Original subtitles

Extras & corectat subtitluri: *** paminotu *** Subtitrări-Noi Team

TIMPUL CRĂCIUNULUI

- Poftiţi, domnule. - Mulţumesc.

New Yorkul îi cinsteşte pe soldaţii americani

când Divizia 82 aeropurtatá, condusă de general-maior Ga vin,

márşáluieşte de-a lungul Fifth A venue.

Planoarele zboară în timp ce oraşul îşi primeşte cei 13.000 de veterani,

care au luptat din Sicilia şi italia în Normandia, Olanda şi Germania.

Patru milioane de newyorkezi stau aliniaţi pentru a-i întâmpina.

Hanna, nu ştiam că o să fie ştiri.

Nu e vina ta. Sunt eu prostuţă...

Poftim.

- Mi-e dor de el. - Sigur că îţi este.

Mă doare când îi văd pe soldaţi venind acasă.

Sigur că te doare. E soţul tău.

A fost.

Hanna, draga mea... E tot soţul tău. Nimic nu va schimba asta.

Ştii ce vreau să spun. E încă în inima ta şi mereu vei fi doamna...

Te fac să te simţi mai rău, nu-i aşa?

Hai, suflă-ţi nasul. Mai am una aici.

Uite-mă cum aberez...

În vreme ce băieţii noştri luptă eroic să salveze lumea.

Plăngi, descarcă-te. Nu toţi suntem meniţi să schimbăm lumea.

Nu schimbăm nimic dacă bolborosim chestii pe trotuare.

Voiam doar să-i creez soţului meu un cămin fericit.

Şi acum, nu mai am niciun rost.

Poţi să mă conduci până în piaţă.

Nu e tocmai un scop în viaţă.

Nu se ştie niciodată. Şi cea mai mică piatră face unde în apă.

- Ce piatră? - E o figură de stil.

Hai, se decorează foişorul.

Bună seara, dle McGregor. Cum vă mai simţiţi cu umărul?

Mă necăjeşte reumatismul când se apropie câte o furtună.

Şi mâine vine una mărişoară.

Da, aşa spune toată lumea.

Păcat. Norii vor ascunde cometa.

Fir-ar! Abia aşteptam s-o văd. Nu m-am gândit la asta.

Dar dacă vine un viscol mare, mai bine stau în casă.

- Dumneata ce mai faci? - Nu vă faceţi griji pentru mine.

Cineva trebuie să-şi facă, soră Hanna. D-ta ai grijă de noi toţi.

- Vii la colindat? - Cred că da.

Îmi place să văd cum se strânge tot oraşul.

Să sperăm că nu ninge deocamdată.

SPITALUL DISTRICTULUI FRANKLIN

- Julia, te-ai logodit? - Tocmai m-a cerut.

- Sunt prima care află? - Tu ne-ai făcut cunoştinţă.

Julia! Când?

Vino încoace, Frank vrea să-ţi spună chiar el.

Şi mi-am zis, de ce să aşteptăm?

Îndată ce pot s-o trec pragul, mergem la Starea Civilă. Nu, iubito?

Logodiţi în noaptea Cometei de Crăciun... Ce romantic!

Uitaţi-vă la mine, porumbeilor!

O să-i găsesc o rochie albă, cum am văzutîn Italia. Frumoasă ca un vis.

Frank mi-a povestit multe despre Italia. Părţile bune, mă rog.

Au biserici vechi de 100 de ani şi străzi pietruite...

Au oraşe ca nişte cărţi poştale, dar tot acasă e cel mai frumos.

Eu trebuie să mă întorc la treabă. Felicitări, mă bucur pentru voi!

Hanna?

Nici nu m-am gândit... Eram aşa fericiţi

N-ai de ce să-ţi ceri scuze. Trebuie să privim către viitor, nu?

- Fericirea e-n viitor, nu în trecut. - Eşti foarte curajoasă.

Nu sunt aşa curajoasă. Doar mă bucur că voi sunteţi fericiţi.

Şi suntem fericiţi datorită ţie.

Pardon! Auzi, decorăm pomul. Vrei să vii şi tu?

Poate mai târziu, după vizita medicală.

Pui tu la loc cheia de la debara? Am uitat s-o agăţ în cui.

E în buzunarul de la vestă.

Mersi mult, am fugit!

- Lumea aşteaptă decoraţiile. - Ai grijă!

Ne vedem mai târziu? Zi că vii! Sărbătorim puţin şi mergem la foişor.

"În stânga ei, văzu o căsuţă de lemn văruită în albastru."

"Şi ceva rozaliu era legat de clanţa uşii ei închise."

"'Un buchet de trandafiri', spuse Zâna cea Bună".

"Şi s-a gândit să se ducă să îi miroasă"

"dar când s-a apropiat..."

Nu vrei să-ţi mai citesc?

- Eşti trist, Toby? - Nu vreau să mă întorc la orfelinat.

Sigur nu ştii ce apare în seara asta.

- Baştiul - Da? Ce?

- Cometa! - Ai mare dreptate.

Cometa e un miracol?

E oîntrebare foarte bună.

Care e diferenţa dintre un miracol şi ceva care se întâmplă pur şi simplu,

cum e ploaia? Ploaia e un miracol?

Poate că orice e un miracol.

Ploaia, cometele, tu, eu... Depinde cum priveşti lucrurile.

Oamenii îi spun Cometa de Crăciun.

- ... dar nu aşa se numeşte. - Serios?

Este cometa de Vico. E numită după cel care a descoperit-o.

- Am citit într-o carte. Şi ştii ce? - Ce?

Următoarea dată o să apară abia peste 71 de ani.

- Şi mai ştii ceva? - Ce?

Ştiu un secret.

Mi-I spui şi mie?

Eu cred că cometele sunt miracole.

Te aşteptăm cu toţii. Toby, pot s-o împrumut puţin?

Bine.

Nu uita de cometa din seara asta.

Soră Hanna! Ţi-ai uitat camera!

Auzi? Nu-i aşa că aveam dreptate? Dr Axelrod are o voce superbă.

Parcă e cântăreţ de operă. Ascultă!

Aia e Mary Grace. Mereu uită versurile. Haioasă foc.

Ce veste minunată pentru noi

- Vreau să dau un telefon întâi. - Acum?

Pentru Toby. Vreau să mă asigur că-I ia cineva acasă de Crăciun.

Sărăcuţul de el... Vin imediat, promit.

Nu uita, mergem toţi la foişor.

Împodobiţi casele cu ramuri de ilice

E preferatul meu. Grăbeşte-te!

E vremea să vă bucuraţi

- Regret, e un deranjament pe linie. - Mulţumesc oricum.

Bucuraţi-vá, Domnul a venit!

Lăsaţi Pământul să-şi primească împăratul

Pregătiri-vă surietul sá-L primiţi

lar cerul şi natura să cânte lar cerul şi natura să cânte

lar cerul şi natura să cânte l

Bietul de tine! Ai îngheţat?

Săracul de tine!

Ia să vedem...

"Ruffin". Aşa te cheamă?

Te-ai pierdut?

Eşti departe de casă, nu?

Şi să vezi ce ton adoptă l Un fel de Domnişoara Ştie- Tot.

E doar o etapă. Şi Tina făcea la fel...

Mă scuzaţi. Alo? Aş vrea să dau un telefon.

Ruffin! Mă scuzaţi, pot să dau un telefon?

- Aveţi o urgenţă? - Nu, dar...

Dacă nu e o urgenţă, vă rog să vă aşteptaţi rândul. Terminám imediat.

Bine.

Ştiu, am încercat. Am încercat.

Uite ce ninge afară! Probabil stăpânul tău e foarte îngrijorat.

Hai, vrei să mergi acasă? Hai să te duc acasă.

Ruffin? Doamne, Dumnezeule! Hal, e Ruffin!

Bună!

Pe unde ai umblat? Mulţumesc mult. Vinoîncoace, Ruffin!

- Te rog, intră! - Mulţumesc.

Ruffin!

Unde-ai fost? Băiat rău ce eşti!

- Câinele ăla e viaţa ei. - Ţin la el mai mult decât credeam.

Nu-i aşa, băiete? Nu ştiu ce m-aş fi făcut

dacă nu-I aduceai d-ta acasă. Eşti eroina noastră!

Eroii schimbă lumea. Eu am făcut ceva nesemnificativ.

Ne-ai salvat Crăciunul, asta pot să-ţi spun.

Ştii ce necăjiţi eram dacă nu-I aveam pe Ruffin cu noi de Crăciun?

Ea e Clara. Nici n-am putut să-i spun că Ruffin a dispărut.

Mă duc eu.

- Rămâi la noi peste noapte. - Nu, eu...

Ninge destul de tare.

Mulţumesc, dar stau aproape, pe strada Elm. Ar trebui să plec.

- Cum te putem răsplăti? - Deja m-aţi răsplătit.

- Crăciun fericit! - Şi ţie la fel. Ai grijă de tine.

Bine, mulţumesc.

Vinoîncoace, Ruffin. Hai, Ruffin!

Fir-ar să fie...

Ce?

Aşteaptă-mă şi pe mine!

Domnişoară, sunteţi bine?

Nu înţe... Maşinile sunt...

- Maşinile? - Nu... Ceva eîn neregulă.

- Se simte bine? - Nu ştiu.

Domnişoară, v-aţi pierdut?

Nu, nu înţeleg...

Ce se întâmplă? Trebuie să ajung acasă.

Alo? E aici o doamnă care pare pierdută. Intersecţia Centre cu Main.

- Nu ştiu ce se întâmplă. - Mulţumesc.

- Cu siguranţă fotbalul. - Faţă de baseball? Nu-i adevărat.

- Crezi că ştii tot despre mine? - Da, te cunosc de-o viaţă.

Nu ştii chiar totul despre mine.

- Bine, "Domnule Mister". Ba nu eşti. - Aşa crezi tu.

- Louise îmi spune tot ce vreau. - Impuşcă-mă acum...

De ce? De ce sunt partener cu prietena surioarei mele?

Pentru că ai încredere în mine.

Domnişoară, ţineţi-vă mâinile acasă.

Şi te fac să pari deştept.

Poţi să fii mai puţin impertinentă când eşti în uniformă?

- Dispeceratul către 403. - Aici echipajul 403.

0 femeie are nevoie de ajutor la intersecţia Main cu Centre.

- Puteţi investiga? - Da, am plecat.

Eu...

Ruffin?

Mă scuzaţi...

Ah... Îmi cer iertare.

Mă scuzaţi, domnişoară, sunteţi...

Vă simţiţi bine?

Puteţi să mă ajutaţi?

DR JESSICA LIPSON MEDIC DE FAMILIE

Cât timp credeţi că v-aţi pierdut cunoştinţa?

Nu ştiu. Am auzit...

Ca o explozie mare.

- A fost un tunet în timpul furtunii. - Ce furtună?

Atât îmi amintesc.

Credeţi că visez? Păreţi foarte reali, dar...

Nimic nu pare să fie cum trebuie.

- Cât timp aţi stat în şopron? - Doar peste noapte.

- Maşina mi-a rămas în zăpadă. - Semnele vitale sunt normale.

Am citit în Lumea Femeilor un articol despre vise,

cum că pot părea foarte reale, dar...

Urmăriţi lumina cu ochii, vă rog.

- Aţi găsit maşina? - Nu, dle comisar-şef.

- Îmi spuneţi şi mie marca? - Marca dela ce?

Marca maşinii dv. Ce maşină conduceţi?

- Am o Hudson. - Ce?

Mi-a cumpărat-o soţul înainte de război.

Nu văd semne de contuzie. Vede bine... Aveţi dureri de cap?

A luat cineva legătura cu soţul dv?

Nu. Soţul meu a murit în război.

- Îmi pare rău. În Irak? - Poftim?

Sau a fost în Afganistan?

În Franţa. A luptat la Malmedy.

Dnă Morse, ne puteţi spune în ce dată suntem?

Este... 16 decembrie. Nu, 17.

- Şi în ce oraş suntem? - In Central Falls, desigur.

- Cum se numeşte preşedintele? - Harry S Truman.

- Amnezie? - Nu cred.

Ştie cum o cheamă, unde e, în ce dată...

Da, dar ieri n-a fost nicio furtună. Poate e vreo escroacă.

Posibil. Adresa nu e-n regulă, maşina n-o găsim...

Ce marcă o fi şi Hudsonul ăsta? Şi n-are acte.

- Cică Ie-a lăsat în şopron. - Da, ce să spun...

- Trebuie s-o ducem la secţie. - De ce?

Ca să ne dea informaţii.

- Avem de ales, asta sau 17-10. - Adică internare cu forţa?

Staţi aşa, dle comisar-şef. Mi se pare cam dur.

Asta e procedura, Jake.

Lăsaţi-mă s-o duc la mine o zi sau două.

Să se calmeze, să se simtă în siguranţă.

Încălcăm regulamentul şi nu sunt sigur...

Încă n-am băgat-o în scripte.

Lăsaţi-mă s-o observ. Dacă e nebună, o duc la spital.

Dacă simt că e escroacă, o aduc la secţie.

Dacă e o escroacă, o să te manipuleze constant.

Şefu', e aproape Crăciunul. Şi îmi asum toată răspunderea.

Ştiu ferma asta!

Părinţii mei stau în casa mare, eu am una dintre anexe.

Şi sora mea s-a mutat înapoi aici cu fiica ei, temporar.

De aici ne cumparam laptele. Familia Morgan are cele mai bune vaci, nu?

De fapt, ferma asta a fost a familiei Smith.

Bunicii mei au cumpărat-o în anii '60 şi au renovat-o.

Cum adică 'în anii '60"?

Cum adică "cum adică"?

Ce an e acum?

E 2016.

După cum te uiţi la mine, nu mă crezi.

Păi...

Hai să mergem în casă.

Au dat mesaj acum 20 de minute, deci ajung acuşica.

Chiar o lasă să stea aici? Ar putea fi...

Au ajuns!

Oameni buni, ea este Hanna.

Bun venit, draga mea.

- Ai făcut bine că ai chemat poliţia. - Aici e bine?

Mai spre tine. Spun doar că e suspect.

- Aici? - Puţin spre dreapta.

Pur şi simplu, e suspect. O necunoscută în haine de epocă

apare brusc în Central Falls şi spune că nu ştie unde e?

Nu mi s-a părut suspectă, mi s-a părut de treabă.

- Acum cum e? - Mai în spate.

Oamenii care profită de alţii întotdeauna par de treabă.

Ştii câte furturi de identitate au avut loc anul trecut? 15.000.000!

Acum cum e?

- Cred că e mai bine la geam. - Bine.

ÎI ştiţi pe tipul care vindea timeshare-uri?

- Iarîncepem cu alea... - Mamă, ea nu vinde timeshare-uri.

Părea un tip foarte de treabă. Şi era foarte arătos.

Nici într-un milion de ani nu te găndeai că e un escroc.

Iubito, de când eşti aşa suspicioasă?

Nu sunt suspicioasă, e intuiţie feminină.

Simt că aici se întâmplă ceva ciudat.

Bine.

Cred că ai putea fi un pic mai generoasă.

Mamă, sunt generoasă, dar...

Trebuie să recunoşti că e ciudat. De unde a apărut?

Nu ştim. Şi o băgăm, pur şi simplu, în casă?

Dacă are amnezie, o să uite că ne-a cunoscut?

Gwenny, nu mai pune atâta zahăr.

Mie mi se pare sănătoasă. Hainele sunt un pic ciudate, dar...

Tată, nimeni nu nimereşte la Central Falls fără să ştie cum.

E de treabă şi sigur există o explicaţie pentru ce s-a întâmplat.

Şi n-a "nimerit" aici, mamă. E din oraş.

Atunci a mai văzut-o cineva? A auzit cineva de ea?

Oameni buni, încetaţi. Dacă intră şi ne aude?

Lăsaţi-o să se odihnească, să-şi revină şi o s-o cunoaştem.

N-ar trebui să fii mai sceptic? Eşti poliţist.

Nu e rău să ai încredere în oameni.

Mă duc să văd ce face, dacă s-a trezit.

Şi să fiţi politicoşi, e oaspetele nostru.

Mamă, au fost puse vreodată lumini de Crăciun pe foişor? In piaţă?

Luminiţe de Crăciun pe foişor? Nu, de ce întrebi?

Nu-i nimic, mi-a spus Hanna ceva.

Hanna, te-ai trezit?

Hanna?

Jake! Jake! A dispărut!

C '.. e cauţi...? "Planeta organica"?

PLANETA ORGANICĂ

Te pot ajuta să găseşti ceva?

Pastă de dinţi fără gluten? Asta e sufrageria mea!

Unde sunt lucrurile mele?

Poftim?

Aici e bucătăria mea. Asta e casa mea, aici locuiesc!

Înţeleg...

Trebuie să dau un telefon.

- A plecat. Am încercat s-o ţin... - Incotro? Mulţumesc.

E periculoasă cumva?

Ce s-a întâmplat cu spitalul?

- Nu e niciun spital aici. - Aici trebuia să fie spitalul!

Hanna?

Hai cu mine.

Îmi pare rău că nu ţi-am spus că plec. N-am putut să dorm.

Toată noaptea m-am gândit că, dacă aş ajunge acasă,

totul ar reveni la normal cumva.

Dar nu mai ştiu ce s-a întâmplat cu casa mea.

Nici nu ştiu ce înseamnă "fără gluten".

Majoritatea nu ştim.

Apoi m-am gândit la Dottie.

- Dacă merg la spital... - Ce spital?

Azi e de serviciu. Şi Dottie mi-ar explica tot

şi, cumva, totul ar căpăta sens.

Dar Dottie nu mai era. Nimic nu mai există.

Nu ştiu ce se întâmplă cu mine. Nimic din toate astea nu e real.

Nu ştiu dacă visez, dacă-mi pierd minţile sau ce se întâmplă.

Cred că ţi-e tare greu.

Şi văd cum se uită lumea la mine, de parcă sunt nebună.

Sau, mai rău, mincinoasă.

Ai avut dreptate, ferma noastră a aparţinut familiei Morgan.

Şi era fermă de lapte în anii 1940.

Atunci mă crezi?

Cred că vom afla ce s-a întâmplat.

Sunt foarte speriată.

O să fie bine. O să mă asigur că va fi bine, da?

Bun.

- Bună. - Bună.

- Şeful e cam supărat. - Ştiu.

Trebuie s-o aduci la secţie, Jake. O să ai probleme dacă dispare.

Nu dispare. Încerca doar să înţeleagă ce s-a întâmplat.

- Da? Şi care e povestea ei? - N-are nicio "poveste". O cred.

Carevasăzică a picat din cer din anul 1945?

Cred că ea crede chestia asta.

Ar fi cazul să afli ce se întâmplă sau o să pari la fel de nebun ca ea.

- Mersi buştean pentru încredere. - Asta e rostul meu.

- Ne vedem mâine. - Bine.

Hai să vedem cum e ăsta.

Îi vine perfect. Nu-i aşa, Louise?

Bun, grozav. Incearcă-Ie pe astea.

Şi cizmele Ugg pe care Ie-am luat de pe eBay.

Ugg din Sunny Bay?

Mamă, nu înţelege. Nu aveau Ugg în 1945.

Femeile nu purtau decât pantofi cu toc. Scrie aici.

Aha, super. Atunci o să-ţi placă astea.

- Sunt papuci de casă? - Vezi dacă îţi vin astea.

Poţi să Ie probezi acolo.

Mai e ceva?

Minunat!

Uită-te la ea, unchiule Jake!

E ca un târg, dar pentru toată lumea.

Să zicem că te muţi şi nu vrei să-ţi iei lucrurile. Le poţi vinde aici.

Şi găseşti orice, de exemplu brăţări.

O dată, am găsit o lingură din anul când s-a născut mama.

- Şi e înăuntrul chestiei ăsteia? - Nu, ăsta e doar un computer.

Un computer e ca o maşină.

Te poate duce oriunde fără să trebuiască să te ridici de pe scaun.

Gândeşte-te la...

Lasă. Hai să căutăm ceva. In ce an te-ai născut?

În 1912.

Doamne, Dumnezeule! Mama avea un set de veselă exact aşa.

Mai dă o dată în jos.

Uite pălăria aia! Mi-am cumpărat una exact aşa.

Aşa scump se vinde acum?

Se pare că a făcut o scenă la magazinul de produse organice.

Dacă trebuia să mănânc quinoa, făceam şi eu.

Harv, vorbesc serios. A spus că acolo e casa ei.

Adică locuieşte acolo.

Crede că locuieşte la magazinul de produse organice?

A fugit înainte să ajungă poliţia.

L-am pus pe George s-o caute pe Google şi ştii ce a găsit?

- Ce? - Nimic.

Şi eu m-am căutat şi n-am găsit nimic şi nu spun că sunt din...

1945. Spune că nu ştie cum a ajuns aici.

Ce-a făcut, a călătorit în timp?

Ar fi tare!

Iubito, nu spun că nu e neobişnuit, dar nu crezi că...

Nu sunt paranoică. 1940 pe naiba! O să aflu eu ce se întâmplă.

- Ştiu că o să afli. - O să aflu.

- Mai facem nişte cercetări. - Bine.

Nimic. Arhivele de la Circulaţie nu merg cu atâţia ani în urmă.

N-are poză. Convenabil!

Atunci nu aveau poze pe permis. Până în anii '30, nu existau permise.

Te transformi în istoric, nu alta. Putea să şi-I printeze oriunde.

Şi hainele Ie putea lua de la second-hand.

- De ce ar face aşa ceva? - Nu ştiu, furt de identitate?

Louise mi-a zis că s-a instalat confortabil la voi.

Poate n-are casă şi vrea s-o primiţi la voi.

- Sarah... - Tu să-mi spui!

N-a picat din 1945.

Lune Paris. "Lună pariziană".

Nu te mai juca cu probele!

Zic şi eu.

Foarte bine. Exact aşa.

Şi rămâne pe căsuţă?

- Sigur? Dacă cade? - N-o să cadă.

De unde ştii?

Eu şi Dottie făceam câte una la fiecare Crăciun.

Dar a început războiul şi zahărul a fost raţionalizat.

Ce-i aia "raţionalizat"?

- Gwenny, pregăteşte-te de culcare. - Dar...

- "Dar" nimic. La culcare! - Imi citeşte Hanna?

Va trebui s-o întrebi pe ea.

- Sigur, mi-ar plăcea mult. - Bine.

Eşti sigură? Nu e musai.

Nu, vreau să-i citesc. Doar că...

Întotdeauna m-am întrebat cum ar fi Crăciunul intr-o familie mare.

- E un pic haotic. - Nu, e perfect.

"'E un miracol', i-a spus bătrâna lui Lily."

"Dar Lily s-a încruntat, pentru că nu credea în miracole."

"Afară, zăpada se aşternea tăcut şi singurul zgomot"

"era făcut de micile copite ale renilor nerăbdători."

Cred că e timpul de culcare.

Hanna, tu crezi în miracole?

Nu ştiu.

Nu mai ştiu ce să cred.

Eu cred. DI Cook spune că ar trebui să-ţi păstrezi mintea deschisă.

DI Cook e un om foarte deştept.

EI organizează concursul ştiinţific.

Şi a transformat o clădire veche în bibliotecă.

A plătit renovarea din banii lui. E foarte bogat.

Clădirea aia veche era spitalul meu. A fost construit înainte de război.

Şi crede în călătoria în timp.

Serios?

DI Cook spune că dacă nu înţelegi ceva nu înseamnă că nu se întâmplă.

Gwenny, e timpul să mergi la culcare.

Hai!

Parfumul "Lună pariziană"

Dragi astronomi amatori, pregătiţi-vă cáciulile şi fularele l

Astăzi, camera de Vica va apărea din nou după 71 de ani,

chiar înainte de Crăciun. Sunt Fred Damsky, la Radio Naţional.

Luăm un cadou pentru tatăl tău şi apoi... George?

- Grăbeşte-te, o să întărziem. - Stai, am un mesaj.

Telefonul ăla parcă e lipit de mâna ta.

Extras & corectat subtitluri: *** paminotu *** Subtitrări-Noi Team

Nu. N-am mai văzut-o până acum.

Probabil a venit să cumpere haine din 1940.

Mi-aş fi amintit de ea. Am multe chestii super din anii '40.

Nu interesează pe nimeni. Toată lumea vrea din '80.

- Louise, ţi-am spus că eşti rea. - Sunt grijulie, mamă, atâta tot.

Eşti suspicioasă. Ar trebui s-o sprijini. E Crăciunul, totuşi.

Mamă, uite!

Foarte frumos!

Harv, n-o să-ţi vină să crezi ce văd.

Credeam că sunt paranoică, dar cred că ştiu ce se întâmplă.

Asta e una din chestiile mele preferate la perioada respectivă.

Mamă, vinoîncoace să vezi!

E un foişor. Exact cum a spus Hanna că era!

- Uite ce frumos e! - Ce Iuminiţe frumoase!

- Ce s-a întâmplat? - Lumea transmitea tradiţiile astea.

Pe copiii din ziua de azi parcă nu-i mai interesează aşa mult.

Da, exact aşa e. Adică era.

Toată lumea vine la el, toţi vecinii.

Căntăm colinde, bem ciocolată caldă şi râdem împreună.

Pot să cânt şi eu colinde?

Copiii nu mai merg la colindat?

Păi cred că nu. Nu ştiu, n-am fost niciodată.

Mami, putem să mergem la colindat?

Bine. De fapt, am o idee şi mai bună.

Şi mi-a venit ideea, dacă sunt toţi complici?

- O conspiraţie? - Doar nu crezi că e o coincidenţă.

O străină pică din cerîn oraş în costum de epocă

şi, în loc s-o aresteze sau s-o interogheze,

toată familia poliţistului e-n magazin şi cumpără aceleaşi haine.

Serios? De ce ar face aşa ceva?

Exact! Treaba asta e tot mai ciudată.

- Nu credeam că e cineva acasă. - Sunt doar eu.

Te simţi bine?

E cam ciudat.

Foarte ciudat.

Uneori, mă uit în jur la toate astea,

la pom şi la familia voastră mare, şi mă umplu de bucurie.

Nu e nimic rău la asta.

Dar după aia mă simt vinovată că mă bucur. Adică...

- Nu mă pricep să explic. - Nu-i nimic.

Eu n-am avut un Crăciun ca ăsta. Nu era aşa când...

Adică unde eram. Şi războiul a schimbat tot.

Dar nici înainte de război nu am avut familie mare.

ÎI aveam pe soţul meu, Chet.

Suntem prieteni din copilărie şi ştiam că ne vom căsători.

Şi ne-am căsătorit, chiar înainte de război.

Şi după aia, Chet a plecat.

Şi acum...

- ... totul a dispărut. - Nu chiar totul.

Ne ai pe noi şi ai Crăciunul ăsta.

Uite... Ăsta e printre preferatele mele.

- Çee? - Asta?

E un... Li se spunea "albume".

Ştii să dansezi?

Îmi trezeşte amintiri...

E foarte ciudat. Nu ştiu dacă o să mă pot obişnui vreodată.

O să te ajut eu. Poţi avea încredere în mine.

Bună!

Mamă, era ceva nevinovat. Incercam s-o consolez pe Hanna.

Nu-mi spune mie. Spune-i lui Sarah.

- Ce să-i spun lui Sarah? - Jakey, vezi cum se uită latine.

Sarah? Mamă, nu vorbi aiurea.

- Ce zici? - O să fie perfect!

- Fetelor, ce puneţi la cale? - A fost ideea lui Louise.

Hanna ne-a inspirat. Mâine mergem şi cântăm colinde ca pe vremuri.

Îmbrăcaţi aşa?

Ai zis că vrei s-o faci să se simtă bine, nu?

Şi invit-o pe Sarah. Spune-i că-ţi pare rău.

Pentru ce să-mi pară rău?

Eşti un tăntălău. Ai văzut cum s-a uitat la tine.

Ce e ăsta, vreun limbaj feminin secret pe care eu nu-I înţeleg?

Îmi place mult zăpada. Ţie-ţi place?

Ar fi frumos să avem un Crăciun cu zăpadă.

Tu ce zici?

Vrei să fie zăpadă?

Lumea bărfeşte.

Ce?

Ştii ce.

Dacă ştiam, nu întrebam. Despre ce bărfeşte?

Despre ea. Dacă oftezi, nu înseamnă că negi.

Ce să neg?

Lumea se întreabă cine e străina asta şi noi ar trebui să "investigăm".

Dar unuia din noi i s-au aprins călcăiele după ea.

Ba nu mi s-au aprins!

Tu mă vezi doar ca pe amica surorii tale, dar nu m-am născut ieri.

- Sarah, fii serioasă... - Am văzut cu ochii mei.

Ce să Ie spun oamenilor îngrijoraţi? "Dansul e tehnică de interogatoriu"?

Nu dansam.

Adică dansam cu ea.

Încercam s-o fac să se simtă în largul ei, atâta tot.

Evident. Meriţi o promovare pentru chestia asta.

- Termină! - Ce să termin?

Cu ghilimelele în aer.

- E vinovată? Escroacă? - Nu.

- Scrăntită la cap? - Nu.

- Atunci ce e cu ea? - Nu ştiu.

Poate ar trebui să mai dansezi cu ea.

Eşti tare impertinentă, ştiai? Deci vii în seara asta?

La colindat?

Adunăm informaţii despre suspectă?

Sarah... Vino şi gata! Mama vrea să vii, vino pentru ea.

Dă-mi cartofii tăi şi mă gândesc.

Dificilă decizie... Bine.

Cântând Ţie, Doamne, voioşi Nu pare viaţa grea

Căci de Crăciun, cum ştim 8-a născut lisus, Mesia,

Sá-I mântuie pe om Din rátácirea lui cea rea

0, veste minunată Plácutá pentru noi

0, veste minunată pentru noi

Se aştern pe drum

Totul este alb cu sclipiri de-argint

Şi pe drum colindátorii se aud cântând

Clopoţei, clopoţei, veseli sună iar

0 zăpadă ca-n poveşti am primit în dar

Clopoţei, clopoţei, sună ne-ncetat

Şi vestesc că în curând vine Moşul drag

Bună! Ce se întâmplă?

A Am fost aici. In noaptea cu furtuna.

Le-anj adus câinele înapoi. Ll chema Ruffin.

CAANISA "RUFFIN" CAINI UTILITARI

E altfel. Gardul ăsta nu era. Dar e aceeaşi casă.

Ai adus un câine aici?

Se pierduse şi a ajuns acasă la mine.

Am încercat să-i sun pe stăpăni, dar vorbea cuplajul şi n-am putut.

- Cuplajul? - Aşa că I-am adus aici.

Au fost foarte draguti. M-au invitat să rămân peste noapte, era viscol.

Şi dacă stăteam, nu...

N-aş fi intrat cu maşina în zăpadă şi azi aş fi acolo unde mi-e locul.

- Mergem în piaţă, haideţi! - Hai, vino.

Veniţi Lui să ne închinám

Veniţi Lui să ne închinám

Veniţi Lui să ne închinám

Mântuitorului Hristos

- Ce frumos e! - Da, aşa e.

- Ne-ai făcut fericiţi azi. - Eu? Eu n-am făcut nimic.

Ne-ai inspirat. Pe toţi.

Păcat că nu se mai pun Iuminiţe de Crăciun pe foişor.

Era aşa frumos! Toată piaţa se lumina de la el.

Ăla e monumentul eroilor căzuţi.

- Soldaţii care au murit în război. - Da, ştiu.

Hanna, ce e?

Numele lui Chet...

Chet a murit în război, dar numele lui nu apare aici.

Unde-ai fost?

Toată seara ţi-am trimis mesaje!

Am avut telefonul închis.

Eşti tot timpul pe telefonul ăla! Unde-ai fost?

- Nicăieri. - Fiule, şi "nicăieri" e undeva.

- Ce e ăla dela gâtul tău? - Hanna mi I-a dat.

- E vechi, din anii '40 sau aşa ceva. - Hanna?

Mamă, nu e mare lucru. Am fost la colindat

Ai fost la colindat? Harv, spune ceva!

Ne-am distrat, ce mare chestie?

Ce vrei să spun? Au colindat, nu e nimic rău.

- Când s-a apucat el de cântat? - Mamă!

- Nu. Nu. - Iubito!

Mă duc să pun câteva întrebări. Paza bună trece primejdia rea.

Fiule... La colindat?

Fii serios. Nu mă păcăleşti.

- Vreau să spun că e dubioasă! - Staţi aşa.

Afirmaţiile nebuneşti, hainele ciudate, hipnoza în masă...

- Nu e nicio hipnoză în masă. - Serios?

- Pot să vă explic dacă... - Şi acum aţi plecat la colindat.

De când a venit, totul în oraş e cu susul în jos.

- Trebuia să investighezi, dar stă... - Doamnă Jones!

Ai primAit-o în casă latine. Imi fac griji!

Dnă Jones, vă asigur că poliţia din Central Falls

are situaţia totalmente sub control.

Vă luăm observaţiile foarte în serios.

- Nu-i aşa? - Absolut.

Şi examinăm toate pistele posibile.

E târziu. Când vom fi pregătiţi să declarăm ceva, dv vă spunem întâi.

Mergeţi acasă, dnă Jones. Ne ocupăm noi.

Trebuie să facem ceva, Jake. E datoria noastră cetăţenească.

E meseria noastră. În fiecare zi se mai întâmplă ceva ciudat.

- Cică soţul ei a murit în război... - Ce e aşa ciudat la asta?

Dar numele lui nu apare pe monument. Asta e ciudat.

Vrei să spui că minte legat de casă şi de câine?

Canisa e numită după câinele pe care I-a găsit. Cum?

A citit firma şi a inventat o poveste despre un câine pe nume Ruffin.

Escrocii sunt spontani.

Hainele Ie putea găsi la second-hand. Şi permisul îl putea printa undeva.

Cum de mai ai îndoieli?

"Lună pariziană". A fost scos pe piaţă în 1928.

În anii '40, era un parfum foarte popular.

Foarte bine. Şi ce dacă?

Nu se mai face din anii '60. Şi nu se mai găseşte pe nicăieri.

- N-avea de unde să-I ia. - Poate a găsit pe eBay.

L-am dat la laborator, să-I testeze.

Încă nu s-a oxidat. E pe bune, Sarah.

Apropo, impresionant fluierat!

Cine te-a învăţat să fluieri aşa?

Tu. În clasa a treia.

Hai înăuntru.

Nu ştiu cum am ajuns aici şi nici cum o să mă întorc acasă.

E la fel de ciudat pentru mine cum e şi pentru voi.

Dar aţi fost tare drăguţi cu mine.

Tare drăguţi!

Săptămâna trecută, când eram...

... când eram în timpul meu, i-am spus lui Dottie,

în faţa cinematografului, că nimic nu se rezolvă dacă bolboroseşti.

Nu ajută pe nimeni dacă vorbeşti fără rost.

Şi pentru că nu ştiu dacă o să mă întorc vreodată acasă,

o să fac tot ce pot ca să trăiesc frumos aici.

O să încerc să fiu fericită, o să mă fac utilă

şi n-o să-mi mai doresc ca lucrurile să fie altfel.

Cred că am găsit o soluţie pentru Iuminiţele de Crăciun din oraş.

N-o să schimbe lumea, dar e ceva.

Ce facem în continuare?

Invit-o pe dna Jones s-o cunoască pe Hanna. Să vedem ce surpriză are.

Poate nu ne mai freacă la cap.

Nu ţi-ar strica un pic mai mult tact.

Bine, vin imediat.

Harv, mă duc la bibliotecă!

Unul din birourile asistentelor era acolo.

Cred. Totul arată diferit.

Secţia de adulţi era la etaj.

Şi secţia mea favorită, Pediatria, era acolo, în colţul ăla.

Era o uşă acolo, care dădea spre scara din spate.

Sau poate era aici...

E o uşă aici.

Aia duce la magazie, la subsol.

- Haideţi, e pe aici. - Eşti sigură?

Nu-mi vine să cred că nu ştiam!

Uite câte decoraţiuni!

Întotdeauna m-am întrebat ce e în dulapul ăla.

Mă bucur că te revăd.

- Vă cunosc de undeva? - E domnul Cook,

de care ţi-am povestit, care a transformat clădirea în bibliotecă.

Atunci poate credeţi că-mi bag nasul unde nu trebuie. Staţi să vă explic.

Aş vrea să vă arăt ceva. Nu durează mult.

Cărţile, după cum vedeţi, sunt pasiunea mea.

De-aia am salvat vechiul spital. Municipalitatea voia să-I dărâme.

- Îţi vine să crezi? - Să-I dărâme?

Cărţile m-au salvat de singurătate când eram tânăr.

Sunt orfan de război.

Uneori, şi cele mai mici lucruri schimbă o viaţă.

Mie, lectura mi-a schimbat viaţa.

Căţei incorigibili ce sunteţi! Vă iubesc la nebunie.

Cumva, asistentul meu reuşeşte să nu verse nicio picătură pe ei.

- Doriţi un ceai? - Mulţumim.

Să-ţi spun drept, am auzit poveştile despre dumneata, călătoarea în timp.

Şi voiaţi să vedeţi despre cine vorbeşte tot oraşul.

E adevărat, dar...

De fapt, voiam să văd ce mai faci.

Vorbiţi serios, adică mă credeţi?

Nu numai că te cred.

Am ceva care ţi-a aparţinut, demult.

Camera mea! De unde o aveţi?

Soră Hanna...

Eu sunt Toby.

Toby!

Îi citeam când era mic.

Ţi s-a vindecat braţul.

Ia uite...

Ce tânără eşti...

Terminaţi! Ralph, Rex, încetaţi amândoi!

Sora mea are canisă. A devenit o afacere de familie.

Datorită dumitale.

- Mie? - Da.

Mai ştii când ai dus câinele acasă şi stăpâna a fost aşa recunoscătoare,

încât a venit la spital să-ţi mulţumească?

Nu ştiu, eram aici deja.

Cineva i-a spus că dacă vrea să se revanşeze, să-mi citească mie.

Probabil Julia sau Dottie.

Da. Pentru că eram băiatul d-tale favorit, din tot spitalul.

Aşa era.

Şi i-a mai spus că sperai să nu-mi petrec Crăciunul singur.

Cu siguranţă a fost Dottie.

Da... Aşa că m-a luat acasă.

Minunat!

Da, îmi amintesc, aveau un copilaş.

Pe Clara, sora mea.

- Sora ta? - M-au adoptat.

Sue, mama mea adoptivă, a înţeles ce important a fost Ruffin,

aşa că a înfiinţat o canisă.

De-aia văd retrieveri aurii peste tot!

Da, sunt câini utilitari. Au ajutat mulţi oameni în decursul vremii.

Ăştia doi sunt prea nebunatici ca să fie câini utilitari,

aşa că i-am luat eu.

Fir-ar, mi s-a terminat filmul!

- "Filmul"... - Ce e?

Aproape nimeni nu mai foloseşte film. Totul e digital acum.

- Totul e cum? - Nu-i nimic.

Ştiu pe cineva care ţi-I poate developa.

Şi Dottie? Cum a fost viaţa ei?

Dottie trăieşte încă. Vrei s-o vezi?

Da! Da, te rog. Dottie e aici?

Da, e în oraş.

Am auzit că a fost mare figură.

Aşa era Dottie!

Dar de când lucrez eu aici... Nu prea vorbeşte.

Nu prea ştiu ce îşi mai aminteşte şi ce nu.

Bună, Dottie.

A venit sora Hanna să te vadă.

Sora Hanna.

Dottie, ce bine arăţi!

- Mă aude? - Nu prea mai reacţionează.

Dottie, sunt eu, Hanna.

Dottie?

Da, eu sunt!

Încearcă să-mi spună ceva.

Ce? Ce "comenta"?

Hanna, ar trebui să vezi asta.

Când am adus-o aici, e singurul obiect personal pe care I-a luat.

- Probabil ţine la ea foarte mult. - I-e adresată lui Dottie.

De la mine? "Draga mea Dottie, în sfârşit ne-am stabilit în oraş."

"Adresa e mai jos. Nu pot să-ţi scriu mai multe, e o arşiţă înnebunitoare."

- N-are sens, n-am stat în alt oraş. - Citeşte în continuare.

"P.S. Am ajuns la timp ca să ne sărbătorim a treia aniversare."

"Cu drag, Hanna."

E datată 16 august 1948.

E aniversarea căsătoriei noastre.

Chet s-a întors acasă!

Spuneau că a dispărutîn misiune, dar s-a întors!

De-aia nu era numele lui pe monument. Chet n-a murit!

Hanna, înseamnă că şi tu te vei întoarce acasă.

- Dar cum? - N-a spus "comenta".

A spus "cometa".

Cometa de Vico!

E cometa de care vorbeşte toată lumea.

Şi tu ai spus că lumea îi spune "Cometa de Crăciun",

dar că nu aşa se numeşte de fapt. Mai ştii? Era săptămâna trecută.

Săptămâna trecută pentru d-ta, pentru mine au trecut 70 de ani.

Mă rog, 71, ca să numărăm exact.

Uite, aici.

"Cometa de Vico are o perioadă orbitală de 71 de ani."

"A fost descoperită de Francesco de Vico în 1874, pe 22 decembrie."

- Astăzi. - Da.

Ce înseamnă asta?

O să încerc să explic.

Ultima zi când am stat în spital, Ie-am auzit pe asistente vorbind.

Dottie era şocată.

Îţi găsiseră maşina în zăpadă, dar d-ta dispăruseşi.

Cineva a pomenit de cometa din seara precedentă.

Eu eram copil, aveam o imaginaţie vie

şi credeam în magia miracolelor.

Da, te întrebai dacă cometa era un miracol.

Gândeşte-te. O cometă care apare odată la şapte decenii?

De Crăciun? În noaptea când ai dispărut? Şi acum eşti aici.

Dar de ce? De ce eu?

Ca să-ţi arate... Să ne arate tuturor.

Ce să ne arate?

Asta! Căţeii.

Casa asta. Prezenţa ta aici. Eu. Jake.

Nu vezi ce ai realizat, Hanna? Şi nici nu ţi-ai dat seama.

"Şi cea mai mică piatră face unde în apă."

Aşa mi-a spus Dottie. Mă simţeam pierdută, fără niciun rost.

Dar ai rost.

Ploaia, cometa, Crăciunul? Crezi în miracole?

- Cred că da. - Atunci să crezi că în seara asta,

Cometa de Crăciun o să te ducă înapoi acasă.

Trebuie să mă întorc exact unde eram.

Să mă schimb în hainele de dinainte... Mă tem să nu uit ceva.

O să-mi fie tare dor de voi.

Nu ştiu ce o să se întâmple. O să meargă? O să mă întorc?

Nu ştiu, dar voi încerca.

Pentru că nu asta e viaţa mea. Locul meu nu e aici.

Deci Cometa de Crăciun o duce acasă?

E ceva magic la chestia asta!

Mie mi se pare cam... Dar ce ştiu eu?

Mergem să vedem cometa?

- Te rog, mami. Te rog! - Gata, ajunge.

- Te rog! - Bine.

Poftim.

Dacă nu merge?

- Ai spus că crezi în miracole. - Cred, dar...

DI Cook a zis că trebuie să crezi în ceva dacă vrei să se împlinească.

Sigur că da. Are dreptate. Altfel...

Nu există niciun "altfel".

O să meargă.

Pentru că e un miracol de Crăciun.

Eşti gata?

Nu mă obligaţi să-mi iau adio!

- Stai, Hanna. - Nu spune nimic!

Nu plăngeam când am plecat.

Mi-am cunoscut soţul la 6 ani.

Mă trăgea de codiţe.

Şi eu credeam că e o pacoste.

Am fost ultima care şi-a dat seama că e dragostea vieţii mele...

La fel ca tine şi Sarah.

Sarah?

Tu ce-i făceai, o trăgeai de codiţe?

Sau îi ascundeai cărţile?

Îi îndesam zăpadă în geacă.

Ea îmi făcea mie şi mai rău. Şi acum e cam impertinentă.

Şi nu ştii ce te-ai face fără ea.

Încă nu ţi-ai dat seama, dar o să-ţi dai.

Vă uitaţi unul la altul la fel cum ne uitam eu şi Chet.

E timpul.

Ştiu.

Chet e un mare norocos.

Şi Sarah e o mare norocoasă.

Hanna...

Dacă funcţionează şi reuşeşti să te întorci...

Crezi că o să-ţi aminteşti toate astea?

Nu ştiu.

Cine poate prezice un miracol?

Bună, fetiţa mea!

Hai, că vă fac eu poză.

Ce zici? O Iumănărică de Crăciun pentru iubita mea? Bine, bine.

- Bună, mamă. - Când apare? Mi-am scrăntit gâtul.

Mai durează, draga mea. Întâi o să aprindem Iuminiţele din foişor.

Ce e?

Era şi timpul!

Ţi-ai pierdut minţile?

Nu. Cred că mi Ie-am găsit.

Hai!

- Bună! - Bună.

În regulă, oameni buni, să Ie aprindem!

- Zece, nouă, opt, şapte, şase... - Arată minunat.

Cinci, patru, trei, doi, unu!

E superb!

Hai, ţine-o!

Noapte de vis

Timp preasfânt

Păstoraşi

Vin cântând

Îngerii cânt'

Aleluia

Domnul e pe Pământ

Domnul e pe Pământ

Priviţi!

A venit!

- Mi-e frică, mami! - Să nu-ţi fie.

Hanna?

A venit!

S-a întors acasă.

S-a dus acasă!

Da!

Ce Dumnezeu...

Încă ceva.

Pozele făcute cu camera lui Hanna.

Ia uite ce băieţel frumos!

Eu sunt. Da, eu sunt ăla.

- Steaua pe care am pus-o pe foişor! - Ca să vezi...

Mamă, ia uite.

Sunt bunicul şi bunica.

Da, ei sunt!

Măi să fie...

Ştiam că s-au cunoscut la spital, după război. Mama era asistentă.

Hanna Ie-a făcut cunoştinţă. S-a gândit că ar fi un gest frumos.

A fost.

Dacă nu făcea lucrul ăsta, mic aşa cum e...

Niciunul din noi nu existam.

Uite, scumpo, străbunica şi străbunicul tău.

Tare!

Da, e tare.

Nu vrei mai bine să te ajute soţul tău?

Extras & corectat subtitluri: *** paminotu *** Subtitrări-Noi Team

Traducerea: Raluca Dimitriu www.sdimedia.com