Original subtitles

Mâinile mele îţi vor purta visurile,

Paşii ţi-i voi călăuzi, îţi promit !

MAREA ŞI MAREA IUBIRE Episodul 84

În braţele mele vei descoperi tandreţea.

Îţi voi arăta că încă se poate iubi nebuneşte.

Doi oameni într-un milion...

Miracolul s-a întâmplat, destinul ne-a adus deja împreună.

Îndrăgosteşte-te de mine ca şi cum n-ai fi suferit nicicând.

Împreună vom vindeca rănile trecutului.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte.

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Îndrăgosteşte-te de mine !

Dacă îmi dai mâna, las totul în urmă,

Singurătatea şi iubirea nu le mai confund.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Tu să-mi spui de ne vom iubi până la sfârşitul veacurilor...

Noi, adulţii, ştim ce e mai bine pentru el.

- Da, dar... - Nu.

Mi-ai cerut să nu-i iau tutela lui Gabriel, nu ?

Ei bine, asta fac, dar nu-mi cere să aştept

ca fiul meu să ia iniţiativa şi să vină din proprie voinţă,

pentru că pot să aştept eu mult şi bine.

Şi deja am pierdut prea mult timp din viaţa lui.

Tot ce vreau acum e să fiu din nou tatăl lui.

Mulţumesc.

- Poftim. - Mulţumesc.

- Ce ai ? - Mă doare aici.

Eşti bolnav ?

Nu, dar parcă mă strânge ceva tare aici.

Valentin, stai !

Horacio, iartă-mă, eram pierdut în gânduri. Ce s-a întâmplat ?

E adevărat că nu trebuie să ne vindem casele, dacă nu vrem ?

Nu, toţi o să luptăm ca să ne salvăm satul.

N-aveţi de ce să vă faceţi griji.

Părinţii mei cred că e mai bine să vindem casa cât încă se poate,

altfel, nu ne-o mai cumpără nimeni.

Eu nu vreau să plec din sat !

Nu, copii, aveţi încredere. Nimeni n-o să mai plece, da ?

- Îngheţata mea... - Mai au de vânzare. Stai liniştit.

Bună, Iker !

Ai ajuns la fix. Tocmai pregăteam gustările.

- Ţi-e foame ? - Un pic.

Îţi place broccoli ? L-am făcut la aburi.

Sirena, ai zis că aveţi cartofi prăjiţi.

Cartofi ? Ce-i aici e mult mai sănătos.

- Încearcă nucile, sunt grozave. - Nu.

Hai să-ţi duc rucsacul în cameră !

Uite avionul despre care ţi-am povestit !

E de la tata, adică bunicul tău.

Avea grijă de el ca de-o comoară.

Uite ce bine arată !

Nu mi-a venit să cred când mi l-a dat.

Am fost foarte emoţionat. E din Al Doilea Război Mondial.

Eu prefer corăbiile.

Atunci, hai să lucrăm iar la cufărul cu aur ! Ţi-ar plăcea ?

Iker, mă bucur mult că eşti aici, fiule.

Chiar cred că ne vom distra.

Şi eu cred la fel.

Poftim.

Dacă nu trece durerea, îl sunăm pe doctor.

- Deja mă simt puţin mai bine. - Mă bucur.

- Odihneşte-te şi sună-mă dacă e ceva. - Fabian...

Rămâi puţin cu mine ?

- Puţin ? - Da.

Ce-i asta ?

Uită-te ! M-am emoţionat şi n-am putut să mă abţin.

Da...

Sunt sigură că e băiat, dar am notat şi nume de fată.

Văd, dar nu e prea devreme să ne gândim la nume ?

Ştiu, dar nu mă pot opri din a visa că vom avea un copil.

Ştiu că pentru tine e greu,

dar pentru mine e cel mai frumos lucru.

Da, dar nu te mai gândi la asta acum.

Pentru mine contează doar să fiţi amândoi bine.

Dar simt că ţi-am dat viaţa peste cap şi-mi pare rău.

Nu gândi aşa. E copilul meu şi o să-l iubesc mereu.

Fabian, dacă se întâmpla în alt context...

Poate că m-aş fi gândit să nu-l păstrez.

Dar e copilul tău, Fabian !

O să am un copil cu singurul bărbat pe care l-am iubit vreodată.

Eşti însărcinată ?

- Ce s-a întâmplat, Jaz ? - Da, Jaz.

O să ai un frăţior.

Şi cel mai tare e că am câştigat.

- Aţi câştigat ? - Da, am pariat doi la zero.

Şi ce ai câştigat ?

Un guatemalez, dar, cum e interzis, n-am putut...

Cum ? Dar...

Nu, nu... Ia ăsta !

Iker, nu !

Ce faci acolo ? Iker, potoleşte-te !

Iker, nu ! Dă cu toate pe jos...

Nu ţipa la el, n-o să înţeleagă aşa.

Nu ţip, doar că nu mai vreau nuci prin tot livingul.

- Iker, te rog... - Poţi să cobori, te rog ?

Nu ! Opreşte-te !

Ce faci ?

Nu !

Iker ! Nu, Nicolas...

- Nu aşa se face. - Şi cum se face ?

- Vorbeşte-i frumos, nu ţipa la el ! - Nu te văd vorbind cu el.

Văd doar că distruge tot ce am în casă.

Te rog, calmează-te ! O să vorbim cu el.

- Ce-ai făcut ? - Cafeaua ta.

Iker, de ce faci asta ?

Trebuia să aşteptăm puţin înainte să-i spunem.

Dar deja ne-a auzit, Fabian.

- Ce voiai să fac ? - Să aştepţi.

Gata, linişteşte-te. E în regulă.

Dar, te rog, nu spune nimănui încă.

Mor de nerăbdare să anunţ în gura mare.

E prima mea sarcină, Jaz !

Şi vreau să treacă trei luni înainte să afle lumea.

- Da, sigur. Oricum, bănuiam deja. - Da ?

Da, mi s-a părut ciudat că ai venit să stai aici, Erika.

Serios ? Nu-ţi scapă nimic, Jaz.

Doar că nu m-aş fi gândit. Şi, sincer, sunt foarte încântată.

Mereu mi-am dorit un frăţior, dar deja renunţasem la idee.

Dar staţi aşa ! Voi doi sunteţi împreună ?

Nu. Vom trece prin asta împreună, dar nu ca un cuplu.

Deja mă văd soră mai mare.

O să vă ajut cu tot ce ţine de frăţior sau de surioară.

- Sunt atât de fericită ! - Şi eu, la fel, Jaz !

Nu mai am ce să fac.

Ai văzut că fac tot ce pot, dau tot ce am,

dar Iker nu mă ascultă.

Dimpotrivă, parcă vrea să mă provoace.

Te-ai întrebat de ce face asta ?

Nu l-am văzut niciodată aşa pe Iker.

E clar că nu vrea să fie aici.

Şi trebuie să-i tolerăm astea doar pentru că nu vrea ?

E un copil răsfăţat, Antonia !

Ţi-am spus că aşa o să fie.

E prea devreme pentru el să fie aici.

Aşa reacţionează când simte că e forţat să facă ceva.

Şi atunci, ce facem ?

Trebuie să înveţe că în viaţă nu faci mereu doar ce vrei.

Lasă ăla jos, Iker !

Iker !

Aici sunt detaliile celor patru case luate pe nimic

şi cât plăteşte Alpha Sur pentru ele.

O grămadă de bani !

Îţi amintesc că ai promis că mă bagi şi pe mine în afacerea asta.

Sergio Falcon mai are de cumpărat multe case

ca să-şi finalizeze proiectul.

Alpha Sur oferă 10% pentru fiecare.

Aşa că lasă mopul de la han şi convinge pescarii să vândă !

Normal. Aş fi încântată !

Renunţ bucuroasă la măturat, la spălat vase şi frecat podele !

Atunci, dă-i bătaie !

Ernesto... Ce faci, frumosule ?

Ştii că mă gândesc la tine.

Scuză-mă, doar mă jucam şi mi-a scăpat când ai ţipat.

Nu mai minţi ! L-ai scăpat intenţionat !

Cum îţi trece prin cap să faci aşa ceva ?

Ţi-am zis că era o amintire de la tatăl meu.

Avea valoare pentru mine ! Vrei să mă provoci ?

Nicolas, nu ţipa la el !

Ajunge, Antonia, te rog ! Nu-l mai apăra !

E un copil răsfăţat, care crede că poate face ce vrea.

Nu ştii ce-i respectul ?

Nu... Iker !

Înţeleg că eşti supărat,

dar n-ai dreptul să-i vorbeşti aşa fiului meu.

Ţi-a zis că n-a fost cu intenţie şi şi-a cerut scuze.

Şi dacă şi-a cerut scuze înseamnă că poate face orice ?

Toată ziua m-a enervat şi m-a provocat intenţionat.

Chiar şi tu ai văzut.

Şi zilele trecute mi-a pus ardei în mâncare.

Dar asta nu-ţi dă dreptul să-i vorbeşti aşa.

Aşa nu rezolvi nimic, Nicolas. Trebuie să discutăm...

Da, sigur, am putea discuta, dacă ar avea limite

sau dacă ar şti ce înseamnă respectul.

Dar nu ştie. Nu permit ca fiul meu să se poarte ca un animal.

Animal ? E un copil, Nicolas. Are zece ani.

Tu câţi ani ai ? Cum poţi reacţiona aşa ?

Noi suntem adulţii.

Se presupune că ar trebui să dăm dovadă de inteligenţă emoţională.

Calmează-te, altfel nu faci decât să-l îndepărtezi.

Inteligenţa emoţională nu merge cu un copil needucat.

E clar cine e mai matur dintre tine şi Iker.

Mă duc să-mi văd copilul.

Uite, un prieten bun din primărie mi-a arătat asta.

Sergio vrea să construiască în sat o fabrică de procesare a peştelui.

De asta are nevoie de terenuri. Vor demola casele ca s-o ridice.

Ce putem face ca să-l oprim ?

Încă nu ştiu, dar trebuie să ne mişcăm repede,

înainte ca oamenii să-şi vândă casele, Valentin.

Trebuie să vorbim cu Fabian. Şi el trebuie să ştie asta.

- Sigur că da. - Scuze.

Fiule, ce s-a întâmplat ? Sunt într-o şedinţă. E totul în regulă ?

Cum ? Nu, du-te acasă, ne vedem acolo.

Scuzaţi-mă, trebuie să plec.

Iubire, ştiu că tatăl tău n-a reacţionat cum trebuie, dar...

Iker ! Te-ai ascuns ?

Iker, te rog, ieşi, trebuie să vorbim.

Nu sunt supărată, promit. Iker...

A fugit. Iker !

Nu pot să cred că Sergio e aşa !

Un nemernic lacom, trădător şi mincinos !

Nu pot să cred ce vrea să facă cu satul nostru !

Perlita, calmează-te ! Pernele n-au nicio vină.

Iartă-mă...

Iartă-mă, dar mă supără foarte tare, Valentin.

Individul ăsta vrea să şteargă satul de pe hartă.

Aici e casa noastră. Ai noştri trăiesc aici.

Ştiu, dar încă n-am pierdut.

O să luptăm pentru ce e al nostru.

Dar ai văzut planurile, Valentin.

Trebuie să dărâme aproape tot satul.

Şi, cunoscându-l pe fostul meu cumnat, va reuşi.

O să-i convingă pe mulţi să-i vândă casele.

Şi pun pariu că Nemesio va fi primul.

Iubirea mea, n-o să-l lăsăm să câştige, îţi promit.

Stai liniştită. Totul o să fie bine.

Nu, Valentin...

N-am chef acum.

Sunt nervoasă şi mă doare capul.

Acelaşi lucru, în fiecare seară. Mereu găseşti un pretext.

Abia ne-am căsătorit, şi nu mă laşi să te ating !

Ştiu că am promis că nu te presez,

că voi aştepta să fii pregătită,

dar nu mai pot, Perlita, pe cuvânt că nu mai pot !

De ce nu mă laşi să-ţi arăt cât de mult te iubesc ?

Ce se întâmplă cu noi ?

Nu-l găsesc, Nicolas.

Am căutat prin toată casa şi în grădină. Iker nu e nicăieri.

Vezi, Antonia ?

Copilul ăla a făcut prostii toată după-amiaza,

iar acum se ascunde ca să nu răspundă pentru ele.

Despre ce vorbeşti ? Nu s-a ascuns, a plecat de acasă.

Ai ţipat la el, şi a plecat.

Ei bine, cineva trebuie să-l înveţe bunele maniere.

Deschide ochii, Antonia, pentru numele lui Dumnezeu !

Gabriel, te rog, spune-mi că Iker e la tine !

E la tine acasă ?

Da, înţeleg. Îţi explic acolo.

Bine. Mulţumesc că m-ai anunţat.

Slavă Domnului că Iker e la Gabriel !

- Mă duc să-mi văd fiul. - Vin cu tine.

Nicolas, nu cred că e o idee bună.

E şi fiul meu.

Bine, dar promite-mi că te calmezi.

Nicolas, nu poţi continua să reacţionezi aşa.

Bine, o să încerc. Îţi promit.

Hai să mergem !

Nu înţeleg.

Te tratez bine, sunt serios, muncesc, sunt responsabil

şi te iubesc din tot sufletul.

Dar se pare că nu e destul.

Ce se întâmplă, Perlita ?

Nu e vina ta.

Iartă-mă. Îţi cer doar răbdare.

Dar am fost răbdător, nu ? Răbdarea nu rezolvă nimic.

Dacă mi-ai spune ce ai, aş încerca să te ajut.

O rezolvăm împreună. Dar aşa, fără explicaţii, mă simt pierdut.

Nu ştiu ce să mai fac.

Nici măcar nu pot să mă apropii de tine.

Mă respingi, iar asta doare.

Mă duc să dorm la birou.

Nu, Valentin. Uite, rămâi şi...

E greu să dorm lângă soţia mea şi să nu pot s-o ating.

Nu-ţi face griji,

o să fiu atent să nu-şi dea seama familia ta.

Cred că trebuie să ne gândim dacă mai vrem căsnicia asta,

pentru că e foarte greu pentru mine.

Valentin...

Te rog, tată, nu vreau să mă mai întorc în casa aia.

Stai puţin, fiule, nu...

- Nu vreau ! - Înţe...

Au ajuns.

- Uite-l ! - Iker !

Slavă Domnului că eşti bine, iubirea mea ! M-ai speriat de moarte.

Mulţumim, Gabriel, că ne-ai anunţat că era aici.

- Noi doi avem ceva de discutat. - Nu vreau ! Pleacă !

- Nu e vorba despre ce vrei. - Lasă-mă în pace !

Nu vreau să vorbesc cu tine ! Nu vreau nimic de la tine !

- Iker, trebuie să vorbim ! - Nicolas, vorbiţi altă dată.

- Nu ajută cu nimic să-l presezi. - Nu, Gabriel, stai ! E doar un moft.

Toată ziua a fost obraznic şi rebel.

S-a purtat ca un sălbatic.

A spart o amintire de la tatăl meu, cu valoare sentimentală pentru mine.

- Şi nu i-a păsat deloc. - Ţi-am spus că n-a fost intenţionat !

- M-am speriat şi mi-a căzut din mână. - Şi mai şi minte ! Eu nu...

Nu, stai aşa ! Nu-i mai vorbi aşa copilului !

Mi-ai promis că te calmezi. Hai să plecăm, ne întoarcem mâine.

Nu plecăm nicăieri, Antonia. Eu nu mă mişc de aici

până când Iker nu înţelege şi nu recunoaşte ce-a făcut.

Iker, du-te în camera ta, te rog !

Vorbesc eu cu Iker.

Vă rog, plecaţi ! Nu ajută cu nimic să-l presaţi.

Da. Te sun mâine, să vedem ce...

Nu, ştiţi ceva ? Eu nu plec nicăieri, da ?

N-am nevoie ca tu să-i ţii morală fiului meu.

E clar că nu eşti capabil să-i impui limite.

Iker trebuie să înveţe să se poarte, punct.

Nicolas, ajunge ! Aşa nu rezolvi nimic.

Nu, "aşa" fac eu lucrurile.

E singura cale ca un copil să înveţe bunele maniere.

Trebuie crescut să fie un om corect, Antonia.

M-am săturat să tac doar pentru că tu sau el credeţi

că, dacă îl răsfăţaţi, îi faceţi un bine.

Îi acceptaţi crizele de nervi, îi daţi fast-food când vrea,

îi faceţi toate poftele tot timpul !

Calmează-te, Nicolas !

Ajunge ! Nu ştii ce spui.

- Şi tu ştii ? - Da. Chiar ştiu.

- Iker are probleme de comportament. - Ce are ?

Da. E sfidător, ba chiar agresiv, Gabriel.

Nu e suficient să-i vorbeşti frumos unui copil ca să-l educi.

Are nevoie de disciplină, pentru numele lui Dumnezeu !

- De unde ştii ce-i lipseşte ? - Cum adică de unde ?

Am fost acolo din prima zi. Nu-mi spune tu cum să-l cresc.

Ba asta o să-ţi spun, pentru că sunt tatăl lui

şi n-o să las educaţia fiului meu pe mâna unuia iresponsabil ca tine.

Ţie îţi e totuna că se poartă aşa.

- Nicolas, deja ai depăşit limita. - Da, aşa e.

M-am săturat să n-am niciun cuvânt

când vine vorba despre ce e bine pentru fiul meu.

Gata, s-a terminat !

Am încercat ca tine. Tu n-ai făcut nimic. N-a funcţionat.

Se termină acum nebunia asta.

O să cer în instanţă tutela fiului meu.

- Fabian, felicitări ! - Doamnă...

- Tatăl anului ! N-am venit împreună. - Mulţumesc.

Am dat de ea pe drum.

Eu voiam să văd dacă pot atinge burtica în care creşte nepoţelul meu !

Fabian, fiica mea mi-a dat vestea cea mare.

Ai grijă ce faci ! Fabian are responsabilităţi acum.

- Pe acolo, nu ? - Da.

- Erika e bine ? - Da, totul e în regulă.

Aţi aflat ceva ?

Sergio vrea să construiască o fabrică uriaşă de procesare a peştelui.

- Practic, pe tot terenul satului. - Nu se poate...

Da, Fabian. Iar dacă se întâmplă, satul nostru va dispărea.

N-o să mai putem pescui. Jumătate dintre oameni vor pleca.

Restul n-o să mai aibă din ce trăi.

Trebuie să găsim o soluţie să-l oprim pe Sergio.

Trebuie să-l oprim cu orice preţ.

- Erika... - Ce e ?

- Avem o problemă. - Ce s-a întâmplat, mamă ?

M-a sunat Ernesto. Vrea mai mulţi bani,

altfel, zice că o să spună totul.

- Dar nu are cum să facă asta. - Ba sigur că poate.

A zis că, dacă până mâine nu primeşte mai mulţi bani,

le spune tuturor adevărul despre sarcină.

Nu se poate ! Aveam o înţelegere cu el, mamă !

- Coboară tonul ! - Nu e drept, mamă.

I-am plătit o grămadă pentru asta !

Ştiu, şi eu i-am spus la fel, dar ştii că lui Ernesto îi plac banii.

Mi-a zis că ne ajută doar din prietenie.

- Dar zice că riscă prea mult. - Nu...

Vrea...

Vrea 100 000 de pesos până mâine, altfel spune tot.

- 100 000 de pesos ? - Da.

De unde să scot banii ăştia, dacă i-am dat tot ce aveam ?

Ştiu...

Mă sună. Ce să-i zic ?

Spune-i că îi aduc banii. Nu ştiu cum, dar o să-i găsesc.

- Sigur ? - Da.

Ernesto, frumosule... Ce mai faci ?

Mâine, la prima oră, trebuie să chemăm toţi pescarii.

Facem o adunare urgentă şi le spunem tot ce se întâmplă.

Trebuie să-i adunăm înainte ca Sergio să-i convingă să vândă.

Da, n-avem timp.

Trebuie să fim mereu cu un pas înaintea lui Falcon.

Ce ai face dacă ai fi preşedintele sindicatului ?

Cum ai înfrunta situaţia ?

Aş începe întrebându-te ce-ar trebui făcut, Estrella.

Nimeni din satul ăsta nu-l cunoaşte pe Falcon mai bine decât tine.

Asta ne-ar ajuta să-i anticipăm mişcările.

Apoi aş face tot posibilul să ţin comunitatea unită.

Ca să reuşească, Sergio o să încerce să ne dezbine.

Dar nu-l ajută să convingă câteva persoane să-şi vândă casele.

Are nevoie de multe terenuri, altfel nu va putea construi fabrica.

Exact ! De asta trebuie să fim mai uniţi ca oricând.

Ştim deja cum o să joace, Fabian.

Cunoscându-l pe Sergio,

o să procedeze la fel ca atunci, cu pescăria.

O să vorbească frumos despre proiect,

o să le dea prime pescarilor

şi o să facă promisiuni pe care nu le va respecta.

Diferenţa e că acum ştim cu ce tertipuri vine Sergio.

Aşa că putem deschide ochii lumii şi nu-l vom lăsa să ne mintă iar.

Îţi dai seama ? Viaţa noastră poate fi un haos.

Totul se poate prăbuşi în jurul nostru,

dar, dacă suntem uniţi, putem să înfruntăm orice.

Uită-te la noi ! Iată-ne iar aici, luptând împreună pentru satul nostru.

Sunt lucruri pentru care merită să lupţi până la capăt.

- Nicolas, am mai vorbit despre asta. - Da, bine...

Ar fi un coşmar pentru Iker să-l smulgem aşa din casa lui.

A trăit aici cu Gabriel toată viaţa. Asta e casa lui.

Tocmai de-asta, Antonia ! Cât timp rămâne aici,

o să creadă că ăsta e locul lui, nu casa părinţilor lui adevăraţi.

Dacă Iker nu vrea să plece, eu nu-l voi forţa să vină cu noi.

Nicolas, te rog... Hai să ne calmăm puţin.

Dacă-i vrem binele lui Iker, trebuie să-i dăm timp

să accepte familia lui treptat.

Ce timp ? Asta facem de la început, şi n-a mers !

Eu sunt cel care pierde.

Nu pot să fiu cu fiul meu şi doar să stau să aştept o schimbare.

E clar că nu se va schimba nimic, Gabriel.

- Nu poţi să-l obligi să stea cu tine. - Asta e diferenţa dintre noi doi.

Eu ştiu ce e mai bine pentru un copil.

De cele mai multe ori, ce-şi doresc ei nu e ce le trebuie.

De unde ştii tu ce-i trebuie lui Iker, dacă eu am fost cu el de mic ?

Ce legătură are că ai fost cu el de mic ?

E fiul meu, e sângele meu, sunt tatăl lui !

Copilul ăla e fiul meu şi nu mai aştept deloc ! Gata !

- Nicolas, stai puţin... - Gabriel !

Iker nu vrea să plece cu el, dar o să-l ia oricum.

Linişteşte-te. O să vorbesc cu el.

Îţi jur că fac tot ce pot ca să-l opresc.

Ţi-am spus.

Studiul de impact arată că depăşim norma.

Asta înseamnă că nu vor fi probleme cu fabrica în satul ăla.

Şi cât ne-a costat asta ?

Suficient cât să-i facem pe consultanţi

să-şi schimbe părerea şi să uite de studiul iniţial.

Scuze, trebuie să răspund.

Alo ? Ce surpriză !

Îmi pare rău că te sun la ora asta, Sergio,

dar am nevoie de o favoare.

Spune-mi, cum te pot ajuta ?

Jur că n-am pe nimeni altcineva la care să apelez.

De asta îndrăznesc... Am nevoie de un împrumut.

De cât ai nevoie ?

100 000 de pesos. Ştiu că e mult.

Pentru ce ai nevoie de atâţia bani ?

Sergio, e ceva delicat şi foarte puţini ştiu asta,

dar sunt însărcinată ! Aştept un copil cu Fabian.

Asta e o veste grozavă. Felicitări, Erika !

Mulţumesc. Problema e că e o sarcină dificilă.

Am avut nişte complicaţii, iar medicul mi-a cerut teste urgente,

dar sunt extrem de scumpe.

Sigur, înţeleg.

Te ajut cu drag, doar că am o întrebare.

Cum a reacţionat Fabian ?

Bănuiesc că nu s-a bucurat prea tare.

Nu, dimpotrivă. Dar... de ce mă întrebi asta ?

Pentru că îmi ceri ajutorul mie, nu lui.

Fabian nu are bani acum şi nu vreau să-l îngrijorez.

N-am plănuit asta şi am nevoie de bani mâine-dimineaţă.

În numerar.

Nu-ţi face griji, Erika.

Mâine îţi trimit banii. Numerar, cum ai cerut.

Linişteşte-te. Noapte bună !

Juanjo, mâine te duci la Erika, doamna de la han.

Dar vreau să te rog ceva.

Fii cu ochii-n patru ! Tot ce vezi, tot ce auzi.

Orice ţi se pare ciudat. Vreau să aflu primul.

Poţi conta pe mine.

Tinere !

Cum să nu fiu furioasă, Nicolas ? Trebuia să discutăm mai întâi.

Nu iei o decizie ca asta doar fiindcă te-ai certat cu Gabriel.

Normal, iar îl aperi pe Gabriel !

Nu apăr pe nimeni, înţelege !

Vreau doar ca fiul meu să fie bine.

Atunci, nu înţeleg de ce tot insişti să rămână cu el.

Cu atitudinea asta, îmi arăţi că nu vrei să-l scoţi din viaţa lui.

Pentru că Gabriel îi face bine, înţelege !

Doamne...

Vrei sau nu, Gabriel îl cunoaşte mai bine decât noi doi.

A fost cu el de când era bebeluş. Noi, nu.

El l-a hrănit, el l-a învăţat să meargă,

să citească, să scrie, el e tatăl lui !

Nu, eu sunt tatăl lui !

Dacă vrei să ceri tutela legală de capul tău

o să fie mult mai rău.

Poate că la început, dar cu timpul, lucrurile se schimbă.

Iker o să poată să mă cunoască cu adevărat.

O să ne apropiem, o să legăm o relaţie.

O să-mi recuperez fiul, pe Nico al meu !

Ştiu că ai uitat multe, Antonia, dar fiul nostru se numeşte Nico.

Nu mă lăsa singur în asta !

Îmi pare rău, Nicolas. Chiar am încercat

ca totul să funcţioneze între noi, dar nu merge.

Am vrut să-mi refac viaţa pe care o aveam alături de tine,

dar nu vă permit nici ţie, nici altcuiva să-i facă rău fiului meu.

Şi pentru mine el e cel mai important din lume.

Tocmai de aceea o să lupt pentru el şi o să cer tutela.

Cu sau fără tine, Antonia.

- Vrei o cola rece ? - Da, mulţumesc.

Ai găsit ceva ?

Încă nu.

N-o să fie uşor să găsim ceva împotriva lui Falcon în presă.

Presa l-a susţinut mereu.

- Pare că aici e ceva. - Ia să vedem...

E despre altă companie Alpha Sur, dar ne-ar putea ajuta mâine.

Ia să văd... E aproape aceeaşi situaţie ca aici.

Informaţia asta e excelentă ca să-i lămurim pe cei din sat.

Trebuie să ştie clar ce ne poate aştepta.

E târziu. Mai bine plec.

Estrella...

Până când o să te împotriveşti iubirii noastre ?

Ştii cât de greu e totul pentru mine.

Te rog, nu complica lucrurile, Fabian !

Şi pentru mine e greu.

Sora mea aşteaptă un copil cu tine, Fabian.

Da, dar asta nu schimbă ce simţim noi doi.

Estrella, noi ne iubim.

Nu vreau să văd cum dispare tot ce avem.

Crezi că eu vreau asta ?

Nu, Fabian...

N-ai idee cât mă doare că nu suntem împreună.

- Dar nu aşa. Iartă-mă, dar nu pot. - Estrella...

- Sirenă ! - Bună !

Ce faci, copilul meu frumos ?

Ştiu că trebuie să-ţi zic "mamă",

dar îmi tot iese "sirenă". Nu te superi ?

Spune-mi cum vrei, iubirea mea.

O să fiu mereu sirena ta. Şi tu, piratul meu adorat.

Iubire, mă laşi puţin să vorbesc cu tatăl tău ?

Trebuie să discutăm ceva.

Dacă e despre avionul dlui Nicolas,

jur că n-am vrut să-l stric.

Nu-ţi face griji, dragul meu, nu e vorba despre asta.

- Hai, du-te la duş, bine ? - Da, tată !

Mulţumesc, fiule.

Ai vorbit cu Nicolas ? Ai reuşit să-l convingi ?

Aseară, Nicolas a plecat de acasă. Ne-am despărţit.

Bună dimineaţa, iubire...

A fost o greşeală, Adriana.

Te rog, nu începe cu asta !

Nu e prima dată când te cerţi cu sora mea

şi sfârşeşti în pat cu mine.

Aşa a început totul, Nicolas.

Cu Antonia, care te certa când era însărcinată,

iar tu găseai refugiu doar în braţele mele.

Când s-a născut Nico, totul s-a înrăutăţit.

Nu ne mai înţelegeam în nicio privinţă.

Uitasem cât de obositor e să ne certăm.

Şi istoria se repetă. Te-am avertizat, nu ?

Nu te simţi vinovat pentru ce s-a întâmplat între noi !

Te asigur că Antonia se consolează acum în braţele lui Gabriel.

Te-ai oferit să mă ajuţi, Adriana.

Am nevoie de tine ca avocată.

Individul ăla n-o să-mi ia copilul. Ai înţeles ?

Te-ai despărţit de Nicolas ? Pot să întreb de ce ?

Pentru că nu-şi schimbă părerea.

Vrea tutela lui Iker, iar eu nu pot susţine asta.

Nu pot fi de partea lui, când ştiu că fiul meu va fi afectat.

Am încercat să-l conving, dar n-a fost chip. E hotărât.

Deci nu mai e nimic care să-l oprească.

Nu.

Eu nu pot să-l înfrunt într-un proces, Marina.

- N-am nicio şansă să câştig. - Stai puţin, nu spune asta !

- Cum adică nu ? - Nu e chiar atât de greu.

Gândeşte-te la procesul trecut ! Cu greu am obţinut tutela.

El e tatăl biologic. Asta e o armă împotriva mea.

Sunt pierdut.

Da, Nicolas e tatăl lui, dar eu sunt mama lui.

Şi n-o să-l las pe Nicolas să-l ducă departe de tine.

O să lupt pentru tutelă. O să lupt până la capăt.

O să lupţi cu Nicolas pentru tutela lui Iker ?

Da, pentru că nu vreau să vă despartă cu forţa.

Dacă e ceva ce ştiu clar în toată nebunia asta

e că ăsta ar fi cel mai rău lucru.

N-aş putea să-i fac asta lui Iker. Şi nici ţie.

Amândoi vrem acelaşi lucru, ca Iker să fie bine.

Ştiu ce însemni pentru el.

Poate că sună dur, dar tu eşti tatăl lui.

Şi Nicolas are drepturi.

Da, are. Dar nu poate schimba realitatea.

Şi realitatea e

că tu eşti cea mai importantă persoană pentru Iker.

Ţi-am promis în ziua în care am aflat că e fiul meu.

Ţi-am spus că n-o să vă despart niciodată.

Mulţumesc...

Mulţumesc.

Aici ai 100 000, dacă vrei să-i numeri.

Nu e nevoie. Sergio e de încredere.

Mulţumesc mult pentru tot.

Auzi, ai... Nu ştiu, o privire ciudată.

Se spune că femeile însărcinate au o lumină aparte.

Aşa crezi ? Eu zic că am doar faţa somnoroasă.

Dar mulţumesc.

- Când ai aflat ? - De curând.

Adică doar de câteva săptămâni ? Nu se vede deloc.

Nu vreau să-ţi mai răpesc din timp. Sigur ai multe de făcut.

Transmite-i mulţumirile mele lui Sergio.

Bine, da ?

Bună, Erika !

Dle doctor, credeam că ajungeţi mai târziu.

Deci dv. sunteţi medicul ei. Îmi pare bine.

Juan Jose Martinez.

Ernesto Sanchez. Îmi pare bine.

Vă las singuri. Ne vedem, Erika.

- Şi încă o dată, felicitări ! - Mulţumesc...

O să fac ulcer cu toată treaba asta, jur !

Atunci, hai să-i punem capăt ! Ai banii ?

Da, dar nu putem vorbi aici. Vino cu mine !

Îmi imaginez că cei mai mulţi dintre voi ştiu deja

că Alpha Sur vrea să cumpere mai multe proprietăţi

pentru un aşa-zis proiect imobiliar.

Da...

E vorba despre o fabrică de procesare a peştelui, băieţi.

O fabrică, aici, care să ne invadeze satul ?

- Aşa e. - Dar n-au dreptul să ne facă asta.

Sergio e convins că are.

De ce credeţi că oferă atâţia bani pentru casele noastre ?

O să distrugă jumătate de sat ca să construiască fabrica.

- De acord. - Ai dreptate, Gabriel.

- Da, e adevărat. - Nu se poate...

Serios ? E chiar atât de grav ?

O să ne şteargă satul de pe hartă ?

- Da. - Nu !

Din păcate, Gabriel are dreptate.

Ştiţi foarte bine cum acţionează Sergio Falcon.

Dacă obţine autorizaţiile pentru fabrică,

casa pe care am construit-o în toţi anii ăştia o să dispară.

- Da, cu siguranţă. - De ce dramatizezi, Bravo ?

- Ce anume ? - Exagerezi.

- Aici sunt toţi banii. - Bine.

- Atunci, ne-am înţeles ? - Nu.

Aveam o înţelegere, iar dv. aţi încălcat-o, dle doctor.

Bine, dar eu îmi risc pielea.

Dacă se află, s-a dus naibii toată reputaţia mea.

Un doctor ca mine, falsificând o sarcină ? Fii serioasă...

Mai încet, se aude tot !

E foarte grav, Erika.

Aş putea pierde dreptul de a profesa.

Trebuia să te gândeşti înainte.

Banii s-au terminat. Nu mai am niciun ban.

Iar dacă se află, nu eu o să am cel mai mult de pierdut. Aţi auzit ?

- Bună, Erika ! - Bună, Jaz !

Scuză-mă, nu ştiam că erai ocupată.

Stai liniştită, doctorul tocmai a terminat controlul.

Cum e frăţiorul meu ?

Bine, totul e perfect. Staţi liniştite.

Apropo, aici sunt actele de la asigurarea medicală.

Bine.

Multă odihnă, mănâncă bine, hidratează-te,

acid folic şi mult repaus.

- O zi bună ! - La revedere !

Ai auzit, frăţiorule ? Eşti perfect.

- Abia aştept să-l avem cu noi ! - Da, şi eu !

De ce insişti să-i convingi pe toţi că sunt un prădător

şi că vreau să le iau totul ?

O să ai tupeul să negi că vrei să construieşti fabrica ?

Ştii că nu neg. Sunt aici ca să vorbim despre asta,

dar tu şi Estrella îmi creaţi o imagine exagerată, Fabian.

Iniţiativa noastră e o mare şansă pentru voi toţi.

Şansă pentru ce, Sergio ?

Pentru ce ? Să distrugi satul ?

Dimpotrivă, e şansa de a vă vinde casele peste valoarea pieţei...

- Hai, fii serios... - Şi şansa de a lucra la fabrică.

Şi şansa de a readuce viaţa economică în sat prin investiţii.

Vor fi doar beneficii financiare pentru voi. Nimic altceva.

I-auzi ! Aceeaşi "stabilitate" din Santa Maria del Oro,

unde compania ta a instalat o hidrocentrală.

Exact.

Din câte am aflat, şi acolo le-aţi promis locuri de muncă.

Le-aţi făcut oferte generoase,

dar, în realitate, jumătate dintre agricultori

şi-au pierdut slujbele.

Iar cei care n-au vrut să vândă au fost presaţi până au cedat

şi au vândut pe nimic, ca să scape de hărţuirea voastră constantă.

- Exact. - Aşa a fost.

Comparaţia ta e foarte rău intenţionată, Estrella.

Sunt două proiecte complet diferite.

Am un studiu aici care arată beneficiile ecologice ale fabricii.

Fii serios, ce beneficii de mediu ?

E un studiu foarte serios.

Dacă te-ai obosi să-l citeşti, ai înţelege.

Şi cât te-a costat să "aranjezi" studiul ăsta, ca să dea bine ?

Am mai avut discuţia asta când ai cumpărat o casă,

promiţând că nu are legătură cu vreun proiect imobiliar.

Ai zis că era pentru extinderea unei şcoli din sat.

Şi iată-ne fără nicio extindere şi cu planuri pentru o fabrică...

Ce alte minciuni mai ai azi pentru noi ?

Ce alte minciuni ?

Pleacă de aici, tată ! Lasă-ne în pace !

Nu ne distruge satul !

Redactor OLIVIA PRIMEJDIE

SFÂRŞITUL EPISODULUI 84