Original subtitles

Mâinile mele îţi vor purta visurile,

Paşii ţi-i voi călăuzi, îţi promit !

MAREA ŞI MAREA IUBIRE Episodul 67

În braţele mele vei descoperi tandreţea.

Îţi voi arăta că încă se poate iubi nebuneşte.

Doi oameni într-un milion...

Minunea s-a întâmplat, destinul ne-a adus deja împreună.

Îndrăgosteşte-te de mine ca şi cum n-ai fi suferit nicicând.

Împreună vom vindeca rănile trecutului.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Îndrăgosteşte-te de mine !

Dacă îmi dai mâna, las totul în urmă,

Singurătatea şi iubirea nu le mai confund.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Tu să-mi spui de ne vom iubi până la sfârşitul veacurilor...

Traducerea şi adaptarea IULIANA CRIVĂŢ

Nu pleca !

Am greşit, nu trebuia să se întâmple asta.

- Dar s-a întâmplat. - Şi nu se va mai întâmpla.

Nu aş băga mâna în foc, Estrella Contreras.

Nu ştiu de ce Mercedes a reacţionat aşa.

Dumneata doar eviţi, ca un adevărat cavaler,

ca o doamnă ca mine să-şi petreacă noaptea pe străzi.

Scuză-mă, Rosalba, dar am fost explicit cu tine.

Casa asta nu e o pensiune,

iar aici nu eşti binevenită.

Nu fiţi aşa, dle Gonzalo !

V-am spus că nu am niciun ban, şi nici unde să mă duc.

Îmi pare rău,

dar va trebui să vă rog cât mai frumos să vă retrageţi.

Nu...

Tată, ce a păţit dna Meche ? M-am întâlnit cu ea şi era furioasă.

Fabian, ce mai faci ? Mă bucur să te văd.

Nu ştiam că v-aţi întors în sat, dnă Rosalba.

De-abia am sosit, dar m-am certat cu Erika,

şi neruşinata nu a vrut să mă primească la han.

Aş da orice ca fiica mea să fie afectuoasă cu mine.

M-am gândit că, poate, fostului meu ginere şi tatălui lui

li se va face milă de mine şi îmi vor oferi un adăpost,

doar în noaptea asta.

Nu am bani ca să plătesc un hotel

şi nu am mâncat nimic de ieri.

Erika m-a dat afară din han cu tot cu valize.

Credeţi-mă că nu aş fi aici, dacă nu aş fi disperată.

Dnă Rosalba, puteţi merge în bucătărie şi vă pregătiţi ce vreţi.

O să sun chiar acum la hotel, ca să vă plătesc o noapte acolo.

Doar atât putem să facem pentru dv.

Dar acel hotel nu-mi trezeşte amintiri plăcute.

Ştiţi ce s-a întâmplat acolo cu Ulises,

dar, dacă nu există altă soluţie,

vă mulţumesc din suflet.

- Eşti un înger, Fabian. - Nu...

Mereu i-am spus fiicei mele

că a fost o fraieră că te-a lăsat să pleci.

- Mulţumesc frumos. - Poftiţi, doamnă !

Cum a fost cina cu Erika ?

A existat o schimbare de planuri.

Bună seara ! Aş vrea să fac o rezervare.

Spune-mi, mamă ! Ai fost tăcută tot drumul spre casă.

Desertul a dat roade, nu ?

Te simţi îndrăgostită ?

Nu am ce să povestesc.

Te rog să-ţi pui pijamaua, fiindcă e ora de culcare.

Deci cina romantică nu a dat roade ?

Scumpo, ştiu că ai făcut asta cu cele mai bune intenţii,

dar te rog să nu-mi mai întinzi o astfel de cursă.

Deci nu a fost bine ?

Cina a fost delicioasă.

Te rog să-i feliciţi pe bucătari din partea mea.

Deci tu şi Fabian v-aţi împăcat ?

Ăsta e mai rău decât un interogatoriu la poliţie, nu ?

Mamă, la cât eşti de agitată, cred că a dat roade.

Vino încoace, curioaso !

Cine e răsfăţata mea ?

Nu a fost doar un sărut,

a fost ceva emoţionant, special, pasional...

Pentru o clipă, eram acolo doar eu şi Estrella.

Nu existau conflicte, nici neînţelegeri,

era doar dragoste.

Mă bucur să te văd zâmbind din nou aşa.

Aveai nevoie de asta.

Partea proastă e că, după ce ne-am sărutat,

Estrella mi-a spus că a greşit.

Ştii ceva ? Nu am de gând să renunţ.

Nu va fi simplu, nu vom şterge totul cu buretele,

dar, sincer, după seara asta, cred că Estrella mă va putea ierta.

Ceva îmi spune că povestea noastră nu s-a terminat,

că vom fi din nou împreună.

- Aşa o să fie, fiule. - Să dea Dumnezeu !

- O să vezi. - Fabian !

Mi-am pus în farfurie ce am găsit în frigider.

- E foarte bun, mulţumesc. - Pentru puţin.

Apropo, dnă Rosalba... Am sunat la hotel, vă aşteaptă.

Nu ştiu cum să vă mulţumesc pentru amabilitatea voastră.

Mereu am ştiut că familia Bravo e deosebită.

Erika a fost foarte amabilă cu fiica mea,

să zicem că i-am plătit cu aceeaşi monedă.

Comandă-i taxiul doamnei, se face târziu.

Da.

Alo !

- Bună, Nicolas ! Sunt Marina. - Antonia, ce surpriză !

Scuză-mă că te sun la ora asta, dar e vorba de o problemă delicată

şi am vrut să fac asta cât mai repede.

Nu-ţi face griji ! Mă poţi suna la orice oră.

Spune-mi, cu ce te pot ajuta ?

Vreau să ştiu ce s-a întâmplat cu fiul meu, cu Nico.

- Antonia... - Ascultă-mă !

Ştiu că poate părea o nebunie,

dar nu ştiu cum să-ţi explic.

De câteva zile am o presimţire ciudată

şi ceva îmi spune că fiul meu nu a murit,

că trăieşte.

Nu voi avea linişte până nu îl voi găsi.

Ani de zile am încercat să dau de fiul nostru,

până când mi-am pierdut speranţa, Antonia.

Am depus plângere şi am anunţat dispariţia lui,

am angajat detectivi particulari,

am luat legătura cu organizaţii guvernamentale, şi nimic.

După o perioadă, au declarat încheiată căutarea.

Mi-ar fi de mare folos

dacă mi-ai povesti cu lux de amănunte toate detaliile,

ca să redeschid procesul.

Nu-ţi cer să faci nimic altceva,

îmi imaginez că ţi-a fost greu să retrăieşti totul.

Putem să ne vedem mâine, ca să stăm de vorbă ?

Când ai apărut tu, am început să cred din nou în minuni,

aşa că sigur merită să mai încercăm o dată.

Contează pe mine pentru orice !

Îţi dai seama ce înseamnă asta pentru tine,

din punct de vedere emoţional ? Să-ţi cauţi din nou fiul,

să treci din nou prin situaţia asta ?

Câţi ani din viaţă ţi-ai pierdut ca să-l cauţi ?

Nu ai reuşit nimic,

ştii că va fi în zadar să o mai faci din nou.

Dacă Antonia e în viaţă, de ce nu ar fi şi fiul meu ?

Antonia a fost o minune, ea e adultă,

s-a putut refugia. Nu ştiu...

Dar e imposibil ca un copil de câteva luni

să supravieţuiască unui uragan de gradul 5.

Ştiu că vrei să te legi de orice speranţă,

dar, din păcate, ştii că...

Nu...

Nu am de ce să mă cert cu tine din cauza asta.

Îţi spun asta fiindcă te iubesc şi îmi fac griji pentru tine.

Mulţumesc, Adriana, dar nu e nevoie să ai grijă de mine.

Până când o să mai stai în hotelul ăsta din Nayarit,

tratându-mă ca pe o necunoscută ?

Asta e casa ta, iar eu sunt soţia ta.

Întoarce-te la mine, Nicolas, lasă-mă să-ţi fiu alături.

Nu ştiu dacă mai pot să am încredere în tine, după ce ai făcut.

Şi cum rămâne cu ce ai făcut tu ?

Crezi că, dacă Antonia îşi va recăpăta memoria vreodată,

va putea să te ierte ?

Noapte bună, Adriana !

Concentrează-te, Jasmin !

Trebuie să termin asta.

Ce e cu minunea asta că Oliver nu a intrat pe fereastră ?

Nu-mi pomeni de el ! Ne-am certat,

dar nu contează, nu e sfârşitul lumii.

Dacă vrei să-mi povesteşti, sunt aici.

Nu am timp, trebuie să-mi termin temele.

Ştiu că faci un efort să înveţi,

dar nu uita că e important şi să te odihneşti.

Nu sta până noaptea târziu, ca data trecută, te rog.

Ai terminat ?

În ultima vreme, eşti altfel, eşti irascibilă...

Noi doi ne înţelegeam mult mai bine,

dar iar pari distantă. Ce e cu tine ? Spune-mi, fata mea !

Vrei să vorbeşti cu mine ? Îţi stau mereu la dispoziţie.

Nu, nu s-a întâmplat nimic, e totul în regulă.

- Vorbesc serios, sunt bine. - Fata mea...

Trebuie doar să termin proiectul ăsta. Pot ?

Bine.

Noapte bună, fata mea !

Te iubesc mult ! Nu uita.

Fabian !

Noapte bună !

Am adus florile astea pentru dna Mercedes Lara,

din partea admiratorului dv. necondiţionat, Gonzalo Bravo.

Spuneţi-i acelui domn că ştie ce poate să facă cu florile,

dar nu vă voi spune, fiindcă sunt o femeie decentă şi educată.

La revedere !

Dacă el crede că va rezolva situaţia cu flori,

se înşală amarnic.

Nenorocitul ! Asta e culmea.

Mai bine nici nu te mai întreb cum ţi-a mers aseară cu dl Gonzalo.

Am găsit-o pe neruşinata de Rosalba acolo, acasă la el,

dar nu vreau să vorbesc despre asta.

Să zicem că mamei mele i-a mers bine aseară, nu ?

Scumpo, te rog...

Estrella, te-ai înroşit.

Spune-ne, vreau să ştiu.

Nu m-am înroşit deloc, Perla.

Mamă, te-ai înroşit şi mai rău.

Spune-le despre întâlnirea ta surpriză.

Ce întâlnire ?

Vorbeşte odată, nu ne ţine ca pe jar !

- Păi... - Dă-mi voie să ghicesc !

Te-ai împăcat cu un anume pescar care ţi-a furat somnul.

Să mergem, Azul ! O să întârzii la şcoală.

Perla, anunţă-i pe Pascual şi pe Valentin

că azi o să plecăm mai devreme.

Estrella, Pascual se va întoarce la Fabian.

Atunci, contăm pe Valentin. Împreună, vom reuşi.

Da.

- Estrella... - Să mergem !

Mamă,

încă eşti roşie la faţă...

Care îţi place mai mult ?

Asta cum ţi se pare ? Are decolteu, e frumoasă.

Să vedem... Asta albastră ? Aşa ?

- Cum ţi se pare ? - Nu ştiu, Brisa...

Ce e cu rochiile astea elegante ? Te duci la vreo petrecere ?

Ce petrecere ? Nici vorbă !

Am întâlnire cu un tip care mă va ajuta să-l uit pe Gabriel.

Şi tu ar trebui să faci la fel, Pascual.

Caută-ţi pe cineva ! M-am săturat de aceeaşi placă,

parcă ai fi o moară stricată, mereu vorbeşti despre Perlis.

Brisa, şi cine e tipul ?

E cineva din sat ?

Nu, sigur că nu, eu am alt nivel acum.

Mă întâlnesc cu şeful meu.

Poftim ?! Cu şeful tău ?

Da, e foarte chipeş şi are o maşină ultimul model.

Brisa, crezi că e corect ?

E foarte important să-ţi stabileşti nişte limite la serviciu.

- Cum arăt ? Îţi place ? - Nu, Brisa...

Nu-ţi poţi pune rochia asta care nu lasă loc de imaginaţie.

De ce nu ? Nu îmi stă bine ?

Ba da... Adică nu... Nu la asta mă refer, Brisa.

Dacă te îmbraci aşa de seducător pentru şeful tău,

poate va vrea să profite de tine.

Nu fi aşa de insistent, băiete ! Juanjo e chipeş, are bani,

mă va ajuta cu serviciul... Eu voi fi cea care va profita.

Brisa...

Micuţule, o să te rog ceva. Trebuie să dispari toată după-amiaza.

Nu vreau ca Juanjo să ştie că locuiesc cu alt bărbat.

Dar locuieşti cu mine.

Da, dar, pentru mine, e ca şi cum aş locui cu un frăţior.

Poate că lui nu-i place ideea, aşa că nu poţi să stai aici.

- Bine. - Mulţumesc.

Bietul de el...

În ciuda celor întâmplate, mă bucur că merg cu tine la pescuit.

Şi eu mă bucur, Oliver.

Vei vedea în acţiune un pescar desăvârşit.

Nu o să-ţi pară rău că lipseşti de la şcoală.

Ai încredere în mine !

Nu-mi vine să cred ! Jas s-a împăcat cu fostul iubit.

- Ai venit mai devreme. Intră ! - Da.

Credeam că şoseaua o să fie mai aglomerată.

Marina se aranjează.

- Vrei o cafea ? - Da, te rog.

Îţi mulţumesc că faci asta pentru ea.

Nu e nevoie să-mi mulţumeşti, aş face orice pentru familia mea.

Ce bine că spui asta !

Suntem pe aceeaşi lungime de undă, şi eu aş face la fel.

- De când sunteţi împreună ? - De două luni.

- Puţin... - Suntem foarte îndrăgostiţi.

Mă uimeşte faptul că vă gândiţi să vă căsătoriţi,

fiindcă, înainte de asta, Antonia trebuie să divorţeze de mine.

Marina o cheamă... Ştie, am vorbit despre asta,

dar, din fericire, e o simplă formalitate.

Trebuie doar să semnaţi, bănuiesc că nu te vei opune.

- Dacă asta vrea Antonia... - Sigur că asta vrea.

Marina de-abia aşteaptă să devină soţia mea.

- S-a întâmplat ceva ? - Nu, nimic.

Mi se pare doar curios, fiindcă Antonia nu a fost niciodată aşa.

- Cum adică ? - Aşa de impulsivă.

Oamenii se mai schimbă.

Da, şi, după ce a trăit o asemenea traumă,

e uşor să fie puţin derutată, să se lase purtată de val, nu ?

Apa de ploaie care intră prin colectoare

coboară până la aceste filtre numite "tlaloques".

Se numesc aşa datorită zeului ploii ?

- Exact, datorită lui Tlaloc. - Şi la ce folosesc ?

Ca să separe apa de orice gunoi de pe acoperişuri sau din aer.

Cum ar fi de praf sau de frunze mici ?

Exact. Ulterior, apa trece în rezervorul-cisternă, unde e stocată,

iar cu ajutorul acestei pompe, apa se trimite până la băi.

Acesta este sistemul de colectare, şi voi, ca păzitori ai ploii,

trebuie să îl îngrijiţi.

Da !

Un alt lucru important pe care trebuie să-l menţionăm e

că toate şcolile care participă la programul "Şcoli cu Apă"

sunt monitorizate prin satelit,

ca să se verifice ca sistemul de colectare a apei pluviale

să funcţioneze întotdeauna corect.

În caz că apare vreo defecţiune, trebuie să fie reparată repede.

Estrella !

Putem sta de vorbă ?

Spune-mi ce e, fiindcă vom pleca la pescuit.

Ştiu, dar vreau să vorbesc cu tine referitor la seara trecută.

- Mulţumesc. - Da.

Scuzaţi-mă că am întârziat.

- Îţi mulţumesc că ai venit. - Nu ai de ce să-mi mulţumeşti.

Dacă există vreo şansă ca fiul nostru să fie în viaţă,

trebuie să profităm de ea.

În aceşti zece ani, am făcut tot posibilul ca să-l găsesc

şi îţi mărturisesc că am pierdut orice speranţă,

dar faptul că eşti aici mă face să cred că totul e posibil.

Şi eu sunt de aceeaşi părere, trebuie să fim încrezători.

Da, aşa cum i-am spus şi lui Gabriel,

poţi să contezi pe mine.

Sunt dispus să fac orice pentru familia mea.

Cred că toţi suntem de acord cu asta.

Mai bine, să ne aşezăm.

Spune-ne tot ce ai făcut în aceşti zece ani ca să-ţi găseşti fiul.

Da, am aici toate documentele, plângerile, notificările...

- Fata mea... - Ce e ?

Am anumite informaţii care te pot interesa,

dar va trebui să mă laşi să mă cazez la han.

Las-o baltă, mamă ! Nu voi cădea pradă iar şantajelor tale.

Chiar dacă nu am unde să dorm ?

Nu înţeleg de ce te-ai întors, mamă.

Bine, alungă-mă din nou în stradă,

dar, ca să vezi că oricum îmi pasă de tine,

o să-ţi povestesc.

Ştii de ce te-a părăsit Fabian ?

Fiindcă s-a sărutat cu Estrella. Ce zici de asta ?

Nu am nimic de spus, Fabian.

Te rog ! Nu-mi spune că nu ai simţit că ne iubim.

Ce s-a întâmplat a fost o greşeală, din păcate,

şi nu vreau să mă mai gândesc.

De ce a fost o greşeală ? Răspunde-mi doar la întrebarea asta.

Nu voiai să mă săruţi ? O să-mi spui că nu ţi-a plăcut ?

- Nu, deloc. - Nu te cred.

- Crede-mă ! - Auziţi...

Scuzaţi-mă că vă întrerup,

dar suntem gata să ieşim în larg, la pescuit, Estrella.

- Perfect ! Să mergem ! - Nu, stai puţin !

Nu vreau să fac presiuni asupra ta, Estrella,

dar, dacă mai vrei să repeţi acea greşeală cu mine,

o să te aştept după-amiază pe plajă, până la apusul soarelui.

Nu-ţi fie teamă ! Ascultă-ţi inima !

Băieţi, cu ce vă ajut ?

- Mergem ? - Da.

Hai !

Nu era niciunul dintre minorii care corespundeau descrierii lui Nico.

Să ştii că am fost la toate instituţiile din regiune

şi e foarte greu să-l fi adoptat vreo familie din zonă,

fiindcă s-ar fi aflat, vreau să spun, pe cale legală.

Nu pierdem nimic dacă facem investigaţii.

De exemplu, eu am pe cineva care ne ajută.

Da, sigur, şi eu pot investiga pe cont propriu,

dar va fi greu să găsim ceva nou.

Există o persoană care are toate răspunsurile necesare,

iar acea persoană eşti tu, Antonia.

Cea mai bună rezolvare pentru a şti ce s-a întâmplat cu fiul nostru

e să-ţi aminteşti ce s-a întâmplat în noaptea cu uraganul.

Ce ai făcut tu în aceşti zece ani ?

Unde ai fost în tot acest timp ? Cu cine ?

- Ascultă-mă, te rog, Mercedes ! - Nu vreau să aud scuze.

Ştiu că eşti supărată, şi pe bună dreptate,

dar trebuie să mă crezi.

Am lăsat-o pe Rosalba să intre, fiindcă voia să meargă la baie

şi nu puteam să o refuz. Înainte de toate, sunt un cavaler.

Aşa de cavaler, încât i-ai oferit adăpost şi mâncare femeii

care a încercat să-mi distrugă familia ?

Nu, Mercedes. Rosalba nu şi-a petrecut noaptea în casă.

I-am chemat un taxi şi am trimis-o la hotelul de pe plajă.

Sigur, la hotelul în care se întâlnea cu soţul meu.

Şi cu ce l-a plătit ? Tipa aia zicea că nu are niciun ban.

Eu şi fiul meu am considerat că cel mai bine era să-i dăm...

I-aţi dat bani acelei vrăjitoare ?

Mercedes, am venit să-ţi implor milă.

Dacă nu ai acceptat florile,

te rog să accepţi oferta asta umilă a dragostei mele,

ca să îţi dovedesc cât de rău îmi pare.

E un coş cu caşcaval select, pate, carne, o sticlă de vin...

Vreau să-mi cer iertare.

Nu o să mă impresionezi cu toate chestiile astea rafinate.

Nu vreau nimic de la tine !

- Mercedes, te rog... - "Dna Mercedes..."

Ştii ce e cel mai rău ?

Aseară eram hotărâtă să-mi dau o şansă,

să-i permit inimii mele să simtă ceva alături de tine,

dar ai pierdut-o pe acea femeie pentru totdeauna !

- Nu-mi spune asta, Mechita ! - Pleacă din casa mea !

Să nu te mai întorci ! Haide, ieşi odată...

- Gata, plec ! Fără violenţă... - Pleacă de-aici !

- Plec... - Ieşi odată !

- Gata... - Eşti la fel ca toţi bărbaţii !

Îl iert... Nu îl iert...

Nu îi va fi aşa de simplu cu Mechita !

Nici vorbă !

Când am avut accidentul pe mare,

îmi amintesc doar că eram pe o barcă

şi eram sigură că mă voi întâlni cu fiul meu.

În sufletul meu, simţeam

că Nico mă aşteaptă la casa de pe plajă.

Dar, când am ajuns, am văzut că era o ruină casa,

fusese abandonată în urmă cu ani de zile.

Casa aia era plină de amintirile noastre, Antonia.

N-am avut niciodată curajul să mă întorc acolo.

Doar când mă gândeam

că acel loc era cuibuşorul nostru, refugiul nostru,

mi s-a părut prea dureros.

Înţeleg.

Sincer, cred că tu eşti cheia pentru a afla ce s-a întâmplat cu Nicolas.

Trebuie să-ţi aminteşti, Antonia, fă un efort.

Mi-ar plăcea să fac asta, Nicolas,

dar, din păcate, nu ţine de mine.

Sunt prima care îşi doreşte să-şi amintească tot, dar...

Ce putem să facem ca să te ajutăm ?

Marina, scumpo,

ai observat că de fiecare dată când revin acele amintiri

înseamnă că ai o legătură cu ceva din trecutul tău ?

Gândeşte-te ! Fie că e un lucru, o imagine,

un loc, fie chiar o persoană.

Atunci când eşti în contact cu asta, te poartă înapoi la vremea ta,

aşa cum s-a întâmplat cu casa de pe plajă, cu Adriana...

Da, şi când am văzut înregistrarea cu Nico...

Atunci, trebuie să mergem în locul unde a început tot,

în oraşul de pe coasta unde a avut loc uraganul.

Antonia, ai fi dispusă să retrăieşti acel moment teribil ?

Da...

- Sigur. - Sunt dispusă.

Răspunde, Jas !

- Oliver ! - Unde eşti ?

De ce ? Mă controlezi ?

Am văzut că te-ai urcat în maşină cu Xavier.

De ce ai plecat cu el ?

Xavier m-a adus să văd Facultatea de Medicină,

în caz că vreau să studiez aici. Nu te gândi la prostii !

Trebuie să închid, fiindcă o să am o conferinţă. Pa !

Oliver, îţi mulţumesc că ai venit. Intră !

Stai jos, dacă vrei.

Aţi spus că vreţi să vorbiţi cu mine,

aşa că am venit, dle Fabian. Cu ce pot să vă ajut ?

O să trec direct la subiect. Sunt îngrijorat în privinţa fiicei mele.

În ultima vreme, mi s-a părut foarte obosită,

face un efort ca să înveţe.

Iar apoi, mi-am dat seama că e agitată, irascibilă,

ca atunci când a venit în sat să locuiască cu mine.

Credeam că relaţia noastră s-a îmbunătăţit,

dar simt din nou că e distantă faţă de mine.

Ştii ce i se întâmplă lui Jasmin ?

Nu, nu ne-am văzut prea mult, fiindcă eu am început şcoala

şi nu am prea mult timp, cu şcoala şi pescuitul.

Dar face eforturi cu şcoala,

nu are prea mult timp şi pentru altceva, în afară de învăţat.

Da, Jas mi-a spus că v-aţi certat.

A ieşit din nou cu Xavier, în calitate de prieteni,

dar îmi fac griji.

Nebunul ăla nu vrea decât ca Jas să se împace cu el.

Fiica mea e foarte inteligentă, nu cred că va face greşeala asta.

În plus, te iubeşte mult. Trebuie să ai încredere în ea.

Nu e vorba că nu am încredere în ea,

dar nu am în Xavier. E un tip foarte şiret.

Da ? Ştii ce se întâmplă ?

E ceva ce eu, tatăl ei, ar trebui să ştiu ?

Nu, nu ştiu.

Bine, asta e tot. Mulţumesc.

Intră ! Ce frumos că m-ai adus înapoi în sat

şi că mi-ai acceptat invitaţia la cină !

- Deci asta e casa ta... - Da.

Nu mi-o imaginam aşa.

În general, la decoraţiuni, femeile sunt mai feminine.

Am închiriat-o deja mobilată

şi nu am avut timp să o mobilez pe stilul meu.

Uite...

Poftim !

- E bun. - Nu-i aşa ?

Ştii ceva ?

- Mi-e poftă... - De ce ?

Să te muşc, frumoaso.

- Te-ai murdărit. - Da, cu sosul...

Mă duc să mă schimb şi mă întorc.

- Mă aştepţi aici ? - Da.

Vin repede.

Ce fraieră... Pascual, ce faci aici ?

- Ţi-am spus că vin cu Juanjo. - Dar nu mi-ai zis la ce oră.

Să nu cumva să faci zgomot

sau să ieşi din cameră până nu-mi pleacă musafirul.

Sunt lihnit de foame, iar în casă miroase a produse pescăreşti.

Cum vrei să rezist, Brisa ?

Rezişti ! În plus, aşa slăbeşti câteva kilograme.

Brisa, stai ! Vino încoace...

Te rog să te gândeşti bine.

Nu e o idee bună să te încurci cu şeful tău.

Dar e foarte chipeş. Care e problema, Pascual ?

Poate profita de faptul că e şeful tău, Brisa.

Ţi-am zis că eu sunt cea care va profita de situaţie,

fiindcă Juanjo mă va ajuta să fac parte din companie.

- E totul în regulă ? - Da, vin imediat.

Micuţule, stai aici, nu ieşi sub nicio formă !

Nu scoţi nicio vorbă !

Să nu cumva să-mi strici întâlnirea, te rog !

Vin, frumosule !

Cum arăt ?

Tu arăţi nemaipomenit, orice ţi-ai pune.

Mulţumesc.

Ce faci, Jas ? Sper doar să fii bine.

Te rog să mă suni de îndată ce poţi. Mulţumesc.

Fabian, a dat roade planul cu cina romantică ?

Să vedem... Mama ta nu ţi-a spus nimic ?

Nu a vrut să-mi spună, dar eu şi Iker ne-am străduit

şi vrem să ştim ce s-a întâmplat.

Ce mici şi ce curioşi sunteţi !

Vrem să ştim doar dacă operaţiunea "Estrebian" a dat roade.

- Ce fel de operaţiune ? - "Estrebian".

Ce înseamnă asta ?

Nu am fost niciodată de acord cu numele ăsta,

dar Iker jură că e perfect pentru voi.

De unde îţi vin atâtea idei, Iker ? Iar tu îi cânţi în strună, fata mea.

E perfect... "Estrebian" sună bine.

L-am pierdut pe unul dintre pescarii noştri,

pe Nemesio Serrano.

Nu-ţi face griji !

Sunt sigur că, cu ajutorul farmecului şi al zâmbetului tău,

o să convingi mulţi pescari să se alăture firmei Alpha Sur.

- Da... - Sunt sigur.

Da, ştiu.

A fost gravă problema cu Nemesio, ar fi trebuit să vezi.

Nu contează, unul mai puţin.

Pentru ce toastăm ?

Acum că Sergio e departe,

noi doi va trebui să muncim mai aproape, cot la cot...

Cred că ar trebui să toastăm pentru relaţia noastră de colegi.

Să toastăm în cinstea relaţiei noastre de colegi !

Vreau să-mi fac bine treaba,

fiindcă visul meu e să mă dezvolt în cadrul firmei.

Sigur te vei descurca, Brisa. Eşti talentată şi capabilă.

Sunt sigur că vei ajunge foarte departe.

Să dea Dumnezeu ! Vreau să ajung foarte departe.

O să-ţi spun ceva.

Dacă mă laşi să te învăţ tot ce ştiu,

te asigur că vei atinge stelele.

- E cineva în casă ? - Nu, cred că e vecinul.

Tuşeşte tot timpul, fiindcă are 80 de ani

şi fumează foarte mult, trei pachete pe zi.

O să tacă... Nu-i aşa, vecine ? Gata, a şi tăcut...

Unde rămăseserăm ?

Brisa !

- Putem sta de vorbă ? - Cine eşti ? De unde ai apărut ?

Din camera mea, locuiesc aici.

Cum aşa, Brisa ? Locuieşti cu tipul ăsta ?

Nu-mi place faptul că Rosalba s-a întors.

Cum poate să mai apară în satul ăsta,

după tot ce ţi-a făcut, Meche ? Nu se face aşa ceva.

E o neruşinată.

Zice că vrea să stea în preajma Erikăi,

dar eu nu o cred, n-a fost niciodată o mamă bună.

Bună ziua ! Precis vorbeaţi despre mine.

Nu te crede aşa de importantă, Rosalba.

- Ştii care e problema ta, Mechita ? - Mă cheamă Mercedes !

Mechita ! Mereu ai fost geloasă pe mine.

Ştii ceva ? Mă invidiezi.

- Eu ? Să te invidiez ? - Desigur.

Fii serioasă !

Nu e vina mea că bărbaţii tăi te lasă pentru mine.

Mă lasă rece provocările tale.

Ştii bine că am dreptate. Primul a fost Ulises,

care m-a preferat pe mine,

se plângea mereu că eşti foarte plictisitoare.

Iar acum, istoria se repetă cu Gonzalo.

- O să mi-o plăteşti ! - Nu mi-e frică de tine.

Dacă ştii ce e mai bine pentru tine, mai bine pleacă din satul ăsta,

fiindcă habar nu ai de ce sunt în stare.

Habar nu ai de ce sunt eu în stare,

încă nu mă cunoşti, nu ai idee ce pot să fac, Mechita.

Ştiu cine eşti, eşti o hoaţă de bărbaţi !

Eşti o hoaţă, ai furat un milion de pesos,

eşti o nenorocită !

- Ajunge, Meche... - Fereşte-te !

- Gata, linişteşte-te... - Dă-mi drumul ! Sunt liniştită.

Doamnele astea...

Deci vii să vezi apusul cu mine ?

Plec spre tine.

Ce cauţi aici ? Ieşi din casa mea !

Înainte de asta, va trebui să mă asculţi.

Nu mă interesează ce ai de spus, aşa că pleacă odată !

Nu, nu voi mai accepta să mă tratezi ca pe un gunoi.

De când te-ai încurcat cu soţul meu,

eşti mai mult decât un gunoi, nenorocito.

Tu eşti vinovată de toate nenorocirile mele !

Mă faci "hoaţă",

dar, de fapt, tu mi-ai furat bărbatul pe care îl iubeam.

Dacă nu ai fi apărut,

Ulises s-ar fi însurat cu mine, nu cu tine.

Asta ar fi casa mea, asta ar fi viaţa mea...

Eu aş fi soţia lui Ulises Contreras, nu tu !

- Eşti o... - Ce se întâmplă aici ?

Fata mea...

Te rog să mă ajuţi s-o dau afară din casa mea

pe amanta tatălui tău ! De fapt, din casa noastră.

Sunt mult mai mult decât o simplă amantă.

Am fost mult mai mult de atât pentru Ulises.

Vă rog să plecaţi, doamnă !

Nu plec de aici până nu aflaţi tot adevărul.

Acum că Ulises nu mai e,

nu mai am de ce să păstrez tăcerea.

Nu am spus nimic înainte, fiindcă m-a rugat el să nu o fac,

dar s-a terminat.

Nu voi mai permite să ştergeţi cu mine pe jos.

Despre ce adevăr vorbeşti, uşuratico ?

Nu am fost doar amanta soţului tău,

sunt şi mama fiicei lui.

Erika e sora ta vitregă, Estrella.

Şi ea e fiica lui Ulises.

Redactor OLIVIA PRIMEJDIE

SFÂRŞITUL EPISODULUI 67