Original subtitles

Mâinile mele îţi vor purta visurile,

Paşii ţi-i voi călăuzi, îţi promit !

MAREA ŞI MAREA IUBIRE Episodul 69

În braţele mele vei descoperi tandreţea.

Îţi voi arăta că încă se poate iubi nebuneşte.

Doi oameni într-un milion...

Minunea s-a întâmplat, destinul ne-a adus deja împreună.

Îndrăgosteşte-te de mine ca şi cum n-ai fi suferit nicicând.

Împreună vom vindeca rănile trecutului.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Îndrăgosteşte-te de mine !

Dacă îmi dai mâna, las totul în urmă,

Singurătatea şi iubirea nu le mai confund.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Tu să-mi spui de ne vom iubi până la sfârşitul veacurilor...

Traducerea şi adaptarea BIANCA BOZDOGESCU

Te rog, nu-i spune nimic lui Fabian ! Te implor, Estrella !

El nu ştie că am ieşit şi-mi va pune multe întrebări,

iar eu nu vreau să-i dau explicaţii.

Bine, dar ce ai ? De ce eşti în starea asta ?

Uite ce ochi ai, Jazmin !

Nu e treaba ta. Doar jură-mi că nu-i vei spune nimic lui Fabian !

Îmi pare rău, Jazmin, dar nu-ţi pot promite asta.

Cel mai bine ar fi ca tatăl tău să afle şi să vorbiţi.

Serios, Jaz, nu te văd bine deloc. Eşti foarte agitată !

Ce se întâmplă ? Spune-mi !

Nu. Nu-mi face asta ! Sunt bine, Estrella.

O să fiu bine. Pleacă ! Bine ?

Nu-i spune nimic lui Fabian !

Nu pot să plec şi să te las aşa, Jazmin.

Spune-mi ce se întâmplă cu tine !

Brisa, dacă simţi nevoia să vorbeşti cu cineva, sunt aici.

Nu pot să cred că tata a făcut aşa ceva !

Linişteşte-te ! O să treacă.

Pascual, toate astea mă dor foarte tare !

Pentru mine, tata era un erou, era perfect !

Când a murit în acel hotel, mi-a fugit pământul de sub picioare.

Dar asta ? O altă fiică

şi, pe deasupra, Erika ?

Îmi imaginez că ţi-e greu,

dar gândeşte-te că lucrurile rele nu le şterg neapărat pe cele bune.

Ce vrei să spui ?

Chiar dacă dl Ulises v-a minţit puţin, de fapt, puţin mai mult,

nu înseamnă că n-a fost un tată bun. Vă iubea mult. Mai ales, pe tine.

E important să rămâi cu asta.

Tatăl tău putea să aibă mulţi copii împrăştiaţi prin toată ţara,

dar tu ai fost mereu răsfăţata lui.

Gata ! Puiule, te descurcai foarte bine !

- Poţi să mă scarpini în cap ? - Să te scarpin ?

Da. Aşa mă făcea tata să adorm când eram mică.

- Şi cum să fac asta ? - Uite...

Te aşezi aici şi mă scarpini blând pe cap.

- Da... - Da ?

Nu vreau să-ţi fac rău, Jaz. Ştii asta.

- Atunci, lasă-mă să plec ! - Nu.

Ia loc ! Nu-i spun nimic tatălui tău. Nu-ţi face griji !

Vreau să-mi spui ce ai. Eu caut doar să te ajut.

Scumpo, gândeşte-te că eşti o fată incredibilă !

Eu ştiu ce fată minunată eşti !

Dacă îmi spui că totul e bine, plec.

Dar, sincer, simt că ai ceva grav.

Sunt sigură că, dacă îmi dai ocazia de a te ajuta,

putem trece împreună peste asta.

Mă simt ca un gunoi, Estrella.

Îl iubesc atât de mult pe Oliver,

iar eu arunc totul la gunoi pentru nimic.

- Ai încercat să vorbeşti cu el ? - Nu mai are rost.

Doar ce m-am sărutat cu Xavier. Mă urăsc, Estrella !

Mi-e scârbă de ce pot face pentru nişte pastile nenorocite.

Pastile ? Ce pastile, Jazmin ?

Nu mai pot, Estrella ! Nu mai pot !

Erika, ne-au distrus viaţa.

Mercedes mi-a luat singurul bărbat pe care l-am iubit vreodată,

iar Estrella Contreras ţi l-a luat pe Fabian.

Pe bărbatul pe care îl iubeşti. Cel care trebuia să fie al tău.

Şi ea ţi-a ruinat visurile.

O urăsc ! O urăsc din tot sufletul !

O dispreţuiesc ! Mi-a luat totul.

Acum înţelegi suferinţa mea ?

Ura pe care spui că o simţi

e aceeaşi pe care o simt şi eu faţă de Mercedes.

Femeile alea trebuie să plătească.

Trebuie să plătească cu sânge pentru tot ce ne-au făcut.

Împreună le putem distruge, iubito !

Ne putem răzbuna pe femeile alea nenorocite !

Pe familia aia nenorocită !

Jazmin, înţeleg că ţi-e greu,

dar nu trebuie să înfrunţi asta singură.

Ai o familie, pe mine, pe Oliver...

Suntem mulţi cei care te iubim şi te putem ajuta.

Nu e uşor. Simt că nu pot renunţa la ele.

Mă ajută să uit de tot. Mă fac să mă simt bine, puternică.

Pastilele alea doar te distrug. Nu te ajută absolut deloc.

Sunt doar o amăgire.

Tu ai nevoie şi meriţi să primeşti ajutor specializat.

Nu. Nu vreau ca Fabian să afle.

- Nu ! - Dacă află, mă va urî.

- Îmi va face viaţa un calvar. - Nu !

Nu, scumpo. Fabian te iubeşte şi vrea doar să fii bine şi sănătoasă.

Eşti copilul lui şi cea mai importantă persoană pentru el.

Dacă vrei, te pot ajuta să-i spui. Promit că-ţi voi fi alături !

Nu ştiu dacă voi putea. Mi-e frică !

Ştiu, scumpo. E firesc să-ţi fie frică,

să te simţi vulnerabilă. Suntem oameni.

Dar primul pas spre vindecare e înfruntarea acestei frici.

Lasă-mă să te ajut şi să-ţi fiu alături ! Bine ?

Poftim ! Nu le mai vreau.

Hai să ne plimbăm puţin ! Aşa, te conduc acasă.

Gândeşte-te la ce ţi-am spus !

Când te vei simţi pregătită, vom merge să vorbim cu Fabian.

Bună ! Am venit să-mi iau...

Nu !

- Bună ! - Bună !

Sunteţi gata ?

Aplicaţia spune că drumul va dura patru ore,

aşa că ar fi mai bine să plecăm.

Da, domnule doctor. A avut o noapte grea.

Febra i-a scăzut în zori, dar i-a crescut din nou azi-dimineaţă.

O să mergem doar noi doi.

Iker încă e bolnav, aşa că Gabriel trebuie să aibă grijă de el.

Îmi pare rău ! Sper să se facă bine repede !

Bine. Atunci, îi administrez încă o doză.

Bine. Mulţumesc, domnule doctor.

Îmi pare rău să aud că fiul tău încă se simte rău !

Nu-ţi face griji ! Nu e nimic grav.

Trebuie să-i dau antibiotic şi să bea multe lichide.

- Să mă ţii la curent ! Bine ? - Da.

- Te iubesc. - Şi eu, pe tine.

- Ai grijă pe drum ! - O să am.

Ai grijă de ea ! Mă duc să stau cu Iker.

- Eşti gata ? Hai să mergem ! - Hai !

Te ajut cu asta. Să mergem !

Mă scuzaţi că v-am întrerupt ! Vedeţi-vă de ale voastre !

- Continuaţi ! - Dumnezeule !

Nu pot să cred că am dormit împreună toată noaptea !

- Da. - Dar ce s-a întâmplat ?

Nu te gândi la prostii ! Nu s-a întâmplat nimic, Brisa.

Nu. Sigur că nu ! Sub nicio formă !

Niciodată ! Nici de-aş fi somnambulă !

Nu. Niciodată ! Iartă-mă, Brisa !

Mai bine mă duc să pregătesc micul-dejun. Scuză-mă, te rog !

Scumpule, mulţumesc pentru seara trecută.

Pentru că m-ai ascultat şi pentru masajul tău.

- M-am simţit mult mai bine ! - N-ai pentru ce.

De asta sunt buni prietenii şi colegii de apartament.

Nu !

- Ai venit să-ţi ceri scuze, Meche ? - Eu ? De ce aş face-o ?

Cum adică ? Pentru ce s-a întâmplat ieri.

M-ai tratat ca pe un gunoi.

Ai fost foarte nedreaptă cu mine !

M-ai făcut hoaţă, m-ai umilit, mi-ai spus lucruri oribile !

M-ai alungat din sat.

- Iarăşi începi să bei, Nemesio ? - Femeie, nu mă bate la cap !

- Iau doar o înghiţitură. - Cum să nu...

Nu-mi place că soţia mea verifică ce fac şi ce nu fac.

N-o fac de plăcere.

Bei peste măsură, iar apoi, ce ? Eu sunt cea care plăteşte. Nu ?

- Stai puţin ! - Ce e ?

- Asta e casa mea, nu ? - E şi casa mea !

Terminaţi odată cu cearta !

Dacă nu mă lăsaţi să învăţ, o să pic proba la matematică.

Vă las cinci minute să vă împăcaţi, cât timp vorbesc eu cu Jaz. Bine ?

- Doar cinci minute. - Vai, ce drăguţ eşti...

- Îmi spune ce să fac la mine acasă ? - Vezi ce provoci ?

- Ce mă tot iei în vizor ? - Şi ce vrei să fac ?

Bună, Jaz ! Mi-e dor de tine şi vreau să ne împăcăm !

Oliver, trebuie să vorbim.

Sigur. Vin chiar acum la tine acasă.

Nu. Nu vreau să vii aici.

Atunci, vrei să ne vedem pe plajă, lângă stânci ?

Bine. Ne vedem acolo.

- Jaz, ce ai ? Eşti bine ? - Vorbim mai târziu.

Nu închide, Jaz !

Te iubesc.

Şi eu, Oliver. Te iubesc foarte mult.

E foarte frumos drumul !

Totul e plin de viaţă !

E bine să vezi că există lucruri care nu se schimbă niciodată.

De ce spui asta ?

De fiecare dată când călătoream, tu admirai peisajul.

- Mereu ţi-a plăcut la nebunie ! - Serios ?

Da. Mereu mergeam cu maşina la casa de pe plajă.

Făceam asta des. De fapt, doar când se putea,

căci stăteam toată săptămâna la firmă, cu treabă.

- Cum aşa ? Lucram împreună ? - Sigur ! Eram de nedespărţit !

Eu sunt inginer civil, iar tu, arhitectă. Cuplul ideal !

Sunt arhitectă ?

Da. Casa de pe plajă e construită de noi.

Păcat că e atât de neglijată !

Da... N-am mai mers acolo de mulţi ani.

Dar am putea merge împreună. E în drumul nostru.

Dacă vei fi acolo, cu mine, poate îţi vei aminti ceva.

Bine.

Acum că-mi aduc aminte,

de fiecare dată când urcam în maşină, ascultam aceeaşi melodie.

Tu fredonai foarte emoţionată. Aproape că ţipai pe geam.

- Mi-e greu să-mi imaginez. - Jur ! Cântai cu tot sufletul.

Asta e melodia.

Mie nu mi-a plăcut niciodată, dar pe tine te fascina.

Ca să mă provoci, o fredonai ca şi cum era totul pentru tine.

- Să vedem... Dă mai tare ! - Da.

Rosalba, vreau să-ţi fie clar un lucru.

- Noi două nu suntem la fel. - Nu.

Eu eram soţia lui legitimă,

iar tu, cealaltă.

Sincer, îmi pare rău pentru Erika, nu pentru tine.

Cunoscându-te, sigur tu ai pus totul la cale.

- Poftim ? - Ce-ai auzit.

Dar cum îţi permiţi ? Ce insinuezi ?

Nu insinuez nimic. Ţi-o spun în faţă.

Sigur voiai să-i faci un copil, ca Ulises să te întreţină pe viaţă.

Dnă Mercedes !

Erika ! Cred că vestea asta te-a şocat.

O să-ţi vorbesc pe şleau.

Nu pot să mimez apreciere faţă de tine, scumpo,

căci tu te-ai purtat foarte urât cu fiica mea Estrella.

Vrând-nevrând, i-ai făcut rău şi nepoatei mele.

Dar, în ciuda acestor lucruri, vreau să-ţi spun

că regret că lucrurile s-au întâmplat aşa.

Nici tu, nimeni nu merită să aibă un tată

care a făcut ce a făcut Ulises.

Dar răul e deja făcut. Îmi pare rău !

Acum, cuvintele sunt de prisos.

Dar vreau să ştii un lucru.

Îmi pare sincer rău că Ulises nu te-a recunoscut niciodată.

Eu, ca soţie a lui, vreau să-ţi cer scuze pentru asta.

Pentru că n-am realizat ce se întâmpla,

căci ştiu că, pentru tine, lucrurile ar fi fost diferite.

Asta e tot ce vreau să-ţi spun.

Sper că n-ai crezut minciunile acelei babe ipocrite !

Sigur că nu, mamă.

Sunt de acord cu ce mi-ai spus aseară.

Împreună, ne vom răzbuna pe nenorocitele de Contreras.

- N-o să-mi spui nimic ? - Ce să-ţi spun, frate ?

Cum adică ? Te-am prins giugiulindu-te cu Brisa.

- Ce s-a întâmplat între voi ? - Ce să se întâmple ? Nimic.

Era puţin supărată şi m-a rugat s-o mângâi pe cap.

Amândurora ne era somn, aşa că nu s-a întâmplat nimic.

Măi să fie ! De ce te agiţi aşa ?

Brisa e doar colega mea de apartament, Valentin.

Nu te gândi la prostii !

Nu se întâmplă nimic cu Brisa. N-am nimic cu ea. Punct.

Frate, hai să vorbim serios, ca de la bărbat la bărbat !

O fi Brisa încrezută, cam interesată, dar e o fată foarte frumoasă.

Doarme lângă tine, se plimbă înfăşurată într-un prosop...

Vrei să-mi spui că nu-ţi tropăie hormonii ?

Nu.

Chestia cu hormonii nu ţine de mine.

- Deci te atrage. - Dar nu-mi place.

Cum să nu-ţi placă ? E foarte frumoasă.

Da, frate, dar nu se poate.

Noi doi n-avem nicio legătură. Dă-ţi seama de asta !

Brisa Contreras, cea mai frumoasă fată din sat,

de două ori regină a Carnavalului de Primăvară,

şi Pascual Ocho.

E ca Frumoasa şi Bestia. Înţelegi ce spun ?

Dar asta nu înseamnă că nu poate să-ţi placă.

Ieri, când mi-ai spus că ai salvat-o de şeful ei, o vedeam în ochii tăi.

Nu-mi place Brisa ! Ne-am înţeles ?

Nu mă lua de prost !

Eu te cunosc cel mai bine şi-ţi pot garanta, ca de la frate la frate,

că ţie nu doar că-ţi place Brisa, ci te fascinează.

Îţi place la nebunie !

Bună, Sergio !

Estrella, scuză-mă că te deranjez !

Azul mi-a spus noutăţile. Cum adică Erika e sora ta ?

Nu am de ce să vorbesc despre asta cu tine, Sergio.

Eu nu sunt de aceeaşi părere.

Vreau doar să ştiu cum vei gestiona situaţia cu ea

când va afla de toată încurcătura asta dintre voi două.

Şi care e acea încurcătură, după părerea ta ?

Mă mai întrebi ? Şi mama, şi mătuşa împart acelaşi bărbat.

Cum va face faţă acestei situaţii moderne ?

În primul rând, nu împart nimic cu nimeni.

Stai liniştit ! Singurul lucru modern din sat e firma ta de pescărie.

Nu fi agresivă ! Eu doar îţi clarific situaţia.

Cum crezi că va reacţiona Azul când va afla că Fabian te-a înşelat ?

Iubitul mamei ei se culcă cu mătuşa Erika. Te rog !

Stai liniştit ! O să am grijă să nu se întâmple asta.

Estrella, sat mic, infern mare.

N-o să permit ca fiica mea să fie pe buzele tuturor.

Cred că cel mai bine pentru ea ar fi să locuiască aici,

în Ciudad de Mexico, cu tatăl ei.

- Bună ! - Mulţumesc că ai venit.

Ai crezut că n-o să vin ?

O să fiu mereu alături de tine când vei avea nevoie.

Mă simt foarte prost pentru cum m-am purtat. Nu meritai aşa ceva.

Nu ! Eu m-am purtat urât, căci n-am crezut în tine.

Mă ierţi ? Eu vreau doar să ne fie bine.

Îmi lipseşti mult, Jaz !

Eşti îndreptăţit să nu crezi în mine. Te-am dezamăgit, Oliver.

Şi partea cea mai rea e că m-am dezamăgit pe mine însămi.

Eşti nebun dacă îţi imaginezi că o las pe Azul să plece cu tine.

Sunt amabil şi ţi-o spun cu frumosul.

- Nu mă obliga să iau alte măsuri ! - Iar mă ameninţi, Sergio ?

Estrella, nu încerca să...

Fetiţa a fugit de acasă. S-a dus tocmai în capitală.

Sergio, fiica mea a făcut asta fiindcă şi tu erai cu ea şi...

Nu încerca să dregi busuiocul ! Nu poţi avea grijă de Azul.

Te preocupă mai mult viaţa ta, problemele cu pescarul ăla,

aşa că vezi-ţi de treburile tale !

Las-o pe Azul să stea cu mine câteva zile !

Tu rezolvă-ţi problemele cu Erika şi cu pescarul care-şi bate joc de voi !

Nu vreau ca asta s-o afecteze pe fiica mea.

Eşti imposibil, Sergio !

Cum îndrăzneşti să-mi spui asta ?

Mai ales, după scandalul provocat ?

Te-ai cărat din sat, părăsind-o pe fiica ta.

Nu te-ai gândit nicio clipă la sentimentele ei.

Acum ai neruşinarea de a face pe îngrijoratul. Serios ?

Dacă n-o laşi pe Azul să vină aici, va trebui să te oblig.

Ştii ceva ? Fă ce vrei ! Nu vei reuşi ce ţi-ai propus.

Foarte bine, Estrella !

Începând de azi, avocaţii noştri se vor ocupa de acest subiect.

Nu uita că tu mă obligi să-ţi iau tutela fetiţei !

N-o să-mi iei fiica, Sergio.

Sergio !

Sincer, Oliver,

toate bănuielile tale erau întemeiate.

L-am lăsat iarăşi pe Oliver să se apropie de mine,

şi nu în calitate de prieten.

Când ne-ai văzut la han,

nu venisem să învăţ, aşa cum ţi-am spus.

Am fost căci aveam nevoie de pastile.

Te-am minţit când ţi-am spus că mergeam cu Xavier

să văd Facultatea de Medicină din oraş.

Şi atunci am luat droguri.

Poftim dovada, Jaz !

Nu poţi controla situaţia, deşi de multe ori mi-ai zis că poţi.

Ba da, o aveam sub control,

dar noile pastile primite de la Xavier sunt mult mai puternice.

Când le iau, problemele dispar, iar lumea mea e perfectă.

Dar, când trece efectul,

corpul şi mintea mea urlă să le consum din nou.

N-am nevoie de mai mult ca să mă simt bine.

Casa noastră a fost un vis. Am construit-o cu multă iubire.

Fiecare colţişor plin de speranţă, de fericire... Nu ne-a mai rămas nimic.

Sunt doar amintiri din ce-am avut cândva.

Aici petreceam zilele fericite,

împărtăşind momente care credeam că vor fi eterne.

Acele zile pline cu râsete şi conversaţii interminabile

erau un cadou pe care îl împărtăşeam cu toţii.

Plaja e singurul lucru care a rămas aşa cum era.

Mirosul e atât de familiar, sunetul, la fel ! Totul !

Vezi stâncile alea ? Acolo vedeam mereu apusul.

A venit mama.

Te aşteptam. Te iubesc mult, Antonia.

- Tu erai ! - Poftim ?

Mi-am amintit, Nicolas. Mi-am amintit de tine.

- Se poate ? - Sigur ! Intră, te rog !

- Vrei o cafea sau un pahar cu apă ? - Nu vreau nimic. Mulţumesc.

Am venit să te văd căci avem multe de vorbit.

Nu mi-e uşor, Fabian. Nici nu ştiu cu ce să încep.

Ce-ai spune să începi cu un "te iubesc"

sau cu un "vreau să fim din nou împreună" ?

Ieri nu ştiam dacă să mă văd sau nu cu tine pe plajă,

dar mi-am dat seama că nu câştigam nimic minţindu-mă,

încercând să reprim ceea ce simt faţă de tine.

De asta am decis să te caut.

Voiam să-ţi spun că sentimentele faţă de tine sunt mai puternice

decât fricile mele şi decât furia mea faţă de tot ce s-a întâmplat.

Eram dispusă să fac orice ca să crezi din nou în mine.

Nu voiam să te fac să uiţi, ci să mă ierţi, căci vreau doar să fiu cu tine.

Estrella...

Dar se pare că Erika e sora mea, iar asta schimbă totul.

Complică totul, Fabian, fiindcă voi aţi fost împreună.

Dar nu simt nimic faţă de ea.

Eu pe tine te iubesc.

Te-ai culcat cu ea acum câteva zile, iar ea e sora mea.

Încearcă să înţelegi asta, Fabian ! Totul e mult prea complicat.

Situaţia asta mă depăşeşte. Îmi pare rău !

Îmi pare rău, fiindcă şi eu te iubesc.

Te iubesc cum n-am iubit pe nimeni,

dar nu mă pot gândi la noi, fiindcă noi nu mai existăm, Fabian.

Nu, Estrella !

Te iubesc. Te rog, nu-mi cere să te las să pleci acum !

În sfârşit, te simt atat de aproape !

Îmi pare rău, Fabian, dar încearcă să mă înţelegi !

Cum poţi să-mi spui asta ?

Nu pot avea o relaţie cu tine, când ştiu că Erika e sora mea,

iar ea încă te iubeşte. Înţelege-mă !

Deci pentru ea faci toate astea.

Acum trebuie să mă concentrez pe fiica mea.

Trece prin foarte multe lucruri.

Fabian, e important ca şi tu să laşi totul deoparte

şi să te concentrezi pe Jazmin.

Fiica ta are nevoie de tine mai mult decât oricând.

De ce spui asta ?

De ceva timp simt că Jazmin are probleme.

Tu ştii ceva despre asta ?

M-a implorat să nu-ţi spun nimic, dar e foarte grav ce i se întâmplă,

aşa că tu, ca tată, trebuie să ştii

şi s-o ajuţi, înainte de-a fi prea târziu.

Ce ţi-ai amintit, mai exact ?

Eram aici,

iar tu îl ţineai în braţe pe Nico. Era atât de mic...

Eu mă apropiam să vă îmbrăţişez, iar tu îmi zâmbeai şi-mi spuneai...

Ce-ţi spuneam ? Te rog, e foarte important să ştiu ce ţi-ai amintit !

Îmi spuneai că mă iubeşti.

Ţi-ai amintit un moment frumos cu noi.

Ţi-ai adus aminte de iubirea noastră.

Da, despre ce simţeam faţă de tine în acel moment.

Antonia mea se întoarce la mine...

Nicolas, te rog !

Nu reacţiona aşa !

Important e că ţi-ai amintit că eram o familie, că ne iubeam.

Dar e doar atât. O amintire.

Cred că am stat destul aici, nu ?

Trebuie să mergem unde a lovit uraganul.

Trebuie să văd dacă îmi amintesc ce s-a întâmplat în acea noapte,

ca să-mi dau seama ce s-a întâmplat cu fiul nostru.

Să mergem, te rog !

Spune-mi ceva !

Orice ar fi. Că te-am dezamăgit, că mă urăşti, că ţi-e silă de mine.

Că n-o să mă ierţi niciodată.

Te rog, orice ar fi ! Oliver, merit asta !

Mi-e ciudă că nu te-am putut apăra de nemernicul de Xavier.

Nenorocitul ăla îţi dă porcăria aia ca să facă ce vrea cu tine,

iar eu stau cu mâinile în sân.

Oliver, nu e vina ta.

- Eu sunt un gunoi şi... - Nu, Jaz. Nu spune asta !

L-am lăsat pe Xavier să mă sărute din nou, ca să-mi mai dea pastile.

Poftim ?

Iartă-mă ! Oliver, te rog, iartă-mă !

Nu ! Nu acum, Jaz.

- Te rog ! - Nu acum, Jaz.

- Oliver, iartă-mă ! - Nu. Vino ! Ridică-te !

Iartă-mă !

Mă doare să te văd suferind din cauza unui imbecil

care nu te respectă, Jaz.

Nu-i pasă de viaţa lui, cu atât mai puţin, de a ta.

Dar a venit momentul să-i dea cineva o lecţie.

Nu, Oliver. Ce vei face ?

O să-l opresc pe imbecilul ăla o dată pentru totdeauna.

Nu ! Oliver !

Fiica mea, dependentă ? Pentru Dumnezeu, Estrella !

Ce tot spui ? Jaz e o fetiţă. Fetiţa mea.

Da. Te rog, calmează-te şi ascultă-mă !

Nu pot să mă calmez. Ascultă ce-mi spui !

Jazmin cade în prăpastie, iar dacă noi n-o ajutăm,

asta s-ar putea termina foarte rău.

Trebuie să vorbeşti cu ea, te rog ! Dar nu aşa, supărat.

Trebuie să-i vorbeşti cu iubire, afecţiune şi înţelegere.

Nu pot să cred !

Fiica mea, Estrella ! Copila mea !

Te rog ! Lui Jazmin i-a fost greu să mi se destăinuie.

Îi e foarte frică de reacţia ta. Uite cum reacţionezi !

Nu se poate ca fiica mea să fi trecut prin aşa ceva

fără ca eu să-mi dau seama.

Dumnezeule, dă-mi puterea de a-mi ajuta fiica !

Te implor, Doamne !

Am aflat că încă îi dai porcăriile alea lui Jazmin.

Eşti un mizerabil !

- Dă-mi drumul, pescar nenorocit ! - Eşti de cea mai joasă speţă !

Ai profitat de ea şi ai sărutat-o cu forţa, nenorocitule.

Nu ştiu ce ţi s-a spus, pescarule, dar Jaz a acceptat.

Ea m-a căutat şi m-a sărutat ca înainte,

fiindcă şi-a dat seama că sunt un bărbat adevărat

şi că are nevoie de mine ca să fie fericită.

Taci, animalule ! Doar îi faci rău. O distrugi, Xavier !

O omori, iar eu nu-ţi voi permite aşa ceva !

Pescar nenorocit !

- Dă-mi drumul ! - Nenorocitule !

Eşti un animal !

Dă-mi drumul ! Nu !

Oliver, linişteşte-te ! Încetează !

Încetează şi tu ! Gata !

- Pe Jazmin o respecţi. - Taci !

N-o să-ţi permit să o afunzi în porcăriile tale !

Dacă îi mai dai o singură pastilă, o să-ţi pară rău !

- Taci ! - Stai ! Ce-a spus ?

Tu eşti cel care o afundă pe Jaz în problema cu drogurile ?

- Nu ! - E minoră.

Eşti un nenorocit ! O să te înfund în închisoare.

Da. Asta merită, dle Fabian !

- Dle Fabian, sunteţi bine ? - Da, sunt bine. Unde e fiica mea ?

E pe plajă.

Tu ştiai ce se întâmpla cu fiica mea, Xavier şi acele pastile nenorocite,

dar nu mi-ai spus nimic ?

Vă rog, dle Fabian, daţi-mi voie să vă explic !

Nu acum. Sunt foarte supărat pe tine, dar mai ales sunt dezamăgit.

Nu voi sfârşi în închisoare. Jaz !

- Ce-ai păţit ? Te-a lovit Oliver ? - Nu. Tatăl tău a făcut-o.

Pescarul ăla laş te-a dat de gol în faţa lui. A aflat de pastile.

- Ce-ai spus ? - A înnebunit.

Mi-a spus că te va închide într-o clinică de dezintoxicare.

Nu ! Nu se poate !

Jaz, ăsta va fi un infern pentru noi.

Trebuie să ne cărăm de aici o dată pentru totdeauna.

- Dar unde să plecăm ? - Nu avem timp de pierdut. Urcă !

Vino cu mine înainte ca tatăl tău să te găsească

şi să te interneze la balamuc ! Să mergem !

Iubito, acum suntem noi contra lumii,

şi nimeni nu ne va răpi libertatea.

Nimeni !

- Sigur sunteţi bine, dle Fabian ? - Da, sunt bine.

- Ce-ai păţit, fiule ? - Nimic. M-am bătut cu Xavier.

Acum contează doar să-mi găsesc fiica.

Nu s-a întors acasă ? Nu a luat legătura cu tine, tată ?

Nu, nu ştiu nimic de ea.

Am căutat-o pe plajă, dar nu e acolo. Nici măcar nu răspunde la telefon.

Nu ştiu nimic de ea.

Poate o fi cu Erika. În ultima vreme, s-au împrietenit.

- Ai dreptate. - Sun-o !

Da.

Erika, am nevoie să mă asculţi. Jazmin e cu tine ?

Ştii unde ar putea fi copila mea ?

Cum adică n-ai văzut-o ? Nu te-a căutat ?

Da, dacă o vezi sau te caută, te rog, anunţă-mă ! Mulţumesc.

Nu ştie nimic de ea.

Nu merge atât de repede ! Nu mă simt bine.

Iubesc viteza, ştii asta.

Haide, Jaz ! Asta e libertatea ta.

N-o să ne întoarcem în satul ăla blestemat.

Acum putem avea tot ce-am visat cândva.

Nu ! Nu e bine ce facem.

Vreau să mă duci înapoi în sat. Nu vreau să plec aşa.

Nu, Jaz. E prea târziu pentru regrete, scumpo.

Estrella, de ce ai faţa asta ?

Ce s-a întâmplat ?

Multe lucruri, mamă.

Nu pot să ascund situaţia cu Fabian. Jur că-l iubesc, mamă !

Totul s-a complicat, acum că ştim că Erika e sora ta.

- Şi ştim şi ce-a fost între ei. - Cum să fac să continui, mamă ?

Nu te mai învinovăţi, scumpo !

Tu aveai o viaţă liniştită cu Azul,

dar ai lăsat totul deoparte ca să te ocupi de problemele

pe care ni le-a provocat tatăl tău.

Scumpo, nu crezi că e suficient ? Ai făcut tot ce trebuia să faci.

Nu, mamă. Încă mai am multe de făcut.

Trebuie să-i plătesc datoria lui Sergio.

Nu pot să nu-mi fac griji, cu tot ce se întâmplă în sat

şi în familia noastră, mamă.

Înţelege un lucru !

Problemele vor exista mereu,

dar tu nu te poţi ocupa de noi toată viaţa ta, scumpo.

Ţi-ai făcut datoria faţă de familie.

Ai salvat casa, afacerea,

ne-ai ridicat când credeam că era totul pierdut.

- Mamă ! - Scumpo, i-ai ajutat pe pescari.

Dar e timpul să nu te mai gândeşti la ceilalţi,

ci să faci ce-i mai bine pentru tine şi pentru nepoata mea.

Gândeşte-te la ce ţi-am spus !

Redactor SIMONA VUCICU

SFÂRŞITUL EPISODULUI 69