Original subtitles

Mâinile mele îţi vor purta visurile,

Paşii ţi-i voi călăuzi, îţi promit !

MAREA ŞI MAREA IUBIRE Episodul 89

În braţele mele vei descoperi tandreţea.

Îţi voi arăta că încă se poate iubi nebuneşte.

Doi oameni într-un milion...

Minunea s-a întâmplat, destinul ne-a adus deja împreună.

Îndrăgosteşte-te de mine ca şi cum n-ai fi suferit nicicând.

Împreună vom vindeca rănile trecutului.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Îndrăgosteşte-te de mine !

Dacă îmi dai mâna, las totul în urmă,

Singurătatea şi iubirea nu le mai confund.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Tu să-mi spui de ne vom iubi până la sfârşitul veacurilor...

Traducerea şi adaptarea BIANCA BOZDOGESCU

Nu pot să nu te mângâi

şi să nu-ţi admir frumuseţea.

Iubirea vieţii mele...

În sfârşit, sufletele noastre se întrepătrund.

La fel cum se întâmplă, în fiecare după-amiază,

cu soarele şi marea.

Te iubesc, Estrella mea.

Te iubesc cu toată fiinţa mea.

Şi eu te iubesc, Fabian Bravo.

Te voi iubi neîncetat, tot restul vieţii mele,

fiindcă suntem făcuţi unul pentru altul, iubitule.

Inimile noastre aparţin una alteia.

Sunt singură...

Sunt foarte singură...

- Bună dimineaţa, iubito ! - Bună dimineaţa !

Dacă mă mai răsfeţi aşa, să ştii că mă voi obişnui prost.

Aşa să faci, iubito, căci te voi răsfăţa toată viaţa.

Zi de zi, iubito.

Aşteaptă ! Trebuie să mă întorc acasă.

- Da. Alibiul meu nu va funcţiona. - Măi să fie ! Şi care e acel alibi ?

Mama i-a spus lui Azul că trebuia să merg în capitală,

să rezolv o problemă cu sindicatul şi că urma să petrec noaptea acolo.

Iubito, nu vreau să mă despart nici măcar o secundă de tine.

Nici eu.

- Nu, iubito, să nu ne mai despărţim ! - Şi cum să facem asta ?

Cât trebuie să mai aşteptăm ca să fim împreună ?

Hai s-o facem, Estrella !

Ce spui, iubito ?

Eşti iubirea vieţii mele, Fabian. Vreau să fiu mereu lângă tine.

Nici eu nu vreau să mai aştept, iubito.

O să vorbesc cu Azul chiar azi.

Perfect ! Eu o să vorbesc cu Jasmin.

- Iubito, suntem împreună. - Da.

În sfârşit, suntem împreună, iubito !

În sfârşit !

Aseară m-ai adus în culmea fericirii, Valentin.

Dacă e vorba de fericirea ta, sunt dispus să fac orice, Perlita.

Am vorbit cu Iker.

I-am urat mult noroc. Cred că e foarte îngrijorat.

Mi-a spus că era foarte agitat.

O să aprindem o lumânare, ca să-i meargă bine la proces.

- Bună dimineaţa ! - Bună, mami !

- Bună dimineaţa ! - Bună dimineaţa, iubito !

Cum ţi-a mers la întâlnirea de afaceri ?

Foarte bine. Mulţumesc, mamă.

Sigur a fost o şedinţă intensă.

Cred că sora mea a dormit foarte puţin.

Ştiţi că sunt foarte deşteaptă.

E evident că mama n-a fost la nicio şedinţă de muncă.

Aseară, le-am auzit pe bunica şi pe mătuşa Perla vorbind în secret.

Mamă, ştiu că ai rămas să dormi acasă la Fabian.

Da, draga mea, ai dreptate. Am rămas la Fabian.

Îl iubesc mult pe...

Ştiu că eşti îndrăgostită de el, mamă.

Nu-ţi aminteşti de Operaţiunea "Estrebian",

pe care eu şi Iker am pus-o la cale ca să vă aducem împreună ?

Copiii ăsţia ! Sunt foarte inteligenţi.

Doar puţin.

Iubito, ştiu că eşti foarte isteaţă şi că-ţi dai seama de toate,

dar aş vrea să ştii că Fabian e foarte important pentru mine.

Noi doi ne iubim foarte mult, scumpo.

Ce bine, mamă ! Tu şi Fabian faceţi o pereche frumoasă.

Îmi place că sunteţi iubiţi, căci, atunci când sunteţi împreună,

eşti cea mai fericită.

Te iubesc, scumpo.

Te iubesc.

Aminteşte-ţi să întrebi cât timp am locuit cu ei !

Cum m-au vazut, cum era Iker...

Şi să le spui clar că, deşi m-am dus la han, l-am vizitat zilnic pe Iker.

Anto, mi-ai spus asta de zece ori. Ai încredere în mine !

- Cu asta mă ocup. - Ştiu. Scuze !

- Sunt foarte agitată. - Linişteşte-te !

Gata ! Copilul e bine. L-am lăsat cu asistenta socială.

Judecătorul îl ascultă pe minor,

aşa că mărturia lui e în favoarea noastră.

Poate fi decisivă pentru a învinge,

iar astfel, Iker nu va mai pleca de lângă voi.

- Mulţumesc pentru tot, Felipe. - N-ai pentru ce.

Precis, Adriana şi Nicolas vor ataca pe două fronturi.

În ceea ce te priveşte, Gabriel,

se vor lega de ilegalitatea comisă atunci când ai rămas cu minorul.

Vor spune că a fost unilaterală,

că ai atentat asupra drepturilor copilului de-a avea o familie.

La fel ca la înfăţişarea anterioară.

Dar atunci s-a clarificat că n-am făcut-o intenţionat.

Nu contează.

Ei vor avea grijă să te prezinte ca pe un criminal

care a furat un bebeluş neajutorat.

Te rog, important e să rămâi calm şi să nu cazi pradă provocărilor !

Partea bună e că finul meu e dovada clară

că ai avut grijă de el toată viaţa.

Aşa că ne vom lega de asta,

ca să demonstrăm că ai fost un tată exemplar

şi că l-ai iubit ca pe copilul tău.

- Iar în cazul Antoniei... - Vor spune că sunt nebună.

Probabil, scumpo. Şi că, de asta, nu poţi avea grijă de copil.

Dar să nu ne precipităm !

Ştim care le sunt aşii din mânecă, aşa că staţi liniştiţi !

Mergem cu fruntea sus şi cu adevărul în mână. Bine ?

- Aşa facem ! - Staţi liniştiţi !

Domnule, a sosit dra Erika Mendez.

- Mulţumesc, Susana. - Mă scuzaţi !

- Ai ajuns la fix ! - Iată-mă, Sergio !

Notarul ne aşteaptă să semnăm actele hanului.

Să terminăm odată cu asta !

Pentru un părinte, moartea copilului e cea mai mare frică şi durere.

Iar fiul meu Nico avea câteva luni când a lovit acel uragan.

Era un copil foarte vesel, energic, cu o mare curiozitate în privire,

agăţându-se de viaţă.

Timp de zece ani am crezut că fiul meu era mort.

Am crezut că acel uragan mi-l furase.

Dar n-a fost uraganul, ci Gabriel Arenas.

Aveţi acolo registrele, domnule judecător !

Puteţi vedea de câte ori am încercat să-i găsesc pe părinţii biologici

ai lui Iker. Ani de zile i-am căutat, înainte de-a decide să-l ţin cu mine.

Domnule judecător,

mă surprinde faptul că dna Adriana Montoya,

reprezentanta clientului meu, dl Arenas,

în procesul de obţinere a tutelei micuţului Iker,

îl apără acum pe dl Fuentes.

Nu putem solicita acum anularea acelei decizii,

susţinută de probe obiective,

doar dintr-o schimbare de strategie

sau dintr-un interes personal al părţii adverse.

Domnule judecător,

în procesul anterior, nu aveam informaţia crucială

referitoare la identitatea părinţilor biologici ai minorului.

În acel moment, am acţionat conform informaţiilor disponibile.

La fel ca atunci, îmi doresc binele suprem al copilului,

căutând să facă parte dintr-un mediu potrivit şi stabil.

În cazul ăsta, e vorba de dl Nicolas Fuentes, tatăl copilului.

A demonstrat că-şi doreşte recuperarea relaţiei cu Iker.

Din păcate, mama, Antonia Montoya, nu se poate ocupa de copil,

căci nu se află în deplinătatea facultăţilor mintale.

Pe durata şedinţelor,

pacienta a prezentat o stare de fragilitate emoţională

şi de vulnerabilitate, din cauza pierderii memoriei.

La asta, se adaugă antecedentele medicale.

În consecinţă, nu e recomandat ca minorul să rămână în grija ei.

Cel puţin, nu în acest moment.

Domnule judecător, după cum puteţi observa,

acest raport psihologic e contrazis total

de noua evaluare a clientei mele.

Nu mi-e uşor să fac asta.

Antonia a fost iubirea vieţii mele, femeia care mi-a dăruit un fiu.

Ştiu cât de mult îl iubeşte pe Iker.

Nu mă aflu aici fiindcă mă îndoiesc de iubirea ei faţă de Iker,

ci fiindcă îmi doresc tot ce-i mai bun pentru copil.

Sunt convins că nici ea, nici dl Arenas

nu-i pot oferi copilului meu stabilitatea de care are nevoie.

Bine.

Continuăm cu mărturia mamei ! Vă rog, dnă Antonia Montoya !

M-ai trădat, Porfirio !

Eşti un imbecil ! Cum îndrăzneşti ?

I-ai povestit lui Sergio Falcon tot ce s-a întâmplat cu Ulises.

Îţi amintesc că ai fost complice în tot ce-am făcut.

Dacă sfârşesc la închisoare, te trag după mine.

Linişteşte-te, Rosalba ! Nu se va întâmpla asta.

Suntem pe punctul de-a bate palma

cu încă şase pescari care vor să-şi vândă casele.

Cu banii ăia, ne putem căra din ţară şi să dispărem cât va fi nevoie.

Antonia, îmi poţi spune ce-ţi aminteşti din noaptea uraganului ?

Doar câteva momente. Nu-mi amintesc tot.

Şi ai amintiri complete, anterioare acelei nopţi ?

Încet, încet, mi-am amintit cateva lucruri din trecutul meu.

Unele, foarte dureroase, iar altele, foarte fericite,

precum sarcina mea şi iubirea imensă

pe care o simţeam faţă de copilul meu.

Acum două săptămâni, erai cu clientul meu.

Sper să-ţi aminteşti asta, căci ai avut un atac de anxietate.

Ai început să ţipi şi se pare că erai foarte agitată

şi nu te puteai calma.

A fost clipa în care am realizat

că bebeluşul pe care-l salvasem în noaptea uraganului,

dorindu-mi să supravieţuiască, era Iker.

Copilul meu frumos, pe care îl iubesc nespus !

Am reacţionat aşa căci am aflat că fiul meu era în viaţă.

Vi se pare că acel moment greu

vorbeşte despre o femeie dezechilibrată psihic ?

Mie mi se pare că vorbeşte despre o mamă,

poate, una imperfectă,

o mamă căreia, desigur, îi va lua timp să se vindece,

dar care e dispusă la orice ca să-şi aibă fiul aproape.

Ai dispărut zece ani, Antonia. Ştii unde ai fost în acel timp ?

- Nu. Nu ştiu. - Nimic ? Nicio amintire ?

Niciuna.

În acea perioadă, ai fi putut face multe lucruri

pe care să nu vrei să ţi le reaminteşti,

dar sunt zece ani, Antonia.

Zece ani şterşi complet din viaţa ta.

Zece ani.

Surioară, ai fost în comă timp de zece ani,

iar acum, în sfârşit, te-ai trezit.

Unde e Nico ?

Unde e fiul meu ?

Linişteşte-te !

Promit că, în curând, vei fi cu el ! Bine ?

Linişteşte-te !

Domnule judecător,

vorbim despre o mamă care recunoaşte că a fost absentă,

care n-are nicio amintire legată de ultimii zece ani.

Nu ştie unde a fost, nici în ce condiţii a trăit până acum.

Asta poate fi riscant pentru minor.

Cum putem avea încredere că Antonia Montoya

îi va putea oferi lui Iker căminul de care are nevoie ?

E esenţial pentru acest tribunal să evalueze dacă o persoană

care a avut o astfel de pierdere a memoriei şi a vieţii recente

ar fi capabilă să-şi asume pe deplin responsabilitatea maternităţii.

Mai ales că există o alternativă de luat în calcul,

şi anume: clientul meu, dl Nicolas Fuentes,

care a demonstrat că e capabil să-i ofere un cămin sigur şi stabil.

Nico, scumpule !

Fiule,

în sfârşit, te voi strânge în braţe !

Te urăsc, Antonia. N-o să-mi iei tot ce am obţinut.

Eşti moartă ! Moartă !

Tu ai fost !

Tu ai fost, Adriana !

Îmi amintesc totul. Tu ai încercat să mă omori.

Adriana, despre ce naiba vorbeşte ?

- Eşti sigură de ce spui ? - Da.

- Adriana, ce naiba spune Antonia ? - Taci !

Dacă îşi aminteşte aşa ceva înseamnă că ceva s-a întâmplat.

Linişte în sală !

Domnule judecător, asta dovedeşte instabilitatea emoţională

a Antoniei Montoya. Are închipuiri.

- Acuzaţia ei e o nebunie. - Nu e nicio nebunie, Adriana.

Tu ai fost ! Tu ai încercat să mă omori !

Nu mai minţi !

Adriana, e adevărat ce spune Antonia ?

Ce naiba se întâmplă ?

E o minciună ! Nu poţi crede aşa ceva !

- Nu. E o mărturisire. - Voi doi eraţi deja amanţi.

Vei nega şi asta ?

Iar tu ştiai ? Erai de acord cu ce făcea ?

Sigur că nu, Antonia !

Ai făcut-o ca să rămâi cu el, nu ? Şi ca să furi moştenirea mamei.

- Taci, nenorocito ! - Să nu îndrăzneşti s-o atingi !

E nebună de legat !

Marina e cea mai lucidă femeie pe care o cunosc, domnule judecător.

Dacă îşi aminteşte aşa ceva înseamnă că e adevărat.

Spune adevărul. Ai lovit-o în cap şi ai aruncat-o în mare. Ştii asta !

Imediat !

Linişteşte-te, Estrella !

- Am venit să-mi iau la revedere. - Intră !

Bună !

Am venit să vă anunţ că azi plec definitiv din sat.

Tocmai i-am vândut lui Sergio hanul pe care îl administram.

Ce-i asta ?

Sunt banii pe care mama i-a furat lui Ulises Contreras.

Am venit să vi-i dau înapoi.

Vreau să ştiţi adevărul.

Mama şi Ulises n-au fost amanţi.

Ce tot spui ?

Da, Mercedes. Totul a fost o minciună de-a mamei.

Soţul dv. nu v-a înşelat niciodată.

Ulises al meu ?

Ulises a fost mereu un bărbat integru, un soţ bun şi un tată exemplar.

Nici măcar nu e sigur că eu sunt fiica lui,

fiindcă mama a fost cu mulţi bărbaţi în acea perioadă.

Mercedes, soţul dv. n-a murit trădându-vă în acel hotel.

Adevărul e că, în complicitate cu Porfirio Rojas,

mama i-a provocat un infarct. I-a injectat un medicament.

Mama l-a omorât pe Ulises.

Iertaţi-mă !

Ce-ai spus, Erika ? De unde ştii ? Ce s-a întâmplat ?

Porfirio i-a mărturisit lui Sergio, iar el mi-a spus în faţa ei.

- Mama n-a putut nega acest lucru. - Asasina !

- Mama ta e o asasină ! - Da.

Deci Rosalba l-a omorât pe tata ? Pe tatăl nostru ?

Soţul meu

n-a murit în braţele acelei femei rele ?

Viaţa mea...

Ulises...

Mereu te-am blestemat pentru trădarea ta.

Ştii că ţi-am refuzat iertarea.

Nici măcar nu te-am putut îngropa în pace, aşa cum trebuia.

Ulises, nu simţeam decât furie,

mânie, ciudă, căci mă înşelaseşi.

Iartă-mă, Ulises !

Trebuie s-o reclamăm pe Rosalba. E ucigaşa tatei.

Da. Fă ce trebuie să faci, Estrella !

Familia ta merită dreptate.

Adio !

Iubitul meu !

Soţul meu...

Ulises mi-a fost mereu fidel.

Şi eu, şi fetele tale ţi-am fost fidele.

Erika !

Mulţumesc că ne-ai spus adevărul.

Estrella, mai trebuie să ştii ceva.

E vorba despre Fabian.

Nu te-a înşelat niciodată.

Când m-ai găsit la el acasă

a fost pentru că, în urmă cu o seară,

îi pusesem o substanţă foarte periculoasă în băutură.

De asta, Fabian nu-şi poate aminti absolut nimic nici în clipa de faţă.

Eu speram ca asta să vă despartă pentru totdeauna.

Mă doare să spun asta,

dar tristul şi amarul adevăr

e că Fabian te-a iubit mereu.

Nu mai am puterea de-a mă lupta pentru un bărbat

care nu mă va iubi niciodată.

Nu-ţi cer să mă ierţi, căci ştiu că nu merit asta.

Vreau doar să termin cu minciunile, fiindcă am obosit.

Ai câştigat, Estrella. De aceea plec.

Nu mai vreau să fiu un obstacol. Nu mă mai leagă nimic de satul ăsta.

Erika...

Nu. Sper ca, atunci când te vei gândi la mine,

să-ţi aminteşti de perioada în care am fost prietene,

când aveam grijă una de alta şi ne iubeam.

Să nu-ţi aminteşti de anul ăsta

în care relaţia noastră s-a rupt definitiv.

Sper ca tot ceea ce ţi-am spus

să compenseze puţin durerea pe care ţi-am cauzat-o.

După uragan,

m-au anunţat că o găsiseră pe Antonia,

sora mea dulce şi perfectă.

Era în comă, pe un pat de spital, fragilă şi vulnerabilă.

În acea clipă, am ştiut că soarta avea să fie de partea mea.

Toată viaţa a fost vorba despre ea.

Antonia cea frumoasă, cea dulce, preferata tatei.

Mereu perfectă, toţi o iubeau, inclusiv tu, Nicolas.

Şi tu ai ales-o pe ea.

Când am văzut-o în comă, când am văzut că nu putea vorbi,

că nu se putea mişca, mi-am dat seama de puterea mea.

Puteam s-o ţin legată de acel pat, fără să se poată ridica,

în timp ce eu puteam avea tot ce ea avusese mereu.

Ce tot spui, Adriana ?

Mergeam des s-o vizitez,

stăteam lângă patul ei, îi luam mâna

şi îi şopteam că oricând o puteam deconecta de la aparate.

Că puteam decide dacă aveai să trăieşti sau nu,

dar n-am făcut-o, fiindcă am ales ceva mai bun.

S-o ţin între vis şi realitate era pedeapsa perfectă,

ca sufletul ei să nu se odihnească.

De fiecare dată când o vizitam, îi spuneam că tu, Nicolas, o uitaseşi,

că erai fericit cu mine, că viaţa ei perfectă se terminase.

Totul mergea bine, până ce nemernica s-a trezit.

Mi-a stricat toate planurile.

De asta am dus-o la ambarcaţiune, promiţându-i că o voi duce la fiul ei.

Da, recunosc. Am încercat s-o omor.

Am lovit-o, am aruncat-o în mare, sperând să nu mai supravieţuiască,

dar nu, mereu trebuie să apară cineva care s-o salveze.

Mizerabilul de Gabriel a găsit-o şi a salvat-o.

Domnilor poliţişti,

arestaţi-o pe avocata Adriana Montoya Flores !

E acuzată de omucidere împotriva surorii ei,

dna Antonia Montoya Baez.

Uită-te la noi, bătrâne ! Femeile Contreras sunt aici.

Familia ta...

Am venit să te vedem

şi să-ţi cerem iertare fiindcă ne-am îndoit de tine.

Am crezut minciunile unei nenorocite,

când tu nu ne-ai dat motive s-o facem.

Ulises...

Iartă-mă ! Ai fost un soţ minunat,

un tată exemplar.

Eu, fetele mele şi nepoţica mea

suntem foarte mândre de tine, iubitule.

Ulises, familia ta e mai unită ca oricând.

Aşa cum ne ştiai.

Eu şi fetele mele nu vom avea linişte până ce nu ţi se va face dreptate.

Jur pe tot ce-am mai sfânt !

- Bună ziua ! Am venit. - Mulţumesc că sunteţi aici.

Suntem la dispoziţia dv.

Mamă !

Te rog !

Nu, Estrella ! Fă-o tu !

Vrem să-i denunţăm oficial

pe dna Rosalba Mendez şi pe căpitanul Porfirio Rojas

pentru asasinarea tatălui meu, Ulises Contreras.

Scumpo !

Te-ai mai liniştit ? Putem sta de vorbă ?

Vin de la casa familiei Contreras.

Nu !

Ce-ai făcut, Erika ?

Nu !

Nu-mi spune că m-ai trădat ! Eşti fiica mea !

În clipa asta,

cred că Estrella te reclamă poliţiei.

Mamă, ai mai puţin de-o oră să te cari din satul ăsta

şi să dispari, dacă nu vrei să sfârşeşti la închisoare.

Porfirio !

Ce s-a întâmplat ? Ce-a spus judecătorul ?

Judecătorul a spus că vom fi împreună pentru totdeauna.

Ne-au dat tutela, campionule.

Nu ne va mai despărţi nimeni. S-a terminat. Am câştigat, piratule !

Mamă ! Tată !

Fabian, tatăl meu...

Îţi dai seama ?

Da, iubito. Adineauri am aflat. Îmi pare rău !

Îmi imaginez ce greu a fost pentru familia ta,

dar măcar acum ştiţi adevărul...

Poliţia îi caută pe Rosalba şi pe Porfirio.

Promit că vor plăti pentru ce-au făcut !

Erika mi-a spus că te-a drogat când te-am găsit la ea acasă.

Nu pot să cred ce-a făcut !

Acum înţeleg de ce m-am simţit atât de rău ziua următoare

şi de ce nu pot să-mi amintesc nimic din seara aia.

Am văzut-o atât de afectată, încât mi-e milă de ea, Fabian.

Mi-a spus că pleacă din sat.

I-a vândut hanul lui Sergio, Nemesio îşi vinde şi el casa,

lui Gabriel i-au luat-o,

şi mai sunt şase persoane interesate să încheie un contract cu Alpha Sur.

Ne gândim altă dată la asta. Acum, important e să fii tu bine.

I-am pierdut pe Antonia şi pe fiul meu din cauza ta !

Te rog, Nicolas ! Am făcut totul pentru tine, pentru noi.

Ai ruinat viaţa mea, pe-a Antoniei şi pe-a fiului meu.

Totul, din cauza invidiei şi a egoismului tău !

Nu, Nicolas ! Te rog, ascultă-mă !

Te iubesc. Am făcut totul din iubire.

Niciodată nu te-am crezut în stare de aşa ceva.

Să încerci să-ţi omori propria soră... Sper să putrezeşti în închisoare !

O să am grijă ca Antonia să recupereze tot ce i-ai furat.

Nu, Nicolas ! Nu mă poţi abandona aşa.

Aveam o viaţă împreună !

Nicolas, nu mă lăsa aici ! Am nevoie de tine !

Nicolas, te rog, vino ! Am nevoie de tine !

Nicolas !

Am reuşit, frumosule ! Am obţinut ce-am vrut !

În sfârşit, plecăm din satul ăsta blestemat !

O să începem o viaţă nouă, o să ne facem planuri de viitor.

Ce se întâmplă ?

Porfirio, ce se petrece ?

Porfirio !

Linişteşte-te ! Comportă-te normal !

- Coborâţi din maşină ! - Ce se întâmplă ?

- De ce ? - Tăceţi şi coborâţi !

Pot şi singură.

E o greşeală.

- Tăceţi şi mergeţi ! - Ce se întâmplă ?

Mâinile la spate !

Sunteţi arestaţi

pentru omor calificat în cazul dlui Ulises Contreras.

Sergio !

Trebuie să vorbim.

Nu voi permite să continui cu planul de-a distruge satul.

Mie nu-mi vorbeşti pe tonul ăsta, Estrella !

Să-ţi fie clar ! Tu, Fabian şi ai tăi puteţi face scandal oricât vă doriţi.

Satul ăsta va dispărea.

Ştii că mulţi săteni vor să-mi vândă, nu-i aşa ?

Procedezi aşa ca să-mi faci rău,

fiindcă egoul tău nu poate accepta că l-am ales pe Fabian, nu pe tine.

Nu-mi pasă că eşti cu Fabian !

N-ai decât să rămâi cu pescarul ăla mediocru.

Ţi-am oferit totul, Estrella, dar nu te-a interesat.

Chiar credeai că m-aş putea îndrăgosti de un bărbat ca tine,

care nici măcar nu-şi iubeşte fiica ?

Fiindcă ăsta eşti tu, Sergio.

Un tip care nu iubeşte pe nimeni, care se iubeşte doar pe sine,

iar asta e marea diferenţă dintre tine şi Fabian.

Mi-aş fi dorit ca fiica mea să fi avut un tată ca acel pescar mediocru !

Estrella, din cauza ta suntem în situaţia asta.

Ţi-am oferit să închidem pescăria, să terminăm operaţiunile cu firma,

dar n-ai vrut. Urma s-o fac pentru tine,

o femeie care nu merită nimic,

şi pentru o mucoasă care nu merită să-mi poarte numele.

Ştii de ce am făcut pe tatăl perfect şi pe bărbatul îndrăgostit ?

Fiindcă mi-o ceruse tata.

A fost condiţia lui ca să-mi lase totul,

dar bătrânul ăla mizerabil e mort.

Am ceea ce-mi doream, am toată puterea,

aşa că nu mai am nevoie nici de tine, nici de Azul.

Vă puteţi căra din satul ăsta.

Cară-te !

O să distrug fiecare casă din satul ăsta blestemat.

N-o vei face, cât timp eu te pot împiedica.

Mă doare absenţa ta.

Suntem de mult timp despărţiţi.

Am visat la ceva ce nu voi avea niciodată.

Cât aş vrea să fiu lângă tine...

Nu !

- Fabian ! - Estrella !

Iubito, ce se întâmplă ?

Am vorbit cu Sergio şi n-am reuşit să-l fac să se oprească.

Sergio poate câştiga bătălia, dar nu va câştiga războiul.

Aşa e. Nu vom permite asta. Nu ne putem da bătuţi.

Ai dreptate.

Vom lupta pentru iubirea noastră, pentru satul ăsta şi pentru ai noştri.

Până la ultima răsuflare !

Iubito...

Redactor SIMONA VUCICU

SFÂRŞITUL EPISODULUI 89