Original subtitles

53% din forţa de muncă americană, e de sex feminin.

Trei generaţii de femei care au răsturnat o mie de ani de tradiţie.

Când erau mici au fost învăţate să se mărite cu doctori şi avocaţi.

În schimb au crescut şi au devenit ele doctori şi avocaţi.

S-au mutat din "cartierul roz" în birourile de director.

Sociologii spun că femeia muncitoare e un fenomen al erei noastre.

Ca de exemplu JC Wiatt.

Prima din clasă la Yale, a obţinut licenţa la Harvard.

Are un birou pe colţ la intersecţia străzilor 58 şi Park.

Lucrează de la cinci la nouă, are un salariu anual cu şase cifre

şi e poreclita tigroaica.

Măritată cu slujba ei, trăieşte cu un bancher care e însurat cu a lui.

Colecţionează opere de artă africane, deţin în coproprietate afacerea lor...

...şi au fonduri de pensie separate, dar egale.

Unii ar putea spune că aşa o femeie le are pe toate.

Aceştia n-ar trebui să ia nimic ca fiind sigur.

Nu. "Atlantic Overseas" nu au doar un trimestru prost.

- E posibil să n-ajungă la Newark. - Nu crezi că...

O companie nu poate pierde 25 de milioane pe trimestru şi să rămână în afaceri.

Trebuie să se reorganizeze, să reducă numărul de angajaţi...

...şi apoi se pot concentra pe adevăratele probleme.

- Ce? - Eşti bună.

Acum îţi dai seama? Robin, am nevoie de raportul pentru şedinţă.

- Am înţeles. - Bun.

am nevoie şi de ultimele informaţii despre fuziunea IBC.

Ce se întâmplă?

Steven a sunat. Vrea să ştie dacă ora nouă e bine pentru cină

Melniker a sunat de două ori, a zis că e urgent.

Şi trebuie să semnezi astea. Cei de la legal ţipă după ele.

Sheldrake a mutat termenul limită, aşa că nu-ţi face planuri de weekend.

- Weekendul ăsta? - E vreo problemă?

Nu, dar am tichete la balet pentru care am aşteptat şase luni...

Nici o problemă.

Spune-i lui Steven că e bine la nouă, şi să încerce să facă rezervare la "Jams".

Dacă nu au mese bune, să încerce în altă parte.

Ken, îmi trebuiesc declaraţiile pe venit pentru "Atlantic Overseas",

şi de planificarea financiară.

Robin, trebuie să vorbesc cu preşedintele de la "IBC" imediat.

Scuzaţi-mă, dra Wiatt, dl Curtis vrea să ştie dacă sunteţi liberă pentru cină.

Absolut. Anulează cu Steven.

Bună dimineaţa şi dvs, dra Wiatt.

Bun, mielul Montana cu arugula şi salată de brânză din capră.

şi puiul crescut natural şi marinat, cu paste de dovleac şi păpădie.

- Arata fantastic. - Savuraţi.

- Sunt Phillip, dacă aveţi nevoie de mine. - Mulţumesc, Phillip.

Spune-mi, ce ştii despre Hughes Larrabee?

E preşedintele "The Food Chain", a fost preşedintele Avon.

Este un criminal. Foarte deştept, fără porcării.

- Nu l-am întâlnit niciodată. De ce? - M-a sunat, vor să vorbim.

- Credeam că lucrează cu McKinsey. - Se reorientează.

V-am aranjat un prânz la "Pierre".

Mi-ar place să fur un cont "McKinsey". Mi-ar place la nebunie.

- Ştii că te consider foarte talentată. - Fritz, pleci din companie sau ce?

- Nu! - Plec eu cumva?

- Iisuse, lasă-mă să termin! - Scuze.

Nu. Vreau să devii un partener.

Accept. E grozav, Fritz. E foarte palpitant.

Desigur trebuie să discut despre asta cu Everett.

Sper că-şi aduce aminte de mine. L-am întâlnit doar de câteva ori.

Tu adu-i pe cei de la "The Food Chain", şi o să-şi aducă aminte de tine, promit.

Dă-mi voie să te întreb ceva. Câte ore munceşti pe săptămână?

Nu ştiu, 70 sau 80.

Gândeşte-te ca partener o să lucrezi şi mai mult.

Nu mă plâng niciodată despre aşa ceva. Mă cunoşti, îmi place să muncesc.

- Da, ştiu. - Deci ştii că...

- Lasă-mă să spun asta? - Sigur.

Acum...

Ce se aude?

În fine, ştii că în mod normal nu te consider a fii femeie.

Dar în cazul ăsta, trebuie să te consider femeie/partener.

Dacă tu şi Steven vă hotărâţi să vă căsătoriţi?

- Dacă se aşteaptă la o nevastă casnică? - Fritz, în primul rând... Pot?

Eu şi cu Steven nu ne căsătorim.

Doar ne ştii, amândoi mâncăm şi visam muncă. De asta suntem împreună.

Fritz, Înţeleg ce-ţi trebuie să reuşeşti.

Dar înţelegi sacrificiile pe care va trebui să le faci?

Bărbatul poate să fie o persoană de succes, şi să aibă o viaţă personală normală.

Soţia mea e lângă mine când am nevoie de ea.

Ea creşte copii, decorează, ea...

Nu ştiu ce naiba mai face, dar se ocupă de lucrurile astea.

Presupun că...

Vreau să spun că, sunt norocos.

Le pot avea pe toate.

Despre asta îţi faci griji?

Uită de asta.

Eu nu le vreau pe toate.

Nu vreau.

- Ce zici de un Akita drept cadou? - Un câine?

- Credeam că-ţi plac. - Îmi place să mă uit la ei, dar să am unul?

Trebuie să-l hrăneşti, să-l plimbi şi ar fi păr peste tot. Dacă moare?

- Doamne, a fost doar o idee. - E o idee drăguţă, dar...

Mă ştii doar. Nu mă descurc cu vietăţi.

Eu cred că da.

- Vrei să facem dragoste? - Te rog, pe bune.

Bine, o dau jos acum.

Dragule.

- Ai văzut casa asta? - Nu.

Ascultă aici. "Proprietate în Vermont de 62 de acri. "

"Livadă, Piscină, înconjurată de munţi. "

E fantastică.

- De ce insişti pe tema asta? - O groază de oameni au case de vacanţă.

Da, oamenii care merg în vacanţe au aşa ceva.

Nu poţi ştii niciodată.

Ştiu că tu în Vermont fără un mobil n-ar fi o privelişte frumoasă.

Foarte amuzant.

Doamne, are până şi hambar.

Vrei să facem dragoste?

Tu vrei?

Presupun că vrei, nu?

A fost incredibil.

Alo.

Numai puţin, vă rog.

- JC, e pentru tine. - Sunt în şedinţă. Ia un mesaj.

- JC, e telefonul, hai. - Ce?

Cred că e internaţional.

Alo?

Da.

Vărul Andrew? Nu, nu am un văr Andrew.

Stai...

Băiatul fiicei vărului mamei mele? Da, ai dreptate. Am.

Serios?

Alo? Mai eşti? E o legătură foarte proastă.

Ce să întâmplat?

E groaznic.

Îmi pare rău, chiar... îmi pare foarte rău! Tot nu te pot auzi!

Ce e cu testamentul lui?

Nu, am auzit partea asta. N-am auzit partea... Alo?

- Ce se întâmplă? - N-am auzit partea... Dumnezeule.

Un văr de-al meu a murit împreună cu soţia într-un accident.

L-am întâlnit odată când eram micuţă. Locuia în Anglia.

În fine, mi-a lăsat ceva fiindcă sunt sigură lui rudă în viaţă.

- Ar putea fi important. Era bogat? - Bineînţeles că era. E familia mea?

Alo? Da, ascult.

Mâine la aeroportul JFK.

Dna Atwood.

În regulă. La ce oră?

Da... Stai! Scuză-mă...

...dar tot n-am auzit ce ai zis că mi-a lăsat. Alo?

Da, alo...?

Îţi vine să crezi asta?

Zborul 701 soseşte acum de la Londra la poarta 29.

- Dra Wiatt? - Da. Dna Atwood?

Da, de la departamentul britanic pentru sănătate şi siguranţă socială.

- Putem să mergem acolo. - Sigur.

- Îmi pare rău pentru Andrew. - Da, tragic. Nu-i cunoşteam personal.

Nici eu, dar a fost groaznic, adică ce s-a întâmplat...

Am o întâlnire la prânz în 40 de minute aşa că dacă pot semna pentru ce mi-a lăsat.

Sigur. Trebuie să semnezi doar asta.

Ce e? Un milion de dolari?

Mă scuzaţi?

- Ce e? Ce am moştenit? - Pe Elizabeth, desigur.

- Care Elizabeth? - Fata vărului Andrew, Elizabeth.

Glumeşti cumva?!

- Nu ţi-a zis dra Simpson? - Poftim?

Ce? Stai puţin.

Spui c-am moştenit un copil de la un văr pe care nu l-am mai văzut din 1954?

Nu! Nu se poate. E imposibil.

Îmi pare rău. Am presupus că ai înţeles scopul călătoriei mele.

Asta e partea amuzantă. Nu pot să am copil fiindcă am o întâlnire de prânz la 12:30.

Îmi pare rău, trebuie să mă îmbarc iar. Mă duceam să vizitez nişte rude în Florida.

Elizabeth, ea e mătuşa ta JC, de care ţi-am spus.

O să locuieşti cu ea acum. Şi o să aibă grijă de tine şi te va iubi.

- Dna Atwood... - Aici sunt lucrurile ei...

...şi o copie a testamentului lui Wiatts, şi certificatul lui Elizabeth de naştere.

- Nu sunt persoana potrivită pentru asta. - Sunteţi singura persoană, dna Wiatt.

E un copil foarte plăcut. Când te vei obişnui, vei fi mama minunată.

Eu nu...

Mamă?

Armand! Nu, doar ia... Da.

Fi atent, Armand. Scutecul ei e puţin umed.

Sănătate.

- Te superi? - Nu. Ce?

Da. Acolo.

- Aveţi ceva de lăsat la garderobă? - Da!

- Nu! - Doar o oră. E foarte plăcută.

- Hughes... JC Wiatt. - Îmi pare bine să te cunosc.

Şi mie îmi pare bine. Îmi cer scuze că am întârziat.

Mulţumesc. Ai vrea ceva... Ai deja ceva de băut.

O să mi te alătur. Ospătar, vreau un pahar din ce bea şi dl Larrabee.

Da, doamnă.

De cât timp sunteţi în scutece? În oraş?

Doar de o zi.

Nu suport prea mult din ceva bun.

Foarte amuzant.

Voiam să vă spun c-am fost mirată când Fritz mi-a spus că aţi sunat.

- Am fost mereu un mare fan al dvs... - Armand, ce se întâmplă?

Lăsaţi-mă pe mine să mă ocup. Voi afla. Scuză-mă, Hughes, Armand.

Sunt în mijlocul unei întâlniri importante. Puteţi s-o faceţi să tacă?

- Dacă e aşa uşor, fă-o tu! - Nu ştiu cum să...

O vroia pe mama ei.

Nu sunt mama ei. Şi apropo, a trecut prin o experienţă traumatizantă

aşa că n-ar fi rău să-i arăţi puţină compasiune?

O să-ţi dau un bacşiş mare.

Îţi dau cardul meu Visa.

Îţi vine să crezi că cineva ar aduce un bebeluş aici?

Cum spuneam...

Am fost mereu intrigată de conducerea "The Food Chain".

- Spune-mi despre tine. - Despre mine?

Eu doar... mă ocup de toate cele 100 de companii din lista "Fortune".

Mă ocup personal de IBM, Xerox, DuPont, Polaroid...

- Scuzaţi-mă? - Texas Instruments,

- Atlantic Overseas... - Alo!

- Ce? - Copilul tău a vomitat pe şeful meu.

Nu e copilul meu! Am studiat la Harvard şi Yale, şi nu am copii.

Ea aparţine...

O s-o ţin puţin în braţe, dar asta nu mă va afecta.

De cine mă mai ocup? Mă ocup şi de Hewlett-Packard...

Citicorp, Eastman Kodak. Mereu întreabă de mine, mă iubesc.

Dumnezeule!

Luvs, am găsit. Pampers.

Huggies Supertrim. Bun, pachet mare.

Peste zece kg.

Pachet mediu... Nouă kg. De la cinci la 11 kg...

Şi nou născuţi până la şase kg.

Nu eşti nou născut, nu? Ce greutate ai?

Zece... Zece kg. Bun.

Dumnezeule.

Stai acolo.

Bună.

Bună.

- Bună. - Bună.

Trebuie să beau ceva.

Te las aici câteva minute, am încredere în tine să nu atingi nimic.

- Pa. - Pa.

Am venit!

Grozave cizme de vânătoare. Dacă aş fi vânat.

Bună!

Dumnezeule!

- Ce e asta? - Un bebeluş.

- Ce caută aici? - Ştii averea care credeam c-am moştenit-o?

- Da. - N-a fost o avere.

Uite. "Prin prezenta cerem ca JC Wiatt să fie tutorele...

singurului nostru copil, Elizabeth Wiatt. "

"Dacă totuşi JC Wiatt nu poate fi tutore, o lăsăm la alegerea ei...

să-i găsească părinţi adoptivi potriviţi." Mulţumesc Doamne că ai o clauză de ieşire!

- Vrei să scapi, nu? - Normal că da! Tu ce crezi?

Am crezut că ţi-am auzit ceasul biologic cum ticăie.

Mâine o să iau legătura cu cine se ocupă să găsească părinţi adoptivi...

dar până atunci va trebui să ne descurcăm. Vrei s-o ţi?

- Nu... - Nu pot...

- N-am ţinut niciodată un bebeluş. - Înţeleg. Şi ce, eu am ţinut?

- Doamne - Mulţumesc mult.

Nu e nimic pentru care să te agiţi.

Suntem doi absolvenţi cu brio. Putem avea grijă de un bebeluş opt ore.

Mulţumesc mult.

E timpul pentru linguini. Cred că o să-ţi placă asta.

Poftim.

Poftă bună.

Grozavă idee. Dă-i linguini. Minunat

Cred c-ar fi mai uşor să ne mutăm.

Ce faci?

Paste cad din tavan.

"Pune-ţi între picioarele bebeluşului, dezlegaţi benzile,

şi aşezaţi în faţa suprafeţei absorbante."

"Dezlegaţi benzile. "

Gata.

"În faţa suprafeţei absorbante... "

E de-a dreptul minunat.

"Aşezaţi în faţa suprafeţei absorbante. "

Bine, am reuşit!

Perfect!

Da, acum scutecul...

Stai jos. Aşa, stai acolo.

Joacă-te cu ea. Da, poţi să te joci cu asta.

Bine. Te descurci de minune.

Mişcă-te mai repede!

Sunt mulţi. Trebuie să fie 30, 40.

26!

Weinberger a insistat că îi trebuie tot ce a cerut pentru a negocia cu ruşii.

Ocazia asta să trecem peste ameninţarea rusă...

Te superi? Încerc... JC, te rog.

- Nu ştiu ce să fac. - Bine, mă ocup eu.

- Numai plânge, te rog. Te plătesc. - Elizabeth, ascultă.

E 11.53 şi e timpul să te culci.

E târziu, avem multe de făcut, şi avem nevoie de linişte.

Elizabeth, maturizează-te. Am o conferinţă în Boston mâine,

şi trebuie să mă concentrez.

Întinde-te, închide ochii şi numai plânge până număr la trei.

Nu da din cap la mine, Elizabeth. Vorbesc cu tine. Eşti gata?

Unu...

Doi...

Doi şi jumate...

Trei.

- A mers. - Bun.

Acum dă-i un pupic lui unchiul Steven de noapte bună.

Iisuse!

Ce? M-a muşcat!

Sper că nu par a fi o persoană oribilă pentru că n-o păstrez.

- Aţi uitat de pagina asta. - Mulţumesc. Super.

Oricum, părinţii ei, nu i-am cunoscut şi eu nu sunt genul matern.

N-am avut fraţi mai mici, aşa că n-am avut grijă de copii.

Plus că nu sunt... talentată cu copii.

Sunt un consultant manager şi lucrez între 12 şi 14 ore pe zi...

şi cred că Elizabeth are nevoie de o situaţie mai adecvată.

Nu e nevoie să daţi explicaţii.

Sunt sigură că nu vom avea probleme s-o plasăm pe Elizabeth.

N-ar trebui să vă simţiţi vinovată.

Nu sunteţi prima persoană care oferă un copil pentru adopţie.

Înţeleg asta. Sunt liniştită în privinţa deciziei.

Şi eu... E doar...

Vina nu face parte din asta. Vina nu există în vocabularul meu.

Serios, vină?

Crede-mă, JC, ai făcut ce trebuia.

O să devii partener în curând. Cariera e pe primul loc.

Gândeşte-te aşa: Ai stat câteva zile cu ea.

I-ai cumpărat toate jucăriile astea. Haine în valoare de 1.700 de dolari.

- Nu e nimic rău, dacă mă întrebi pe mine. - Mulţumesc pentru sprijin, Jesus.

- Nici o problemă. Încântat să te cunosc. - Şi eu la fel.

Punem asta peste tine aşa...

Sănătate.

Ce? Eşti fierbinte. Arzi!

Stai puţin. Ce am făcut cu cartea aia?

Nu. Strănutatul.

Strănutatul...

Pagina 171. Nu te îmbolnăvi.

Un umidificator, un aparat de aburi, un termometru de bebeluşi,

un Tylenol, picături de nas, medicamente pentru tuse,

şi o sticluţă de Valium?

Da. E pentru mine.

Trebuie să fac asta.

Ştiu. O să fie aşa de repede. Trebuie să iau asta înainte s-o fac.

O să fie o nimica toată, da? Să începem.

Mai încerc odată. Începem.

Bun.

Alo?

Da.

Da, e grozav.

Ora zece, în regulă.

O să fim acolo.

Ei sunt dl şi dna White.

Bună.

Familia White au fost nerăbdători s-o întâlnească pe Elizabeth.

Înainte s-o luăm, vreau să aud din gura calului

că n-avem nici o şansă să primim un băiat.

Reprezentantul agenţiei care a venit la rulota noastră

a spus că s-ar putea să primim un băiat

aşa că tăticul de faţă vrea să fie sigur că a făcut tot ce putea în privinţa asta.

Am încercat să găsim un băiat pentru voi, dar momentan nu e nici unul disponibil.

Atunci...

- E bine pentru tine, mamă? - Da, domnule.

- Are toate vaccinurile şi restul? - Doamne, Merle, nu e un căţel!

Am înţeles că i-ai cumpărat lui Elizabeth haine noi.

Da câteva lucruri.

Începe să răcească, aşa că am adus medicamente...

Trebuie să-i daţi un sfert de linguriţă la patru ore...

şi i-am împachetat măsură cu hainele şi jucăriile.

N-avem nevoie de haine şi jucării.

De unde sunteţi? Dacă pot să întreb.

Ne mutăm înapoi în Duluth săptămâna viitoare.

Mare parte din familia lui e deja pe drum, şi pastorul nostru e acolo.

Sunt sigură că lui Fern îi va place.

Fern?

O numim după mama lui Merle.

- Poate ar trebui... - Am eu grijă de formalităţi de acum.

Sunteţi liberă să plecaţi.

Pa-pa.

Ai grijă de tine.

Bine.

Să nu te aştepţi la cine şti ce?

Da?

N-am putut să i-o dau unei femei care îi spune soţului ei "Dle".

I-am văzut toată viaţa în faţa ochilor şi am văzut-o în uniforma Reginei Laptelui.

- Ascultă, JC... - Steven, mă descurc. Chiar pot.

Multe femei muncitoare pot: Eleanor Roosevelt, Ethel Kennedy.

- Ethel Kennedy? - Bine, ea nu lucrează, dar multe o fac.

Cred că nu şti în ce te bagi.

Crezi că mama a avut doctoratul în asta? Se învaţă.

Ar trebui să vezi cum schimb scutece acum. Mă descurc de minune.

Apreciez că faci eforturi, dar eu, eu doar...

- Spune. - Eu doar...

Poţi să fi sincer. Ce-i cu tine?

Eu doar...

- Nu? - Nu pot.

Bine.

- Avem vreo femeie partener? - Una. La biroul din Chicago.

- Bună dimineaţa, dle Sloane. - Aşa e. Roşcata.

Everett, pe aici. Primul birou pe stânga.

L-am găsit! Poftim. Poftim, dra. Uite-l.

Bună ziua.

- Everett, îţi aduci aminte de JC, nu? - Desigur. Everett, ce faci?

Am crezut că eşti în Washington. Nu vreţi să intraţi?

Da. Staţi jos.

Charlotte?

Everett, de ce nu stai jos?

Everett, scuză-mă. Îmi pare foarte rău. Poţi să te ridici puţin.

Dumnezeule. Am un foen în baie.

- Sunt bine. - Poate un prosop?

- Nu, sunt bine. - Îmi pare aşa de rău.

- Când a făcut un copil? - Nu e al lui JC. E al vărului ei.

- Are grijă de el pentru câteva zile. - Fritz, de fapt se pare că...

O păstrez, scuzaţi-mă. O ţin puţin mai mult de atât.

- Cât de mult? - Pentru totdeuna.

Vreţi să beţi ceva? 7 UP, Perrier... Formula?

Am auzit că ai vrea să fi partener.

Da. Mi-ar place foarte mult asta. E postul pe care...

Scuzaţi-mă. Mulţumesc. Îmi pare aşa rău, Everett.

E postul pe care l-am dorit întotdeauna.

Îmi pare atât de rău.

Asta e. Mă scuzaţi puţin? Îmi pare rău.

Ascultă, E cel mai important moment din cariera mea.

Dacă nu bagi biberonul în gură o să fii în primul tren spre Duluth.

Ai înţeles? Bine, acum ia-l.

Mi-a făcut plăcere să te revăd.

- Pleci? - Da.

Voiam să discutăm despre "The Food Chain" ştiu că vor pieţe neexploatate. Am idei...

- Bun. sper să fie de acord. - O să fie. Tigroaica se ocupă de caz.

Da.

Angajez o dădacă diseară. Nu o s-o mai aduc. Nu se va schimba nimic.

Trebuie să vi cu mine la Cleveland să vorbim cu "The Food Chain".

O să fiu acolo.

Pot conta în continuare pe tine şapte zile pe săptămână, 48 de ore pe zi?

N-o să mă transform în Erma Bombeck! Sunt obsedată! Şti asta.

Da.

Bună. Am venit pentru postul de dădacă.

Ce ar fi să-mi spui câte ceva despre tine?

- Sunt născută în Wichita, Kansas. - Şi ce te-a adus la New York?

Domnul.

Mulţumesc foarte mult că ai venit.

Tocmai am absolvit Johns Hopkins şi iau un an pauză înainte de medicină.

Minunat. Şi ce te-a adus la New York?

Am venit să locuiesc cu un tip, dar n-a mers.

Şi acum trei săptămâni am avut o cădere nervoasă.

Tatăl meu a încercat să se sinucidă...

şi când am ajuns acasă l-am găsit la capătul scărilor.

Mama era beată şi m-a acuzat că am vrut să-l omor.

Cum se numea copilul?

Ar trebui să ştii de la început că sunt o dădacă totală.

Nu mă cert... şi nu-mi place să fiu contrazisa.

O să-ţi învăţ fata să respecte un bărbat. Vorbesc doar când sunt întrebată.

N-am nevoie de pat. Prefer să dorm pe jos.

N-am experienţă reală ca dădacă, dar iubesc copii...

şi am avut grijă de copii pentru multă lume acasă în Mandrake Falls.

Eşti angajată.

- Elizabeth? - Da.

Plec la Cleveland acum.

O să mă întorc diseară, şi mâine ne vom distra împreună.

Acum, Eve, noua ta dădaca e o persoană foarte responsabilă.

şi eu sunt foarte liniştită că te las cu ea.

Trebuie să plec. Eve!

Eve, te descurci, da?

- Nu vă faceţi griji. Totul e sub control. - Să nu-mi fac griji? Grijă e numele meu.

- Serios? - Nu.

- Ai numărul meu de la birou. - Chiar aici.

Bun. Dacă o scoţi în parc vreau să...

Ştiu. "Ia sprayul paralizant. Aici nu e Mandrake Falls. "

- Foarte bine. Mulţumesc, Eve. - Cu plăcere.

Toată lumea ştie că "The Food Chain" e o companie pe cinste.

Managerii voştri sunt eficienţi, muncitorii sunt motivaţi.

Conform datelor voastre, profitul vostru ar putea fi cel mai mare din industrie.

O creştere de 20%, valoare de piaţă în primele 20.

Care e problema? De ce nu sunteţi numărul unu pe piaţă?

Asta e întrebarea care îmi dă insomnii, apoi am realizat că răspunsul e simplu.

- Dra Wiatt? - Da.

- Aveţi un telefon pe linia doi. - Păi, sunt...

- Au spus că e important. - Scuzaţi-mă.

JC Wiatt.

Eve, sunt în mijlocul unei şedinţe importante, aşa că ce e?

Sfârcurile?

Te-ai uitat în sertarul din dreapta chiuvetei?

Uită-te? Şi asigură-te că sunt sterilizate, da?

Nu, nu mi-o dă la telefon, te rog...

Bună, dragă. Da, te aud. Bine.

Păianjenul micuţ...

Bun! Dămi-o pe Eve?

Eve trebuie să închid.

Unde rămăsesem?

- Bună, dra Wiatt. - Bună, Eve.

Aţi primit un mesaj azi.

Dl Curtis a sunat şi a zis, "Felicitări, ai primit contul. "

Mulţumesc, Eve. Ce se întâmplă?

- El e Wayne. - Dwayne.

Ne-am întâlnit în parc azi şi tocmai pleca.

Du-te cu el.

Helga, spune-mi despre tine.

Cum e viaţa ta socială? Ai spune că e activă?

Nu am alte interese în afară surorilor mele din Wiesbaden,

şi a muzicii şi cărţilor.

Înţeleg. Deci n-ai o relaţie. N-ai nici...

N-am avut niciodată.

Helga, o s-o plimbi trei km zilnic.

- Eşti sigură că nu e puţin cam mult? - O să fie bine.

Trebuie să plec. Am o întâlnire la ora opt.

Pa, dragă. Mulţumesc, Helga.

Helga!

Helga! Scuză-mă, Helga!

Helga! Helga!

Helga, scuză-mă. Îmi pare foarte rău, dar am uitat de un mic detaliu.

Poţi să-mi dai CNP-ul pentru impozit?

Unu, doi, şase, linie, patru, doi, linie, patru, doi, şapte, şase.

Grozav. Şi numele surorii tale, în caz de urgenţă.

- Şi cazierul ei, dacă are. - Poftim?

Ce prostuţă sunt. adică adresa, dacă o ai.

Dorte von Haupt, Kungensensgadestrasse 13, Wiesbaden.

"Dauter van Haupt, van Wiesbaden." O s-o scriu după auz. Nu contează.

Sunt în întârziere. Mi-l spui mai târziu.

Pa-pa, Elizabeth.

Pa.

Scuze. Eu... sunt bine.

Ne vedem... diseară!

Charlotte, vrei să-mi iei paltonul?

Trebuie să mă grăbesc, Ştiu că am întârziat.

- Şedinţă a început. - Mulţumesc.

Scuze! Problemele unei mame. Habar n-aveam.

- Unde suntem? - Ai văzut asta?

JC, tocmai te sunăm. Intră puţin.

Sigur.

Bună.

Ascultă, am veşti bune. Îl promovez pe Kenny.

Cred că după trei ani sub tutela ta, e gata, nu crezi?

Sigur că da.

Vreau să fie primul tău ajutor cu "The Food Chain".

Deja mă ajută destul de mult.

Vreau să-l implici. Larrabee vrea să mute termenul limită.

- Am nevoie de amândoi, nonstop. - Nu...

- E grozav. Am destul de muncă pentru el. - Mulţumesc mult, JC. Serios.

Am o cină cu oamenii lui Larrabee, aşa că trebuie să fug.

- Mersi, încă odată pentru ocazia asta. - E în regulă.

Da, bine.

- Felicitări. - Mulţumesc, serios.

Ai fost deşteaptă să-l recrutezi. E bun.

Da, e grozav. E pur şi simplu grozav.

Aici erai. Ţi-ai uitat ursuleţul Ruxpin. Puffalump încă n-a sosit.

- Bateriile sunt în cutie. - Mulţumesc, Charlotte.

Scuzaţi-mă. Îmi pare rău.

Noapte bună. Weekend plăcut.

Noapte bună.

- Noapte bună, Fritz. - Noapte bună.

Ce zici de, miercuri într-o săptămână pentru simfonia juniorilor?

Nu. Nicole are lecţii de actorie miercurea.

Ben are grup de joacă şi franceză lunea.

Gymboree marţea, informatică joia.

Ce spui de vineri, după vioara dar înainte de psihiatru?

- Perfect. - Crosby, du-te şi joacă-te la nisip. Ţine.

Ce e cu tine? Arăţi groaznic.

Ne-au contactat de la Dalton.

- Crosby n-a intrat. - Nu.

Sunt aşa supărată.

Dacă nu intră la creşa potrivită, nu va intra nici la grădiniţa potrivită.

Dacă nu intră la grădiniţa potrivită, îmi pot lua gândul de la colegii de elită!

Dragă, e aşa groaznic.

Nu înţeleg. Cv-ul ei era perfect.

Referinţele erau impecabile.

Dennis o să mă omoare.

Scuză-mă? V-am auzit vorbind de creşe...

şi mă întrebam, la ce vârstă încep? Am uitat.

Depinde. Doi ani jumate, trei.

E greu să intri la şcolile bune?

Greu? Glumeşti?

Am înregistrat-o pe Alexis la creşă pentru Arte de când s-a născut.

El e deja pe lista de aşteptare la Dalton.

- Deci dacă nu suntem deja pe listă... - Îţi poţi lua gândul, dragă.

Mamă, nu arata cerul exact ca în "Portul din Marsilia" de Cézanne?

Arată. Minunată observaţie, Ben. Du-te să te joci, dragă.

Predau Cézanne la creşă?

Nu. De fapt Ben e absolvent al Centrului.

- Asta e o idee pentru tine. - Serios? Centrul? Ce e asta?

E un program de o săptămână care te învaţă cum să multiplici inteligenţa unui copil.

Când am fost prima dată acolo, Ben, abia putea să vorbească.

Când am plecat, recita "Corbul" de Poe.

La ce cursuri e fata ta acum?

- Nici unul. - Nici măcar la "Mama şi eu"?

- Nu. - Nici Gymboree?

- Nici pregătire pentru citit? - Nimic! Copilul abia ţine un pahar.

Ceilalţi copii sunt mult în faţa ei.

Credeam că eu am probleme!

Bine aţi venit la Centrul pentru bebeluşi mai isteţi.

Scopul aici, mămici şi tătici, e să vă învăţăm copilul despre viaţă.

Tot ce văd aici poate fi stocat şi utilizat.

Vă rog să nu le arătaţi cartea mai mult de o secundă. Puteţi... începe.

Republica Botswana.

Preşedintele Kennedy.

Mâner de uşă.

BMW.

Whoopi Goldberg.

Am întârziat la o şedinţă. Lasă-mă aici. Pot să fug, da?

Fiindcă voi n-aţi terminat la timp, v-am cerut toată cercetarea joi.

Când a fost? Când v-am...? Scuze.

Îmi pare foarte rău.

Unde rămăsesem?

Tchaikovsky.

Marea bufnita gri.

Sushi.

Dacă-l convingem pe Larrabee că e raţional, ceea ce e, va fi de acord.

Corect? Deci şti ce să faci? Pui o clauză de exclusivitate în contract.

Şti ceva, Rog? Lasă-mă să mă ocup eu, da? Mersi.

Charlotte, poţi s-o aduci pe Elyse urgent? Mulţumesc.

Am crezut că ţi-ai luat o zi liberă. Ce te aduce înapoi aşa devreme?

- Soarta, cred. - Soarta?

- Am avut un mic dejun aici dimineaţa. - Aţi avut?

- La tine e mult mai spaţios. - E mare, nu?

- Plec imediat. - Bine.

- Scuză-mă. - Îmi pare rău.

- Ken, şti ceva despre... - Fritz. Bună.

Ai venit.

Ascultă, Larrabee e pe capul meu în legătură cu lista cu obiective.

Ai idee când o să fie gata?

O termin diseară, va fi pe biroul tău mâine la prima oră.

- Bine. - JC, am făcut o schiţă...

cât erai la treaba aia cu bebeluşii. Te superi dacă...?

Nu, chiar deloc.

Nu trebuia până mâine, dar dacă ai făcut-o, e grozav.

Grozav.

- Bun. Minunat. - Minunat.

Ken, ăsta e biroul meu.

- Da. - În regulă?

Bine.

- E pentru tine. - Grozav. Mulţumesc.

Mamă!

Înţeleg. Ţi-ai dat iar scutecul jos, nu?

Sper că nu răceşti iar.

Vrei să dormi cu mine diseară? Mi-ar prinde bine nişte companie.

Mary, îi spui lui Robin să vină la mine cum ajunge?

E deja aici. Au avut o şedinţă la prima oră.

Am nevoie de raportul rezumat în biroul meu imediat.

Ken a spus că vom renunţa la el de acum încolo.

Nu. Stai puţin.

De când trage Ken sforile aici?

- Ken? - Da.

I-am cerut lui Robin rezumatul pentru "The Food Chain"...

şi se pare că tu ai luat o decizie de care n-am fost informată.

- Am discutat despre asta. Cifrele sunt... - Robin, ne scuzi puţin?

Mulţumesc, Robin. Cifrele lor sunt în grafic pe anul ăsta...

- Şi considerăm că e contraproductiv, - "The Food Chain" e contul meu.

Şi eu decid ce şi ce nu e contraproductiv!

- Iei asta prea personal. - Normal! sunt şeful tău...

- Şi nu voi fi ignorată! - Bine.

Nu-mi întoarce mie spatele! Fără mine, vindeai tricouri la Barneys!

JC, pot să vorbesc puţin cu tine?

Desigur.

Îmi pare rău. Ştiu că am exagerat puţin, dar tipul ăsta face ce vrea.

Ştiu că n-are experienţa şi că e tânăr, dar nu-l mai pot folosi în echipa mea.

- Repartizează-l altcuiva. - Nu e aşa uşor.

Sigur că e. Dă-l lui Joel sau Ted. Ei îl pot folosi...

Dar eu nu-l mai pot folosi.

- Îi dau "The Food Chain" lui Ken. - Nu.

Contul ăsta e prea important pentru noi ca să ne asumăm riscuri.

Stai puţin. Adică eu... Avem contul ăsta datorită mie!

Ştiu, dar te-ai schimbat, Ţi-ai pierdut concentrarea.

Nu ştiu, te-ai înmuiat.

Fritz, un copil a intrat în viaţa mea. Mi-a luat câteva săptămâni să mă adaptez,

dar mi-am revenit.

Am nevoie de o echipă solidă la asta, şi Larrabee se simte liniştit cu Ken.

Cred că e cel mai bine.

Îţi dau contul "Ferber Dog".

Înţeleg... Eu...

Eu credeam că voi fi partener. Asta credeam.

Poate anul viitor după ce se mai calmează lucrurile.

Lasă mândria, JC.

Ferber e un cont mai puţin important. O să ai mai mult timp să stai cu copilul.

Ţi-am spus, nu le poţi avea pe toate. Nimeni nu poate. Nici eu, nimeni.

Nici măcar nu ştiu câţi nepoţi am...

dar am un profit cu compania asta de două sute de milioane pe an!

Trebuie să renunţ la ceva!

Ai fost în viteza întâi mult timp. E bine să încetineşti.

Nimeni nu ţine evidenţa.

Fritz, nu pot să ies şi să spun că mă ocup de contul "Ferber Dog".

Presupun că trebuie să faci ce ai de făcut.

Să vedem...

În regulă.

Alo? Sun în legătură cu proprietatea din Vermont.

Mă întrebam, mai e de vânzare?

Dragă, şti maşina aia mare pe care am cumpărat-o ieri?

Am cumpărat-o fiindcă o să mergem şi o să locuim la ţară.

Uite. Vezi?

Asta e casa noastră! Îţi vine să crezi?

Am sunat şi am cumpărat-o.

Dragă, e aşa entuziasmant!

Chiar deţinem o casă cu livadă, un heleşteu şi un hambar.

Elizabeth, va fi o nouă viaţă pentru noi.

Voi învăţa să mă relaxez şi să dorm mult, să fac plăcintă cu mere, să fac pilote.

Abia aştept. Vom fi ca în jocul "farmer în the dell".

O vacă! Dragă, uite.

Uite acolo, vacă.

Numere de New York.

Bună!

Vom merge. Da!

Rahat!

Nu e nemaipomenit?

O să mă odihnesc puţin. Sunt puţin ieşită din formă.

Nu e ca la aparatul de fitness.

Nu, vâslele. Doamne, am nevoie de ele.

Nu-ţi face griji, Nu te panica. Mă descurc. Totul e în regulă.

Ajutor!

Cred că e suficient pentru o plăcintă.

Apoi prinţul a sărutat-o pe frumoasa adormită...

iar ea s-a trezit şi s-a uitat în ochii lui, şi ştii ce a spus?

A spus "Mulţumesc că m-ai trezit, prinţule, fiindcă am dormit prea mult...

şi am ore la medicină azi şi o să fiu un doctor important într-o zi,

aşa cum pot fi toate femeile. "

Şi apoi... şti ce au făcut?

Au stabilit o dată să se întâlnească după absolvire.

Şi ştii ce? E puţin răcoare aici.

Să vedem ce face caloriferul.

E frig.

Vezi?

Nu.

Ţevile alea sunt ruginite, dra. N-am cum să-l fac să meargă.

- E ghinion. Va fi o iarnă grea. - Da? De unde ştii?

Vezi păsările alea?

Sunt pescăruşi. Când zboară aşa înseamnă că vine o zăpadă puternică.

- M-ai bine sun la ziar. - Stai. Dl Boone, spui că...

- Că nu putem repara centrală asta? - Da.

- Ştii că va costa? - Nu.

Măcar estimativ?

Undeva în jurul a 7-8,000 de dolari.

- Ce? Eşti sigur? - Da.

Dl Boone.

Încă o întrebare. Sunteţi singurul instalator din oraş?

Da.

Dumnezeule!

Deci...

Cum e acoperişul? Ai văzut şi mai rele, nu?

Nu.

Ce vrei să spui? Am nevoie de un acoperiş nou?

Da.

Alo?

Elyse?

Bună! Mă bucur să-ţi aud vocea.

Sunt bine. Serios. N-am fost niciodată mai fericită.

Chiar acum? Fac sos de mere pentru bebeluşi.

Nu, nu e din borcane. Nu, e din mere adevărate.

Ţi-am spus de livada mea, nu? Am inventat reţeta asta pentru Elizabeth...

şi, îi place la nebunie, îmi...

Îmi ocupă timpul cât ninge.

Spune-mi, ce se întâmplă în New York?

Agitat. Da.

Ai reuşit?

Adică ai primit biroul cel mare de pe colţ? Vorbim despre cel mare?

Felicitări.

Da. Ai făcut?

A fost?

Da.

Sună distractiv dacă îţi place genul ăla de viaţă de noapte din New York, sigur.

Serios? Ai făcut?

Da. Unde l-ai întâlnit?

Vreau cu Waterman de la Atlantic Overseas.

Sunt patetică.

Nu!

- Fântâna ta s-a uscat. - Doamne, e bine.

Am crezut că e ceva serios. Putem s-o umplem, am un furtun în spate.

- S-o umpli? - Ce?

S-o umpli?

Dnă, ai rămas fără apă. Trebuie să te branşezi la linia oraşului.

Şi asta e la cinci km mai jos.

Aproape am rămas fără bani, dl Boone. Nu înţeleg termenii ăştia tehnici.

Spune-mi un singur lucru,da? va fi scump?

Da.

Ştii cu aproximaţie cam cât mă va costa?

- Nu. - Nu. Ghiceşte atunci!

Cinci, şase mii de dolari. Poate mai mult.

Perfect. Până aici! M-am săturat! Numai pot sta aici, bine?

Nu sunt... Nu sunt Paul Bunyan, da?

Am fost la Harvard. Am fost prima din clasă.

Pentru ce? Să-mi petrec viaţa reparând cocioaba asta dărăpănata?

Poţi să uiţi de asta fiindcă o să plec de aici.

Vezi tu, trebuie să muncesc.

Am nevoie de oameni, de o viaţă socială.

Am nevoie de sex!

Te rog, Sunt un bărbat însurat.

O să mă ofilesc şi o să mor aici!

Câtă mâncare de bebeluşi poate să facă o persoană într-o viaţă?

Sunt o femeie de carieră.

Sunt obişnuită să am liste telefonice şi întâlniri la cină.

- Înţelegi ce spun? - Nu.

Am auzit "da" şi "nu" de îmi vine să mor din cauza voastră.

M-am săturat de mustăţi şi pături de lână! Uită-te la mine. O iau razna!

Eram... drăguţă.

Nu sunt pregătită pentru fântâni care seacă.

Vreau doar să întorc robinetul şi să am apă!

Nu vreau să ştiu de unde vine!

Încă şase mii!

Bună.

Sunt doctor Cooper.

Ai leşinat şi dl Boone te-a adus în biroul meu.

- Eşti bine? - Da. Unde e copilul?

E bine, e cu asistenta mea.

- Am leşinat? - Da.

Chiar am leşinat?

N-am mai leşinat până acum, doctore.

Sunteţi cumva însărcinată, dna Wiatt?

Nu. Nici vorbă de aşa ceva, doctore.

Şanse zero pentru asta. Mai mici de zero.

E bine. Poţi să vorbeşti de asta dacă vrei.

Nu, nu pot.

- Nu pot să vorbesc de asta! - Stai...

Poftim.

Nu te supăra. E doar...

Doctore!

Ai crezut că sunt gravidă?

Slabe şanse.

Dar, vezi tu... nu de asta plâng,

Fiindcă... n-am făcut...

N-am făcut... sex.

Am ajuns că abia pot să spun cuvântul ăla şi nici nu-mi plăcea aşa mult s-o fac...

dar când dispare şi pe viitor n-ai şanse să faci,

e foarte supărător.

Sper că nu te superi că-ţi vorbesc aşa.

Nu... doar relaxează-te.

Nu ştiu cum să mă relaxez. Nu-mi stă în fire.

Adică, m-am mutat aici din New York

sperând prosteşte că-mi va face bine să fiu la ţară.

Am crezut că... Aveam nevoie s-o iau uşor...

Am vrut să...

Am vrut să...

Am vrut să mă gândesc şi să îmi aranjez viaţa...

dar acum vreau doar să merg acasă.

Sunt falită, am doar casa asta veche de 200 de ani pe care o urăsc.

Eu doar...

Sunt aşa...

Sunt aşa de singuratică, Doctore.

- Sunt aşa de singuratică! - E în regulă.

- Ce e aia? Ce e? - Următorul meu pacient.

- Cum adică? - Sunt veterinar.

- Salut, Jo. - Ce eşti?

- Sunt un veterinar. - Îmi vărs amarul unui veterinar!

Stau pe masa unui veterinar şi îţi spun despre viaţa mea sexuală!

Am cumva păr de cal pe mine?

- Am crezut că ştii. - De unde să ştiu? De unde?

Porţi un halat alb Ai diplome şi un stetoscop.

- Calmează-te. Nu voiam să te eutanasiez. - Asta ce vrea să fie, umor de veterinar?

Dr Cooper, cred că e imoral din partea ta să permiţi unei femei mutilată emoţional...

să stea aici şi să creadă că eşti un doctor adevărat!

Cred că ar trebui să te denunţ asociaţiei doctorilor sau veterinarilor...

Poţi să-mi dai geaca înainte ca următorul tău pacient s-o mănânce?

- Poftim. - Vând casa, mă mut înapoi în civilizaţie.

O să-mi iau un apartament micuţ, să mă uit la HBO şi să am o viaţă iar!

- Crezi că va putea să vândă casă? - Nu prea.

Locul ăla a fost de vânzare cinci ani. A fost singura care a muşcat momeala.

Cinci ani şi am fost singura care a muşcat momeala?

Dacă nu pot să vând casa, nu-mi permit să mă mut înapoi în New York.

Ştiu, scumpo.

- Vom face tot ce putem, dragă. - Nu. Cinci ani şi sunt singura ofertă?

- Aproape că-s prea frumoase să le mănânci. - M-am lăsat dusă de val la ultima furtuna.

Gemenii au adorat ultimul lot, şi ei nu mănâncă nimic din borcan.

Ce?

Mi-a rămas nişte aspirină în gât.

- Îmi poţi da o bucăţică de pâine sau...? - Da, sigur. Nişte pâine albă.

- Dumnezeule! - Încearcă asta.

Dacă aş putea...

Scuză-mă?

Te simţi bine?

Am auzit de criza ta la întâlnirea orăşeneasca.

Asistenta doctorului Cooper e şi primar.

Nu ştiam asta. Deci sunt bârfa oraşului?

- Într-un fel. - E foarte plăcut să aud asta.

Ascultă, Sam, aş avea nevoie de câteva lucruri.

Doi litri de lapte, două sticle de suc de mere,

o cutie de "Hamburger Helper" şi două duzini de kerosen.

Lucrez la un mic proiect acasă.

Vreau să mă întorc la atelierul de olărit înainte să închidă.

Nu e drăguţ magazinul ăsta

- Tot statul e. - Yale, ai închis maşina?

- Camera video era înăuntru - Da, dragă, am închis-o.

- Avem destul sirop de arţar? - Mai luăm puţin.

- Dragă, uită-te la asta! Pentru Lindsey? - Sunt grozave.

Uită-te la asta. Îmi stă bine?

- Ce vrei să exprime? - Ceva pe gât, cititul ziarului duminica.

Nu-mi stă bine? E 12 dolari.

N-ai nevoie de o cămaşă de 12 dolari. Ia-ţi un Ralph Lauren.

Gail, uită-te la asta! Mâncare pentru bebeluşii gurmanzi!

- N-am mai văzut aşa ceva până acum. - Minunată idee. Cât costă?

- 3.50 dolari borcanul. - Ieftin.

- Adică, 4.50. Vreau să spun 5.50 borcanul. - Grozavă idee de ambalaj.

- E foarte unicat. - Adică felul în care e proiectat.

Serios? Înveţi ceva nou zilnic, nu?

Vom lua 12. Ce faci...

- Bebeluş drăgălaş de la ţară? - Luăm şi noi tot 12.

Nu-mi vine să cred că nu s-a gândit nimeni până acum la asta.

Mâncare pentru bebeluşii gurmanzi. Grozavă idee

- Un cadou de crăciun grozav. - Grozav!

E cel mai grozav cadou de crăciun. Chiar e.

- Dragă, poate ar trebuie să mai luăm. - Ar trebui.

Aşa e.

Vreau să văd tot despre consumerism, producători de mâncare de bebeluşi.

Numere recente din "Negustorul progresiv" şi "Demografia americană".

Ştiu că ne-am observat aşa că ar fi stupid să te ignor.

Nu, n-ar fi. Te rog să mă ignori. Ai permisiunea mea.

Da.

E ceva la tine care e cam... greu de ignorat, înţelegi?

- Ce faci aici? - Făceam puţină documentare.

- Pot să te ajut? - Nu, nu poţi. Nu poţi.

Tu ce faci aici? Credeam că eşti veterinar.

- Bună, doctore Cooper. - Bună, Stacy.

Predau un curs odată pe săptămână.

Nu trebuia să te îndrepţi înapoi în civilizaţie?

Mă ocup de asta, crede-mă.

- Ce? - Nimic.

Mă întrebam dacă vrei să bem o cafea.

Nu beau cafea. Oricum, cred că m-ai întrebat ca şi cum...

nu ai fi vrut, aşa că las-o baltă.

Rahat.

Nu-mi vine să cred.

Eşti aşa nervoasă cu toţi bărbaţii, sau doar cu mine?

Nu.

"Pune-ţi cricul... ", Doamne, "în locul din bara de protecţie. "

Bine.

Am bara asta de protecţie. Pun cricul ăsta în lăcaş...

Nu.

- Ai nevoie de ajutor? - Totul e sub control.

Mulţumesc mult.

- Stai... - Mă descurc. Mă descurc foarte bine.

Trebuie să intre în lăcaşul ăsta.

Gata.

Presupun că nu sunt obişnuită cu genul ăsta de cric, atâta tot.

Da.

Ştii, câteodată îmi aduci aminte de un bull terrier.

Da, pariez că spui asta tuturor fetelor.

Chiar îmi aduci. Eşti energică şi agresivă...

şi greu de împrietenit.

Chiar şi un bull terrier, odată ce se obişnuiesc cu tine, ei...

Ei ce? Îţi aduc papucii?

- Gata. - Ai reuşit.

Acum... o să...

slăbesc piuliţa de la roată.

Astea sunt... Piuliţele sunt aici.

Da, ştiam asta.

Ţi-am făcut ceva şi nu ştiam?

Aşa e. Nu şti că am fost umilită total.

De ce? Pentru că mi-ai zis că n-ai făcut sex de peste un an?

N-a trecut aşa mult timp. Unde ai auzit asta, adunarea orăşenească?

- N-ai de ce să-ţi fie ruşine. - Nu-mi e ruşine!

Doar că prefer să numai vorbesc despre asta. Gata!

Dacă un bărbat îţi cunoaşte slăbiciunile, nu înseamnă neapărat că-ţi e duşman.

Mie îmi plac slăbiciunile. Îmi plac femeile.

- Te descurci aici? - Da, sunt bine.

Probabil că noi suntem singurele persoane sub 60 de ani în judeţul Hadleyville...

aşa că am putea să profităm de asta.

Apreciez că-ţi faci timp de vorbă, dar n-am timp de conversaţii mărunte.

Aşa că data viitoare, cred c-ar trebui să ne ignorăm elegant...

pentru că nu sunt una din studentele tale care leşina de fiecare dată când o saluţi.

Eu sunt o femeie de cariere dură şi rece...

care n-are absolut nimic în comun cu un veterinar din Hadleyville.

Am un singur lucru în minte în momentul ăsta, să mă car de aici...

şi nimic de aici, inclusiv tu, doctorul şarm...

nu reprezintă câtuşi de puţin interes pentru mine.

Aşa că ce spui de asta?

Ne mai vedem.

Nu vindem mâncare de bebeluşi.

Dar n-aţi mai gustat aşa ceva. E naturală. E făcută în casă.

Nu vindem mâncare de bebeluşi.

Bine.

Doamnelor, sincer vă spun, credeţi-mă.

Vă jur că e cea mai bună mâncare. Sincer. O s-o încercaţi?

O să vă arăt ceva ce n-o să credeţi.

Poftim. Vrei asta? Vrei s-o mănânci?

Îmi place. O ador.

Stai să înţeleg. Vrei mâncare de bebeluşi cu mazăre, porumb şi banane.

- Ce ar fi să-ţi trimit catalogul meu? - Grozav.

Elizabeth, aşa e!

- Neaţa, JC. - Neaţa.

- O trimitem imediat, primare. - Mersi, Mary.

Scuzaţi-mă, primare. Nu sunteţi asistenta doctorului Cooper?

- Ba da. Cum te simţi? - Sunt bine. Ce face doctorul Cooper?

- Şi el e bine. - Bun. Mă bucur să aud asta.

Mă gândeam la el zilele trecute, şi e bine să aud că e în regulă.

A avut o răceală destul de gravă, dar e mult mai bine acum.

- Are doar puţină tuse. - Spuneţi-i că l-am salutat. Nu, uitaţi.

Dumnezeule.

Ne vedem mai târziu, doctore.

Bună.

- Iei ceva pentru..? - Da, cred că e sub control.

E bine. Mă bucur să aud asta.

Da...

Am auzit că afacerea ta e pe val.

E incredibil. Avem şi un catalog cu produse.

- Chiar aşa? - Da. Şi sunt destul de bine.

- E bine. - Da.

Te mai muţi înapoi în New York?

Da. Cu prima ocazie.

- Mi-a părut bine să te revăd... - Ce neaşteptat?

Şi mie mi-a părut bine.

- Ai grijă de tine. - Da. şi tu de tine.

- Uite-l! Grozav! - Eşti o vedetă acum!

Arată bine. O ador!

- JC. JC. - Bună. Katie, ce mai faci?

- Sunt bine. El e Ben. - Bună. Ştiam că e Ben. Ştiam.

Bună, Annie. Ai văzut-o pe Elizabeth? Nu e drăguţă în seara asta?

Vrei să dansezi?

- Bună. - Şi tu ce mai faci?

Bună.

Nu ştiam că eşti o iubitoare a muzicii.

Nu ratez nici un concert instalatorul meu cânta în el.

- E destul de bun, nu? - Da, e foarte bun. Da.

Şi ea e faimosul bebeluş din "Bebeluşul de la ţară"?

Ea e Elizabeth.

- Bună. - Bună.

- Bună. - Ştiu.

- Arăţi bine. - Mersi.

Şi tu. Îmi place cămaşa ta.

- Chiar? - Da.

- Vrei să... Tu nu bei cafea. - Dar beau alte lucruri.

- Chiar aşa? - Da.

7 UP şi bere de ghimbir, ceai rece şi apă.

Beau... punci.

Punci. Să bem nişte punci atunci.

O să cântăm o piesă lentă, lume...

aşa că dacă vreţi să puneţi mâna pe partenerul preferat, acum e momentul.

Un, doi, trei...

- Vrei să dansezi? Ai vrea? - Vreau. Mi-ar face plăcere să dansez...

dar ce fac cu vorbăreaţa?

- O ţin eu pentru tine. - Serios, primare? Mersi.

Mă întorc.

- Repede. - Bine.

Apropo, nu dansez prea bine.

Aşa că tot mai vrei?

Hai, să facem o încercare.

- Bună. a adormit? - Da, doarme dusă.

Cred că am o sticlă de vin pe aici, pe undeva.

Scundă casă.

E în frigider.

Ştii... Ştiu ce facem. Eu...

- O să aduc nişte pahare. - Bine.

Ţi-ai făcut provizii, nu?

Întotdeauna experimentez reţete noi.

Mă întreb dacă te-aş putea interesa cu nişte dovlecel ras?

- Poate mai târziu. - Da.

Aici era.

Nu?

Nu...

- Da? - Da. Doar... Da, sigur.

Dă-i drumul.

Nu-ţi e frig, nu?

Ştii ceva?

Îţi aduci aminte seara aia la bibliotecă...

când m-ai întrebat dacă toţi bărbaţii mă enervează, sau doar... tu?

- Da. - Ştii care e răspunsul meu?

Care?

- Cred că toţi bărbaţii mă fac nervoasă. - Da.

Cu excepţia ta.

Pe timpul iernii.

Lumina lunii În Vermont

Da.

Razele soarelui

Bună.

- Bună. - Eşti obosit?

De obicei am nevoie de mai mult de 20 de minute de somn pe noapte.

Bună.

- Tati! - Tu de ce te-ai trezit?

Tata!

Nu...

El nu e tata. Nu!

Cred că e la vârsta când confundă "bărbat" cu "tata".

Să stăm aici, dragă.

Nu, trebuie să răspund la telefon. Alo?

Fritz?

Bună.

Sunt bine. Tu?

Mersi.

Mersi mult.

Da? Serios?

Sunt? Da, desigur, mi-ar face plăcere să vorbesc cu el.

Desigur. Ar fi grozav. Eu...

Azi după-masa e bine.

Bine, Fritz.

Bine. Pa.

Tu... nu pot...

"The Food Chain" vrea să cumpere "Bebeluşul de la ţară".

E de vânzare?

Nu ştiu. Eu...

Nu ştiu, dar gândul să mă întorc la oraş ca un succes e uimitor!

Adică...

e vorba de super important.

E... mare.

Presupun că nu eşti liberă pentru bingo diseară la staţia de pompieri?

Pot să te sun mai târziu?

Sigur. Voi fi aici.

Sloane, Curtis şi compania. Vreţi să aşteptaţi, vă rog?

Te pot ajuta?

- Dra Wiatt. - Bună.

- Arăţi minunat - Mulţumesc mult.

- Spune-i dlui Curtis că sunt aici. - Vă aşteaptă în camera de conferinţă.

- Bun. - Dra Wiatt e pe drum.

- Bună. - Bună.

- Bună, dra Wiatt. - Bună, Ellen.

- JC, îmi pare bine să te revăd. - Mulţumesc.

- Unde e micuţa? - Acasă.

- Păcat. Intră. Te aşteptam. - Mulţumesc.

- Îl ţi minte pe Hughes Larrabee. - Hughes.

- Mersi că ai venit. - Îmi pare bine să te văd.

- Şi Fritz. - JC, bine ai revenit.

- Mersi. - Începem?

Arăţi minunat.

În primul rând, JC, din partea tuturora, vreau să te felicit...

pentru un mare, mare succes. - Mulţumesc.

De obicei într-o întâlnire de genul ăsta trebuie să-i explicăm clientului

cum decurg negocierile.

Dar în cazul ăsta, ştim că avem de-a face cu o afaceristă practică.

Aşa că vom sări peste partea inutilă şi vom trece direct la afaceri.

După cum ţi-a spus Fritz, "The Food Chain" vrea să cumpere "Bebeluşul de la ţară".

Ai descoperit o piaţă neexploatată, ceva ce cu toţii ştim că e greu de făcut.

Totuşi, noi credem c-ai dus treaba asta cât de departe puteai.

Ai o echipă fără experienţă, o fabrică prea mică pentru cererea pieţei.

Eşti împovărată de un sistem de distribuţie înapoiat.

Am vrea să te ajutăm să schimbi toate astea.

Am vrea să vedem "Bebeluşul de la ţară" pe rafturile fiecărui magazin din America.

Jc, cu toţii realizăm...

că e posibil să ne mai porţi pică.

De fapt, Hughes a sugerat să renunţăm la aceste negocieri...

dar eu l-am asigurat că eşti o fată mare acum...

şi că ce să întâmplat între noi a fost dat trecutului.

E dat uitării în funcţie de cât de bună e oferta voastră.

Ţi-am spus că va juca dur!

De la tine am învăţat asta, Fritz!

Mersi.

JC, să ne uităm peste oferta acum?

"The Food Chain" va cumpăra "Bebeluşul de la ţară" cu trei milioane.

Pentru a-ţi lua de pe umeri o parte din responsabilităţile zilnice...

am vrea să mutăm fabrica în Cleveland ca oamenii noştri să controleze producţia.

"Bebeluşul de la ţară: Făcut în casă în Cleveland"? Nu prea cred.

Aspectul ăsta e negociabil.

Normal, vom vrea să rămâi Ofiţerul şef al operaţiunii...

cu un salariu de bază de 350,000 de dolari pe an...

cu un bonus în funcţie de profit până la 150% din salariul tău.

Asta înseamnă că dacă afacerea merge cum ne aşteptăm...

ai putea avea un milion numai din salariu.

Ce se aude?

Paragraful patru:

"The Food Chain" îţi va cumpăra un apartament la alegere.

Normal, vor fi diferite beneficii:

o vacanţă de şase săptămâni, clauză de reziliere, plan de pensie...

şi desigur, folosirea avionului companiei.

- Atât? - Atât.

Hughes,te superi dacă mă gândesc puţin la asta?

Nu, chiar deloc. Te rog.

Mulţumesc.

Păstraţi-mi locul!

- Cred că e ca şi făcut. - Sper. Bine.

Ce spuneţi? E timpul pentru şampanie?

M-am întors!

M-am întors!

Da, m-am întors.

Aşa e.

Staţi jos, vă rog.

Cred că voi refuza.

Poftim?

Răspunsul meu e nu.

Care parte nu-ţi convine? salariul de 350,000? Bonusurile?

Totul, Fritz. "Bebeluşul de la ţară" nu e de vânzare.

Dar e o ofertă clasa întâi. Te va face mai bogată decât ai visat!

Îmi pare rău, Fritz. Cred că o să rămân exact unde sunt.

Poate că tot ce să întâmplat între noi nu a fost dat uitării.

Nu. Poate că nu.

Am fost foarte entuziasmată de oferta asta...

dar nu cred că m-am gândit cu adevărat ce înseamnă.

Şi vedeţi... Numai sunt tigroaica.

Am un pat de copil în birou şi un mobil pe masă şi îmi place asta.

Fritz, îţi aduci aminte noaptea aia...

când mi-ai spus de lucrurile la care voi renunţa...

şi sacrificiile care va trebui să le fac?

Nu vreau să fac sacrificiile alea, şi ideea e, că nimeni n-ar trebui.

Nu, nu cred că asta va merge.

Şi voi fi sinceră cu voi, cred că mă descurc binişor şi singură.

Dacă "The Food Chain" poate să pună "Bebeluşul de la ţară"

în toate magazinele... atunci pot şi eu.

Îmi pare rău.

Cred că cursa asta nebună va trebui să continue fără un membru.

Şi oricum...

cred că mi-ar lipsi cele 25 de hectare din Vermont.

Elizabeth e aşa fericită acolo...

şi e şi un veterinar cu care mă întâlnesc.

Ce a spus? A spus vegetarian?

- Realizezi la ce renunţi? - Da.

Nu putem face nimic să te răzgândeşti?

Nu.

- Bună, doctorul e aici? - Da, dragă. Intră.

Bună.

- Bună. - Te-ai întors?

M-am întors!

- Cum a fost? - Nu mi s-a părut o ofertă aşa bună.

Nu? Nu a fost să fie?

Nu.

Păcat.

- Asta înseamnă că vei... - Ce?

- Rămâne în Hadley? - Da.

Dacă eşti liber diseară vrei să vi să vedem "fermă" la televizor.

- Sigur. - Da.

- Dar trebuie să mă culc cam devreme. - Trebuie?

Nici o problemă.

Unde e?

Elizabeth.

Mamă!

Bună.

Ce ai făcut azi? Te-ai jucat?

Ţi-ai văzut prietenii? Ai fost cuminte?