Original subtitles

Patru victime.

Patru. Sufocate cu aceeași metodă diabolică.

O pungă transparentă peste față, legată cu colier de plastic la baza gâtului.

Imaginile care circulă pe rețelele sociale sunt șocante.

Mesaje criptice, texte religioase reinterpretate, desene macabre,

ciudate.

Locuitorii orașului sunt panicați.

Elevii vorbesc de o prezență.

Blajul e în alertă.

Autoritățile tac.

Avem un criminal în serie.

Un ucigaș ritualic.

Samca.

Cine e Samca?

Un nebun?

Un discipol al Întunericului?

Sau poate doar un avertiment că lumea noastră s -a schimbat și nu îmi vine?

Cine va fi următoarea visima?

Știți ok?

E bine?

A fost prea mult? Sunt ok, sunt ok, sunt ok.

Dar doar nu mai facem asta cu nimeni.

Sunteți nebune, arată excelent pe cameră.

Asta e ce lipsește documentarului.

Suspans și teroare.

Să simță și spectatorii ce simțeau victimele lui Stanca în secundele de

dinaintea morții.

Da, vezi, nu prea e chiar ce aveam noi în minte.

Deci e un pic prea senzaționalist. Și o să îndrăize proiectul în cu totul și cu

totul altă direcție. Rosca, e cam periculos.

Și nu cred că e o chestie să traumatizăm marturii cu chestia. Ok, ok, nu punem

marturii să facă altfel. Luăm niște actori, facem Ray Beckman.

No, Red Safety.

Luați -o în ambulanță, o bag și pe asta în bucet. Nu, chiar cred că ai stâmpit

prea mult.

Și am zis că vrem să avem o abordare mai realistă.

Interviuri și documente de arhivă și atât.

Și ai spus că e povestea mea și că pot să o fac cum vreau eu.

Eu și -ai făcut -o.

Cu niște muscări de aia terifiante, te -ai băgat din prima în atmosfera asta.

Mulțumesc și așa încăpățânat.

De ceva.

Ceva?

Au venit David și Ionut.

Super. Haideți.

Salut! David și Ionut. Maria, îmi pare bine.

Maria. El este Alex.

David.

Mulțumim foarte mult că ați acceptat să ne ajutați. Cu plăcere.

Am trimis portarul să iau niște apă și suc. Bine imediat. Mulțumim mult de tot.

David,

uite, te rog pe tine să stai acolo pe scaunul acela.

Începem mai întâi cu el.

Și apoi te chemăm și pe tine. Și dacă te rog să aștepți tu în camera de lângă.

E bine așa?

Da, mai fi ceva.

Plata, când ne dați bani.

Terminăm interviul și apoi o să -ți dau o foaie, o semnez și cum ajungem la

București facem și transferul.

E bine? Da.

Bun.

Eu o să mă așez pe scaunul ăla, ok?

Da. Și te rog să vorbești cu mine și să nu te uit din cameră. Ok.

Bun.

În mai un secundă, vă rog să...

Să spună Valeria.

Îmi înțeles că ai fost martor la una dintre crime.

Da.

Nu l -am găsit pe domnul director, dar după ce s -a întâmplat.

Și poți să ne povestești despre asta?

Eram în curtea școlii după ce mi -am întors și am văzut un parcare cu

cineva. Nu, iartă -mă.

Nu de momentul respectiv. Mă interesează mai mult cum te -a afectat pe tine și

cum te -ai simțit tu după.

Sincer să fiu la început s -a simțit puțin bine.

Adică vreau să zic că în sfârșit puteam și eu să fiu un centru atenției. Puteam

să vorbesc eu despre ceva astăzi.

Ulterior am aflat la terapie că asta e o traumă.

Uite cum vine că am plecat din ora din cauza asta.

Și tocmai de asta m -am întors.

Poate să reiau niște legături, să... Poate mă întâlnesc cu Ionut și mai

despre ce s -a întâmplat.

Ion Dorex.

Spuneți -mi ce vă interesează.

Crimele sataniștii?

Samca?

Speram să ne spui tu mai multe despre școală, despre tine, despre oraș,

nu știu, cum era pe aici acum 15 ani, când s -a întâmplat.

Păi despre oraș și școală știi și tu, nu?

Păi da, eu știu, dar ne interesează pentru material.

E important să ne spui tu.

Nu, nu e mare lucru de zis.

M -am născut aici, aproape în Șona și aici, în Blaj, am venit când aveam 9

ani, în clasa 3.

De ce m -ați mutat?

L -au promovat pe tata și l -au adus aici.

Șona era agent șef.

Aici a devenit subinspector. Asta înainte.

Mai e în poliție? Da, tot aici.

E comisar șef.

Ce vreau să spun?

Mă rog, ziceai că te -ai lăsat.

M -am lăsat, dar m -am apucat el.

Băi, l -ai făcut.

Ce cauti aici?

M -au chemat pe mine.

De tine? De ce?

Ce trebuie tu cu o sancă?

N -am fost colegi de liceu.

N -am fost coleg cu Remus.

Și nu era mai bine să -i lași în pace, să -și vadă documentarul lor?

Eu știu, dacă nu veneam, îi venea altul.

Mai fac să -mi bani.

De asta ai venit? Pentru bani?

Da, niște probleme.

Păi și?

Îmi puteai să -mi spui mie?

Acum te -ai găsit?

În ultimii cinci ani unde ai fost?

Te rog, eu mai gândește.

Mulțumim că ați acceptat să vorbiți cu noi.

Dar vreau să fie clar din stat că nu răspund din postura mea de comisar

în care mă aflu acum, ci din cea de poliții de la acea vreme când s -au

evenimentele. Este foarte bine așa.

Mulțumim.

Ce vă mai amintiți de la prima tentativă de crimă a cazului Samca?

Numele ăsta Samca a fost pus de presă.

El nu a făcut parte din închetă și nici nu a fost menționat în vreun raport

oficial. A fost o etichetă pusă ulterior, care mai mult ne -a încurcat

ne -a ajutat.

Noi nu avem dosare cu nume de astea inventate. A fost un caz pe care l -am

tratat cu toată seriozitatea. Da, da. Totuși este un caz.

Nerezolvat. E vorba despre trei crime și despre o tentativă de crimă.

E vorba de o tentativă de omor. Prima.

Apoi trei omucideri. Și aici putem avea orice.

Omor simplu, omor calificat, ucideri din culpă, adică fără intenție, sau

lovituri cauzatoare de moarte. Adică nu s -a intenționat moartea, dar totul asta

a survenit în urma agresiei.

Veți să spuneți că au fost doar niște accidente? Nu, în niciun caz. Vrea să

clar că numele Samca e dat de presă.

Nimic ofițiar.

Și după părerea mea și neinspirat.

O fabulație pe format americă.

Și doi, da, din păcate noi nu am reușit să demonstrăm cine și cum a săvârșit

faptele.

Problema era că ăstea mari, de -a 10 -a și de -a 11 -a, erau niște mostri.

Reflexează la nebunie să -i terorizeze pe ăștia nici pe boboți.

Da, mi -am luat -o și eu.

Dar cel mai rău era m -a tristuita și era doar a 10.

Ăsta e acela cu... care a rămas?

Leguma, da.

Și ce ți -a făcut?

Ce să fii normale?

Oamenii țări?

Bătăi?

Menjorțări?

Oricum, episoadele astea erau normale la noi, Eliciu.

Nu ar exista atât de timp în care să nu vină o părință să -și ia copiul acasă.

Și cred că dacă ar trebui să facă așa o comparație între toți cei de -a noua,

Remus a luat -o cel mai tare.

Remus i -a dat ea, Samca.

Da. Nu știu de ce, dar...

Era victima pe seara ta lui Matei Stoican.

Fiind plănic de toată greaba asta cu Samca, fix în ziua aia, Matei l -a

și peremos.

A luat o sticlă de suc, de tropicală, cred că, nu mai știu,

și a turnat -o în rucsac.

După ce i -a turnat sucul în geantă, a luat și un baton de Milky Way și l -a

plecat de față și a început să -l oblige să guiți ca un porc.

Așa mă spun?

Da, era scârbos.

Îi plăcea să înjosească oamenii ca să se simte el mai bine.

Și toată treaba asta a fost filmată și pusă pe ne de niște colegi.

Tot liceu se uita la filmarea aia. Cine nu avea telefon se aduna pe lângă ăștia

care aveau telefon ca să se uite la filmare. Și crezi că am mai putea să

filmarea aia pe undeva?

Sau știi după ce am putea să dăm în vârf? Nu cred.

Nu cred.

Au dat -o jor imediat. Ori în ziua de după, ori după ce s -a întâmplat

cu Matei.

Ok.

Tot în ziua aia, într -o pauză, s -a dus direct la Matei.

Înțelegi? Direct la abuzator.

Și a șuptit ceva la auriche.

Nu știu ce a șuptit.

Am încercat să aflu de la... și să -l întreb în liceu, dar nu știa nimeni.

Doar Matei și... Evident că n -a zis nimănui.

Poate l -a fi amenințat.

Nu prea cred.

Dacă l -a amenințat, în zumbul ăla material, nu.

Nu cred că i -ar fi permis.

Apoi, la câteva zile distanță, a venit tata să mă ia și mi -a zis că un coleg

la mine din liceu a dispărut.

Dacă mi -a spus care e numele copilului care a dispărut, că e Matei, asta chiar

mi s -a părut niciodată.

Aia m -a întrebat dacă știu ceva, evident că nu știam nimic.

De fapt, i -am spus ce se întâmplă la Seborianul.

Cu bullying -ul.

Da, și cu șoptitul și cu... mai ales cu marele bătăuș care n -avea nicio

reacție.

Apoi... cu viericul.

S -a dat, nu?

Ia fă -mi și mie o pol de aici.

De ce?

Pentru că a fost banca mea și în față stătea soroana, prietena mea cea mai

Vreau cala clăsantei, da? Aha.

Așa.

Trebuia să fiu serioasă.

Da, da, da.

Trebuie să -i stăpăm până un păr.

Super. Primite -mi ele.

Și?

Cum ți se pare până acum?

Pe imagine suntem bine.

Dar... Uite -a la băieții spre acolo.

Nu -i cuvântat că și -am întrebat tot așa de bine?

Cine ce -a zis? Ce -au făcut? Unde erau?

Îmi trebuie să zic mă că i -a marcat.

Au fost totuși martori la niște crime. Da, mă, dar nu izbită deloc.

Și la fel amândoi cum a postit faza aia cu șoptit.

Poate încă se mai uită la videourile alea.

Sau poate s -au vorbit dinainte și au repetat ce se ne zică.

Crezi tu asta?

Nu știu, dar pot să fie. Ai văzut că au venit amândoi deodată?

I -am scut pe toți din clasă, ne -am băgat în sala de sport, ne -am ordonat

toți.

Și ne -a anunțat despre dispariția lui Matei.

Și după asta?

Colegii lui au luat supărată, părând în birouul directorului, au început să le

pună tot felul de întrebări, de la fel și cu cei despre care se știa că ar fi

prieteni cu Matei.

Și l -au adus și pe Remus?

Care Remus?

Remus Iordache.

A, nu, ce treabă avea eu?

Păi, David a zis că Matei l -a abuzat pe Remus cu o zi înainte. Posibil, că l -a

chinuit multă lume.

Probabil că mai abuzase vreo 2 -3 tot în ziua aia.

Deci tu nu vezi că ar fi vreo legătură? Nu crezi că există?

Treaba asta cu Remus, mie tot timpul mi s -a părut că a fost conjunturală. Aveau

nevoie de un sapi spășitor și l -au luat el că era ceva mai retras și aveau o

situație mai ciudată acasă.

Ce fel de situație?

Locuia cu mătușa, că părinții erau plecați la muncă în străinătate.

Pe vremea aia nu toată lumea era în situația asta. Pe urmă s -a generalizat.

Înțeles. Dar prin oraș cum era?

Prin oraș începe să se instaleze așa, în pușă de tensiune, așa, o panică. A

apărut la afișii d -alea cu dispărut, ca în filmele americane.

Părinții lui Matei, ei au bogat să aveau o fabrică de mobilă și imediat au scos

toate angajații din fabrică și au trimis păstorii să -l caute.

Și cine l -a găsit?

Oficial?

Poliția, cum știți și voi, nu?

Acum mi -am făcut apăruțiu dacă știu ce -i să caute acolo un pod. Nu că fac eu

acum teoria conspiratiei, dar chiar n -aveam niciun motiv să caut un pod.

Pe Matei l -a găsit astuțiat cu o pungă transparentă pe cap, leviată cu un

colier de plastic subărbie la baza găturii.

Ceea ce era mai ciudat era că pe interiorul pungii era scris un mesaj,

dreptul ochilor lui Matei.

Semn că criminalul a vrut ca Matei să citească acel mesaj în timp ce urmea

aer.

Nu s -a zis niciodată cu adevărat cum a fost descoperit, ceea ce nu e plauzibil.

Adică faptul că a fost găsit în viață, mă rog, în viață, adică când în viață

poți să zici că era când a fost găsit. Dacă era altceva, dacă era găsit mort,

era ceva.

Dar așa, felul în care a fost găsit a fost ciudat.

Și după aceea și politistele care l -au găsit au fost atât de șocați că imediat

au dat toate informațiile și cu detalii.

Blasie e un oraș mic.

Zvonurile s -au răspândit repede. Într -o oră știa toată lumea.

Toți eram panicati.

Și a contat asta, că s -au dat detaliile astea. Cum a fost găsit cuvintele care

le -au scris pe punga aia, ce repeta el într -una.

Dar mai țineți minte ce era scris în acel mesaj?

Da, erau două versuri. De la dâncuri se ridică stăpânul întunericului aducând

haos și distrugere.

Și scrisul era tremurat, simt că autorul s -a grăbit.

Iar lângă mesaj era desenat un...

Simbol ciudat. Un amestec de cruce cu spirală și ceva de monic.

Acesta? Da, exact.

Văd că v -ați făcut temă.

Hai și ei.

Când l -au găsit, au zis că era... Nu era el.

Că era posedat. Bine, nu era posedat.

Era gol așa, nu știu când ar fi fost lobotomizat.

Și tot ei au zis că l -au găsit la momentul potrivit, că dacă ar mai fi

întârziat jumătate de oră, că era mort.

Dar asta zic eu, că e cu sutăcoata albă, că au știut momentul, l -au găsit

fix la momentul potrivit și ca să fie în viață, dar și ca să nu mai poată scoate

nimic de la el.

Și de aici și legătura cu cultele satanice, nu?

Da, sigur.

Elemente erau, cu siguranță.

Dar de aici până la a vorbi despre acest caz, doar din acest unghi, era drum

lung.

Totuși, presa asta a făcut.

Păi, nu e asta rolul prețului?

Să vândă circ?

Dar asta nu înseamnă că nu ne -a afectat munca.

Am trimis imediat punga la București la analize, iar podul a fost inspectat în

amănunt. Din păcate, n -am descoperit nimic în urma inspeției.

Nimic, nimic? Nimic.

Nici o altă urmă de ADN, amprente, fibre, tot ce a descoperit colegul

criminalist, erau ale victimei.

Din păcate, nici de la victimă n -am putut afla nimic.

Din cauza asfixierii, creierul lui Matei Stoica a fost afectat permanent.

Singurele vorbe care îi mai ieșeau pe gură erau niște cuvinte din interiorul

pungii stăpânului noaptei.

Dar știi dacă înseamnă ceva? Adică mai mult decât ceea ce s -a vehiculat prin

presă, mă refer.

Din ce am reușit noi să aflăm, cele două versuri, deci nu doar cuvintele pe care

le repetam atei, erau dintr -un cântec al unei formații de black metal.

Formație românească?

Da.

Ceva din...

din vremea aia. Nu -mi mai țin minte exact pentru că n -a ajutat prea mult.

Noi am luat pe băieții din Gașca de Rocă din oraș la secție, i -am interogat,

dar... Am înțeles că au existat niște acuzații de abuz de fricoare la acele

interogatorii. Bine, acum, al cinci din zece interogatorii în România cred că

există acuzații de cercetare abuzivă, dar nu sunt fondate.

Și trebuie să înțelegeți că era prima dată când echipa noastră se confrunta cu

un asemenea caz.

Nu zic...

Ca pe o scuză, niciun caz.

Oricum n -am reușit să aflăm nimic de la ei.

Toți își susțineau alibiul comun și anume că la ora când se presupunea că

puse să se asfisțeat, ei se aflau la marginea orașului, lângă gara.

Deva... și se plătirea bavdămată.

Dar toată povestea cu bullying -ul a fost investigată?

N -a ce vrea să fie aici.

Era cunoscut faptul că Matei avea o reputație în liceu, că agresa alți

Da, numai că în acel moment toate indiciile arătau că e vorba despre un

din afara comunității și ne -am concentrat pe asta.

Inclusiv cultele satanice?

Inclusiv cultele satanice. Cum spuneam, ăsta a fost focusul presiei. Dar da, și

noi am încercat să vedem dacă există vreo legătură între caz și cultele

satanice, care explodaseră în acea perioadă, după cum știam.

Da, dar dumneavoastră știți bine, nu? Că poate acea nebunie din acei ani nu a

fost nimic mai mult decât o conspirație exagerată de presa vremii. Așa este.

Dar asta putem spune acum, după atâți ani.

Retrospectiv. Să fie ușor să fie acum, după 15 ani, să zici că s -au făcut

greșeli.

S -au făcut, da, și s -au făcut și greșeli, probabil.

Ce te -am întrebat?

Ei, același lucru ca tu.

Crezi că știați altfel?

Mai avem sens să redeschidem cazul?

Credeți că am aflat ceva nou?

Păi putem să cerem aprobare la județ, dar nu știu dacă ne dau.

Nu e săptămână să nu mă gădesc la cazul ăsta.

Dar chiar și așa, n -am nicio idee nouă.

Dacă l -am luat la zero, dacă cu ochi în oiză... Fă și cu dosarele pe care le

avem deja, cu cazurile deschise, cu astea ce facem? Cu ele lăsăm.

Da, cred că m -a luat valul ăsta cu documentarul.

Ia, mergi la secție?

Încă nu, mai am ceva de făcut. Bine, ha, salut. Salut.

Ai fost la ăștia?

La măsa, la ăștia cu filmarea, nu vezi că sunt la liceu?

A, da, de ce?

Le -ai zis ceva?

Nu, cum să le zic?

Dă -ți că pe Constantin a apucat nostalgia, vrea să le deschidă cadrul.

Dacă scorți un cuvânt, te ia dracu, ai înțeles?

Da, mă, da, normal, da.

Mă interesează că sunt documentariștii, Constantin, oricine, nici un cuvânt.

Da, mă, rămâne între noi cum am stabilit.

Dă -ți că eu nu mă juc.

Știi că nu s -au prescris linii uțelea.

Oricând pot să reapară pe birouul procurorului.

Ai înțeles?

Da, ok, nu -i că să trecem la miliță, dar acum rămâne cum am stabilit. Ai

Într -o zi când treceam pe lângă laborator,

Am auzit niște sunete ciudate venite de aici, din interior.

Știu că ar fi trebuit să -mi văd de treaba mea, dar m -am făcut curioasă și

intrat.

Știu că

L -am văzut acolo în ultima bancă.

Era cu punga pe cap și

capul pe bancă.

Și m -am blocat în tocușii.

Și eu inițial

Mă gândeam că e o glumă sinistră și că cineva vrea să mă sperie.

Atât.

Dar m -am apropiat de el și

mă luase așa o stare și...

Eu nu știu cum am ieșit

de aici. Adică, mi -am gândit doar că eram...

Deodată în prima clasă de lângă, explicam profesorului că ar trebui să

să vadă și, știu, făcusem pe mine de frică și le

spuneam colegilor că auzitem niște sunete ciudate, niște voti, șoapte, ceva

că de -aia am intrat.

Dar că înăuntru nu era nimeni decât băiatul ăsta care a fost omorât.

Ce șoapte!

Îți mai amintești?

Da, ceva...

Ești ok?

Dacă vrei să nu mai continuăm... Sunt ok.

Bine.

Denis a intrat în clasă cu Val Vârteș.

Era...

Era transfigurată.

Știu că n -am văzut pe nimeni așa panicat în viața mea.

Vorbea s -a cadat.

Repeta într -una ce zicea că auzit din laborator.

Ceva cu, prin neguri, mi -ar dă cupletul sau ceva de genul.

Nu știu, noi ne uitam unii la alții, că nu înțelegeam ce înseamnă.

Mai ales că nu era altcineva acolo.

Adică?

Adică...

Dacă s -a auzit și foarte trebuia să fie fost cineva, nu?

Dar nu mai era nimeni în laborator.

Glim,

cum ți se pare că ți -am trimis până acum?

E ok. Mi se pare că suntem în direcția bună. E bine, dar...

Ne -ar ajuta să mai scoatem câteva confesiuni despre satanii aici, despre

desenele, despre ritualul, știi? Să găsim niște oameni care să aibă mai

direcția asta.

Da, numai că noi nu prea am venit, știi, pentru asta. Adică nu fac nici horror,

nici dosar leg.

Astăzi niște zvonuri și mare bullshit.

Nu a existat niciun fel de dovadă care exista vreo legătură între ce s -a

întâmplat atunci și vreun cult.

Îl schimbi și ce avem cu siguranță.

Avem bullying, avem tăcere instituțională și neglijență.

E ok.

E foarte frumos și cam ce audiență, crezi tu că face bullying -ul?

Marie, pe bune, știi foarte bine cum stă treaba.

Oamenii vor ceva sensațional, hai să livrăm ceva care să -l lipi de ecran.

Nu? Este exact cum ai făcut interviul cu tipa aia din laborator. Deci momentul

ăla a fost genial, când ai început să trăiască toate momentele alea, în zona

trebuie să mergem, să facem mai multe dintre alea. Interviul ăla a fost o mare

greșeală. Eu nu am de gând să re -traumatizez niște oameni. Și am vorbit

facem și în alte locații, să nu fim fix acolo unde s -au întâmplat crimele.

Alex, Maria, hai să nu ignorăm ce știm deja că funcționează. Pe bune.

Bun, dar... Oamenii vor să afle chestii astea, lucrurile astea din gura martelor

care au trăit crimele alea.

Dar nu e nevoie să -i pui să trăiască din nou asta.

Dar nu trăiește nimeni din nou nimic. Pur și simplu doar arată mai bine. Atâta

tot e mai credibil decât să -l pui pe unul pe scaun care să împovestească, nu

știu ce, din amintirea că vă plictisește de moarte. Marcel, te rog eu foarte

mult, lasă -mă să explorez așa cum simt eu.

Eu cred că s -ar putea să iasă ceva foarte interesant și dacă mergem într -o

zonă mai safe.

E ok, bine.

Măcar promitem că mâine, dacă discuția mai ajunge în zona asta cu satanism, las

și un pic lucrurile pe curgă, da?

Explorăm. Acesta este momentul să explorăm.

găsit fără suflare de această dată în laboratorul aceluiași liceu. Se numea

George Negră. Iar detaliile identice. Pungă, strangulare, mesaj satanic.

Prin negru și umbre, sufletul arde, călătorind pretărâmul întunecat. Asta

cel de -al doilea mesaj.

Știința ca și data trecută, lângă era desenat un simbol mistic sau satanic.

Dar pe lângă toate aceste detalii macabre, a părut un element nou.

În gâtul victimei fusesem de stat un ghem de lână îmbibat în sânge.

În timp ce se zupuca, victima se neca și cu sângele din ghem.

Dar de la Cluj sau de la București, de ce nu ați cerut ajutor?

Păi nu era de competența noastră.

Cei de la județ puteau să o facă dacă considerau necesar. Da, totuși era vorba

despre un criminal în serie.

Nu, în acel moment era vorba doar de o crimă, deci nimic în serie.

Dar despre soapte?

Despre ce v -a zis fata care a descoperit crima?

Sincer, mi -ar fi plăcut să avem un răspuns logic.

Mi -ar fi ajutat.

Dar nu exista nici o dovadă care să coloboreze ceea ce ne -a povestit eleva.

Nu părea să fie fost nimeni...

Acolo, în afara victimei.

Atunci când Reva ne -a spus că a auzit șaptele.

Poate să fi fost ultima încercare a victimei de a cere ajutor cine știe.

Pe toate că medicul regist ne -a spus că victima a decedat -se cu cel puțin 30

de minute înainte de a fi descoperită.

Începeau că de aici au existat șațele zvonuri legate de evenimente

nu?

Da. Din câte mi -aduc aminte...

Fix în perioada aia, OTV -ul aduna 100 de mii de telespectatori în fiecare

seară, nu?

Dacă n -ar fi explodat cazul cu Elodia, fix atunci ar fi bubuit ăsta cu Samca în

loc.

Așa am n -o spus aici peste doamne judeci, în câteva localități de pe

Plus nebunul care le -a dat numele de Samca.

Drași telespectatori, sunt aici pe Bulevardul Republicii, în fața sediului

Policiei Municipiului Blaști.

de unde încă o dată nimeni nu a ieșit să explice ce se întâmplă.

Comunicate de presă pline de limbaj de lemn, de expresii sperile și de fraze

învârtite ca să nu spună nimic. Unde e competența?

Unde e ancheta?

Unde e vinovatul? Nu știm. Ce știm este că Samca e liber. Și din cauza cui?

Din cauza poliției. Da, am spus -o.

Acum înțeleg de ce nu le -am urmărit.

Ce să zic?

Numai invenții.

Nimic adevărat. Doar un reporter care încearcă să vânăize breaking news -uri.

Cu toate astea, sunt poze din dosarul anchetei.

Cineva din echipa dumneavoastră le -a vândut.

Aici aveți dreptate.

Și ați reușit să aflați cine a fost?

Nu.

Cum spuneam, aveam atâtea pe cap încât nu mai aveam energie să mai investigăm

asta.

Pentru noi era important să punem anchita sub control, să ne concentrăm pe

și să oferim presie doar fapte concrete care stau la baza omuciderilor.

Acum că unii și alții construiau alte narrative, n -avem ce să facem.

După ce am aflat de al doilea băiat, m -am panicat.

Am fugit și m -am ascuns în bibliotecă, fiindcă am nevoie să fiu singur.

Dar în bibliotecă l -am găsit și pe Remor.

Era undeva în spate.

Era în lumea lui.

Stătea și desena pe un bloc de desen.

Apoi deodată a luat -o la fugă, parea că l -a speriat ceva.

Dar a scăpat foaia pe care desena.

M -am dus, am luat -o și era plină de desene ciudate.

Am gândit să -l caut să -i dau înapoi. Părea că nu și -a dat seama că a scăpat.

Și... Și de ce le -ai făcut ăsta?

Nu -mi amintesc.

Semănau cu cele de pe pungile de la crime?

Chiar nu știu.

Era liniște în liceu.

Dar nu o liniște relaxată. Era o liniște tensionată. Era o atmosferă care...

Te -a păsat.

Stăteam în bănci și ne uitam cum pur și simplu ies pe rând oameni.

Eu și eu nu s -am rămas la urmă.

Și... Stăteam și ne uitam unul la celălalt și ne era frică.

Pur și simplu nu înțelegeam ce se întâmplă, nu știam ce o să se întâmple

Adică, până la urmă, e un lucru normal asta, că tuturor ne era frică. Eram

copii.

Și -ai mai ținut legătura cu un coleg?

Cine trebuie să mai vorbesc?

Dacă nici cu tine n -am mai vorbit.

Ufă!

Dar de prof mă știe ceva, de dirigă, de... Nimic.

Am plecat și n -am mai vrut să aud de nimeni.

Te las pe undeva?

Păi cum ai stat puțin?

Ei. Ai scris ceva mai devreme.

Ce? Legat de că am rămas amândoi în clasă.

Păi da, nu?

N -a fost așa.

Că m -am dus la bibliotecă.

După a doua crimă?

Da, aia din laborator.

M -au dus la bibliotecă înainte să vină o politică.

Ți -aduce aminte că i -am cerut voie profe că mi s -a făcut rău?

Și spui că n -au fost amândoi în clasă în același timp?

Ba da, au fost, dar nu imediat după.

Hai bă, îmi ții minte cât a durat până ne -am scris în clase?

Nu o mai știu.

A, am trecut multe ani.

La asta, hai.

De fere ne vedeam aici la o bere?

Da, cu mare drag.

După asta au venit în fiecare clasă și ne -au pus să stăm în rând și au început

să ne controleze rucsacurile.

Căutau ceva. Nu au zis ce.

Nimeni nu zicea nimic.

Dar am simțit că toți cât de grav era.

După asta ne -au lăsat să plecăm acasă și au închis scoala.

Oricum, ne era greu.

cu tentativa de omor și apoi cu omor și de ea.

Așa că când a venit și mătușa lui Iremus la secție, le -a tăiat picioarele.

Iremus nu se mai întorsese acasă, după ce am terminat căutările, după ce

închisese în liceu.

Trecusele deja câteva ore și el nu mai răspundea la telefon.

A văzutem fix aceeași situație câteva zile înainte, la Matei, așa că am

considerat că e prea mult ca să fie o coincidență.

și am demarat procedurile de căutare.

Am vorbit despre Matei, despre ce se întâmplate și după aia am

plecat spre casă mai mult.

Dar cum eu stăteam cel mai departe, după gara am rămas singur. Și când am ajuns

la calea ferată...

Am auzit niste soape.

Ce fel de soape?

Nu stiu, ceva ca o rugaciune asa.

Nu pot sa explic exact, n -am mai auzit niciodata asa ceva.

Dar stiu ca m -a facut curios si asa ca m -a inaintat spre sine.

Si e ciudat ca... Parca nu decideam eu.

Nu mi -era frica...

Eram curios să aflu ce -i acolo.

Și fix atunci a apărut în poliție deodată de mică ieri.

M -a strigat, m -a întrebat ce fac.

Eu m -am întors spre el și nu știu când m -am stăit în mașină și m -am adus

acasă.

E greu de explicat, dar cred că ăla a fost momentul în care am scăpat

complete sub control.

Aveam un copil în comă la spital, un altul mort, ucis într -un mod

purătesc, fără nicio logică, iar acum un al treilea copil dispărut.

Tot orașul era în stare de șoc.

Oamenii nu -și mai dăfau copiii să joace de aici în fața locului, îi țineau

închiși în cate.

Nu era frică.

Și a doua zi, nu știu de ce, dar m -am întors la calea ferată.

Exact acolo unde auzisem șoaptele.

Nu știu, poate curiozitatea. Sau poate chiar am simțit că o să găsesc ceva

acolo.

Și lângă o tufă, fix la 2 -3 metri de unde mă opris încă o seară înainte, am

văzut ghiozdanul lui Remus.

Ceva aș mai veni să sper imaginea?

Poftim?

Mă gândesc că nu le -ai zis că erai îngașcat de buli și toate căcătralele pe

care le făceai în liceu.

Sau vrei să le ținem pe asta pentru noi?

Păi îmi pare rău.

Știu că n -am o scuză, dar eram copil.

Nu -ți mă iubesc de ce am făcut, atât am adus cap.

Bravo.

Chiar mă bucur.

Păi atunci v -a trezit nici după poază și când l -ați bătut pe Remus, când i

-ați luat ghiozdanul ca să jucați fotbal cu el?

Ghiozdanul ăla pe care l -ai găsit tu pe lângă gara?

Sau o ținem și pe asta pentru noi?

Și cum se ține pentru noi?

N -am anunțat la poliție fix că l -am găsit? Păi fix asta zic, că nu cred că l

-ai găsit, cred că l -ai pus tu acolo. Bă, tu ești nebunit?

Remus a luat ghiozdanul înapoi fix în ziua aia.

Ce treabă aveam eu să iau ghiozdanul lui și să -l las cu sânge prin boscheț? Nu

știu, dar ai

Iar început prostiile tale?

Că era gașca noastră implicată, poate era și profa și directorul, tovarăși cu

noi.

Victimele lăsăm că nu aveau nicio legătură una cu alta.

Așa zice și poliția.

Hai că mă cheamă ăștia, mai vorbim.

După ce s -a aflat că și Remus dispăruse, un grup de elevi dintre 11 -a

să organizeze o căutare.

Simțeau că trebuie să facă ceva, dar le s -a interzis.

Serios? Cine l -a interzis?

Directorul. A zis că e prea periculos, că elevii trebuie să stea acasă, să se

protejeze, să nu se amestece.

Eu cred că mai degrabă voia să se termine aceste discuții.

Pentru el, imagina liceului era importantă, dar și mai importantă era

lui.

cum avea o serie de scheleti prin dulap.

Dar ar fi ajutat ca lucrurile să se rezolve cât mai repede.

Ce fel de scheleti?

Se știa în cancelarie că primea bani de la părinții cu copii problemă ca să

închidă ochii, să treacă cu vederea ce făceau, să îngroape toate bubele.

Inclusiv familia lui Matei avea note de plată.

Matei era agresiv. Îi teroriza pe colegi, dar...

El nu era singurul.

Au mai existat cazuri de copii cu mână ruptă, cu cap apart.

Iar dacă un părinte se plângea, era invitat la discuții.

Nu îi se spunea în mod direct ce trebuie să facă, dar era făcut să înțeleagă că

ar fi mai bine să tacă.

Deci aici e 18?

Da, e mai în față.

O să vedeți, sunt niște desene pe casă.

De la asta cu samca?

Da. Cred că au obținut de vreo 10 ori casă de atunci.

Stă puțin curată, după iară apare câte ceva.

Chiar dacă nu s -a dovedit nimic, foarte mulți cred că Remus a fost criminalul.

Uite, aia e.

Ok. E regulă dacă rămân aici?

N -aș vrea să vă adeu că v -am arătat unde stă.

Sigur, mulțumesc.

Salut. Incredibil. Pare că n -ați înțeles ce v -am spus data trecută. Cred

început pe picior găsit. Crezi?

Te rog. Te rog mult. Ascultă -mă doar o secundă.

Prin documentarul ăsta nu încercăm să aruncăm vinața nimănui. Cu atât mai

asupra lui Remus.

Vrem doar să spunem adevărul și să arătăm ce s -a întâmplat. Cu bune și cu

Și de asta cred că e foarte important să apară și el. Să -și spune și el partea

lui de poveste.

La fel și voi.

Oricum ai încercat să aranjezi și să vopsești tot aceiași mizeriose. Asta ca

fiecare dată.

Toată povestea asta a fost extrem de traumatizantă pentru Remus. Și nu mai

de fiecare jurnalist care reapare la câțiva ani să scormă un încăcat, fix cum

faceți și voi acum.

De -aia Remus a decis să tai orice legătură cu Tricutuia. Noi, fiind

lui, respectăm decizia.

Cea bună este să înțelegeți că noi facem lucrurile diferit. Vrem să facem un

documentar în care să prezentăm... Să știți primul jurnalist care spune asta?

Dar noi nu suntem jurnaliști.

Vrem doar să facem un documentar în care să spunem poveștile tuturor. Și mai

ales ale celor care au fost tatați greșit în toți anii ăștia. Cum a fost și

Remus. E mult prea târziu pentru asta. Ana, cine -i acolo? Cu cine vorbești? Te

-am zis, nu mai avem nimic de comentat. Dacă mai insist, o să iei în poliție. Te

rog să pleci în acest moment.

Și am gândit că ar fi existat o filmare în care Matei l -a chinuit pe Remus.

Da, cred că au fost mai multe.

Ok. Și știi cumva cine a filmat?

Da.

George a filmat.

George...

Avea iPhone.

Și... George?

Da, George Negreau.

Băiatul care a fost găsit mort în laborator.

El le filma pe toate.

Și am putea oare să vedem acele filmări? Crezi că există pe undeva, poate până

online?

Nu, nu cred, nu.

Au trecut 15 ani de tângi, doamnă.

Alo, Bea.

Alo, salut, David. Ce faci?

Salut, bine.

Am auzit că ești prin oraș.

Da.

Ia ziua, ai timp să o bem o bere?

Nu prea.

Amu, că vreau să vorbim puțin.

Bă, pare rău, dar chiar nu pot.

Dacă vrei să -mi zici ceva, zi -mi la telefon.

Ai auzit, mai ții minte când... faza aia când l -am bătut pe remul?

Înainte de soundca.

Când ne -am luat ghețdanul și ne -am jucat fotbal cu el.

În orice cază.

Nu mai știi, când... Aia, când ți -am dat cu rucsacul în cap și ți -am spus

să... îl duci înapoi.

Mai știi?

Îl ai dus?

Bă, eu știu că ai fost de căcat cu noi de multe ori, dar faza asta nu mai știu.

Ești pe bune?

Te -am dat cu rucsacul în cap și ți -am spus să duci tu la remus.

L -ai dus?

Rucsacul ăla a rămas la tine.

Tu ești ultimul care a pus mâna pe el.

Să știi că eu am fost băiat de treabă când n -am zis nimic la poliție.

Înțelegi?

Dar dacă mai întreabă cineva, el zic să le spui ce -a spus cu rucsacul.

Mă auzi?

Trebuie să le spui tu, trebuie să vină de la tine, că dacă nu le spun eu...

eu, nu mă mai amintesc.

Ce -și tâmpi? Ți -am dat cu rucsacul în cap și ți -am spus să -l duci înapoi!

Nu știu, hai că trebuie să închid. Mai vorbim. Stai un pic! N -au văzut că...

Țigă -te -o mă -tii de mâncinos!

Încă cred dacă dai înapoi.

Salut!

Ce faceți, porumbelii? V -ați lucrat de doar?

Ne uităm peste ce -am filmat, Adi.

Serios?

Am văzut episoade pe anime mai interesante decât ce mi -ați trimis voi.

Cum dracu' o să reușiți să faceți un criminal în serie să fie atât de

plictisitor? Ți -am spus că ne interesează să aflăm ce s -a întâmplat

adevărat în porcările pe care le -au difuzat televiziunile locale la momentul

respectiv. Ok, eu îți respect etica profesională, dar cu toate astea, ai un

criminal în serie care și -a asfixiat victimele cu niște pungi în care le -a

lăsat versete satanice și pentagrame.

Vreau să văd fotografii de la autopsii. Vreau să văd fotografii de la scenele

crimelor. Nu mă interesează cui dai bani, ce sforți tragi tu pe cine

dar dă -mi materialul la justicare să -l țină publicul lipit de ecran.

Știi că e o procedură, nu?

Alex, tu crezi că e un moment că cata aici că nu știu care e treaba cu

documentaristica sau cu documentarea informală sau cum?

Poftim!

Sunt Matei Stoica?

Mă victimă?

De unde e filmarea asta? De unde o am? Am făcut -o. Am aflat unde lucrează în

măsta, am așteptat -o maxim 5 minute, după care am urmărit -o maxim 10 minute

până la un cabinet de terapie. Și bum!

Matei cu tasă. Am stat două ore în fața ușilor până când au cedat și m -au lăsat

să -l filmez.

V -am făcut treaba de documentaristică și de investigație și am făcut rost de

pită de aur pentru documentarul nostru.

Cum e, Maria? O fi bine? Știi că nu -i tot mai ok să abordăm așa subiecte. Ce

căcat mănânci?

Ce căcat mănâncă?

Ale, treaba ta este să vezi de cameră, nu să te întrebi cum abordăm noi

martării. Da, uite ce e.

Îți mulțumim foarte tare că vrei să ne ajuți dincolo de rolul tău de

numai că noi am agreat la începutul proiectului că vom face lucruri un pic

altfel. Și te -am spus că pe noi ne interesează să aflăm ce s -a întâmplat

adevărat și să găsim niște răspunsuri clare pentru ce s -a întâmplat acum 15

ani. Și tu ai fost de acord cu această abordare? Maria!

E ceva senzaționalist aici? Este ceva inventat aici, Maria?

Sunt fapte, sunt fapte care au legătură cu acest caz. Și nu mă interesează

părerea ta. Video -ul ăsta apare la montaj.

Și ar fi cazul să începeți să mă ascultați și de mine.

Eu am făcut rost de finanțare a acestui proiect. Eu l -am vândut deja pe

streaming. Eu ung aici hotifele ca voi să vă jucați de -a documentariștii.

Nu vă place abordarea? Nea?

Ok. De caz, băieți.

Găsesc oricând altă echipă.

Și dacă tot ești pasionat de subiect, Alex...

Am observat timpul scris semnăturile părinților pentru video -ul ăla.

Și pe lângă ghiozdanul lui Remus ați mai descoperit ceva pe lângă sine?

Nimic. Zero.

Eram cu echipa deja de două ore întorcând orice piatră. Dar în afară de

n -am găsit nimic care să indice prezența criminalului la fața locului.

Între timp, am primit o serie de apeluri de la profesoara din liceu.

Îmi zicea că am ignorat -o, pentru că trebuia să ne concentrăm la fața

să nu pierdem nicio probă din neatenție.

Dar profesoara insistă și mai ales în mesaje.

Îmi zicea că desine niște informații vitale despre caz și ne ruga să venim

urgent la liceu. Părea destul de important ce zicea, nu?

Trebuie să înțelegeți că telefonul meu suna non -stop. Nu era prima persoană

care spunea că deține informații vitale despre caz.

Fiind un oraș mic, oamenii ne sunau direct pe noi.

Cum să vă spun, eram un fel de call center ambulant.

Eu înțeleg încărcarea, dar nu era de datoria dumneavoastră să investigați

pistă posibilă? Ceea ce am și făcut, atunci când am considerat oportun, când

putut să las echipa să -și desfășoare activitățile, fără mine.

În păcate am ajuns prea târziu.

Dacă v -ați fi dus mai devreme de la primul apel, probabil că acum stam că ar

fost închis și profesoara Stănescu încă în viață. Da, și am fi găsit -o și pe

Elodie într -un bulap în vestiar, nu?

Da, am ajuns prea târziu.

Dar eram pe teren, încercam să rezolv nenorocitul ăsta recaz. Nu puteam să fiu

în două locuri în același timp.

Alba ne -a ignorat. București abia răspunda la telefon.

Să vă mai spun de procurorul de caz, știți unde era? Era la pescuit cu

lui prefectul. Și un an mai târziu, ghiciți cine avea pensie specială și

pericol la senat.

Cum am aflat de colega noastră, au venit toți profesorii la școală, dar poliția

sigila se...

Stau la desport și ne -au obligat să stăm în curte.

Apoi ne -au luat interviuri.

Și oricât am fi spălat noi, locul faptului era curat ca lacrima.

Victima se atricția cu o pungă pe față, la fel ca și în celelalte crime, iar în

interiorul pungii era un alt mesaj.

Pășesc pe drumul umbrelor căutând adevărul dincolo de viață.

Și același ghem de lână blocat în gâtul victimei. În rest, nimic.

Am înturat sala aia de sport, cred că 8 ore la rând, fără să găsim nici o

amprentă, nimic care să ne lege de făptuitorul nostru.

Legat de cea de -a treia victimă, doamna profesoară Spănescu, am înțeles că

înainte să moară, l -ar fi sunat pe unul dintre anchetatori să -i spună că are o

probă foarte importantă pentru caz.

Bănuiesc despre ce ar fi putut fi vorba?

Nu știa nimeni nimic.

Ne -au întrebat și polițiștii fix același lucru, pe absolut toți

n -am avut niciun răspuns.

Nici noi nu înțelegeam nimic din tot ceea ce se întâmplă. Ce căuta colega

noastră în sala de sport, la ora aia, când liceul era închis. Dar avea vreo

legătură cu vreo una dintre cele două victime?

Nu.

Asta ne -a mirat și pe noi. Nu era profesoara lor.

N -a fără de faptul că s -au interceptat pe olurile liceului nimic.

Eram deja de mai multe ori în sala de sport și Constantin a decis să extindem

căutările din afara liceului.

Iar eu am rămas în urmă ca să verific încăperile din clădirea trei de sport.

Sincer, eu nu credeam să mai găsesc ceva.

Și totuși, în al doilea vestiar, cel al băieților, l -am descoperit născuns pe

Remus Iordache, într -o stare deloc bună.

Era confuz.

Părea că nu știe unde se află.

De când era acolo?

Nu știu.

N -am putut afla nimic de la el.

Noi bănuiam că s -a aflat în interiorul liceului, când au avut loc celelalte

prime.

După ce l -au găsit pe Remus la locul crimei, tot orașul a început să

Au început să spună tot felul de chestii. Unii ziceau că poate ar fi fost

la crimă sau unii ziceau că l -ar fi ajutat pe criminal.

Și tu ce credeai?

Nu credeam nimic.

Încercam să nu cred nimic, dar când a venit Ionul și mi -a spus că Remus ar fi

suspect, am crezut că e pe bune. Am crezut că i -a zis tasul ceva sau ceva.

Na...

Pe urmă n -a fost ok, nici să am făcut eu.

Eu am fost cel care a spus că Remus e suspectul principal.

Dar voiam și eu să fiu în centru atenției, voiam și eu să pară că știu

vorbesc.

După ce și -a revenit cu ajutorul medicilor, am încercat să mai aflăm ceva

el, dar n -am avut succes.

Cum am spus, era confuz.

N -am reușit să scoatem de la el o frază întreagă. Dar voi aveați vreo teorie

legată de Remus?

Ceea ce spuneau medicii părea să confirme bănuielile noastre. Și anume că

băiatul trecuse prin ceva foarte nasol care îl afectase foarte tare.

Bun, dar ați chemat pe cineva specializat care să vă confirme aceste

Nu știu, un psiholog specializat sau un psihiatru?

Vă dați seama că și noi n -am fi dorit să avem mai multe resurse ca să ne

așa cum trebuie de acest caz.

Echipa noastră nu avea suficientă experiență și eram și foarte puțini.

De colaboratori externi nici nu mai încape vorba. Astea, ne -am descurcat și

cu ce am putut la momentul ăla.

Da, dar totuși era un caz important.

Așa, așa, așa.

Așa, așa, așa.

Păi după câteva zile, cazul a rispărut din viarele naționale.

Constantin zicea că ăștia de mai sus sunt aroganți și că nu vor să ne ajute.

Că nu le poate să decad cu adevărate.

Iar de la un punct a încetat și să le mai ceargă colegilor de la Alba sau de

București ajutorul.

Tu ai participat la vreo discuție oficială legată de caz?

Nu.

Singurul care a ținut legătura cu cei de la județ și cei de la București?

A fost constantin.

Îmi pare rău că trebuie să aștepți.

Are niște probleme cu un card și nu putem să continuăm fără el, așa că va

să stea să le rezolve, dar nu durează mult.

Am înțeles.

Sper.

Vrei apă?

Da, mulțumesc.

Altfel, toate bune pe aici, în oraș?

Da. De ce faceți asta?

De ce ne tot? De ce răscoliți trecutul? Nu înțelegeți cât am suferit din cauza

asta? Domnul, vă asigur că avem cele mai bune intenții. Vrem doar să vorbim cu

bineavoastră. Faceți ca toți ceilalți! Nu vă interesează decât să vă faceți

rating -ul pe cârca suferinței noastre! Doamnă, nu este... N -ați făcut nimic

atunci! Și acum ce faceți? Vă dați mari poliști?

Nu mai aveți ce căuta la ușa mea!

Nu vedeți cât de mult suferă mama mea din cauza documentarului vostru?

Și nu mai zic că toată lumea a început să bârfească pe la colciuri, să zică

Samca, Samca. S -a spus, vrem doar să vorbim cu voi despre asta. Pentru voi e

doar vorbit. Pentru noi e o traumă pe care vreți s -o răscolit. Ne interesează

versiunea de adevăr a lui Remus. E foarte importantă. Ok, dacă tot faceți

mizeria asta de documentar, măcar lăsați -ne pe noi în pace și nu -i mai sunați

în continuu.

Știm ce vă amintesc dumneavoastră. Puteți să -mi spuneți?

Cum era atitudinea doamnei profesoare Stănescu în ceea ce privește toate

incidente de bullying care se petreceau în școală?

Nu știu ce să vă zic exact.

Mai degrabă, cred că trecea cu vederea toate aceste incidente și le punea pe

seama vârstei. Că erau adolescenți și că era normal să se ciondănească.

Dar trebuie să menționez că nu am fost niciodată de acord cu asemenea abortare.

Bun, da.

O mare parte din aceste ciondăneli erau filmate și apoi puse pe internet.

Și umilirea continua în mediul online până când aceste videouri erau scoate.

Știți ceva despre aceste clipuri video? A existat vreo măsură? Da.

Știu de existența acestor clipuri video. Chiar a fost o problemă la...

În timpul respectiv, directorul chiar a făcut o așa zisă închetă atunci.

Așa zisă? Cum adică?

Păi v -am explicat cum era directorul.

Făcea lucruri doar de fațadă, ca să păstreze o aparentă reputație a

liceului. A făcut el o închetă cu care s -a lăudat la inspectorat.

A strâns toate aceste...

videouri și l -a pus într -un dosar, l -a prezentat Consiliului Profesorilor și

în cel al părinților, dar nu s -a întâmplat nimic mai departe.

Și aceste videouri pe care directorul le -a pus la dosar, oare am putea să le

găsim pe undeva, să le vedem?

Posibil să fie prin arhivă.

Era și prin cancelarie o cutie cu niște harddiscuri de la calculatoarele pe care

le folosea directorul atunci. Și am putea?

Da? Să le vedem? Da, sigur. Mă duc să le aduc.

Dacă le gătesc, le aduc îndată. Vă rog. Mulțumim mult.

Remus făcea parte din gașca voastră de rockeri?

Singurul moment în care s -a băgat în seamă cu noi era când făceam schimb de

-uri.

El avea cea mai mare colecție de CD -uri originale din oraș, că le trimitea

taicăsul din străinătate. Și n -avea niciun problemă să le împrumute la...

toată colecția, dacă îți era oricare din gașca noastră. Dar nu.

Era în gașcă cu noi.

De ce?

Nu știu.

Așa era el. Era mai retras așa. Noi l -am...

M -a chemat la niște băute cu noi, dar ne -a respus atât timpul.

Și crezi că preferințele lui muzicale ar putea atesta implicarea lui în cazul

Samka?

Dacă era așa, mulți dintre noi trebuia să fie la pârnaie de mult.

Asta e o prostie.

A apărut până în anii 90 în Norvegia, când s -a apucat dementul ăla de vară,

dea foc la biserici cu satanisme.

Și de asta toți fanii au fost luați în colimator mulți ani de zile de

autorități. Dar am ajuns noi în Blaj să ni se pună nouă cârcă niște crime.

Da, totuși Remus era suspect.

Da, da.

La 60 de chile, marele criminal în serie. Următorul rămaru. Hai să nu uităm

faptul că și gașca noastră a fost considerată suspectă. Și am fost luați

multe ori cu duva de gaburi. Acum nu mai știa poliția ce să facă. Una, două ne

lua pe noi la punct și la întrebări. Și fix în ordine asta.

La câteva săptămâni de la crima din sala de sport, poliția decisăre l -omorele

în școală.

Dar de data asta cu securitate sporită. Adică la intrare ne verificau

ghiuzanele, erau polițiști pe holuri.

Știu că toată lumea era panicată și, nu știu, cuspicioasă pe cei din jur. Adică

noi abia dacă mai aveam încredere în colegii noștri cu care eram prieteni,

nu mai schimbam două vorbe între noi.

Și mă dușa lui Remus, n -a mai făcut ca el să vină la liceu.

Și argumentul ei era că starea lui mentală e mult prea fragilă ca să facă

față tensiunii de la școală. Tu cred că ar fi trebuit să vină?

Nu mă înțelegeți greșit.

Cred că decizia era justificată și cred că avea sens.

Dar cred că a și amplificat toate suspiciunile și burfele despre Remus.

Bună ziua!

Bună!

Denisa Matache.

Eu sunt cea care l -a găsit pe băiatul din laborator.

Dumneavoastră mi -ați dat declarație atunci.

Ah, da.

Bună ziua. Îmi cer scuze, nu v -am recunoscut. Am fost la documentare, le

zis și lor ce s -a întâmplat. Foarte bine.

Le -am zis și le șoapte.

Da, da.

Foarte bine.

Nu v -ați schimbat părerea, nu?

Nu.

Îmi cer scuze să nu mi -o luați în nume de rău, dar ce mi -ați povestit la

noastră n -are niciun sens.

Tata, eu știu ce -am auzit.

Vă cred, doar că nu era nimeni în sala de clasă și era la etajul 2.

Păi și ce contează? Că poate era cineva înăuntru și a ieșit după ce am plecat eu

de acolo și... Ați văzut dumneavoastră ceva?

Nu, dar... Nu, iar noi nu am descoperit nicio amprentă, nicio fibră, nimic.

Dacă ar mai fi fost cineva în clasă, am fi găsit și noi o urmă, ceva, nu?

Da, și acum ați găsit și criminalul.

Eu înțeleg că nu m -ați credut, dar eu ce -am auzit a fost cât se poate de

să știți. Da.

O zi bună! O zi bună!

Ancheta a luat o nouă turnură când au sosit rapoatele toxicologice de la

București.

În corpul fiecarei victime au fost găsite urme de ketamină.

Într -un final descifrase modul de operare a criminalului.

Victima era inițial injectată cu o doză mare de tranquilizant, care o stădea

puternic.

Ulterior le punea gemul de lână bibată în sânge, pungă pe cap, colierul la gât

și așa mai departe. Aceste operațiuni erau foarte ușor de făcut, având în

că victima era deja inertă.

Dacă până atunci noi credeam că criminalul trebuie să fie o persoană

suficient de puternică să -și domine victima, cu noile dovezi, părea că

din oraș putea să fie criminal, inclusiv Remus.

Și această nouă informație nu v -a încurcat și mai tare, având în vedere că

aveați un oraș întreg de suspecti?

Da, dar în același timp înțelegeam mai bine modul de gândire al criminalului.

Nu putea să -și domine fizic victima, așa că a găsit o soluție inteligentă,

Un criminal inteligent, cu resurse și deosebit de meticulos.

Pe lângă analizele toxicologice, la scurtă vreme am primit și analizele

de sângele din ghemul de lângă, găsit în gâtul victimelor.

Rapoartele arătau că era sânge de provenință animală, așa că am verificat.

Toate fermele de animale depărează de 20 de kilometri și doar la una din ele am

descoperit niște incidente ciudate.

Fermierul ne -a spus că într -o dimineață a găsit una dintre caprele

omorâtă cu gâtul tăiat.

Intuiția ne zicea că ar trebui să mai fie și alte incidente ciudate, așa că l

-am rugat pe fermier să facă o verificare amănunțită a stocurilor, mai

stocurilor de medicamente.

Așa cum bănuiam, lipsa mai multe fiole de tranquilizant.

Păi și nu raportați la poliție incidentul?

Cel puțin cel cu omorârea animalului.

Fix asta a fost și nedumerirea noastră inițial.

Faptul că fermierul prea a convins că de vin erau copiii aia de a asculta o

muzică satanistă.

Din cauza că în trecut mai a fost un incident cu ei.

Îi vandalizează un gard de la marginea fermei. Mă zgălitere vreo 30 de metri de

gard cu toate lumele posibile și imposibile de...

Formații rock. Iar ulterior, când a avut loc incidentul de la fermă, a presupus

că sunt tot ei și nu s -a mai obosit să -i reclame.

Deci grașcă de rockere a fost implicată și într -un al doilea incident.

Nu. Aveau un alibi foarte solid.

Se aflau cu toții la București, la un festival obscur, cu formații de metal,

în weekendul în care a avut loc incidentul de la fermă.

Am găsit harddiscurile. Super, mulțumim.

Mamă, mamă, cum arată.

Le -ați găsit la arhivă? Da.

Asta cu eticheta a fost la poliție.

La poliție?

Da, în timpul anchetei cu crimele.

Auzi sără de incidentele de la școală și...

Au vrut să le vadă și ei.

Am înțeles. Și cât le -au ținut acolo?

Vreo săptămână, parcă. Nici nu mai țin minte exact.

Dar n -au găsit nimic pe ele.

Da, nu îl țin minte. Am îmblat ceva cu ele?

Au strâns praf.

Ai găsit ceva?

Da, pare gol.

El merge, dar n -a nimic pe el.

Salut, Vlad.

Am primit niște harddiscuri pe care e posibil să fi fost niște videouri cu

incidente de bullying din liceu. Ai idee dacă au fost inspectate de echipa ta?

Da.

Nelon a plăitat Constantin.

A stat Rodonos la birou și a verificat cadru cu cadru toate înregistrările.

Și a dărit ceva?

Din câte zi minte, absolut nimic relevant pentru anchetea. Cred că e și

raport la dus, ar trebui de -a de asta.

Dar erau niște video -uri pe ele, nu?

Parcă, da, așa îmi amintesc, dar nu m -am ocupat ceodată.

Mai bine vorbi direct cu Constantin.

Bine, ok.

Mulțumesc frumos. Cu plăcere. La revedere.

La revedere.

Abia ne întorsesem la școală de câteva zile și...

Părea că lucrurile s -au mai relaxat, că se întorc cumva la normal.

Și eram într -o zi în curte și am observat pe cineva că fuge din barcare.

Ce ne -a tras atenția a fost vestea.

Avea o veste pe care doar Remus o avea.

Și nu înțelegeam ce face Remus, de ce alergă... Remus?

Păi da, că el era singurul care avea vestea aia.

Și eram curioși, am vrut să vedem ce se întâmplă și ne -am dus în parcare.

Eu am fost singurul care avea tupeuzul să se apropie.

Când am ajuns lângă mașina am văzut directorul care stătea cu o plângă pe

și era plină de apuri.

Am ajuns la fața locului destul de repede.

Cred că la mai puțin de 10 minute de la primul apel.

Dar n -am avut ce face decât să constatăm decesul.

Ajunsem la patru victime, toate în perimetrul aceleași liceu.

Prin foc și cenușă, renaștem din păcat, vindecați de flăcările iadului.

N -ai vrea știe ce însemna și asta.

Sau poate pur și simplu...

Nu însemna nimic.

Ca și datile trecute, colegii criminaliști au găsit gemul de lână,

colierul și toate celelalte. Mi se mai trebuia să așteptăm rezultatul nou, tot

pentru că știam ce s -a întâmplat.

Cred că am stat acolo 12 ore să căutăm probe, fibre,

orice care ar putea să ne oferă mai multe informații despre criminal.

Dar vă spun, scena Scena crimei era curată.

În acea mașină nu era niciun indiciu că mai fusese și altcineva în afară de

victima.

Merge?

Primele două sunt bușite.

Iar cu ăsta, cu alea frine am reușit să fac nimic. Dar am făcut acum un

abonament la unul mai propriu și să vedem, poate se întâmplă ceva.

Am găsit multe fișiere în schimb pe ăsta, doar că nu pare să fie nimeni care

ne intereseze pe noi.

Tot felul de documente administrative ținute de profesori din perioada

respectivă. Altele nu mai sunt?

Ar mai fi alea două. O să le pun și pe alea recovery după ce termin cu ăsta.

Când a venit poliția, aproape toți i -am ieșit în curtea școlii.

Vorbeam doar despre asta.

Mai ales David, care îl găsise pe domnul director.

Povestea într -una despre un simbol pe care l -a găsit în interiorul pungii.

Și l -a desenat pe caietul lui și ne l -a arătat fiecare dintre noi.

Și m -am uitat atent și m -am pus serios pe gânduri.

Semănă foarte tare cu desenul pe care l -am găsit în biblioteca.

Cel pe care Remus îl lăsase în urmă?

Da.

Simbolul de pe caietul lui David avea foarte multe similarități cu desenul lui

Remus.

Amândouă aveau ceva abstract.

Asemănă foarte tare între ei.

Mi -a părut rău că l -am citat atât timp în ghiozdan.

Dar nu știam ce să fac cu el.

M -am gândit că poate o probă relevantă în anchetă sau, pur și simplu, o simplă

coincidență.

Până la urmă, i -am dat -o tată.

Pe, mai devreme mi -ai zis că nu -ți mai amintești ce era desenat pe foaia lui

Remus.

Așa -mi zis?

Da, am aici notată. Pot să -ți arăt.

Poate despre... Desenele de pe pungi.

Alea nu le emitesc.

Și ați reușit să legați desenul lui Remus de cele patru crime?

În afară de faptul că desenele erau asemănătoare, nu aveam nicio dovadă

Doar o dovadă circumstanțială.

Ba mai mult, proba a fost compromită.

Adică?

Adică, înainte să trădea desenul Păriției, eu nu s -a lăudat colegilor cu

probă secretă, descoperită de el.

Iar destul m -a trecut din mână -n mână în curtea și pe -l preparat tot scurios.

Iar când s -a întors la noi, deja aveam vreo 20 de seturi de ampremte pe el.

Dar aveați mărturia lui Ionut, care a testat legătura cu Remus.

Da, dar cam atât.

Destul de puțin pentru tribunat.

Și nu l -ați interogat pe Remus?

Să -l puneți să confirme sau să -l infirme că a făcut desenul?

Am vrut să facem asta, doar că suspectul își dă casă din care.

A doua zi, după primă, tatălui Remus a venit în Germania și l -a luat pe el

acolo. Chipurile castelului, felia astea de... Toată povintea.

Și nu părea că nu suspectă toată mișcarea asta?

Normal.

Dar nu aveam ce să facem.

O să te ajut eu cu asta.

Scot așa și trage tu firul pe sub, că mă știu. Da, da, imediat.

Perfect. Mulțumesc foarte mult. Mulțumesc și eu. O zi bună. La fel. La

Ce faci?

Ai venit să giri autograful? Da, da. Să -l pun lângă ala, cum vreau să -l dă.

Între toate probele pe care le -am inspectat, ești despre desenul ăla te

gândit să vorbești?

Ei m -au întrebat.

Aia a fost greșeala mea.

Îmi pare rău că nu ți -am spus atunci.

Dar ea însu presiune și... Ce greșeala?

Eu nu ți -am spus că mi -a arătat desenul abia în curtea școlii.

După director.

Dar n -a fost așa.

Mi l -a arătat din prima, numai că eu l -am ignorat.

Vorbești serios?

Am creștit o tâmpenie de aia între copii.

Păi și atunci de ce n -am mințit în curtea școlii?

M -a acoperit pe mine.

Era fiul de poliție, știa cea cea să -i inoră probă.

Hai să -l lăsăm mai măle cu asta.

Am creștit, adevărat.

Dar erau probleme mai mari decât desenul al apărat.

Nici măcar un știempie arată desenul lui Remus.

Poate l -a găsit copilul din bibliotecă, nu știu. N -ai ba știe.

Ok.

Bine, bine. Hai, vorbim mai târziu. Bine.

Salut, salut.

Ultima chestie care a mai apărut a fost legată de ghiozdanul lui Remus.

Au venit analizele sângelui de pe el.

Tot de provenință animală. Probabil de aceeași capră.

Da. Deci s -a confirmat că făceau parte din același bazăl.

Da.

Ne -am căutat indicii mult timp după.

Am verificat camerele video din oraș, am refăcut trasee, am întrebat

martorichie, dar oricâte eforturi am depus, nu am găsit nimic care să lege pe

Remus de acele crime, nici să ne conducă spre altcineva.

Și totuși, după ce a plecat Remus în Germania, totul s -a oprit.

Nu a mai fost nicio crimă.

Și lumea a început să vorbească.

Îmi zic că de fapt el era criminal.

Am încercat să obțin mandat.

Mandat de aducere din Germania.

Dar procurorul nu a vrut.

A spus că fără dovezi directe, fără ADN, fără martor cheie, nu putem să mergem

în fața unui judecător.

Ai idee de ce n -a mai vrut să vorbească cu nimeni?

Păi, după tot ce s -a întâmplat, normal că n -a mai vrut să vorbească cu nimeni.

Era un copil și...

Toată lumea numai despre el vorbea de parcă aveau vreo probă ceva, dar n

nimic. Era rucsacul. Și Vesta, nu?

Da. Care a fost frate din dulap din liceu cu câteva zile înainte. Și făcuse

reclamații la director.

Nu știam că nu e el. Că n -are cum să fie el. Dar doar pentru că tăcea sau nu

era popular sau asculta muzică mai ciudată, automat era vinovat.

Și de asta a decis să plece?

N -a decis el.

Nu mai era el în stare să decida nimic.

Mama i -a sfătuit să îl ia acolo, să înțelege să ia de la capăt.

Dar a fost foarte greu.

Nu ieșea din cameră, nu vorbea cu nimeni, tăcea cu zilele.

I -a fost foarte greu.

Și totuși, dacă s -ar hotărâi acum să vorbească cu noi, nu cred că l -ar

Tăcerea asta este singurul scut pe care îl mai are.

Și voi vreți să -l scoateți din nou la lumina, după atâta timp.

Ioana, pe noi ne interesează foarte tare partea lui de adevăr. Partea lui de

adevăr. Păi gândiți -vă că cineva nu a distrus doar viețile victimelor, ci și

-a lui Remus. Și atunci când numărați victimele, puteți să mai adăugați cel

puțin una.

Eu cred că toată povestea asta cu satanismul a fost o diversiune.

Nici nu mai contează dacă a plantat -o cineva sau a împroiectat -o noi.

A prins.

M -a prins și mi -a făcut să ne învâltim în cerc.

Bine a ieșit.

Iar Constantin părea total absorbit de cazul ăsta.

Uneori se închidea în birou zile întregi.

Mi -era alții ori părea să meargă pe intuite.

Oficial cazul a fost închis din lipsă de probe.

Chiar asta a fost formularea.

Faptele nu sunt susținute de probe suficiente pentru a justifica trimiterea

judecată.

Dar noi cu toții știam că nu mai vine nimic.

Și totuși, ani de zile după, au continuat să apare desene, grafituri pe

toalete, în curtea din spatea liceului, câteodată doară samca scris ciudat.

Și ar fi putut fi scris de criminal?

Unii așa ziceau.

Ar fi fost mesajele criminalului.

că își bătea jur de noi.

Dar de fapt erau niște copii care se jucau din teribilism.

Fiecare generație de liceeni încerca să -și apropie povestea asta, să o rescrie.

Poate și pentru că n -a avut niciodată finalul.

Asta am fi sperat noi să rezolvăm?

Câteodată sunt și cazuri care nu au rezolvare.

Credeți că e singurul?

În fiecare an se adună câteva.

Dosar peste dosar care slășește mai devreme sau mai târziu în arhivă.

Apropo de arhivă, am primit niște hard discuri de la doamna directoră adjunct.

Am înțeles că au plecut și pe la poliție.

Da, chiar eu m -am uitat pe ele.

Da, nu era nimic concludent.

Eu am înțeles că ar fi niște videouri cu bullying.

Da, da, cum spuneam, nu aducea nicio informație nouă.

Problema este că acum...

Parafii toate stricate.

Păi după atâta timp?

Da. Dar dacă vreți, puteți să consultați raportul poliției.

Crimele au lăsat o rană profundă în comunitate.

O rană care nu s -a vindecat niciodată.

Și totul, totul, totul a rămas agățat de Remus.

Asta mă tristeză cel mai tare.

Sunt încă mulți oameni care cred că el a comis aceste crime.

Și reputația prietenului meu a rămas pătată.

Dacă vrem să învățăm ceva din asta, ar trebui să fie să nu ne mai drăguim tot

timpul să găsim rinovare.

Ca să putem noi să dormim mai bine.

Dar eu cred că ar trebui să vorbim despre ce s -a întâmplat.

Despre cum s -a întâmplat.

E despre cine pe cine a omorât.

Da,

aici suntem.

Marcel,

eu am mai încercat să -ți explic ce ne -a interesat pe noi să înțelegem ce s -a

întâmplat cu adevărat.

Marcel, la partea fixă, ăsta -i adevărul.

Că nimeni nu știe cu exactitate ce s -a întâmplat aici.

Băi, Alex, te -ai lovit la cap?

Fără o poveste clară, fără o mință care explodează, nu faci audiențe, să uiți un

film, treacu -ne așa ceva! Bun, eu mai mult de atât nu am ce să scot de aici.

Asta e povestea, o să încerc să -i găsesc un sens la montaj.

Ce răzăscă că mi -ai rezolvat montajul? V -ați trecut în butanie inutile, n -ați

ce unde să urmăriți. Dacă nu ești mulțumit, dacă știi tu mai bine, te rog

să ieși și să -l Facem zboi!

Extraordinar, mă bucur!

Mai du -te și dracu'!

Ia, stai, stai, stai, stai!

Ce faci, mă, șonică?

Bă, ce față de păstare! Bă, mă omoră, filmează!

Mă, Ionuș, ce -i cu tine? Ce ai?

Gata, gata, te rog cu scurtele astea! Uite -mi și tu ce -ai făcut! Foarte

dar el mereu vine la mine! Te rog frumos, ajunge, taci!

Mugeanule!

Trece -mi face! Nu, eu nu trec! Trece -mi face!

Bă, trec, că el a venit la mine, n -am făcut nimic! Trece -mi face!

În nou, episod din sierarul liceului nostru se termină aintele termene.

Fraile de Ionuș scapă ieftin, din nou.

Ne

Erau toate victimele lui Slomka.

Cu Ionut.

Nu cu Remus.

Să vă mulțumim pentru

vizionare!