să plec. - Vin cu tine.

Nu, rămâi aici.

- Aaron... - O să supravieţuim.

S F Â R Ş I T