Original subtitles

Episodul 1

"Unitate sau moarte"

Raci ! Cine vrea să cumpere raci ?

Întoarceţi-vă în Anglia !

Hai, nătărău bătrân !

Vino încoace ! Aşa !

Ia te uită... A fost una mare. Cred că te-a durut.

- Ai pierdut. - Aşa e.

Mi-am dat seama după cum îţi ţineai umerii.

Clientul meu a susţinut că mârţoaga vecinului

i-a călcat recolta în picioare.

- Şi aşa a fost ? - Greu de spus.

N-au existat martori.

Şi dobitocul a refuzat să depună mărturie, cine ştie de ce...

Tată...

Lasă copila să respire, John.

Acum poţi să respiri ?

- Ai trecut pe la fermă ? - Dl Bass a trimis un stânjen de lemne.

Şi a căzut un gard pe câmpul dinspre sud...

Arde undeva.

Dle Adams ! O mână de ajutor !

Ajutor, vă rog !

Nu !

Nu trage ! Să nu cumva să tragi !

Uită-te la mine ! Poţi să respiri ?

- Fiul meu... - E băiatul tău ?

Criminalilor !

- Vino, Sam ! - Împuşcă-mă, Preston, dacă ai curaj !

Sam, hai odată !

Veţi suferi rigorile legii !

Aceşti oameni au nevoie de îngrijiri. Bine ? Du-te !

Ce s-a întâmplat, tată ?

- Ne-am uitat, dar n-am văzut... - S-a terminat acum.

- N-aveţi de ce să vă faceţi griji. - Întoarceţi-vă în pat.

În pat ! Amândoi !

Soldaţii englezi au deschis focul asupra unei mulţimi, în piaţă.

- Doamne ajută ! - Bănuiam c-o să se ajungă aici.

- Au murit oameni ? - Nu ştiu precis câţi...

Unul dintre ei era doar un copil, din câte mi-am dat seama.

Am rămas fără grai, Abigail.

- "Galia e împărţită în trei." - Bine.

Cine credeţi că va împărţi Galia ?

- John ! - Îmi cer iertare.

- Da ? - Dle Adams, numele meu e Forrest.

- Ce-ai păţit ? - Nimic, domnule.

Lumea ştie că sunt un prieten al soldaţilor de aici.

- Ce doreşti de la mine, domnule ? - Vreau să vă rog să ajutaţi un om.

Pe căpitanul Preston.

Nimeni altcineva nu vrea să-l apere.

Intră.

Aduc un lighean, să-ţi curăţ juliturile.

- Sunteţi foarte bună. Vă mulţumesc. - Aici. Şezi.

- E rău dacă vorbesc cu el ? - Da.

- Cum aşa ? - Fiindcă îl vei crede.

- S-ar putea să spună adevărul. - Toţi clienţii tăi spun adevărul.

Dar potenţialul tău client e cel mai dispreţuit om din Boston.

Când întâmplările de noaptea trecută vor fi cunoscute

va fi cel mai dispreţuit om din ţinutul Massachusetts.

- Se va vorbi mult despre cazul lui. - Ambiţia asta !

Avocatul e ultimul lucru care ar trebui să-i lipsească acuzatului

într-o ţară liberă, Abigail.

- Atunci, acceptă. - Dar mi se va reproşa asta ?

Vor spune că eşti omul regelui.

Nu iau în seamă limbile otrăvite, de orice parte a baricadei s-ar afla.

Ei sunt criminalii. Dumnezeu să-i ierte !

Şi pe dumneata, domnule.

Căpitane Preston, vrei să apelezi la serviciile mele de avocat ?

Ne-au refuzat toţi, domnule, absolut toţi.

Se spune că eşti un om de ispravă, dle Adams.

Să nu vă aşteptaţi de la mine la politeţuri dulcege,

la subterfugii sau la sofisme, într-un astfel de caz.

Mă voi limita la fapte, la dovezi şi la textul legii, căpitane Preston.

Dar, înainte de a mă gândi dacă să accept sau nu cazul,

trebuie să aud varianta voastră despre ce s-a întâmplat.

Oamenii mei au sărit în ajutorul unei santinele de la vamă.

Era ameninţat de mulţime.

Mi-au spus să le golesc hârdaiele cu rahat.

Le-am zis să mă lase în pace, dar au continuat...

Urlau la mine, aruncau cu diverse lucruri.

Dl Montgomery a chemat garda.

I-am dus în piaţă, ne-am aşezat în formaţie, cu faţa la gloată,

cu muschetele încărcate. Nu le-am dat ordin să tragă, domnule, jur !

Stăteam în faţa oamenilor.

Vorbeam cu un flăcău voinic.

Avea o bâtă şi... Cred că-l cheamă Palmes.

Totuşi, unii dintre soldaţii dumitale au tras, căpitane.

Au murit cinci oameni. Bărbaţi şi băieţi.

Oamenii mei n-au făcut decât să se apere, dle Adams,

aşa să ne ajute Dumnezeu.

Agitatorii au prins gustul sângelui.

Nu putem să ne prefacem surprinşi.

Prezenţa soldaţilor aici nu e privită cu ochi buni.

Oamenii din Boston ar sta la coadă să plătească taxe

dacă ar fi reprezentaţi în Parlament. Dar nu sunt,

şi nesupunerea nu le va îndeplini dorinţa.

Celelalte colonii înţeleg asta. Bostonul de ce nu înţelege ?

Vorbeşti în nume propriu sau ca procuror al Coroanei ?

Omul şi funcţia sunt unul şi acelaşi lucru.

Guvernatorul e mulţumit că ai preluat cazul Preston.

Nu ştiam că guvernatorul îmi dă atenţie.

Nu crezi că fapta ta merita atenţie ?

N-am căderea să mă pronunţ.

Doar n-ai venit de la ţară ca să treci neobservat în Boston !

Nu te deranja să mă contrazici. Te cunosc prea bine.

Eşti un erou, băiete.

- Ai un caz cam şubred, John. - Aşa să fie ?

Niciun juriu din Boston nu va vota pentru achitare.

Îţi mulţumesc pentru sfat, Sam.

Nu e momentul să arăţi cât eşti de isteţ, vere.

E momentul să alegi de care parte a baricadei lupţi.

Lupt de partea legii, vere. Mai există şi alte tabere ?

Sunt oameni care luptă pentru drepturile noastre de englezi

şi oameni care vor să ne lipsească de aceste drepturi !

Eu n-am luxul obârşiei, nici luxul averii tale, Sam,

ca să-mi petrec zilele aţâţând spiritele.

Voi dovedi că această colonie e guvernată de legi,

orice aţi spune tu şi Fiii Libertăţii !

Aici suntem cu toţii fii ai libertăţii.

Mai mult ca sigur că juriul i-a judecat deja.

"Are dreptul guvernul să-i taxeze pe cetăţenii din Boston,"

"când li se refuză reprezentarea în Parlament ?"

Charles, nu te apropia de foc !

- Procesul n-are a face cu taxele. - Ai face bine să aminteşti asta.

Nu, procesul trebuie să stabilească dacă Preston

le-a ordonat soldaţilor să tragă

şi dacă mulţimea era un grup paşnic sau o gloată.

Pleacă de-aici, domnule !

- Nabby ! - Charles, te rog !

Ostilitatea celor din Boston faţă de Coroană e irelevantă !

N-o ignora. Trebuie pomenită. Recunoaşte că există.

Nu condamna prejudecăţile juriului.

Sugerează-le să se înalţe deasupra lor, aşa cum ai făcut tu.

Ai o părere mai bună despre jurii decât mine.

Cu atât mai mult trebuie să-i convingi

şi să-ţi ascunzi dispreţul pentru cei mai puţin inteligenţi decât tine.

Dumnezeule mare ! Acum sunt judecat pentru atitudinea mea în faţa Curţii ?

N-aş cuteza să-ţi spun cum să te porţi la tribunal.

Nu ?!

L-am auzit cu urechile mele pe căpitanul Preston.

A zis: "Lua-v-ar dracu' !" "Nu vă permit să mă trataţi aşa."

Apoi le-a ordonat soldaţilor să tragă.

Cum aţi descrie purtarea acestor... flăcăi,

înainte să deschidă focul soldaţii ?

Aruncau bulgări de zăpadă.

Bulgări de zăpadă !

Ce primejdie îngrozitoare îi pândea pe aceşti soldaţi înarmaţi... Bulgări !

Nu le-au plăcut, domnule. Erau prea reci !

Dle Adams...

Dle Goddard, când ai ajuns în piaţă,

ai avut timp berechet să observi mulţimea.

Da, domnule.

Oamenii mai aveau ceva la ei, în afară de bulgări de zăpadă ?

Să mă gândesc...

Nu-mi aduc aminte, domnule.

- Unii dintre ei aveau bâte ? - Da, domnule.

Într-adevăr ? O adunare de oameni paşnici !

Nu o revoltă, ci o adunare de oameni paşnici, înarmaţi cu bâte...

Ca să se asigure că nu se întâmplă nimic ilegal ?

Oamenii erau frânghieri. După cum ştie orice bostonian adevărat,

bâtele se folosesc la baterea frânghiei.

La baterea frânghiei, într-adevăr.

Dar nu se folosesc şi la spargerea capetelor ?

N-a fost nicio revoltă ! Oricine susţine contrariul minte !

Linişte în sală !

Dle Goddard, unde anume stăteai

când l-ai auzit pe căpitanul Preston dând comanda "foc" ?

Atât de aproape, încât puteam să-l ating, domnule.

- Iar el unde stătea ? - În spatele oamenilor lui.

Înţeleg...

În spatele oamenilor lui ?

Rog juriul să ţină minte asta.

Dle Holmes, vrei să descrii întâmplările la care ai fost martor

în noaptea de 5 martie ?

Am văzut nişte băieţi lângă santinelă,

la uşa vămii.

Şi ce făceau băieţii ăia ?

- Făceau zarvă, ţipau... - La santinelă ?

- Cred că da. - Altceva mai făceau ?

Ce făceau ?

Aruncau cu bucăţi de gheaţă şi cu scoici.

Şi a continuat această hărţuire

după venirea căpitanului Preston şi a oamenilor săi ?

Da, a continuat.

N-ai aruncat şi dumneata în ei cu tot ce ţi-a căzut în mână ?

Ba da, domnule.

Cam câţi oameni erau acolo, dle Holmes ?

200 de bărbaţi şi băieţi, înainte să se împrăştie.

200 de bărbaţi şi băieţi ! Dumnezeule mare !

După cum spui, aruncau toţi cu bucăţi de gheaţă şi cu scoici.

Mai aruncau cu altceva ?

Şi-au aruncat bâtele, dle Holmes ?

După cum spui, mulţimea asta făcea zarvă mare ?

- Da. - Strigau ?

Ce le strigau soldaţilor ?

Înainte să înceapă să tragă soldaţii...

Da...

- I-am auzit pe oameni spunând... - Ce i-ai auzit spunând ?

Te rog, dle Holmes ! Ce i-ai auzit spunând ?

"Foc, lua-v-ar dracu' ! Foc !"

Foc ! "Foc, lua-v-ar dracu' !"

Ţi s-a părut că a fost un strigăt de alarmă sau un ordin să tragă ?

Nu, le spuneau soldaţilor să tragă, domnule.

Spui că această gloată i-a provocat pe soldaţi să tragă ?

Aşa au făcut. Să mă ajute Dumnezeu, aşa au făcut.

Mulţumesc, domnule.

Dle Palmes ?

Ştiu c-ai vorbit cu căpitanul Preston.

Nu vreau decât să spui ce ai văzut în seara aia.

Dacă soldaţii englezi au deschis focul neprovocaţi asupra unei mulţimi,

sunt primul care ar vrea să-i vadă în ştreang.

Dar să zicem că sunt nevinovaţi.

Nu vreau să văd oameni nevinovaţi murind în numele meu. Dumneata vrei ?

Vreau să vă atrag atenţia că următorul martor

nu ia cuvântul în favoarea niciuneia dintre părţi.

- Curtea îl cheamă pe... - Richard Palmes.

... Richard Palmes, să se facă auzit şi să spună ce are de spus !

Richard Palmes !

Dle Palmes, căpitanul Preston mi-a spus

că stăteai lângă el în momentul fatidic.

Aşa e.

Atât de aproape, încât focul unei muschete ţi-a pârlit surtucul.

Ai schimbat vreo vorbă cu acuzatul ?

- Da. - Ce i-ai spus ?

L-am întrebat dacă o să le ordone soldaţilor să tragă în mulţime.

Şi ce a răspuns căpitanul Preston ?

A spus că, de vreme ce stă în faţa lor,

ar fi o prostie să facă aşa ceva.

Aşadar, eşti gata să juri că stătea în faţa oamenilor săi,

nu în spatele lor, aşa cum ne-a spus dl Goddard ?

Dle Palmes...

Când ai auzit comanda "foc" ?

După prima împuşcătură.

Şi aceste cuvinte au venit din spatele oamenilor lui ?

Cred că da.

Ai putea să juri că ofiţerul Preston n-a dat ordinul ?

N-aş putea.

Foarte bine, dle Palmes. Căpitane, ai auzit spusele dlui Palmes.

Eşti de acord că stăteai în faţa oamenilor dumitale ?

Da, domnule.

În timp ce vorbeam cu el, a fost tras primul foc, domnule.

- Fără ca dumneata să dai ordinul ? - Fără să dau ordinul, domnule.

Vreau să reamintesc Curţii spusele lui Richard Palmes.

L-am întrebat când a auzit comanda "foc", iar el a răspuns:

"După prima împuşcătură." Cine a tras, căpitane ?

Tânărul Mont... Soldatul Montgomery, domnule.

Şi ce l-a făcut să deschidă focul, căpitane ?

A primit o lovitură puternică de bâtă.

A căzut la pământ şi i s-a descărcat muscheta.

După aceea, a început să plouă cu bâte, cu ciomege

şi cu scânduri asupra oamenilor mei !

Le spuneam să nu tragă, domnule !

Dar existau voci care îi îndemnau să tragă.

Foc ! Foc ! Foc !

- Împuşcă-mă, dacă ai curaj ! - Aşa a fost, domnule.

- De unde se auzeau aceste voci ? -De pe aleea din spatele oamenilor mei.

Voci din mulţime, care spuneau...

Strigau: "Lua-v-ar dracii ! De ce nu trageţi odată ?"

Reamintesc tribunalului mărturia lui Robert Goddard.

"Am auzit vocea căpitanului Preston strigând: Lua-v-ar dracu' !"

"După care a ordonat deschiderea focului."

- Nu te agita. Lasă-mă să termin. - Ei bine ?

John, cum să-ţi răspund, dacă nu mă laşi să termin ?

- Nu ţi-a plăcut. - N-am spus asta.

- Nici nu trebuia. - E o pledoarie frumoasă.

Sunt multe de admirat la ea. Poate că uneori este...

Da ?

John, nimeni din Boston nu pune la îndoială faptul că eşti învăţat.

- Felul în care mânuieşti cuvintele... - Mă flatezi, Abigail.

Nu mă flatezi decât atunci când urmează să spui ceva usturător.

John...

- Vanitate. - Mă crezi vanitos ?

Ţi-ai împovărat argumentul cu o erudiţie ostentativă.

Nu trebuie să citezi mari înaintaşi ca să arăţi că eşti un om de seamă.

Scopul meu este să arăt că anumite principii sunt eterne.

Şi că minţile luminate... De ce râzi ?

... au acceptat, de-a lungul timpului, anumite principii.

Un scop nobil, fără îndoială.

Dar juriul ar putea crede

că vrei să arăţi geniul oratorului,

în loc să arăţi că adevărul e de partea ta.

Poate că, în anumite pasaje, o exprimare mai directă

ar fi o îmbunătăţire.

Văd că nu mai e chip să dorm la noapte.

- Vrei să scot toate citatele ? - John !

Ce fel de crimă e asta ?

Permite legea omorul cu intenţie ?

Nu, omorul nu se poate justifica

dacă făptuitorul avea şanse de scăpare.

Cel ce săvârşeşte cu intenţie un act de cruzime e vinovat de premeditare.

Şi puteţi fi siguri că prizonierii şi-au premeditat fapta.

Atunci când şi-au încărcat muschetele cu pulbere şi cu plumbi,

au dovedit-o cu prisosinţă. Propriile fapte îi condamnă.

Vă rog să daţi ascultare rechizitoriului,

care arată că acuzaţii, oameni fără frică de Dumnezeu,

mânaţi de sufletele lor haine,

au săvârşit o crimă, nici mai mult, nici mai puţin.

Trebuie să-i găsiţi vinovaţi !

Linişte !

Eu îi reprezint pe acuzaţi.

După cum spunea marchizul de Beccaria:

"Dacă, apărând drepturile omenirii,"

"voi salva de la agonia morţii o singură victimă a tiraniei"

"sau a ignoranţei, ucigaş la fel de primejdios,"

"binecuvântările ei îmi vor servi drept consolare,"

"de m-ar dispreţui întreaga lume."

Când oamenii plătesc taxe fără a fi reprezentaţi,

câteodată se simt nedreptăţiţi.

Uneori, se mai şi răscoală.

Dar trebuie să avem grijă

ca nu cumva torentele pasiunii să provoace naufragiul conştiinţei.

Prizonierii trebuie judecaţi

numai pe baza dovezilor prezentate în faţa tribunalului.

Şi mărturiile pe care le-am auzit sunt grăitoare, domnilor.

Postul unei santinele e sacru !

Şi e ilegal să-l ataci, după legea engleză.

Soldaţii supuşi unui astfel de atac se pot apăra până la moarte.

În timp ce oamenii urlau:

"Omorâţi-i ! Jos cu ei !"

Şi prăvăleau asupra lor gheaţă, scoici, ciomege...

La ce vă aşteptaţi ? Să facă pe filosofii stoici, cuprinşi de apatie ?

Nu luaţi în seamă uniformele.

Gândiţi-vă la oamenii care le poartă.

Închipuiţi-vă cum aţi fi reacţionat voi

şi judecaţi dacă un om rezonabil nu s-ar teme pentru viaţa lui !

Faptele sunt încăpăţânate.

Vedeţi, oricare ar fi dorinţele noastre,

orice ne-ar dicta afectele noastre,

faptele şi dovezile rămân neschimbate.

Pe de-o parte, legea nu se lasă înduplecată

de ţipetele şi de vaietele prizonierilor.

Pe de altă parte, e complet surdă

la vociferările populaţiei.

Domnilor din juriu, las prizonierii şi pricina lor

în seama dreptei voastre cumpăniri.

Toţi copacii pe care i-am plantat...

Să ai grijă să-i tunzi. Fac câte un şiling fiecare.

Poate că anul ăsta ar trebui să cultivăm in, în loc de porumb.

- Juriul a revenit, domnule. - Mulţumesc.

- E semn rău pentru noi. - Du-te.

Nu lăsa alea prin toată casa, Charles.

Poftim !

Bravo !

Cât priveşte acuzaţia de crimă,

noi, juriul, îl găsim pe acuzat, căpitanul Thomas Preston,

nevinovat.

- Linişte în sală ! - Spânzuraţi-i !

Cât priveşte acuzaţia de crimă, noi, juriul, îi găsim pe acuzaţii

John Carroll, James Hartigan, Matthew Kilroy, William Mccauley,

Hugh Montgomery, William Warren, William Wemms şi Hugh White...

... nevinovaţi.

Linişte !

De vreme ce tribunalul a isprăvit,

declar şedinţa de astăzi închisă.

Domnul să-l aibă în pază pe rege !

- Pe regele vostru ! - Mişcă !

Ticălosule...

- Domnilor... - Vă mulţumim, domnule.

- Căpitane Preston ! - Dle Adams...

Vă rog să luaţi ăştia, domnule.

Nu e mult, dar am contribuit toţi.

Dacă aş fi în locul vostru, aş rămâne în cazarmă o vreme.

Dar dumneata, dle Adams ?

Chiar crezi că nu te pândeşte nicio primejdie din partea gloatei ?

Uiţi, căpitane Preston,

că ai fost achitat de un juriu alcătuit din oameni din Noua Anglie.

Massachusetts e ţara mea, domnule.

- După mine, flăcăi ! - Vă mulţumim, domnule.

Am reuşit, dnă Adams.

De azi înainte, n-o să mai poată omul să trăiască cu tine.

Copii, felicitaţi-vă tatăl !

- Felicitări, tată ! - Mulţumesc.

- Charles, adu-mi pipa. Nabby, ceai. - Da, tată.

Johnny, vino şi ajută-mă să-mi scot cizmele.

- Da, tată. - Aşa.

Mai tare !

Nu contează câţi clienţi ai pierdut, faptul că l-ai apărat pe Preston

ţi-a creat reputaţia de om imparţial.

Dacă ai lua cuvântul împotriva Coroanei,

cauza noastră ar căpăta gravitate.

Ştiu că ne împărtăşeşti simpatiile, vere.

Ce-ar fi să candidezi pentru un loc în consiliul din Massachusetts ?

Nu sunt făcut pentru politică.

Am o fire prea independentă.

În plus, nu cred că numele meu ar sluji cauzei în acest moment.

Jumătate dintre clienţi m-au părăsit de la câştigarea procesului.

Am servit deja o dată în consiliul din Massachusetts,

şi nu-mi mai vedeam capul de treabă,

ceea ce m-a împiedicat să-mi fac meseria.

Nu doresc un nou mandat. Mulţumesc pentru ofertă, domnilor.

Dar familia mea are întâietate.

Politicile Coroanei i-au sărăcit pe mulţi.

Exageraţi, domnule. Dle Paine !

Ni se cere să importăm din Anglia şi apoi să plătim acest privilegiu.

Au pus taxe pe hârtie, pe sticlă,

pe plumbul din vopsea, chiar şi pe cărţile de joc şi pe zaruri.

Toate, vă reamintesc, au fost abrogate.

Abrogate, pentru c-am luat atitudine împotriva lor.

- Şi o vom face în continuare. - Însă fără ajutorul dumitale, se pare.

Nu vă pot face pe plac, domnilor.

Îmi pare rău.

S-a eliberat o poziţie de magistrat la tribunalul maritim.

Zău ?

I-am vorbit guvernatorului despre tine.

Amândoi suntem de părere că eşti candidatul ideal.

Sunt flatat.

Regele a acceptat să-i fie recomandat un candidat.

Numirea îţi aparţine, John, şi-ţi aduce toate prerogativele

şi privilegiile asociate cu numele regelui.

Felicitări, John !

Nu e niciun secret că nu mai ai clienţi de când cu procesul.

În mare, e adevărat.

E cea mai lucrativă îndeletnicire din colonie.

Ce zici, prietene ?

John, ai amuţit.

Cine tace consimte.

Dna Adams vrea să spună că tăcerea soţului ei sugerează faptul

că e de acord să-i fie recomandat regelui George.

Tatăl meu a fost cizmar.

Mama a fost analfabetă.

Şi am fost propus regelui pentru a fi înălţat pe scara socială.

Eu slujesc legea.

Totuşi, în cine rezidă puterea legii ?

În rege.

Slujesc legea...

Totuşi, cine mă poate favoriza ?

Regele Angliei.

Să devin omul regelui, cu tot ce înseamnă asta...

- Ce vrea de la mine dl Hancock ? - Are nevoie de sfatul tău.

Dacă vrea un avocat, vorbesc cu el, dar, dacă încerci din nou...

E vorba de afaceri, John. Dartmouth, Eleanor, Beaver

tocmai au intrat în port, având calele pline de ceai.

Sunt corăbii englezeşti. Regele cere să fie descărcate,

iar noi va trebui să plătim o nouă taxă pe încărcătură.

Această încărcătură nu va ajunge pe mal, domnilor !

E o încărcătură legală,

ceai trimis de Compania Indiilor de Est.

Cum să fie legală ? Niciun alt ceai nu poate pătrunde în Boston !

Avem de ales: ceaiul împuţit al regelui sau nimic.

- Dumneata cine eşti, domnule ? - John Hancock, armator.

- Nu John Hancock, contrabandist ? - Măsoară-ţi cuvintele !

Sunt un om cinstit, sufocat de un monopol !

- Să-ţi fie ruşine, domnule ! - Să-ţi fie ruşine !

Să-ţi fie ruşine !

Daţi-i o lecţie ! Ungeţi-l cu smoală !

Nu, Sam.

Pentru numele lui Dumnezeu, Sam !

E un act barbar ! Un act barbar !

Încuviinţezi asta ?

Oamenii luptă pentru drepturile lor !

Încuviinţezi săvârşirea unor acte brutale şi ilegale,

în scopuri politice, Sam ? Răspunde-mi la întrebare !

Mi-e teamă de turnura pe care ar putea-o lua lucrurile,

dacă nu stabilim împreună calea de urmat.

Această colonie nu dictează Parlamentului, nici regelui.

Dacă regele decide să pună taxe pe ceai, asta se va întâmpla.

Ai vrea ca imperiul să dea faliment ?

Războiul pe care l-am dus ca să ne extindem teritoriul

şi ca să ne apărăm frontierele de indieni şi de francezi a costat mult.

Nu vreau să discut despre necesitatea taxelor,

ci despre modul în care sunt impuse.

Massachusetts trebuie să suporte o parte din povară.

Şi să fim trataţi ca nişte cetăţeni de mâna a doua ?

Fără libertăţile cetăţenilor născuţi în Anglia...

Libertatea în această colonie a semănat deseori cu anarhia.

Oferta mea rămâne în picioare, John.

Coroana te stimează. Şi eu, la fel.

Coroana greşeşte, dar nu e despotică. Cred asta din tot sufletul.

Vărul tău nu crede asta. Nici numeroşii lui prieteni. Au şi motive.

Se pare că vărul meu şi prietenii lui

au intenţia să ia asupra lor guvernarea coloniei.

Oamenii au nevoie de o mână de fier, Abigail.

Să fie ţinuţi în frâu.

Cei mai mulţi oameni sunt slabi, răi şi netrebnici.

De vreme ce în oraşul Boston au avut loc răzmeriţe primejdioase,

cu intenţia de a răsturna guvernul Maiestăţii Sale

şi de a tulbura liniştea publică,

se interzice comerţul cu orice fel de mărfuri,

atât cu celelalte colonii, cât şi cu alte ţări.

Pentru înăbuşirea revoltelor,

cei care tulbură liniştea regelui vor fi judecaţi în Anglia.

Orice soldat sau ofiţer britanic acuzat de săvârşirea unei crime

va fi evacuat din colonie, pentru a avea parte de o judecată imparţială.

Pentru o mai bună guvernare a coloniei Massachusetts,

consiliul actual va fi dizolvat imediat.

Ofiţerii armatei regale

sunt autorizaţi să-şi încartiruiască soldaţii în casele cetăţenilor.

Prin prezenta, generalul Thomas Gage e trimis

să asigure respectarea edictelor, punându-i-se la dispoziţie 4 regimente.

Corăbiile lui Gage vor bloca portul

şi ne vor izola de restul ţării.

Bostonul va fi martirizat.

Măcar va avea parte de o moarte nobilă.

Oamenii noştri n-au de gând să stea degeaba.

- Au arme, şi ştiu să le folosească. - Împotriva Imperiului Britanic ?

La Philadelphia se va întruni un Congres,

care va stabili cum ne vom recăpăta drepturile şi libertăţile.

Te-am numit reprezentant al coloniei Massachusetts.

Trimitem cinci oameni. Ar trebui să fii unul dintre ei.

Are vreo autoritate legală acest Congres ?

De vreme ce toate adunările au fost scoase în afara legii, nu cred.

Repet, are vreo autoritate legală acest Congres ?

Beţivi nenorociţi !

Massachusetts se răscoală pe faţă.

Vameşii au fost agresaţi şi 342 de cufere de ceai au fost vărsate în port

de vandali deghizaţi în indieni.

Timpul diplomaţiei a trecut.

Aceste edicte ne lipsesc de drepturi, Jonathan.

Prerogativa autoguvernării,

înlocuirea magistraţilor loiali Coroanei...

- Poziţia pe care mi-ai oferit-o. - Pe care ai refuzat-o.

Acum n-aş fi eligibil, de vreme ce nu sunt conservator !

Regele crede că tribunalele din Massachusetts sunt părtinitoare.

Nu mai putem avea încredere că fac dreptate.

Înţeleg.

Oare căpitanului Preston nu i s-a făcut dreptate ?

Mi-am pus în joc reputaţia şi familia pentru un caz

care acum va fi judecat în Anglia, pentru că e ofiţer britanic ?

Ne cred prea necopţi, prea imorali, ca să înţelegem ce e dreptatea ?

Coroana a hotărât, John.

Nu ne-a mai rămas decât să ne supunem,

şi ar trebui să procedezi în consecinţă, prietene.

Ziua bună, prietene !

De la comitetul de organizare din Virginia,

primim vestea că legislativul de acolo a ales deputaţii

care vor participa la marele Congres Continental.

I-am auzit în seara aceasta pe reprezentanţii noştri la congresul

din Philadelphia, dl John Hancock,

dl Robert Treat Paine şi dl Elbridge Gerry.

Acum vă prezint un nou delegat din Massachusetts,

un om ale cărui chibzuinţă şi probitate vă sunt cunoscute...

Dl John Adams !

- Fac cunoscut... - Vorbeşte mai tare !

Fac cunoscut faptul că libertăţile britanice

nu se datorează prinţilor sau Parlamentelor.

Că multe dintre drepturile noastre sunt intrinseci şi esenţiale,

convenite sub formă de principii şi consfinţite

înainte să existe Parlamentul.

Aceste drepturi ne sunt date de Creatorul nostru.

Strămoşii noştri au plătit pentru libertatea noastră

cu preţul liniştii, al averilor şi al sângelui lor.

Libertatea nu se bazează pe doctrina

că o mână de nobili vor moşteni pământul. Nu !

Libertatea are la bază următorul principiu:

şi cei mai netrebnici şi mai josnici dintre oameni,

în temeiul legilor imuabile ale lui Dumnezeu şi ale naturii,

au dreptul la aerul pe care-l respiră, la lumina ochilor lor,

la mâncare şi la veşminte, la fel ca nobilii sau ca regele.

Asta înseamnă libertate... Şi libertatea va domni în America !

Şi-au ales bine delegatul, John.

Oare ? Să ridici glasul împotriva regelui, a Parlamentului...

Nu. Noi, coloniştii, nu suntem în pas cu vremurile, Abigail.

Am văzut noi lumea de dincolo de Boston ? Ce ştim noi ?

Mi-e teamă că nu ştim ce facem, Abigail.

Când oamenii nu ştiu ce fac, John,

ar face bine să nu facă ceea ce nu ştiu.

Vreau să-ţi păstrezi cumpătul şi să ai grijă de familie.

Charles, pune la loc ce ai luat !

Sunt buni nădragii ăştia pentru un delegat la congres ?

Nădragii unui delegat au un rol foarte important.

De ce ?

Pentru că politica este arta de a lipi turul nădragilor

de tăblia scaunului.

Vine procesiunea !

Un dar de la Fiii Libertăţii !

Dumnezeu să ne ajute !

- Bătrânul meu cal mi-e de ajuns. - Un simplu cal, pentru un om simplu.

Hai, John !

Dacă e fată, o botezăm Elizabeth, ca pe mama ta.

Jiletca ta preferată. Am uitat să ţi-o împachetez.

O să fiţi în siguranţă ?

O să mergem la fermă. N-o să păţim nimic.

N-am să las pe nimeni s-o fure. Doar o aveţi de pe vremea lui Carol al II-lea.

Du-te.

- Iartă-mă, Abigail. - Pentru ce, John ?

La revedere, micuţilor. John, adu-ţi aminte ce ţi-am spus.

Către Philadelphia !

Către Congres !

Înăuntru !

Sfârşitul episodului 1