Original subtitles

Târziu, ca întotdeauna !

- Şi căpitanul Mirko ? - Vine imediat.

Duceţi lucrurile jos şi veniţi imediat pe punte.

- Simţi miros de fum... ? - Nu.

Prostule ! Priveşte pe cheu.

Se vede că n-ai conştiinţa curată, pentru mine, poliţaii...

Nu mai visa cu ochii deschişi !

Nu-mi place cum o priveşte pe Sandra.

Dacă într-o zi va pune ochii pe un bărbat, eu voi fi acela.

- De ce tocmai tu ? - Uită-te în oglindă.

Crezi că Sandra se poate îndrăgosti de unul cu o faţă ca a ta ?

- Apropo de faţă ! Ţi-o sparg... - Încearcă !

Hei, voi ! Salk ! Chico !

Ca de obicei... Pregătiţi ridicarea ancorei.

Imediat, căpitane.

Ridicaţi ancora.

Plecăm în direcţia obişnuită ?

Cred că nu ar fi rău dacă ai merge să stai cu mătuşa ta.

- Vrei să mă laşi pe uscat ? - Nu vreau. Trebuie.

Am obosit să mai aud că nu am putut să te las aici.

- Nu-mi place să te văd îmbrăcată ca un bărbat. - Întotdeauna m-am îmbrăcat aşa.

Tu m-ai învăţat cum să navig, cum să ţin o sabie în mână...

Pentru că sunt un bătrân nebun. Dar mătuşa ta mi-a deschis ochii.

Ea era ?! Trebuia să-mi imaginez !

Uite ce ţi-am adus ! Îţi place ?

- Trebuie să mă îmbrac cu asta ? - Mătuşa ta a spus că e frumoasă.

- Vrăjitoarea aia bătrână... - Calmează-te !

Aruncă zdreanţa asta !

- Ce vreţi ? - Cine e căpitanul navei ?

- Ce transporţi ? - Bumbac. Îl vând la Veneţia.

Trebuie să confiscăm o treime din marfă. Din ordinul Ducelui.

- Vreţi să mă ruinaţi ? - Începeţi.

- Ăsta e un abuz. - Fii atent ce spui, căpitane !

- La o parte. - Hoţilor !

Treceţi imediat la posturi.

Să fugim....

Coborâţi pânzele !

Ce se întâmplă pe corabia aia ?!

Vor plăti scump.

De ce nu mă duci la mal ? Nu voiai să mă laşi cu mătuşa ?!

- Am făcut ceva grav. - Ar fi putut fi şi mai rău.

Tirania Ducelui devenise insuportabilă. Trebuia să o facem odată.

- E mai bine aşa. - Adio, cred că nu ne vom mai vedea mult timp.

Lăsaţi-le ! Vă rog....

Ce voi da de mâncare copiilor mei ?

Trebuie să plăteşti dările la fel ca ceilalţi ! Trebuie să execut ordinele Ducelui.

Gărzi ! Luaţi-o de aici pe femeia asta.

- Daţi-mi grâul înapoi. - Nesătuilor...

Ajutor !

Împrăştiaţi mulţimea.

- Ajutor ! - Arestaţi-le !

Nesătuilor !

Ce se întâmplă, căpitane Ricco ? Ce au făcut aceşti oameni ?

Au refuzat să plătească dările. I-am arestat pe cei mai violenţi.

Au încercat să mă ucidă.

Fie-vă milă, Duce ! Aveţi milă de nepoata mea.

Duceţi-i în temniţă ! Vor servi drept exemplu.

Bărbaţii vor lucra în carieră. De femei ne ocupăm mai târziu.

Mişcaţi-vă !

Merită o pedeapsă severă. Alea două sunt foarte frumoase !

- Vor completa transportul. - Eşti imprudentă, Isabela.

Nu se spun astfel de lucruri în public.

Sunt aproape.

Dacă reuşim să trecem de strâmtoare, suntem în siguranţă.

Corabia lor nu poate trece printre stânci.

Chico ! Fiţi pregătiţi pentru ordinele mele.

Se apropie de stânci, căpitane.

Nu vor reuşi să scape.

Şi-au dat seama de mişcarea noastră. Mergi jos, în curând aici va fi prea cald.

Nu, rămân cu tine.

Au distrus timona !

Am pierdut controlul, în curând ne vor ajunge. Aduceţi armele !

Ne vom vinde scump pielea.

Pe ăia doi îi vreau vii.

Fii atent !

Bun venit la bord.

Ducele va fi încântat să vă cunoască şi apoi să vă ucidă.

Duceţi femeia în cabina mea. Iar tu, jos în cală.

- Remorchează-le nava ! - Da, căpitane.

Hei, voi... Veniţi cu mine !

- Să mergem sus. - Prea târziu. Să ne îndepărtăm.

Liberi putem face ceva ca să îi salvăm.

Aşteptaţi afară.

Ştii care e soarta pe care Ducele o rezervă rebelilor ?

Mi-ai spus, voi fi spânzurată.

Eşti frumoasă şi curajoasă. Am o slăbiciune pentru femeile ca tine.

Ducele nu-mi poate refuza nimic. I-aş putea cere graţierea ta.

- Cu ce preţ ? - Văd că ai înţeles. Bea.

Îţi vei recăpăta forţele. Suntem făcuţi unul pentru celălalt.

Ai să mi-o plăteşti. Gărzi !

Aruncaţi femeia în cală !

Am să i-o spun eu porcului asta.

Deschide. Vrem apă. Ţi-am spus să ne aduci apă.

Ai să ajungi în iad...

- Nu mai lătra. - Porcule !

Am să te biciuiesc până la sânge.

Te aşteaptă o soartă mai rea decât funia. Au avut mult de aşteptat !

Te asigur că o să-ţi pară rău că te-ai născut.

Într-o zi, am să te omor. Promit !

Intră !

Tu nu ! Eşti prea bătrân, pentru fetele astea !

Luaţi-l !

Cum aţi ajuns aici ? Când aţi fost arestate ?

Ieri. Ne-au confiscat grâul.

A fost o mică încăierare şi am ajuns aici.

- Dar tu şi căpitanul ? - Vino, am să-ţi explic.

Iusuf, pregăteşte-te să pleci imediat cu preţioasa ta încărcătură.

Nu vreau ca prietenii noştri de la est să-şi aprovizioneze haremurile de la alţi furnizori.

Ar fi păcat, afacerea asta aduce mai mult profit decât minele noastre de argint.

Nu vă faceţi griji. Ahmed Paşa şi ceilalţi apreciază femeile frumoase.

Ştiu pe cineva care ar fi dispus să dea un colier de diamante pentru Sandra.

Astea sunt avantajele clemenţei, draga mea Isabella.

Renunţând la a atârna o funie la gâtul acelei frumoase...

... va aduce un colier frumos la gâtul tău.

Mulţumesc pentru darurile primite.

Întoarce-te pe corabie, cred că vei putea pleca în câteva zile.

Să sperăm că nu vor mai fi şi alte acte de rebeliune.

Poporul se agită cam mult, nu credeţi că ar fi oportun să le daţi un exemplu ?

Căpitanul Mirko va plăti scump.

Nu peste mult timp va atârna în ştreang.

Şi de ce nu imediat ?

Contele de Santa Croce va fi aici. Nu vreau să nu vadă justiţia noastră.

Ai dreptate. Mâine dimineaţă vor fi spânzuraţi.

Execuţia va fi o lecţie pentru plebe.

Ce fel de om e Cesare de Santa Croce ?

Se spune că e un tip fără prejudecăţi.

E nepotul Dogelui de Veneţia. O alianţă cu Republica

- ... ar putea creşte prestigiul nostru. - Un soţ potrivit pentru raţiuni de stat.

Să sperăm că e plăcut.

Ce s-a întâmplat ?

Cu tot respectul, stăpâne, dar cred că a fost o idee îndrăzneaţă...

... să călătorim până aici.

A meritat !

Acum ştim că ducatul are păduri frumoase şi văi fertile.

Simt numai durere după atâtea zile de drum.

Câteva băi în apă sărată şi o jumătate de zi la soare te vor pune pe picioare.

Acolo unde locuiesc eu, nu bate soarele !

Bine. Să ne odihnim şi să adăpăm caii.

Mulţumesc.

Nu pleca. Eşti foarte frumoasă.

Anselmo ! Eşti obosit, de ce nu cauţi un loc să te odihneşti ?

Mă simt bine, stăpâne. Nu mai avem mult până la destinaţie.

- Cum te numeşti ? - Irina.

Mai e mult până la castelul Ducelui ?

- Ce s-a întâmplat ? - Poate ne-am pierdut farmecul.

- Hei, om bun ! - Excelenţă !

- Vrei să câştigi jumătate de ducat ? - Cu plăcere.

- Cât mai e până la castelul Ducelui ? - Câteva leghe în direcţia aceea.

- Vrei să-mi spui câte ceva despre Duce ? - Nu ştiu nimic...

Ciudat, numele Ducelui de Sourien provoacă spaima mai mult decât un şarpe.

Începe să-mi devină antipatic înainte să îl cunosc.

Stăpâne, de mulţi ani trecem de la o aventură la alta. Am risipit toate economiile.

Vrei să spui, economiile mele.

Acum vreţi să vă căsătoriţi cu o ducesă.

- E timpul să ne aşezăm undeva. - Încetează cu predicile.

Promiteţi-mi că nu vom păţi ceva, că nu veţi intra decât sub fusta ducesei Isabella.

- Promiteţi-mi ! - Să urcăm pe cai.

- Tată... - Sandra, înainte să mor...

- Începeţi ! - Asasinule !

După execuţie, biciuiţi-o pe femeia aceia !

Blestemaţilor ! Lăsaţi-mă !

Lăsaţi-mă !

Sandra, fiica mea...

- Cine este ? - Poate e contele de Santa Croce.

Opriţi-vă !

- Cine eşti ? - Cesare de Santa Croce!

Vă aşteptam peste câteva zile.

Vă datorez o explicaţie.

Şi dvs, contesa. Am planificat călătoria din dorinţa de a vă cunoaşte.

Faima frumuseţii dvs. e în urma realităţii.

Iertaţi-mi impulsivitatea.

... dar funia aceia întinsă era o ţintă foarte atractivă pentru un ţintaş.

Aveţi o ţintă foarte precisă.

Dacă nu vă deranjează, reluăm ceremonia din punctul în care aţi întrerupt-o.

Presupun că omul acela a comis un delict grav.

S-a împotrivit gărzilor mele şi mi-a sfidat autoritatea.

Văd că mai e şi o tânără care îşi aşteaptă pedeapsa.

- E fiica condamnatului. - Înţeleg.

Noi veneţienii, suntem superstiţioşi...

O execuţie nu este de bun augur pentru prima noastră întâlnire.

Sunt de acord cu Contele de Santa Croce.

Un act de clemenţă este cea mai bună primire care putem să i-o oferim.

- Căpitane Ricco ! - Duce !

Condu condamnatul într-o celulă, îi dăruiesc viaţa.

Îşi va ispăşi pedeapsa muncind în mine.

Cred că e oportun să o scutim şi pe tânăra aceea de o poziţie incomodă.

Nu credeţi ? Vă rog să mă scuzaţi.

Lasă-l să facă ce vrea, tata.

Intervenţia lui cavalerească nu va schimba soarta celor doi.

Ce vrei să spui ?

În mină, condamnatului i se poate întâmpla o nenorocire...

Nu voi uita niciodată că vă datorez viaţa tatălui meu.

Intraţi ! Bun venit la castelul meu.

- Era să spulberaţi o căsătorie avantajoasă. - Dă-mi inelele !

Poftiţi !

Ce v-a trecut prin minte când aţi întrerupt execuţia ?

Frumoasă lovitură, nu-i aşa ? Pune-mi pantofii !

Şi ca şi cum n-ar fi fost de ajuns, v-aţi dus să ştergeţi lacrimile fetei.

Frumoasă femeie. Foarte frumoasă... Mult mai atrăgătoare decât Isabela.

Sunteţi cu capul în nori...

E vorba de un ducat. Judecaţi cu mintea, nu cu inima...

Ascultaţi vorbele unui servitor devotat care stă în genunchi în faţa dvs.

Cred că veţi face încă o greşeală.

- Te-am mai băgat vreodată în încurcături ? - Nu, domnule, niciodată !

Mişcaţi !

- Ce vreţi să faceţi ? - Din ordinul Ducelui !

Nu eraţi... ?

Nu puteaţi să vă prezentaţi într-o manieră mai strălucitoare.

O doamnă poate aprecia anumite impulsuri cavalereşti.

Mulţumesc. Îmi luaţi o mare greutate de pe inimă.

Contele e simpatic.

Ce se va întâmpla cu fata ?

Pentru un timp va lucra în mină.

Conte ! Sper că nu aţi rămas încântat de frumuseţea ei.

Pentru ce m-aş uita la un licurici dacă pot admira o stea ?

- Pentru prietenia noastră. - Pentru ceva mai mult...

Nobili cavaleri şi nobile doamne...

Mâine dimineaţă va avea loc o vânătoare în cinstea lui...

a ilustrului nostru oaspete, Contele de Santa Croce.

Sunteţi invitaţi cu toţii.

... atacau demenţial...

Eu şi Contele lângă un perete, îi răneam pe fiecare cu câteva lovituri de spadă...

- Cum ? Câte doi odată ? - Nu mă crezi ?

Te cred. Dar apoi ce s-a întâmplat ?

Ajunsesem la limitele forţelor noastre, când deodată...

... în spatele nostru, se deschide o poartă.

Intrăm înăuntru şi o închidem...

... când ne-am întors, ne găseam în faţa a două femei magnifice.

Două doamne care se îndrăgostiseră de mine şi de stăpânul meu.

- Şi apoi... ? - Nu se poate povesti unei fete.

Vrei să ştii cum s-a terminat povestea ?

Asta da viaţă !

- Cine e ? Ce vreţi la ora asta ? - Deschide, Luca. Sunt eu, Mirko.

- Am stat ascunşi şi am aşteptat îmbarcarea lor. - Eşti sigur ?

- Aşa cum vă văd, căpitane. - Era şi nepoata hangiului.

Unde le vor duce ? Ce se va întâmpla cu ele ?

- Dacă am putea urca pe corabie... - Eu şi Zanko i-am păcălit..

- Am avut noroc... - Lasă amănuntele.

Acolo e bucătarul corăbiei, e prietenul nostru. Am un plan...

Acesta este ducatul. Un teritoriu mic şi pace.

Între puterea imperiului Otoman şi puterea navală a Republicii Veneţia.

După cum vedeţi, dragă conte, situaţia nu e deloc roză.

În cazul unui potenţial război între aceste puteri...

... ducatul meu va fi înghiţit imediat.

Aveţi posibilitatea de a solicita alianţa cu Republica Veneţiană...

solicitând un acord comercial.

Sper la ceva mai bun.

O alianţă adevărată, bazată pe o legătură de sânge.

Faceţi aluzie la o eventuală căsătorie între mine şi fiica dvs.

Prietene...

... întotdeauna eşti atât de dezorientat în atingerea miezului problemei ?

De ce să o mai lungim, Duce ?

Atunci când prietenul nostru comun, mi-a înmânat invitaţia dvs...

... cu siguranţă au existat motive întemeiate.

Prefer să tratez subiectul cu onestitate.

Ştiu trecutul dvs plin de aventuri.

- Duce... - Nu mă întrerupeţi.

Nu mă preocupă trecutul, vreau să ştiu două lucruri despre prezent...

Sentimentele care le nutriţi pentru Isabela...

şi valoarea reală a patrimoniului dumneavoastră.

În ceea ce priveşte fiica dvs, vă las să vă imaginaţi sentimentele mele...

În ce priveşte patrimoniul meu...

vă referiţi la proprietăţi şi toate celelalte ?

Bineînţeles !

- Mai întâi trebuie să calculez... - Aici eraţi...

În sfârşit, v-am găsit. V-am căutat peste tot, Cesare.

- Sunt dezamăgit. - Tata, permite-mi să îl răpesc pe conte.

Eu şi celelalte doamne îl dorim drept judecător într-o problemă sentimentală.

Mergeţi ! Vom relua discuţia altădată.

Duce !

Eşti în formă !

Eşti mai bun decât beţivul care a dezertat. Cum te numeşti ?

Danillo.

- Pentru prima dată pe corabia mea ? - Da, domnule.

Cred că te-am mai văzut...

Poate prin vreun port, navighez de mulţi ani.

- Şef de echipaj ! - Comandaţi, căpitane.

Du-te jos şi adu-ne pe punte o fată frumoasă.

O punem să ne pregătească un prânz bun.

Să fie una cărnoasă. Vreau ca oamenii mei să rămână impresionaţi.

Bucătar ! Adu vin pentru toţi.

Am ştiut că ne vor vinde la turci. Prefer să mă sinucid...

Tatăl meu este aici. Am primit un bilet de la el.

Camarazii mei fac parte din echipaj.

Cum ai primit mesajul ? Era în pâine.

Echipajului este cu noi ? Sunteţi siguri ?

Dacă nu ar fi fost mercenarii, marinarii ar fi zăcut pe fundul mării.

De mercenari mă ocup eu. Vinul are droguri, îi va scoate din luptă.

Eu le-aş da un vin bun marinarilor.

Asta e pentru Iusuf. Vor sforăi când le vom servi felul doi.

Ţineţi-l pregătit. Imediat ce auziţi ţipete, urcaţi pe punte.

Acum întoarceţi-vă în ascunzătoare.

Ascultaţi-mă ! Una din voi poate să vină pe punte şi să mănânce bine.

Un moment.

Vreau una care e dispusă să se distreze cu echipajul.

Ce este ? V-aţi înghiţit limba ?

Trebuie să aleg eu această voluntară ?

Marinare, vin eu.

Faceţi loc, ruşinoaselor ! Bărbaţii nu mă sperie.

Vino. Eşti tipul de femeie de care avem nevoie.

Hai, frumoaso ! Apropie-te !

Sau poate ţi-e frică ?

Priveşte ce bunătăţuri avem.

Ce s-a întâmplat cu el ? Nu a mai văzut o femeie frumoasă ?

Du-le vin, să bea în sănătatea mea.

Nu bea ! Fii pregătită !

Hai, vino mai aproape ! Haide !

Pe fiecare treaptă dezbracă câte ceva.

Beţi, căpitane !

Aşa ! Bravo.

Continuă ! Vrei să mănânci sau nu ?

Vino !

Haide !

Nu face pe proasta.

- Te ajut eu. - Porcule !

Ţi-am spus că te voi ucide.

Suntem liberi.

- Victorie. - Corabia e a noastră. Unde debarcăm ?

În vreun port de pe coastă sau să ne refugiem la Veneţia.

Să fim din nou persecutaţi ? Nu, niciodată.

- Să ne îndreptam spre insula piraţilor. - Spre insula piraţilor.

E drăguţ să ascult poveştile dvs.

Chiar dacă există îndoiala că sunt inventate.

- Ce e ? - Veşti proaste, Duce.

Pescarii au pescuit cadavrele lui Iusuf şi ale mercenarilor.

- Un naufragiu ? - Au fost ucişi.

- Şi Isabela ? - Nici o urmă. A dispărut.

Dacă e opera Albanezului, va atârna în piaţă.

- Cine e ? - Un pirat.

Până acum nu a mai atacat corăbiile noastre.

Noroc.

Hai, frumoaso ! Sărută-mă !

Bestie ! Cum îndrăzneşti ?

De asta-mi placi. Eşti o femeie adevărată !

- Este de acord cu noi, Albanezule ? - La ce te referi ?

Alăturându-o pe Isabela corăbiilor tale, atacăm flota Ducelui şi eliberăm poporul.

Cred că nu, căpitane Mirko.

Ştii de ce o duc bine pe insula asta ? Pentru că eu nu-i atac şi nici ei pe mine.

E un fel de înţelegere tacită.

Nu te interesează oamenii persecutaţi ? Nu ţi-e sete de dreptate ?

Dreptate... !

Am mai auzit acest cuvânt. Nu înseamnă nimic.

Poporul să se descurce singur aşa cum mă descurc şi eu.

Corabia noastră e mai bine înarmată şi ne dă dreptul să luăm decizii.

Dacă ai fi fost un bărbat, te-aş fi provocat să ne luptăm cu sabia.

Sabia nu are sex !

Veniţi !

Veniţi să ne distrăm puţin.

- Dacă o zgârie, îl ucid ! - E rândul meu.

Ar fi păcat să murdăresc acest corp frumos.

- Dar am să-ţi dau o lecţie. - Încearcă.

Nu-i rău... !

Ia-ţi sabia, dacă vrei să continui.

Îmi ajunge. Eşti curajos.

Uitasem că femeile sunt mai rău decât diavolul !

- Să mă înveţi lovitura aceea. - Voi face ce spui tu.

Bravo, Sandra !

Dar tu Jeanna, mă vei consola după această pierdere ?

Pregătiţi corăbiile, câinii mei ! S-a terminat cu munca.

De azi, insula piraţilor are o regină.

Ura !

Nu mai vreau scuze. M-am săturat.

Căpitanii mei se bat cu acea blestemată regină a piraţilor...

Ce se va alege de Ducatul meu ?!

Corăbiile noastre nu se pot compara cu nava lor amiral.

Ştiu foarte bine. Isabela a fost mândria flotei mele !

De acum, nu veţi mai naviga izolaţi.

Fiecare căpitan va răspunde cu capul pentru nava sa.

Plecaţi !

- Duce... ! - Ieşiţi !

Te rog, tată. Calmează-te !

Scuză-mă, Isabela, ţi-am stricat cea mai fericită zi din viaţa ta.

Dar nu am putut să mă abţin. Aş vrea să ştiu cine e femeia care îi conduce.

- Eu am o idee, tată. - Explică-te mai bine.

Îţi aminteşti de Sandra, fiica rebelului care voiam să îl spânzurăm ?

Era pe corabia Isabela.

Erau 30 de femei pe corabia aceia, de ce tocmai ea ?

Nu ştiu. Un presentiment. Intuiţie feminină.

Spune-i cum vrei...

Domnule conte, de la un timp mă faceţi să mă îngrijorez.

Nu trebuie să vă mai gândiţi la femeia aceia. Azi e sărbătoare...

În seara aceasta va fi anunţată logodna, avem viitorul asigurat.

Ştii legenda lui Esau care a trădat pentru o farfurie de linte ?

- Aici nu e vorba de linte. - Aşa e.

E vorba de trădarea principiilor şi de sentimentele mele !

Poveşti. Am venit aici cu un scop stabilit. Trebuie să ni-l îndeplinim...

Sau nu...

Prieteni nobili şi prietene...

Am onoarea să vă anunţ logodna fiicei mele, Isabela...

... cu Contele de Santa Croce.

Ce surpriză plăcută, draga mea !

- Pe când căsătoria, Duce ? - Cât mai curând posibil.

De îndată ce a scăpat de această pirată mizerabilă

... şi de cei care o urmează.

Cu o săptămână în urmă, un transport important din Levant...

a căzut în mâinile lor.

Rutele noastre maritime sunt paralizate.

Un prieten de-al meu din Veneţia a fost victima unui atac !

Calmaţi-vă, domnilor !

Am dat ordin corăbiilor noastre să navigheze în grup.

- Ce aveţi, Cesare ? - Mă distrez ascultând...

În numele căpitanilor ducatului nostru, vă asigur că...

... că e o chestiune de zile până o vom prinde pe Regina Piraţilor.

- De luni, poate ani... ! - Ce vreţi să spuneţi, conte ?

Cred că e o corabie fantomă, dacă o femeie...

... reuşeşte să ţină în şah nişte căpitani aşa de valoroşi.

Duce, protestez în numele tuturor marinarilor noştri.

Calmaţi-vă, căpitane ! Contelui îi plac glumele.

Căpitanul are dreptul să protesteze, iar eu să îmi clarific poziţia.

Nu am avut intenţia să ofensez pe cineva, căpitane.

Spun că acolo unde nu se poate reuşi altfel, o forţă inteligentă poate triumfa.

E un principiu interesant. Dar cum se aplică în practică ?

Cum poate fi aplicat în acest caz ?

Am un plan...

... dar e nevoie de curaj, ingeniozitate şi viteză.

Trei calităţi care sunt dificil de găsit la o singură persoană.

Doar dacă persoana nu se numeşte Cesare de Santa Croce.

Explicaţi-ne planul dvs.

Poate contele vrea să se descurce de unul singur.

Taci, Ricco !

Accept provocarea ta, căpitane.

Aşa vorbeşte un bărbat !

- Ce vor să facă ? - Glumiţi ?

Nu mă îndoiesc de curajul dvs, dle conte.

Nu pot să vă pun viaţa în pericol şi să-mi risc corăbiile.

Mă descurc singur, nu cer decât 10 de zile şi deplină libertate de acţiune.

Capturarea Reginei Piraţilor va fi cadoul meu de nuntă.

Cu permisiunea dumneavoastră.

Ador bărbaţii curajoşi...

Isabela...

- E extraordinar... - Riscă mult acţionând singur.

Credeţi că va reuşi ?

Cesare ! Vă rog să nu luaţi această hotărâre.

Nu pot.

Faceţi-o pentru mine.

Am presentimentul ca această acţiune ne va aduce ghinion.

Draga mea, nu poţi să-mi ceri să îmi reneg cuvântul de gentilom.

- Trebuia să rămâi la castel. - O să murim înecaţi.

Ce bărbat... !

De data asta ne pierdem penele ! Acum, toate. M-am născut nobil la Porto Vanessa şi

- ... voi muri ca un idiot ! - Un epitaf reuşit.

Nu a fost un act prostesc, am promis un cadou de nuntă...

... atunci când Ducele va afla că nu am nici o proprietate.

Cum o să ne descurcăm ? De trei zile o căutăm pe Regina Piraţilor...

- Nu se vede... - Insula piraţilor nu e departe.

O să murim...

Să vă ajut şi eu.

Un lemn cu pânze... !

Să sperăm că sunt piraţii.

La ce noroc avem, cred că sunt marinari cinstiţi...

... mi-am dat seama de perfiditatea Ducelui şi de evidenta sa intenţie...

... de a trata cu Imperiul Otoman în detrimentul Veneţiei...

... am fugit să îl avertizez pe Doge.

Din păcate, nava noastră a naufragiat.

Mergeam în derivă fără nici o speranţă, iar apoi v-am întâlnit.

Cum aţi fugit de la mine ?

N-am fost acolo. Ducele ne-a minţit când a spus că îl va graţia pe tatăl meu...

... şi a ordonat soldaţilor săi să îl ucidă.

Iar eu, împreună cu celelalte femei...

... ajungeam sclave pe piaţa din Levant.

Dar, Ducele va plăti scump, toate navele sale vor fi atacate.

Steagul nostru îl face să tremure.

Contele de Santa Croce are nevoie de odihnă.

Da, sunt obosit.

Şi tu eşti terminat, prietene. Îţi dăm o cabină, iar mâine vei fi în formă.

Fără îndoială. Oricum, vă mulţumesc !

Îmi pare rău că renunţaţi la cabina dvs.

E prea puţin ce pot face pentru dvs.

Eu şi tatăl meu vă datorăm multe.

Acum suntem chit.

Sunt datorii care nu se pot şterge.

- Priveşte ! Sandra în haine de femeie. - Doar nu visam... ce se întâmplă ?

S-a hotărât să îl aleagă pe unul din noi...

Nu poţi nega.

Ducele şi fiica sa sunt nemiloşi.

Şi mie mi-a povestit...

Ce facem ? Renunţăm la căsătorie ?

- La traiul bun, la viaţa îmbelşugată... - Nu te gândeşti decât să-ţi fie bine.

Ar trebui să te iau la şuturi.

Uf, ce prost sunt ! Chiar o mărit.

Aş fi putut avea pământ şi casă, dar, uite-mă în mijlocul piraţilor !

Dacă nu mă spânzură ei, mă va spânzura mai târziu Ducele.

Domnule conte, măcar odată să vorbim de la egal la egal.

Eu sunt cinic, dar dvs sunteţi aprins după pirata aia...

Nu vreau scuze.

Vreţi să ştiţi noutatea ? Demisionez.

Cum ?

Acum cu sentimentalisme, anii petrecuţi împreună...

Demisionez. Mă întorc la castel şi mă însor cu bucătăreasa.

Eşti încă trează la ora asta ?

Vin des aici noaptea. Între cer şi mare...

... am senzaţia că mă simt împăcat cu lumea şi cu mine însumi.

Ce te frământă ?

Soarta ingrată a oamenilor mei care vreau să fie liberi şi fericiţi.

Răutatea de care se foloseşte puterea pentru a asupri...

Acesta este destinul meu.

Un destin deosebit... la fel ca şi curajul şi frumuseţea ta.

Când ai ajuns la castel şi l-ai salvat pe tatăl meu... eram disperată...

Eşti bun şi generos...

Poate nu sunt aşa cum îţi imaginezi.

Nu aş putea să te văd altfel. Aşa mi te-am imaginat mereu.

Ştiu.

Era sub perna din cabina ta.

Ce faceţi aici ?

Mergeţi la culcare !

Dacă ai şti cât am aşteptat acest moment...

Dimineaţa vom ajunge la coasta italiană şi puteţi debarca, dle conte.

Nu Mirko, mă întorc în ducat.

- Iar dacă Ducele vă va prinde. - Nu-mi va face nimic.

V-am păcălit.

Am recurs la o stratagemă pentru a pune mâna pe nava voastră.

Voiam să o capturez singur pe Regina Piraţilor.

- Cum ai putut ? Eu... - Nu am ştiut că eşti tu.

Nu ştiam de infamiile comise de Duce până nu mi-aţi spus.

Acum ştiu că luptaţi pentru o cauză dreaptă.

Voi fi alături de voi şi vă voi ajuta.

Timonier ! Schimbă cursul !

Nimeni nu ştie de acest pasaj. Am săpat un tunel care ajunge în castel.

Veniţi !

Ne-am înţeles, Mirko. Mâine la 2 noaptea te voi aştepta aici.

Voi studia castelul şi vom putea să ne ducem la îndeplinire planul.

Vreau să vorbim singuri.

- Du-te înainte. - Tunelul e acolo.

Ce se întâmplă ?

O iubiţi cu adevărat pe Sandra ? Iertaţi-mi întrebarea, am dreptul să ştiu.

O iubesc. Aceasta iubire m-a făcut să mă regăsesc pe mine însumi.

Pentru Sandra, doriţi să luptaţi alături de noi ?

Nu numai pentru ea. Nu-mi plac tiranii.

Atunci aveţi un motiv mai întemeiat decât al nostru.

Sandra este moştenitoarea legală a ducatului Dorutza.

- Cum, fiica ta... ? - Nu e fiica mea.

Cu 20 de ani în urmă, am fost un soldat fără conştiinţă în serviciul Ducelui...

- De asta te spânzura ? - Nu, nu m-a recunoscut.

Un om se schimbă mult de-a lungul anilor.

Zulian era doar un domnişor ambiţios, vărul Ducesei de Dorutza.

Ea a rămas văduvă, s-a lăsat cucerită de Zulian şi s-a măritat cu el.

Din această căsătorie, s-a născut o fetiţă, Isabela.

- Şi Sandra ? - Ea era prima născută.

Ea trebuia să moştenească ducatul, iar Ducele m-a însărcinat să o ucid.

Şi tu ai acceptat ?

Am luat copila în braţe pentru a o arunca în mare.

În momentul acela, micuţa mi-a pus mânuţele în jurul gâtului şi m-a pupat.

Am tratat-o ca pe fiica mea, ascunzând adevărul... vreau să rămână secretul nostru.

Nu aş vrea ca Sandra să se simtă nefericită.

Stai liniştit, nu voi vorbi.

Dacă într-o zi, îşi va putea lua locul, nu mă deranjează s-o pierd...

Eu am spus adevărul şi păcatele mele vor fi iertate.

- Sunt sigur că n-o vei pierde. - Mulţumesc.

Poftim, Enrico, acesta este un edict de rechiziţionare.

- Acţionează fără reţinere. - Fără nici o îndoială.

Bine. Nu trebuie să ai milă.

Contele de Santa Croce s-a întors.

În sfârşit....

Am fost îngrijoraţi...

Aceasta e cea mai frumoasă întoarcere pe care am primit-o vreodată....

- Duce... ! - Luaţi loc.

Bine, dle conte.... Unde e darul de nuntă ?

În mijlocul mării, duce.

- Ştiam că nu veţi reuşi... - Nu mă înţelegeţi.

Vreau să spun că Regina Piraţilor e pe mare cu nava sa.

Am stat pe nava ei 2 zile şi i-am câştigat încrederea.

În ce fel ? Îmi stârniţi gelozia.

Nu ai nici un motiv, Isabela.

Este o femeie dotată cu forţă sufletească, asta o face Regină a femeilor...

... nu frumuseţea ei...

Ciudat ! Mi-o imaginam frumoasă...

... cu păr castaniu şi ochii verzi.

Ce planuri aveţi ? Cum o veţi prinde ?

Acesta este secretul meu. Amintiţi-vă de înţelegerea noastră.

Libertatea de mişcare timp de 10 zile.

- Mai am patru. - Corect.

Cu permisiunea dumneavoastră, mă retrag.

Noapte bună.

Ce părere ai, tata ?

Poate va reuşi, e un om plin de surprize...

Nu asta voiam să spun...

În vocea lui am simţit o notă de falsitate...

- Ce suspectezi... ? - Nimic precis.

Dar nu sunt convinsă de felul în care mi-a descris-o.

Ar fi bine să fim cu ochii pe el... cu multă discreţie, desigur.

Dle Conte : Vreau să ştiu ceva.

Vreau să vă pun o întrebare, una mică, mică...

Spune ! Dar, repede !

Minţiţi când sunteţi cu Sandra sau când sunteţi cu Isabela ?

Tu ce crezi ?

Eu nu înţeleg nimic, de asta mi-am permis să vă întreb.

- Crezi că eşti sfătuitorul meu ? - Nu mi-aş permite niciodată.

Dar o faci tot timpul...

Iar eu sunt de acord cu tine...

... jur că de acum înainte, voi urma sfatul tău.

- Serios ? - Un Cavaler de Santa Croce nu minte niciodată.

Sau... aproape niciodată...

- Spune-mi ce trebuie să fac ? - Căsătoriţi-vă cu Ducesa Isabela.

Cu Ducesa legitimă ! Ai cuvântul meu de gentilom.

Ce faci aici ? De ce nu a venit Mirko ?

- Am vrut să te văd. - Ascultă-mă bine, Sandra.

Atacul va avea loc mâine seară. Voi încerca să scap de gărzile de la intrare...

Când va vedea trei făclii, să ajungă la ziduri cu toţi oameni săi...

Nu vreau, e prea riscant. Dacă ţi se întâmplă ceva...

Nu mi se va întâmpla nimic...

Sunteţi arestaţi !

Aceasta e Regina Piraţilor. Mi-am respectat promisiunea.

Trădătorule !

Mizerabilule ! M-ai trădat...

Daţi-mi drumul...

Felicitările mele !

Nu aveam nevoie de ajutorul vostru, peste puţin timp aş fi adus-o la castel...

Căpitane Ricco, contele a câştigat pariul.

Felicitări. Mergem ?

Am reuşit să fug, dar stăpânul meu e supravegheat.

Ce vor să facă cu Sandra ?

Peste trei zile o vor spânzura în curtea castelului.

Adunaţi imediat oamenii.

Dacă îi vor atinge un singur fir de păr, voi devasta tot ducatul.

Doar trei zile...

Spune-i contelui că vom ataca pe mare şi pe uscat.

Trimitem ştafete în fiecare sat, poporul aşteaptă să fie eliberat.

Vom distruge acel cuib de vipere...

- O vom salva. - Numai dacă ajungem la timp...

Ridicaţi steagul !

Pregătiţi tunurile.

Praful şi fitilele să fie pregătite... !

Fiţi gata de atac...

Coborâţi pânzele...

Moarte tiranului !

Să mergem la castel...

Cu toţii la castel... Înainte.

... vor ataca şi pe uscat...

- ... dacă vor reuşi să mobilizeze populaţia. - Nu e uşor, nu avem prea mult timp.

Deja au pregătit spânzurătoarea.

Uite-l pe oaspetele nostru...

Toţi aceşti gentilomi vor să vă exprime recunoştinţa noastră.

Părinte, am plăcerea să vă prezint pe Contele de Santa Croce.

Omul care a capturat-o pe Regina piraţilor.

Mă bucur mult, aţi eliberat ducatul de un adevărat coşmar.

Nu aş spune asta încă, piraţii încă au corăbiile.

Un corp fără cap e uşor de dezmembrat.

Povestiţi-ne extraordinara dvs aventură.

- Aş prefera să nu vorbesc. - Nu fiţi modest.

Toţi aşteaptă cu nerăbdare să audă povestea din gura dvs.

Nu e aşa, nobili mei prieteni ?

Tu eşti femeia care a ţinut în şah flota noastră...

Ridică-te când îţi vorbesc. Ţi-am spus să te ridici...

Nu vei râde prea mult când vei atârna cu o funie în jurul gâtului.

Moartea e o eliberare pentru cei constrânşi să trăiască...

... în infamie şi trădare.

Înţeleg ! Faci aluzie la Contele de Santa Croce...

Foarte profundă dezamăgire, nu-i aşa ?

Credeai că un aristocrat s-ar însura cu una ca tine ?

- Pleacă ! - Îndrăzneşti să mă alungi...

Afară !

În curând vei tăcea pentru totdeauna. Nu mai ai decât o zi.

Multe lucruri se pot întâmpla într-o zi...

Ai dreptate. Nu mă gândisem.

Nu mi-a fost greu să ne întâlnim într-o peşteră din apropierea castelului.

Regina Piraţilor a fost punctuală, iar ducele a venit cu câţiva soldaţi... asta e totul.

Un plan bine conceput !

A fost destul de neprevăzătoare.

Şi se mai spune că femeile sunt foarte precaute.

Păreţi uluit.

Nu găsiţi că a fost o capcană întinsă cu abilitate ?

Fără îndoială.

Un celebru compatriot al dvs, Nicolo Machiavelli a spus...

... că scopul scuză mijloacele.

Cu siguranţă, din punct de vedere moral...

Vă rog părinte, să nu amestecăm moralitatea cu lupta împotriva piraţilor.

Dar... De ce nu e aici, Isabela ?

- Aţi văzut-o, dle conte ? - Nu.

Mă căutaţi, tata ? Contele de Santa Croce s-a ţinut de cuvânt.

Ţi-a făcut un minunat cadou de nuntă...

... iar eu voi răspunde cu un dar la fel de frumos.

Veniţi să vedeţi, vă rog.

Ce înseamnă asta ? Execuţia era programată mâine.

Voiam să fie prezenţi toţi sătenii.

De ce să prelungim agonia nefericitei aceleia ?

- Nu poţi face acest lucru ! - Cine spune ?

Doar nu vreţi să opriţi şi această execuţie.

Aşteptaţi. Condamnata nu poate fi spânzurată, nu a primit iertarea bisericii.

Cesare, nu vă înţeleg comportamentul.

Contele are dreptate, dacă femeia nu a primit...

Terminaţi... Este doar o simplă formalitate.

Nu. E dreptul ei. E o datorie a noastră.

Atunci e de datoria voastră... Vă rog, grăbiţi-vă.

Sper că îmi veţi da o explicaţie.

Nu e nevoie de o explicaţie, dacă suntem de aceiaşi religie.

Vă preocupaţi de suflet, sau de corpul ei ?

Roagă-te cu mine...

Tatăl Nostru care eşti în Ceruri...

Pleacă la uşa bucătăriei ! Fugi !

- Ce face ? Opriţi-l ! - Prindeţi-l !

Veniţi !

Să intrăm la subsol.

Pe ziduri... !

Urmaţi-mă !

Foc !

Foc continuu. Concentraţi tirul asupra navelor.

Foc !

A venit ceasul libertăţii.

Urmaţi-mă !

În castel... !

Trageţi...

Piraţii atacă dinspre mare !

Şi ţăranii s-au răsculat. Atacă castelul.

- Situaţia este gravă. - Ce se va întâmpla, părinte ?

Curaj fraţilor, să ne rugăm.

Să ne despărţim, dacă nu, vom fi masacraţi cu toţii.

- A urcat pe ziduri. - Vor fi respinşi cu toţii.

Nu trebuie să disperăm.

Plecaţi. Încercaţi să faceţi ceva.

Dacă nu vor reuşi să coboare puntea, vom fi într-o situaţie disperată.

Nu trebuia să am încredere în oamenii tăi. Trebuia să mă duc eu.

- E un blestem... - Coboară poarta.

La atac !

- Înainte ! - Veniţi cu mine.

Îţi mai aminteşti de mine ?

Sunt asasinul căruia i-ai încredinţat-o pe micuţa Sandra să fie ucisă...

... moştenitoarea legitimă a ducatului.

Blestematule, ai fost aruncat din iad... !

Mori, infamule... !

Acum vei plăti pentru toate păcatele. Ţi-a venit ceasul...

- Nu poţi face asta, Sandra. Opreşte-te ! - Nu merită milă, ea n-a avut pentru nimeni.

- E sora ta. - Ce spui... ?

E adevărat, nu sunt tatăl tău. Tu eşti adevărata ducesă.

Minciuni !

Vorbeşte, fii cinstit măcar odată înainte să mori.

Omul acela spune adevărul.

- Tata... - Iartă-mă, Isabela.

Vino, fiica mea...

Există întotdeauna un refugiu în biserică...

Prieteni, lângă libertate triumfă şi dreptatea....

Sandra e moştenitoarea legitimă a ducatului.

Trebuie să mă însor cu Regina Piraţilor sau cu Ducesa ? Subtitrare downloadata de pe www.RegieLive.ro