Original subtitles

USS Archer a servit curajos

în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Aici, în camera motoarelor, viața era istovitoare...

căldură, spațiu mic și plin de pericole ascunse.

Hei, tată, ai auzit?

Această navă a fost la război.

Da? Uimitor.

Aici, tată.

Acesta este telegraful de comandă al motorului.

Putea opri întreaga navă într-o situație de criză.

E grozav, draga mea.

Nu atinge nimic.

E plin de grăsime pe aici.

Riley, ai grijă!

Ești bine?

A fost super.

Era un proces care aștepta să se întâmple.

Turul spunea "Pericole ascunse".

Chiar că. Locul ăsta e o capcană a morții.

E cea mai tare expoziție.

= Traducerea și adaptarea: Niah = = Subs.ro Team =

O, da, a fost... Hei, bună dimineața.

Hei.

Serios?

Ce s-a întâmplat?

Asta.

O livrare nu foarte specială?

E de la mama mea.

E grav?

A descoperit wellness-ul.

Crede că munca mea este "prea nesănătoasă".

Ei bine, nu greșește.

Ce? Nu o vei deschide?

Îmi iubesc mama, dar nu și abonamentele pentru masă

pe care mi le tot trimite. Numai kale,

tot timpul. Kale e sănătos.

La fel e și vaccinul împotriva tetanosului.

Știi, ai putea să o deschizi și apoi o arunci.

Nu. Și nu o lua de la gunoi, McGee.

Îți dau un dolar să-l deschizi.

Eu îți dau zece pentru niște kale.

Mi-e foame.

Ia-ți ceva la pachet, mergem într-o excursie.

Unde? Avem un cadavru pe o navă muzeu.

Te rog, spune-mi că nu e Constelația.

Sau Torsk.

Sau, Doamne ferește, John W. Brown.

Ai un sistem de clasare a navelor muzeu?

Tu nu?

USS Archer nu a mai văzut atât de multă acţiune de la Guadalcanal.

Ai memorat și nava asta?

Am citit pe o placă la intrare.

Ca distracție?

Nu, mai degrabă, o traumă din copilărie.

"29 de nave s-au prăbușit în "Bătălia de la Guadalcanal.

Archer deabia a supraviețuit."

Victima nu a fost atât de norocoasă.

Ai identificat-o?

Da. Căpitan de Marină în retragere, Miles Griffin.

A lucrat aici pe navă ca Managerul de colecții.

Voi emite un BOLO pentru călugării albinoși.

Cadavru. Muzeu.

Băieți, Codul lui Da Vinci.

Jimmy, ora morții?

1:00 a.m. aseară.

Cauza morții? În mod preliminar, aș spune

că a fost o traumă cu un obiect contondent la cap.

Se pare că victima noastră s-a pansat singur,

ceea ce sugerează că a supraviețuit loviturii inițiale.

Poate a scăpat de atacatorul lui și apoi s-a ascuns aici.

Aceasta nu este scena inițială a crimei?

Știi, Torres verifică restul navei.

Mă duc să vorbesc cu el.

Fiind un membru al marinei pensionat, de ce e îmbrăcat așa?

Haina pare cu trei mărimi mai mari.

Muzeul are o expoziție de uniforme?

Da. Pe a doua punte.

Îmi pare rău. Sunt Nora Ankrom, asistenta lui Griff.

Griff?

Toată lumea îi spunea așa.

Era un prieten bun. Un mentor.

Nu pot să cred că a murit.

Când l-ați văzut ultima dată?

Pe la 10:00, aseară.

Vorbea la telefon cu un militar, comerciant de antichități din Okinawa.

Griff lucra de obicei până târziu?

Aici locuia.

Era dedicat.

Da, dar eu mă refer, că el chiar locuia aici.

Nu avea casă.

Avea un pat în biroul lui.

Aceasta este scena inițială a crimei.

Da, se pare că am găsit și arma crimei.

Se pare că,

curatorul muzeului a fost atacat în propriul său birou.

Lasă-mă să ghicesc, nu știa să folosească computerul?

Lui Griff nu i-a plăcut niciodată nimic ce nu putea atinge și simți.

A ținut un jurnal.

E un fel de cod?

Mai degrabă e o stenografiere personalizată.

Tot ce deținea Griff este în acel dulap.

E destul de modest. Sentimental.

A păstrat câte un obiect care reprezenta fiecare an al vieții sale.

Obiectul cu cea mai mare însemnătate din acel an.

Felul lui de a-și aminti...

Ceva lipsește de aici.

Hei, uită-te la asta.

Aceste urme sunt cam de mărimea unei medalii.

Am o idee unde ar putea fi.

Uită-te aici.

Medaliile de serviciu ar trebui să fie fixate

deasupra buzunarelor din stânga.

Deci, asta e pusă greșit.

Nu greșit. Deliberat.

Cred că victima noastră a luat această medalie din biroul lui

și a pus-o chiar el aici.

Dacă a luat-o înainte de a muri,

poate acesta este Codul lui Da Vinci.

Indicii, simboluri.

Poate că victima noastră încerca să ne spună cine l-a ucis.

Haina din marină, medalia unui marinar.

Ucis de un marinar?

Nu știu...

dar cu siguranță încerca să ne spună ceva.

Păstrați ce, în siguranță?

La ce se referea?

Bine, mulțumesc.

Bine, nepotul lui Griffin, Kevin, vine încoace.

El este singura rudă în viață.

În regulă, muzeul tocmai a terminat inventarul.

Nu lipsește nimic de pe navă.

În regulă, căpitan al Marinei Miles Griffin.

Pensionat în 2012.

Curatorul muzeului de atunci.

Nu văd datorii, o pensie mică,

un singur cont curent cu patru mii în el.

Fără mașini. Fără casă.

Tipul a trăit ca un călugăr.

Da, un călugăr care se ocupă cu antichități.

Poate că Griffin a găsit o piesă valoroasă,

iar criminalul o voia.

Iar Griffin a refuzat să i-o dea,

criminalul a devenit violent,

iar Griffin a reușit să scape și să ne lase indicii.

Dacă era atât de important, de ce nu a sunat la poliție?

Pentru că Indiana Jones nu a sunat niciodată la poliție.

Ce? Am crezut că e Codul lui Da Vinci.

Sunt ambele acum.

Căutăm un criminal, Jess. Nu căutăm comori.

Ce, ai dovezi?

Încă lucrez la acea parte.

Te-ai răzgândit, nu-l mai deschizi? Ar putea fi o comoară.

Eu caut o comoară adevărată.

Dacă victima noastră a lăsat ceva în urmă,

trebuie să fie ceva important.

Știi, eu nu aș paria pe asta.

Bunicul meu, Lolo Griff,

nu era interesat de o comoară adevărat.

Chiar și când eram copil, bunicul meu

avea întotdeauna ceva mărunțiș,

un bibelou, pentru a ni-l descrie.

Era limbajul lui de dragoste. Îi plăceau lucrurile.

Deține ceva de valoare?

De valoare? Nu, nu, nu.

Adică, fără supărare, tot ce avea el erau gunoaie.

A menționat vreodată ceva că voia să-ți lase moștenire

sau ceva ce să păstrezi tu în siguranță?

A lăsat în urmă un fel de traseul cu indicii, nu-i așa?

Explorăm posibilitățile.

Nu te obosi să le urmezi.

Ne-ar putea duce la ucigașul lui.

Ziua de Crăciun. Aveam opt ani.

Lolo Griff îmi spune că are un cadou secret.

Trebuie doar să-l găsim.

Ne trimite în această căutare nebună

să urmărim o grămadă de indicii criptice

pe care le-a pus prin tot cartierul.

Și până la urmă...

... traseul acela,

ne-a dus înapoi acasă.

Așa că am năpustit în casă, entuziasmați și spunem,

"Lolo, Lolo Griff, Lolo Griff, unde e cadoul?

Unde este cadoul secret?"

Și se înclină peste masa cu cina și spune:

"Nu există dar mai mare

decât o masă cu familia."

Asta e...e chiar drăguț.

Nu pentru un copil de opt ani.

Dacă bunicul meu vă ghidează către ceva,

nu va fi ceea ce căutați.

Albastru?

Poate roșu?

Poate ambele?

O, un fleac.

E un diagnostic foarte științific.

Îmi pare rău. Kasie face ca totul să pară ușor.

Merită călătoria în Islanda.

Conferință de optică cuantică.

Și-a petrecut săptămâni întregi antrenându-mă să știu cum să folosesc laboratorul, așa că, știi,

te rog, nu mă lăsa să greșesc.

Relaxează-te. Te descurci bine.

Doar că nu mai avem mesaje ascunse.

Nici o cerneală invizibilă. Nici un spectru alternativ. Fără infrarosu.

Te superi dacă mă uit și eu?

Ai sunat, Curtis?

Corect. Da.

Sângele de la locul crimei și arma crimei aparțin victimei.

Amprentele din sângele uscat,

sunt tot ale lui.

Dar am prelevat o amprentă parțială

de pe suvenirul nostru nautic obraznic.

Nici o potrivire încă, dar voi găsi ceva.

Să sperăm.

Dacă găsești o hartă cu un "X" pe ea, mă pensionez.

Da.

E dureros.

Victima noastră nu avea viață în afara acestui muzeu.

Aici sunt doar comenzi de cumpărare și note de cercetare.

Nu există oameni. Știi, nimic personal.

O, asta e greu.

Când am eliberat biroul lui Vance, el cel puțin avea

niște fotografii de familie acolo, știi?

Da. Puteai să-ți dai seama ce a contat pentru el.

Ei bine, nu și cu Griffin.

Să-ți mai spun și altceva,

generațiile viitoare vor primi doar hard disk-uri organizate de la mine.

Nu numai că vor ști cine am fost, totul va putea fi căutabil prin text.

Doar dacă îți vor putea sparge parolele.

Dar tu? Tu vei lăsa ceva moștenire?

Nu, omule. Familia mea a părăsit Columbia doar cu ce am putut căra în brațe.

Dictatorii nu prea îți dau posibilitatea de a conserva istoria.

Stai puțin.

Această grămadă este foarte personală.

Toate sunt scrisori de la un "B. Lipton".

Cu siguranță nu erau scrisori de la fani.

Griffin a avut un dușman?

Uită-te la asta. Citește acolo.

"Nu o meriți. Îmi aparține."

Mă întreb dacă e același lucru care trebuie protejat?

Hei, astea miros.

Parfum?

"B. Lipton" este Bethany Lipton.

Director de Achizitii la Muzeul Național de Artă.

Asta înseamnă că ea e concurența.

Și indiferent despre ce e vorba, se certau pentru asta.

O, ai venit exact la timp.

Tocmai mă pregăteam să închid acest capitol,

al curatorului mort. Cum se termină?

Tragic. După cum bănuiam,

Căpitanul Griffin a fost atacat cu mai puțin de o oră

înainte să moară din cauza unui traumatism violent.

Deci, victima noastră a fost lovită, și-a venit

și apoi a folosit puținul timp ple care l-a mai avut, ca să creeze

un traseu cu indicii, în loc să,

știi tu, să sune la 911.

Cel puțin primele capitole din povestea lui sunt încă aici.

Da, dacă cineva poate sparge codul.

A făcut asta cineva?

Oarecum.

Fiecare pasaj folosește

o stenografie ușor diferită, și totul este codificat.

Cu excepția datelor și numerelor.

OK, uite cum funcționează.

Obiectele din dulapul de curiozități al lui Griffin

toate sunt legate de un an din viața lui,

și fiecare dintre acestea este legat de un pasaj

din acest jurnal, deci...

știi medalia pe care noi am găsit-o pe haină?

Era datată 1946.

Asta mi-a dat un punct de plecare, și de acolo,

am spart cele zece pagini destul de ușor.

Cât de ușor?

Ei bine, sunt foarte bun la puzzle-uri.

Sau Griffin a vrut să citim asta.

Ce e atât de special la 1946? Nimic.

De fapt, medalia nu este din acel an.

Nu, de fapt, ne duce către 1976,

când victima noastră s-a împrietenit cu un maior din marină, pe nume Kirby.

Kirby. Acest nume sună cunoscut.

Da, uite.

Plăți recurente de la muzeu

către James Kirby.

600 de dolari pe lună.

Nici o explicație pentru ce este.

L-am găsit.

Maiorul James Kirby, pușcași marini americani.

Serviciul German de Ocupație, Al Doilea Război Mondial.

A murit în 1982.

Dar aceste plăți nu au început până în 2020.

Iar banii sunt trimiși în continuare, în fiecare lună

la un apartament din Falls Church.

De ce să-l plătească pe un om care e mort de aproape 50 de ani?

Verifică, Indy.

Primesc banii la timp în fiecare lună.

Sunt pentru camera de la subsol de aici.

Stă cineva în această cameră?

Nimeni. N-am mai văzut nici un suflet de când

a fost semnat contractul de închiriere acum șase ani.

Mulțumesc. Ne descurcăm singuri.

Muzeul plătește pentru această cameră?

E o comoară aici. Simt asta.

Ce avem aici?

Poate că comoara este în spatele unui panou secret.

OK. Vezi?

Greșeala mea...

Da, tu ai fi un arheolog îngrozitor.

Ce? De ce?

Pentru că nu vrei să săpi.

Și nici nu observi ceva incredibil de evident.

Ți-am spus. Am simțit.

Stai, este un...

...un os?

Orice ar fi, a meritat să moară pentru a-l proteja.

Nu sunt amprente pe cutie sau pe os.

Curtis încă lucrează la asta.

Kasie va fi supărată că a pierdut o vânătoare de comori

și oase misterioase.

Curtis crede că ar putea fi o tibie sau femur uman.

Ceva relicve religioase din Țara Sfântă?

Trebuie să aparțină cuiva important.

Altfel de ce le-ar păstra Griffin atâţia ani

încercând să-l păstreze în siguranță?

Gunoiul unui bărbat...

sau al unei femei.

Bine, bine.

Doar pentru că mama s-a străduit să mi-l trimită.

Îți spun eu, va fi tot kale.

Păpușile mele SugarSprout.

Unchiul meu ni le-a confiscat când eram copii.

A spus că dacă nu încetez să mă joc cu ele, la masă,

nu o să le mai văd niciodată. Se pare că tu ai câștigat.

Da. A murit anul trecut.

Bănuiesc că mama a umblat prin lucrurile lui.

Da, Curtis.

Pe astea nu le recunosc.

Stai, colecționai Sugar Sprouts?

Da. Şi?

Asta e Sunburn Sally?

Cea care își schimbă culoarea la soare?

Nu se vindea în magazine.

Se pare că mai e cineva care făcea colecție.

Da, sora mea.

M-a pus să decupez UPC-uri ani de zile

încercând să o găsesc pe asta.

50 de dolari. Numerar.

Nu fă mișto de McSugarSprout.

Joaca s-a terminat. Am găsit o potrivire pentru amprentă.

Nu l-am ucis pe Miles Griffin.

Ei bine, domnișoară Lipton,

avem câteva scrisori destul de aprinse, între voi doi,

și...

amprentele tale sunt pe arma crimei.

Sextant nautic de la începutul secolului al XVIII-lea.

Normal că amprentele mele sunt pe el.

L-am vândut muzeului lui Griff luna trecută.

Și ce zici de scrisori?

Se pare că voi doi căutați și altceva.

Ne luam munca în serios, Agent Knight.

Chiar și ca rivali.

Rivalitățile se pot încinge.

Lucrurile se încingeau doar când voiam eu.

Deci, tu și cu el...

De ce crezi că a păstrat toate acele scrisori?

Îi plăcea...cearta noastră.

Dar erau doar afaceri.

Nu omor pe cineva din cauza unei descoperiri.

Dar pentru un os?

De asta a fost ucis Griff?

Deci știi despre asta?

Lui Griff îi plăcea să se laude

cu o anumită descoperire a lui.

Un os de dinozaur.

Am presupus că era doar o poveste,

până când m-a sunat un bărbat să mă întrebe de asta acum câteva zile.

De un os de dinozaur?

Un colecționar pe nume Fabian Druker.

Deci, Druker a vrut să-l cumpere?

Lucrurile nu trebuie să fie făcute din aur pentru a fi valoroase.

Cât de valoros era?

Aș putea evalua articolul pentru tine.

Uimitor.

Nu vezi așa ceva în fiecare zi.

De aceea ești tu aici, ca să ne oferi ceva detalii

și să ne spui dacă cineva ar ucide pentru asta.

Cu siguranță nu este domeniul lui Griff.

Oasele de dinozaur nu fac parte din istoria navală, dar

îi plăcea să caute lucruri neconvenționale.

Cretacicul mijlociu-târziu, nu?

Am făcut puține cercetări în arheologie.

Arată ca un metatarsian biped.

Greu de crezut, nu-i așa?

Ce îmi scapă?

Acest os este de la un Spinosaurus.

Este destul de important.

La propriu.

Oasele de spinozaur sunt rare, dar acesta...

e cu adevărat unic.

Genul pentru care ai ți-ai da viața?

Având în vedere starea sa impecabilă

și valoare științifică...

Eu mă refer la valoarea în dolari.

Un muzeu mare sau o fundație de cercetare...

ar putea plăti câteva milioane.

Cu ușurință.

Povestea lui Bethany Lipton se verifică.

Conform agendei lui Griff,

el și B.L. se vedeau des.

Ar putea fi un motiv în plus pentru a-l ucide.

Doar că alibiul domnișoarei Lipton se verifică și el.

Se pare că a fost la un eveniment de gală

în noaptea crimei.

Dar potențial cumpărător de oase?

Fabian Druker.

E în țară cu viză de călătorie,

în prezent stă la Ritz-Carlton.

Druker? Numele îmi pare cunoscut.

Familie austriacă.

Mari susținători naziști în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Au încercat să-și reabiliteze numele. Le-a luat decenii.

Filantropie, dotări, celebră colecție de artă.

Griffin a luat prânzul cu "F.D."

cu o zi înainte de a fi ucis.

Hai să zicem Fabian Druker.

Am luat prânzul cu domnul Griffin

la o cafenea destul de obosită, din centrul orașului

unde nu aveau kopi luwak.

Faptul că voi, americanii, credeți că ce beți este cafea, e o crimă.

La fel e și crima.

O rușine. Era un om drăguț.

De ce te-a contactat Griffin?

O, știi tu, avea ceva ce credea că familia mea ar aprecia.

Un os de dinozaur. Nu era tariful nostru obișnuit.

A vrut să vândă osul? Da.

Așa că am sunat-o pe domnișoara Lipton să vadă dacă întrebarea lui îmi merită timpul.

Știi, eu și Bethany...

am mai "lucrat" împreună și înainte.

Deci...tu și cu ea...

Ea nu văzuse niciodată fosila,

dar a garantat pentru Griffin, așa că ne-am întâlnit.

Mi-a vorbit despre obiect,

dar nu m-a interesat. Am refuzat oferta.

Un artefact de un milion de dolari, unic, nu te-a interesat?

Griffin a refuzat să mi-l arate.

Nu voi face o ofertă pentru ceva

ce nu am văzut niciodată.

Așa că ne-am luat rămas bun și nu am mai vorbit niciodată.

Până noaptea următoare când te-ai întors.

Poftim? Ești singura persoană

pe care Griffin a contactat-o în legătură cu osul.

Poate că s-a răzgândit în legătură cu vânzarea...

...ai intrat prin efracție și l-ai ucis pentru asta.

Pe lângă cafea,

nu cunoști evenimentele curente.

Le păstrez pentru mama mea.

Gala de primăvară Smithsonian.

În noaptea în care Griffin a fost ucis, 200 de persoane pot confirma

că eu eram sufletul petrecerii.

Inclusiv domnișoara Lipton.

Asta e convenabil.

Pentru amândoi.

Ei bine...

mai e ceva?

Nu chiar acum, dar ai face bine să rămâi în țară.

Tatăl meu a avut un Mustang exact ca ăsta.

Era un pic mai mare.

'65. Albastru luminator.

Pariez că toate fetele voiau să le plimbe.

Inclusiv mama mea.

Dar, hei, restul este istoria familiei Palmer.

Să vorbim despre istoria victimei noastre.

Corect. Asistenta lui Griffin, Nora, m-a ajutat

să stabilesc data articolelor din dulappul lui Griffin,

care, la rândul lor, m-au ajutat să decodific restul jurnalului său.

Viața acestui om

rivalizează chiar și cu a Dr-ului. Mallard, dacă pot să spun asta.

Jurnalul oferă și o perspectivă asupra osului nostru misterios.

Ceva de care Griffin era cu adevărat obsedat.

Suficient de obsedat pentru a muri pentru el.

Da, conform jurnalului,

osul era un dar de la maiorul Kirby, mentorul său.

Se pare că Kirby l-a găsit îngropat într-un morman de moloz

când era repartizat în Germania postbelică.

În jurnal era menționat un colecționar pe nume Fabian Druker?

Druker, al austriecilor?

Da. Griffin l-a sunat pentru vânzarea fosilei.

Să-i vândă? Ce?

Nu, nu cred. Nu.

Griffin a petrecut ani de zile urmărindu-i istoria.

A luat urma osului peste granițe,

războaie, proprietari.

Tot revenea la aceeași idee:

istoria nu este menită să fie îngropată.

A mai scris și despre

o obligație morală de a returna osul

proprietarului său de drept.

Hei?

Agent Parker? Ești acolo?

Ce e, Curtis?

Am vești.

Și o problemă.

Am săpat mai adânc în privința osului nostru de dinozaur.

Densitatea păre greșită pentru ceva ce a existat

acum 100 de milioane de ani.

La început, am dat vina pe eroziunea suprafeței și expunerea la UV, dar...

Să sar peste eseul științific?

Nu am vrut să distrug un artefact neprețuit,

așa că am luat o probă subțire folosind

un șmirghel de calitate fină.

Am verificat-o prin Mass Spec.

Ești gata pentru o întorsătură a intrigii?

Nu e un os de dinozaur?

Nici e un os.

Sulfat de calciu hemihidrat.

Tencuială?

E ghips.

Folosit în muzee, desigur,

dar oricine are mâini de muzeu ar ști că este fals.

Nora.

Ori e surprinzător de slabă în meseria ei...

Sau ne-a mințit.

Victima noastră ar fi știut că era un os fals.

De ce, să moară pentru a-l proteja?

Dacă este un mulaj, înseamnă că trebuie să existe și un original,

deci, există un os adevărat pe undeva.

Se pare că Nora a ucis pentru a-l obține.

A părăsit deja baza navală,

iar telefonul ei este oprit.

Stai, ucigașul nostru a mințit și apoi a dispărut.

Danke schön.

Bine, știri de ultimă oră, clanul Druker este falit.

Am vorbit cu o bancă din Zurich.

Familia nu mai are altceva decât datorii fiscale și castele prăbușite.

Dacă Druker voia acel os,

nu plănuia să-l cumpere.

Da, dar are un alibi pentru ora crimei.

Ar fi putut să angajeze pe altcineva să fure osul adevărat.

Dacă chiar există un os adevărat. Nu contează. Cineva crede că există.

Și dacă Nora crede că... Da.

...osul adevărat este încă pe undeva,

va căuta alt traseu cu indicii pentru a-l găsi.

Multumesc.

Erau cei de la muzeu. Nora tocmai a sunat să le spună că e bolnavă.

Poate că a găsit deja următorul indiciu.

Cum? A fost aici toată ziua.

Exact.

Îmi pare rău, agent Parker, dar nu ne-am luat ochii de la ea.

Nu am fi lăsat-o pe Nora să facă ceva rău chiar sub nasul nostru.

Avea doar acces la ceea ce stiam deja.

Osul fals, bibelourile.

Corect. Rolul Norei a fost strict informativ.

Ne-a ajutat să decodificăm jurnalul. Asta e tot...nimic mai mult.

Ce mai scria în jurnal?

Așa cum am spus, conținea, povestea lui Griffin,

istoria osului, misiunea lui de a returna osul

proprietarului său de drept.

Toate lucrurile pe care ar dori să le știe cel care a găsit osul adevărat.

Nepotul a spus: "Bunicului Griff îi place să ne dea lecții."

Crezi că jurnalul conține un al doilea traseu cu indicii.

Nora probabil că a decodificat ceva ce nouă ne-a scăpat.

Du totul în garaj, acum.

Nu știu de ce victima noastră ura computerele.

Ar fi atât de ușor în format digital.

Undeva în haosul ăsta este următorul indiciu al lui Griffin.

De aceea am digitizat fiecare obiect

și intrarea corespondentă din jurnal.

Totul este etichetat, datat, și căutabil prin text.

De exemplu, asta, 1965 Mustang decapotabil,

reprezintă de fapt anul 1993.

Anul în care a murit soția lui.

Da, scrie în jurnal că şi-au petrecut

ultimele săptămâni plimbându-se prin oraș în Mustangul lor, cu capota lăsată.

De aceea, fiecare articol de aici spune o poveste.

Care din ele ne spune unde s-a dus ucigașul nostru?

Nu sunt sigur.

În plus, există trei articole din dulap

pe care nu le putem conecta la nici o intrare din jurnal.

Nora a dispărut pentru că a văzut ceva ce noi nu vedem.

Sau are ceva ce noi nu avem.

Îl cunoștea pe Griffin.

Știe cum gândește el.

Și știm că avea un articol pentru fiecare an al vieții sale.

A numărat cineva articolele?

O secundă, o secundă.

Bine, totalul e de 66 de articole.

Griffin a trăit doar până la 63 de ani.

Cele trei articole pe care nu le putem corela.

Nu e locul lor aici. Poate asta e ceva intenționat.

Jurnalul nu a menționat niciodată

o lopată de grădinărit, săpun, sau o castană.

Bine, începe cu castanul.

Bine, se menționează castanul

doar o singură dată în jurnal.

Într-o poezie scrisă de Griffin

fiicei lui când avea șapte ani.

"Acesta este un loc ales,

"de-a lungul pârâului stâncos,

"o plimbare peste podul lui Beech,

sapă sub vârful castanului nostru".

Beech Road. Există un Beech Road în Parcul Rock Creek.

Ar putea fi același lucru.

Nora ar fi putut crede că poezia

era o hartă care o ducea acolo.

Torres, cu mine. Stai, dar eu...

Tu și McGee întoarceți-vă la muzeu.

Da, da, nu. În cazul că Nora se întoarce acolo. Am înţeles.

Knight părea dezamăgită.

Spera la o comoară.

Da, și eu, dar doar la una căreia îi poți pune cătușe.

Nici urmă de Nora.

Nu, dar a fost aici.

Și ea a săpat.

Poate că Nora a găsită deja ce era ascuns aici.

Sau poate nu știa unde să caute.

Ia uite.

Serios?

"X" marchează locul?

Știi, poate că Knight avea dreptate.

Trebuie să săpăm.

Fără alarme. Ușile sunt toate descuiate.

Nu cred că suntem singuri aici.

Locul ăsta e ca un labirint. Da.

Sper că ai citit o placă cu o hartă.

O, da. Cu siguranță nu suntem singuri.

Nora s-a întors să caute.

Ce... Crezi că a găsit ceva?

Asta mă sperie.

Și acum, mi-e frică și de asta.

Nu avea o lopată mai mică?

Nu, nu. Totul e greșit.

Da. Eu sunt singurul care sapă.

Nu ar trebui să săpăm deloc. Fosila nu e aici.

Și indiciile?

Jurnalul ne-a adus aici.

Da, dar nu pentru comoară.

Griffin a scris că "istoria nu este menită să fie îngropată".

Este menită să fie văzut, să fie înțeleasă.

Atunci de ce ne-a dat o lopată?

Să ne învețe încă o lecție.

Și ne-a dat și un săpun.

Ar trebui să ne murdărim mâinile,

și apoi...

Să le spălăm.

Ne spune să o luăm de la capăt.

Să regândim totul.

Nu cred că comoara e ascunsă aici.

Comoara adevărată este ascunsă undeva la vedere,

unde oamenii o pot aprecia.

Muzeul.

Poftim?

Nora. Probabil că și-a dat seama că fosila adevărată nu e aici

și a așteptat să apărem. A câștigat un avans.

Agenți federali. Nu mișca, Nora.

Arată-ne mâinile.

Nu pot.

Nu pleacă nicăieri.

Și nici tu. Aruncă armele.

Îmi pare atât de rău. Nu avem ce vrei tu.

Dar comoara adevărată este aici,

și o vei găsi pentru mine.

Asistenta cu ochi de căprioară și ticălosul Bond austriac.

E un cuplu drăguț.

Nu este ceea ce crezi tu. M-a urmărit. Sunt ostaticul lui.

Suficient. Unde a ascuns osul?

Alertă dublă. Unde?

Ți-am spus, Griff ne dă o lecție.

Ar fi ascuns comoara reală la vedere.

Vitrine, exponate.

Și tocmai m-ai urmărit cautând în fiecare din ele.

Atunci, nu știu.

Păcat, pentru ea.

Trage.

Sau închide gura.

Stai. Pot să spun ceva foarte repede?

Ascultă, cunosc locurile astea, bine?

Înainte și înapoi. Când eram copil, tatăl meu

m-a târât pe fiecare navă, muzeu, de la Bangor până la Key West.

Crede-mă când îți spun, toate sunt la fel, bine?

Când oamenii le vizitează,

sar peste exponate, se duc direct spre camera motoarelor.

Dacă Griffin ar fi vrut "să ascundă ceva la vedere"?

Pariez că acolo l-ar fi pus.

Knight și McGee nu răspund.

Continuă să încerci.

Unde este mașina noastră? Ar trebui să ajungă în orice moment.

Bine, băiatul muzeu.

Intră acolo și găsește-l.

Și fără să te pitești, sau partenera tău moare prima.

Înțeleg, dar trebuie să fii conștient,

că, camera motoarelor nu e ca un dulap cu dosare,

pe care le poți răsfoi. OK? Odată ce ajungem acolo,

va fi o junglă de mașinării. Acel os ar putea fi ascuns oriunde.

De exemplu, într-o carcasă, un suport pentru linie de abur...

Nu mai trage de timp și găsește-l! Uite...

Atunci vă sugerez să vă grăbiți.

Acum.

Bine, haide.

Asta e mașina noastră?

Voi băieți aveți niște probleme cu mașina.

Nu mai avem. Mulţumesc, Curtis.

Bine.

Vă ajut cu plăcere.

Jess, ești bine?

Urăsc navele la fel de mult ca Parker.

Partenera tău are nevoie de un medic.

Da, am nevoie de un miracol.

Stai puțin.

Conductele de combustibil.

Cred că glumești.

Hei, cred că l-am găsit.

Adu-mi-l.

Ştii ce? Am nevoie de puțin ajutor.

Tu, du-te.

Mergi.

O să murim toți din cauza ta.

Dacă și acum vrei să tragi de timp...

Nu. Uite.

Doamne.

Toată discuția asta despre muzee și camera motoarelor, am crezut că blufezi.

Da, și eu am crezut asta, dar apoi mi-am dat seama.

Conducte de combustibil. Combustibil fosil.

Grăbiţi-vă!

Agenți federali!

Nu mișca!

De aceea. Hai! Hai! Hai.

Jess, spune-mi că ești bine.

Nu încă.

Dar acum?

Da. Destul de bine.

Lucrai cu Druker.

Toate apelurile lui către muzeu treceau prin biroul tău.

Știai că voia fosila.

Și știai și că Griffin nu ar vinde-o niciodată.

Așa că l-ai ucis.

Nu, nu aș face asta niciodată.

Care parte?

Da, am mințit despre os, despre telefonul lui Druker,

și am urmat indiciile din jurnal către parc

până mi-am dat seama că era o fundătură.

Adevăratul os trebuia să fie pe navă,

așa că ți-am tăiat cauciucurile și am mers acolo.

Cu partenerul tău, Druker. Nu.

Nu lucram cu el.

Încercam să găsesc eu osul.

Să-l vinzi? Pentru a-l proteja.

La fel ca Griff. Nu ar fi murit

pentru fosila respectivă dacă nu a însemnat ceva.

Iar în jurnal a spus că vrea să găsească adevăratul proprietar.

OK, cine este adevăratul proprietar? Nu ştiu.

Dar a fost munca vieții lui Griff,

și am vrut să o duc eu la bun sfârșit.

Am avut încredere în el.

Și de ce am avea noi încredere în tine?

Nu trebuie să aveți.

Am greșit și îmi pare rău, dar nu l-am omorât eu.

Atunci ajută-ne să dovedim asta.

Mi-aș dori să pot, dar v-am spus tot ce știu.

Bine.

Sper că ai un avocat bun. Osul, cel adevărat de pe navă,

ce se va întâmpla cu el?

Se duce la proprietarul său legal,

ultima rudă în viață a lui Griffin, nepotul lui.

Kevin? Dar el nu înțelege

ce este, ce înseamnă...

Îl va vinde pentru un profit rapid.

Nu înțelegi.

Jurnalul, traseele, indiciile...

Griff a făcut tot ce a putut să prevină acest lucru.

Kevin nu este demn.

Bună. Ar trebui să ridic

unele dintre obiectele personale ale bunicului meu?

Sau, așa cum îmi place mie să le spun, gunoi.

L-ați găsit pe ucigașul lui?

Da. Credem că da.

Și am terminat și vânătoarea bunicului tău.

Se pare că era o comoară la finalul acesteia.

Asta?

După cum am spus, nu e nimic valoros.

Corect. Asta. Îl ții bine?

Ai grijă.

Nu, nu, nu. Nu, nu, nu.

Proasto. Știi cât valorează chestia asta?

Da, știu. Și se pare că și tu știi.

Nu.

Știai de la început, nu-i așa?

Nu, a fost Druker. El mi-a spus.

Mi-a spus, că bunicul meu nu îl vinde, și apoi...

și apoi m-a plătit ca să-l conving.

Lasă-mă să ghicesc. Nu a mers prea bine?

Nu am vrut să-l rănesc.

Ăsta avea să fie al meu oricum.

Știi? De ce nu a vrut să mi-l dea pur și simplu?

Nu a putut.

Nu ai mers în călătorie.

Haide.

Nora avea dreptate.

Presupun că, în sfârșit, a spus adevărul.

Poate ar trebui să-i returnăm favoarea.

Nu cred. Ai scăpat falsul?

Nu înțeleg.

De ce m-ai adus aici? De ce mi-ai spus toate astea?

Pentru că încă ne datorezi ceva.

Am recunoscut deja că am intervenit

într-o anchetă federală și am distrus o proprietate guvernamentală.

Nu vorbim de pedeapsă.

Când am făcut radiografia osului adevărat,

am găsit acest ac băgat înăuntru.

O metoda din școala veche.

Paleontologii au făcut asta

ca descoperirile să poată fi numerotate și catalogate.

Doar că acesta conținea mai mult decât un număr.

Acest os face parte dintr-o colecție care se credea că s-a pierdut după al Doilea Război Mondial.

Griff i-a luat urma, iar acest ac este capitolul final.

L-a urmărit până la familia Druker.

L-au dobândit de la o familie de evrei înainte de război.

Griff l-a contactat pe Druker

cautând informații despre proprietarii originali.

Iar Druker a intrat în panică.

Osul dovedea că familia Druker îl furase cu ajutorul naziștilor.

Uite care e înțelegerea.

Ca parte a acordului tău cu procurorul,

vei termina munca lui Griff.

Familia mea a fugit de un dictator,

iar acest os a supraviețuit altuia.

Dă-l înapoi familiei căreia îi aparține.

E brelocul pe care l-am găsit în biroul lui Vance?

La naiba. Se pare că Parker și l-a însușit.

Unele lucruri merită păstrate.

Și unele merită vândute.

Păpușile mele SugarSprout ajung până la 1.200 $ pe eBay.

Despre ce vorbesti? Credeam că avem o înțelegere.

Ai face bine să începi să licitezi.

Hei, îi ești datoare mamei și unchiului tău.

Pentru mai mult decât niște păpuși.

Am încercat să aflu ce-i cu ochelarii care erau în cutie,

se pare că erau ai străbunicului meu.

O, Doamne. A ajuns la la 1.500 USD.

M-am uitat la câteva fotografii vechi de familie,

iar bunicul meu a purtat acei ochelari toată viața lui.

Adică, au văzut fosta țară, călătoria spre America...

Pe străbunica ta goală.

Au asistat la începutul unei familii americane, da.

OK, și ce vei face cu ei?

Îi vei păstra? O, și mai bine...

voi continua povestea lor cu stil.

= Traducerea și adaptarea: Niah = = Subs.ro Team =