Original subtitles

Mâinile mele îţi vor purta visurile,

Paşii ţi-i voi călăuzi, îţi promit !

MAREA ŞI MAREA IUBIRE Episodul 51

În braţele mele vei descoperi tandreţea.

Îţi voi arăta că încă se poate iubi nebuneşte.

Doi oameni într-un milion...

Miracolul s-a întâmplat, destinul ne-a adus deja împreună.

Îndrăgosteşte-te de mine ca şi cum n-ai fi suferit nicicând.

Împreună vom vindeca rănile trecutului.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Îndrăgosteşte-te de mine !

Dacă îmi dai mâna, las totul în urmă,

Singurătatea şi iubirea nu le mai confund.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Tu să-mi spui de ne vom iubi până la sfârşitul veacurilor...

Traducerea şi adaptarea DESPINA DUMINICĂ

Aseară, noi doi am făcut dragoste.

Iar Estrella, din nefericire, a aflat, Fabian.

Nu ! Nu-mi spune asta !

Nu se poate, mamă ! Ce v-am spus ?

Ştiam că, mai devreme sau mai târziu,

Fabian o va trăda pe sora mea. Ştiam !

Vă spun asta pentru că toate trebuie să o sprijinim.

Sărmana e foarte afectată.

Da. Dar, chiar şi aşa, trebuie să o sprijinim.

Mama ne-a spus ce s-a întâmplat cu Fabian, Estrella.

Cum te simţi, surioară ?

Tocmai m-am întâlnit pe plajă cu Porfirio, comandantul portului.

Mi-a spus că mâine vor ridica interdicţia,

aşa că vom avea multă treabă.

Dar nu vorbim despre interdicţie, surioară.

Eu vorbesc despre asta.

Toate trei suntem foarte îngrijorate, draga mea. Vrem să ştim cum te simţi.

Aşa cum mă vedeţi, mamă. Sunt în picioare, întreagă.

Trebuie să ne concentrăm asupra muncii.

Vă rog ca discuţia să se oprească aici.

Nu suflaţi o vorbă nimănui, vă rog. Nu vreau să mai vorbesc despre asta.

Nu-mi vine să cred !

Fabian, ce nu-ţi vine să crezi ? Când ne-am culcat împreună ?

E foarte ciudat ce-mi spui. Nu-mi amintesc absolut nimic.

Erai furios din cauza certei cu Estrella şi ai băut, Fabian.

Ai băut foarte mult.

Îmi amintesc că eram supărat şi că am băut nişte beri,

însă au fost două sau maximum trei.

Nu atât cât să nu-mi amintesc ce am făcut.

Ai băut mai mult de trei, Fabian.

Pe deasupra, ai scos o sticlă cu tequila.

- Tequila ? - Da, tequila.

Cum e posibil să nu-ţi aminteşti ?

Exact asta a fost problema. Am început să ne amintim de vechile vremuri.

Când eram împreună, cât de simplu era totul între noi...

- Ce ciudat ! - Iar apoi ai devenit foarte tandru.

- Cum adică tandru ? - Da, foarte tandru.

M-ai luat de mână, mi-ai spus lucruri foarte frumoase,

că sunt specială, m-ai mângâiat.

Am rezistat până când n-am mai putut şi ne-am sărutat.

Nu. Nu se poate, Erika ! Nu se poate !

Matilde a înnebunit după tot ce i-ai spus despre Perlita.

Ştiu că am dat-o în bară.

Nu voiam s-o fac, Valentin. Dar m-a obligat să o fac.

M-a ameninţat cu lucruri cumplite,

m-am temut pentru viaţa mea şi a familiei mele.

Da, desigur. Te-ai temut pentru viaţa ta.

Cel puţin de sete nu vei muri.

- Cum adică ? - Nu te preface !

Ai exagerat cu băutura şi ţi-ai dat drumul.

- Valentin, adevărul e că... - Bună dimineaţa !

Am luat cadoul. Să mergem, ca să nu întârziem.

- Bine. - Ne vedem mai târziu.

Să mergem !

Frate, mămica mi-a spus că ieri voiai să dormi la mine,

în caz că avea nevoie de ceva. Îţi mulţumesc mult, prietene.

N-ai de ce să-mi mulţumeşti. Ştii cât de mult ţin la ea.

Da. Să mergem !

Nu m-am putut stăpâni.

Sentimentele mele pentru tine sunt mai puternice decât orice, Fabian.

Ştii foarte bine că n-am încetat să te iubesc.

- Nu se poate, Erika ! - Ce nu se poate ?

- Păi... - Tu chiar crezi că te mint ?

Niciodată nu-mi pierd capul în halul ăsta, Erika.

Nu eram conştient. Chiar nu-mi amintesc nimic.

Şi cel mai simplu e să negi, nu ?

Poţi nega tot ce am făcut azi-noapte şi arunci toată vina pe mine ?

- Am profitat de tine ? Asta spui ? - Nu spun asta.

- Nu ? - Nu.

Atunci, acceptă-ţi partea de vină.

Crede-mă, şi eu mă simt mizerabil, Fabian.

- Acum spui că nu erai conştient... - Nu eram conştient.

Nu erai conştient ? Bine.

Ştiam perfect că ai o relaţie cu Estrella.

Da.

Chiar şi aşa, m-am dăruit ţie ca o idioată, fără să mă gândesc.

- Iar acum mă tratezi... - Nu, iartă-mă.

- De parcă ţi-aş stârni greaţa. - Nu e vorba despre asta.

- Nu ? - Iartă-mă, dar nu-mi amintesc nimic.

Bine.

Ştiu ce am de făcut.

Voi vorbi cu Estrella, ca să-i explic totul, Fabian.

Nu. Nu trebuie să faci nimic.

Cel care trebuie să stea de vorbă cu ea sunt eu.

Eu sunt.

Gabriel, acum am o problemă foarte serioasă de rezolvat.

E o poveste lungă. O să întârzii cel mult câteva minute.

Dar nu te teme, merg direct la tribunal.

Ne vedem acolo. Aşa cum ţi-am spus, îţi doresc multă putere.

Linişteşte-te, dragul meu. Fabian va sosi.

El îşi respectă întotdeauna promisiunile.

Ştiu.

Bună ziua !

Am venit în numele tuturor pescarilor

să-ţi urăm tot norocul din lume, Arenas !

- Poftiţi. - Mulţumim.

Poftiţi.

Mulţumim.

Pentru că nu te vom putea însoţi la audiere,

voiam să ştii că noi, toţi colegii tăi, îţi suntem alături.

Ţi-am adus o atenţie din partea tuturor.

- Dă-i-o ! - Da.

Dacă a pregătit-o Nemesio, ştim că se serveşte cu gheaţă.

Nu. De data asta, nu.

Fie ca sfântul ocrotitor al pescarilor să te însoţească

şi să te ajute ca Iker să se întoarcă în curând acasă !

Vă mulţumesc din inimă, băieţi. Mulţumesc.

Salut, băieţi !

Iertaţi-mă că vă întrerup, dar trebuie să-l iau.

Gabo, trebuie să mergem, ca să nu întârziem la audiere.

Mult succes !

- La revedere, Gabo ! Succes ! - Curaj, Gabo !

Domnul să te binecuvânteze !

Estrella, nu păstra în tine ce simţi !

Dacă nu vorbeşti despre lucrurile acestea,

îţi vei face mai mult rău, draga mea.

Mă duc eu.

Imediat !

Putem sta de vorbă ?

Bună ziua, Yaz ! Ce cauţi aici ? N-ar trebui să fii la ore ?

Nu, n-am fost la şcoală. N-am chef de nimic.

Ce s-a întâmplat ? Te-ai certat cu Oliver ?

De ce eşti tristă ?

Nu te preface că îţi pasă de mine. N-am nevoie de ipocrizia ta, Erika.

Iei din nou droguri, nu-i aşa ?

Nu spuneai că poţi controla situaţia şi că dependenţa ta ţine de trecut ?

Nu te amesteca în ce nu te interesează.

Mă interesează, Yaz.

Mă interesezi tu. De când ne-am cunoscut,

ţi-am oferit tot sprijinul şi prietenia mea.

Îţi dau chiar şi o cameră la han, fără să-ţi cer un ban.

Crezi că fac asta cu oricine ? Serios ?

Nu sunt deloc bine, Erika.

Vreau să mor. Nu ştiu ce să fac.

Calmează-te, Yaz. Vino.

Yaz, ascultă-mă.

Linişteşte-te, nu eşti singură. Mă ai pe mine.

Trebuie să mă asculţi, să înţelegi ce s-a întâmplat.

Nu, Fabian. Nu mă interesează să lămuresc nimic cu tine.

- Pleacă din casa mea ! - Îţi cer doar să mă ier...

Te rog ! Te implor, Estrella ! Dă-mi doar un minut.

Tu să taci !

Cum îndrăzneşti să vii în casa mea, după ce i-ai făcut fiicei mele ?

Pleacă, dacă nu vrei să te dau afară !

Nu plec, doamnă. Trebuie să vorbesc cu Estrella.

Înţelege că nu vreau să te ascult ! Pleacă şi lasă-mă în pace !

Estrella, te rog. Ce s-a întâmplat a fost foarte ciudat.

Îţi jur pe viaţa mea că nu-mi amintesc nimic,

cu atât mai puţin dacă am făcut ceva cu Erika !

Te rog, nu...

Am crezut că eşti mai bărbat, dar nu-i aşa.

Eşti la fel ca toţi ceilalţi.

La fel ca toţi bărbaţii care îşi ascund ticăloşiile !

Faptul că te-ai îmbătat e un pretext ! Ar trebui să-ţi fie ruşine !

Te-ai înfiinţat în casa mea, să stai de vorbă cu fiica mea !

- Lucrurile nu stau aşa. - Nu ?

Estrella, crede-mă. Te rog. Hai să vorbim.

Ştiu ce am văzut, Fabian.

Nu mi-a spus nimeni, am văzut cu propriii ochi.

După asta, nu mă mai interesează să lămuresc nimic cu tine.

Ai auzit-o pe fiica mea. Afară !

Doamnă, vă rog.

Foarte bine, draga mea. Foarte bine.

Cine se crede ticălosul ?

Voi continua să lucrez, mamă.

Matilde te-a adus în cătuşe până acolo ?

Nu ştiu ce să fac, Perlita.

E o femeie aprigă, dar acum e mai nebună ca oricând.

Mi-e teamă să nu-ţi facă rău ţie.

- A ameninţat că-mi va face ceva ? - Nu, dar o cred în stare de orice.

Trebuie să avem foarte mare grijă cu ea.

Perlita, cel mai bine ar fi să nu ne mai vedem şi să nu ne mai intersectăm,

cel puţin până se mai calmează lucrurile.

Nu putem avea niciun fel de contact. Niciunul.

Dar nu e normal, Valentin. Nu e bine.

Matilde nu-ţi poate controla viaţa.

Trebuie să o înfruntăm, să vorbim cu ea.

- Nu mă tem de femeia aia. - Nu e vorba doar despre ea.

Pascual va muri de tristeţe când ne va vedea împreună.

Iar mămica Dolores e grav bolnavă, n-are scăpare.

Am impresia că universul e împotriva noastră.

Nu, Valentin.

Iubirea noastră e aproape imposibilă, Perlita.

Nu, Valentin. Ştiu că totul pare că e împotriva noastră,

dar nu ştiu dacă e adevărat că doamna Dolores e pe moarte.

Nu se poate. De ce spui asta ?

Ascultă-mă, Valentin.

Ieri am căutat pe internet

simptomele presupusei sale boli de rinichi.

N-are nici măcar unul, Valentin.

Totul e foarte ciudat. Nu se potriveşte.

Atunci, de ce ţi-a spus că e la capătul vieţii ?

Cred că n-a vrut să mă despart de Pascual.

Nu.

Iartă-mă, Perlita, dar mămica Dolores n-ar face niciodată aşa ceva.

E cel mai corect om pe care îl cunosc. O femeie dreaptă, un suflet bun.

Ea e. Am invocat-o.

Alo ! Bună ziua, mămico Dolores !

Da, desigur.

- Cu Perlita ? - Nu !

Amândoi ?

Bine. O caut şi plecăm într-acolo.

Mi-a spus să mergem urgent amândoi să o vedem.

Yazmin, te rog, spune-mi. Ce se întâmplă ?

Nu poţi să ţii în tine tot ce simţi.

E cel mai rău lucru pe care îl poţi face, draga mea.

Singurul lucru pe care vreau să-l fac e să iau o altă pastilă,

să adorm şi să mă trezesc când problemele mele vor fi dispărut.

Nu, Yazmin. Problemele nu dispar ca prin minune. Trebuie să le înfrunţi.

De ce nu-mi povesteşti ?

Poate că reuşim să găsim o soluţie împreună.

Mai mult, dacă vrei, încep eu.

Şi eu simt nevoia să vorbesc cu o prietenă

şi prefer să afli de la mine înainte să auzi bârfa din altă parte.

Eu... Yazmin, eu...

- Mi-am petrecut noaptea cu tatăl tău. - Ce ?

Dar Fabian era cu Estrella. S-au despărţit ?

Nu, nu s-au despărţit. Ştiu că e foarte complicat de înţeles.

Yazmin, ieri eu şi tatăl tău am stat de vorbă până târziu.

Am băut nişte bere şi ne-am amintit de vechile timpuri.

Un lucru a dus la altul şi s-a întâmplat.

Yazmin, ştiu că n-a fost bine,

dar tu ştii că sunt în continuare îndrăgostită nebuneşte de Fabian.

Sper să nu te superi pe mine, te rog.

Ce faceţi voi doi e problema voastră, puţin îmi pasă.

Dar nu-mi vine să cred că Fabian i-a pus coarne Estrellei. Ea nu merită.

Xavier mi-a făcut la fel, şi e oribil.

Am înţeles.

Eşti deprimată din cauza lui Xavier sau mă înşel ?

De altfel, ieri a fost în sat. L-am văzut ieşind de la han.

Ţi-a făcut rău ? Te-a rănit ?

Idiotul a venit să mă ameninţe !

Are nişte filmări cu mine,

în care fac dragoste cu el,

şi le va face publice dacă nu mă despart de Oliver !

Doamne !

Da, dragul meu. Durează, e o zi foarte complicată.

A sosit clientul meu. N-ai vrea să mâncăm ceva bun diseară ?

- Adriana ! - Te iubesc, Nicolas.

Am vorbit cu Fabian. Întârzie puţin, dar va veni să dea declaraţia.

Tocmai am fost notificată că s-a schimbat judecătoarea.

Cea care era desemnată s-a îmbolnăvit

şi a fost schimbată cu un judecător destul de strict.

Iar asta e rău ?

Da. Partea adversă se va concentra

să dovedească gravitatea faptelor pe care le-ai făcut ca să rămâi cu Iker.

Iar judecătorului i s-ar putea părea pertinent.

Trebuie să dovedim că ai fost un tată excelent

şi că lui Iker nu-i va fi nicăieri mai bine decât cu tine.

E singura cale să câştigăm procesul de adopţie.

Bine.

O clipă ! Dacă te-a filmat fără consimţământul tău

şi difuzează înregistrările, l-ai putea denunţa.

E o infracţiune care se poate plăti cu închisoarea.

I-am spus, Erika, dar nu-i pasă.

Mi-a spus cu cinism că nu îi pasă să ajungă la închisoare

dacă îmi distruge viaţa.

Dacă difuzează înregistrările, mi-o va distruge definitiv !

Nu. Vom căuta o cale ca idiotul să nu-ţi facă rău.

Până atunci, Yazmin, va trebui să faci ce ţi-a cerut.

- Să te desparţi de Oliver. - Nu !

Nu pot, nu vreau. N-aş fi în stare să-i frâng inima.

Gândeşte-te că, dacă află că te culcai cu Javier în schimbul pastilelor,

va fi dezamăgit de tine, Yazmin, şi vei ajunge să-l pierzi oricum.

Ştiu. Gândeşte lucruri foarte frumoase despre mine,

dar nu mă cunoaşte cu adevărat.

Nu ştie tot ce am făcut, prin câte am trecut.

Nu mi-aş ierta-o dacă m-ar privi cu silă.

Pentru că asta am simţit când am văzut înregistrările.

Mi-a fost silă de mine pentru că m-am culcat cu un om precum Xavier.

Nu, Yazmin. Vei scăpa de asta, crede-mă.

Nu e sfârşitul lumii. Vom găsi o soluţie.

Dar, înainte să facă Xavier o prostie, trebuie să te desparţi de Oliver.

Ascultă-mă, te rog.

Nu. Nu ştiu cum. Nu vreau să-l rănesc.

Nu-ţi face griji, te voi ajuta. În regulă ?

Sunt aici. Vino !

Mi-a telefonat Estrellita

să-mi spună că vor ridica mâine interdicţia din cauza mareei roşii.

Trebuie să pregătim plasele şi să curăţăm bărcile.

Cum spui tu, Nemesio.

- Dar de ce eşti atât de necăjit ? - Aseară am stat de vorbă cu Yaz.

Mi-a spus că suntem condamnaţi să ne despărţim la sfârşitul anului.

Ea va merge să studieze la universitate,

iar eu voi rămâne aici, să fac mereu acelaşi lucru,

ca un pescar prost ce sunt.

De ce te chinui aşa, Oliver ? De când vezi totul în negru ?

Sufăr, Nemesio !

Am ştiut din prima zi că povestea se va sfârşi, dar am mers înainte.

Iar acum nu vreau ca Yaz să plece din sat. Nu vreau să o pierd.

Şi care e problema ?

Dacă nu-ţi poţi trăi povestea de dragoste cu fata în sat,

trebuie să te duci după ea, ca să vă continuaţi iubirea.

Crezi asta ?

Să las pur şi simplu totul şi să plec cu ea ?

Ce să laşi, prostule ? Doar n-ai nimic.

N-ai casă, n-ai copii, n-ai nimic. Nu te leagă nimic de sat.

- Asta aşa e. - Însă ai banii din primă.

Îi vei folosi în oraşul în care pleacă prinţesa ta,

până îţi găseşti de lucru.

Aşa e, Nemesio ! Eşti într-adevăr înţelept.

Ce pot să spun ? E un dar.

E hotărât. Dacă Yaz pleacă din sat când termină şcoala, merg după ea.

Aşa ! Noroc !

Domnule judecător, fapta domnului Arenas are un singur nume.

E o infracţiune foarte clară, răpire de minori.

L-am găsit pe Iker când era bebeluş,

când încercam să salvăm oamenii după uragan.

L-am găsit în sertarul unei mobile

care a rămas îngropată în nisipul de pe plajă,

ud şi tremurând de frig.

Aţi răpit un copil lipsit de apărare !

După uragan, totul era un dezastru.

Oraşul era inundat. Erau mulţi morţi şi dispăruţi.

Casele, magazinele, totul era distrus,

iar el era speriat. Aşa e, l-am luat.

L-am luat pentru că avea nevoie

de nişte braţe puternice care să-l ocrotească,

nu pentru că aş fi vrut să răpesc copilul.

Ce-ar fi trebuit să faceţi, domnule Arenas ?

Autorităţile erau depăşite. Atunci am hotărât să-l ocrotesc.

I-am pus haine curate, l-am hrănit şi am avut grijă de el

în timp ce încercam să-i găsesc rudele, pentru că asta am făcut.

Ar fi trebuit să lăsaţi copilul în grija statului,

ca să poată fi găsiţi părinţii. Adevăraţii săi părinţi !

Am mutat munţii din loc, încercând să-i găsesc rudele.

Dar, pe măsură ce treceau anii, mi-am pierdut speranţa că îi pot găsi.

Ar fi trebuit să respectaţi drepturile minorului.

Dreptul la o familie, la propria sa familie.

Am întrebat peste tot.

În fiecare săptămână mergeam la autorităţi. Puteţi verifica.

Statul are obligaţia să asigure binele superior al minorului !

Nu era o hotărâre pe care să o ia unilateral domnul Arenas !

Mămico !

Iertaţi-mă că nu m-am ridicat să vă primesc,

dar am picioarele atât de umflate,

încât nici măcar nu pot să mă mişc de durere.

De ce, mămico Dolores ?

Luaţi loc. Luaţi loc amândoi.

E ceva important ce trebuie să vă spun.

Profit că Pascualito a ieşit ca să vorbesc liniştită cu voi.

Perla, ştii ce vă voi spune.

Valentin, nu vreau să te sperii, dar eu sunt bolnavă.

Foarte bolnavă.

Şi vă simţeaţi atât de bine când aţi sosit !

Aşa sunt bolile fulgerătoare, draga mea.

Te lovesc fără să ai timp să te pregăteşti.

Dacă vă simţiţi atât de rău, cred că ar trebui să vă ducem la spital.

- Ca să vă trateze medicii. - Da.

Nu ! Nu vreau să-mi petrec ultimele zile

conectată la nişte aparate, plină de tuburi, dragul meu.

Dar, mămico, spune-mi ce se întâmplă.

Valentin, dragul meu, trebuie să fii puternic,

pentru că voi muri.

De când l-am cunoscut pe Gabriel,

mi-a fost clar că prioritatea lui în viaţă e fiul său.

E în stare să-şi dea viaţa pentru el. Chiar aşa.

Gabriel e cel mai bun tată din lume. Trebuie să vă daţi seama, vă rog.

E dedicat, generos, foarte protector.

Gabriel e un om nobil, care nu ar sta pe gânduri

dacă are ocazia să ajute pe cineva.

Încercaţi să vă puneţi în locul lui pentru un moment, domnule judecător.

Închipuiţi-vă că aveţi puţin peste 20 de ani

şi găsiţi un bebeluş părăsit în mijlocul unei tragedii.

La vârsta asta, abia dacă ştii ce-i cu tine.

Însă Gabriel n-a ezitat nicio clipă să se ocupe de bebeluş.

L-a îngrijit ca pe fiul său,

iar de atunci l-a iubit mai mult decât pe sine însuşi.

Acesta e Gabriel Arenas.

Iker îşi iubeşte, îşi adoră tatăl.

Singura familie pe care o are e Gabriel.

Prietenii lui, şcoala, totul e aici, cu noi.

V-o spun din inimă.

Nu mi-aş putea închipui pe nimeni care să-l îngrijească mai bine.

Gabriel e tatăl său.

Am ascultat mărturiile.

Vom trece acum la audierea programată cu minorul Iker Arenas.

Vă rog să ieşiţi din sală.

Suntem pe drumul cel bun.

Trebuie doar să vedem ce se întâmplă cu mărturia lui Iker.

Rinichii mei nu mai funcţionează.

Nu mi-a mai rămas mult timp pe lume,

de asta am o rugăminte foarte mare la voi.

Orice doreşti, mămico. Sunt în stare de orice pentru tine,

pentru că n-ai pregetat să mă îngrijeşti mereu.

Da, copilul meu, ştiu.

Ce s-a întâmplat ?

- Am simţit încă o înţepătură. - Mămico !

Draga mea, dă-mi medicamentele de acolo, te rog.

- Ţi le dau eu, mămico. - Da.

Draga mea, dă-mi apă, te rog.

Ţine, mămico...

Ţine, mămica mea frumoasă !

Poftiţi !

Bea apă ! Ia pastila cu grijă, mămico...

Aşa, uşurel...

- Mulţumesc, dragul meu. - Nu...

Pastila asta îmi face mereu rău la burtă,

însă trebuie să o iau, pentru că nu mai suport durerea.

Doamne, ia-mă curând,

ca să mă odihnesc după acest calvar numit viaţă.

Nu spune asta ! Trebuie să trăieşti 120 de ani, mămico Dolores.

Nu. Ce vorbeşti ? Nu mai suport.

- Perlita, te rog, vino lângă mine. - Vino...

Voiam să vă rog pe amândoi să aveţi grijă de copilaşul meu.

Nu vreau ca Pascualito să rămână singur după ce mor.

Sunteţi cei mai importanţi pentru el. Ştiţi asta, nu-i aşa ?

Vă aveţi ca fraţii, iar tu eşti femeia pe care o iubeşte.

Nu te teme, mămico !

Eu şi Perlita vom avea grijă de frăţiorul meu

şi nu-l vom părăsi niciodată. Nu-i aşa ?

Da, desigur.

Mulţumesc. Juraţi-mi în numele Domnului,

al Sfintei Fecioare şi al tuturor sfinţilor

că nu-i veţi sufla o vorbă lui Pascualito despre asta.

Juraţi-mi !

Jur ! Fii liniştită, nu mai suferi !

Bine, nu vă faceţi griji !

Tată, te rog. Trebuie să-mi spui exact ce ai văzut aseară.

Nimic, dragul meu, ţi-am explicat.

Te-am auzit vorbind cu Erika în salon, dar n-am vrut să vă întrerup.

Am rămas în camera mea, la televizor, iar apoi am adormit.

Nu înţeleg nimic din ce s-a întâmplat azi-noapte, tată ! Nimic !

N-aş fi trădat niciodată iubirea şi încrederea Estrellei. Niciodată !

Ştiu, dragul meu. Te cunosc şi voi fi mereu de partea ta, dar...

Dar ce e ? Nici tu n-ai încredere în mine ?

Nu e vorba despre asta.

Dar se spune că unde a fost foc rămâne cenuşă.

Nu, tată. Nu se poate ! Pur şi simplu, nu se poate !

Cel mai rău mă necăjeşte că nu-mi pot aminti nimic !

Nu mi s-a mai întâmplat niciodată asta, tată !

Estrella e iubirea vieţii mele.

Cum am putut fi atât de idiot, atât de ticălos încât s-o înşel cu Erika ?

Sărmana mămică Dolores !

Ai văzut-o ? Suferă cumplit. Abia dacă putea să se mişte.

Nu ştiu, Valentin.

Nu pot să nu mă gândesc că totul e foarte ciudat.

I-ai atins picioarele ?

Chiar erau umflate ? Sau ai crezut-o pur şi simplu ?

Iartă-mă că ţi-o spun, dar faci rău că te îndoieşti de ea.

Mai degrabă ar trebui să accepţi realitatea.

Care realitate ?

Că noi doi nu trebuie să fim împreună.

Viaţa ne pedepseşte pentru că am fost pe punctul de a le frânge inimile

lui Pascual, lui Matilde, mămicii Dolores.

Sunt prea multe semne ca să le ignorăm, nu ?

Nu, Valentin. Am făcut tot posibilul să procedăm corect.

Noi doi ne iubim. De ce să nu putem fi împreună ?

Îmi pare rău, Perlita, dar aşa va fi.

Cu cât acceptăm mai curând, cu atât mai bine.

Între noi nu poate fi nimic.

Nu acum. Nu cât timp e bolnavă mama Dolores.

Cum adică ? Nici măcar nu-ţi pui problema că doamna ar putea minţi ?

O cunosc ca pe propria mamă. N-ar face niciodată ceva atât de crud.

Valentin, nu-mi cere iar să ne îndepărtăm.

Trebuie să găsim o cale să ne trăim iubirea.

Dar nu acum. Nu pentru o vreme.

Va veni ziua în care ne vom împlini visul de a fi împreună.

Adio, Perlita !

Adio, Valentin !

Te voi aştepta, chiar de vor trece o sută de ani.

Te voi aştepta, Perla Contreras.

Ce s-a întâmplat ? Vreo noutate ?

În afară de mizeria pe care i-ai făcut-o surorii mele ?

Brisa, lucrurile nu stau aşa cum crezi.

Ba da, desigur.

I-am spus de mii de ori să nu aibă încredere în tine,

iar ea te-a apărat în faţa tuturor.

Proasta de Estrella te-a apărat în faţa mea, chiar şi a nepoatei mele.

- Iar tu cum ai răsplătit-o, Fabian ? - Brisa, iartă-mă, dar lucrurile nu...

Brisa, iartă-mă, dar nu e nici momentul, nici locul potrivit.

Taci, naufragiato ! Nu-mi spune mie ce să fac !

Brisa, pentru Dumnezeu, nu te certa aici ! Nu e...

Iker !

- Salut, piratule ! - Salut !

Pot să-i dau un cadou pregătit în sat ?

Campionule, ţi l-au făcut băieţii. Valentin, Pascual, toţi.

Tuturor le e tare dor de tine, dragul meu. Iar eu...

De mine nu mai vorbesc.

Mulţumesc.

Să continuăm, vă rog. Ne aşteaptă judecătorul. Să mergem.

Să mergem.

Totul va ieşi bine, Gabriel. Vei vedea.

Da, ştiu.

Teresita !

Salut, Mercedes ! Intră !

Ştii dacă Erika e pe aici ? Vreau să stau de vorbă cu ea.

Nu. A plecat puţin mai devreme şi nu a spus când se întoarce.

- Vrei să-i transmit vreun mesaj ? - Nu-i nevoie, mulţumesc.

Iată cum destinul se străduieşte să ne vadă împreună.

Ne atragem ca magneţii, nu ?

Satul acesta e foarte mic. N-are nicio legătură cu destinul.

Ştiţi ceva ? Nu-mi arde să vorbesc cu dv.

după ce i-a făcut fiul dv. fiicei mele.

Ce-a făcut Fabian ?

De fapt, nu mă priveşte. Iertaţi-mă. Aveţi nevoie...

Meche, problemele copiilor noştri nu trebuie să ne despartă.

Daţi-mi voie să vă lămuresc ceva.

Fiica mea şi Fabian nu au probleme.

Treaba e că fiul dv. e un neruşinat, un ticălos de cea mai joasă speţă !

- O clipă, doamnă. Nu vă permit... - Nu ridicaţi tonul !

Nu vă permit să vorbiţi aşa despre fiul meu.

Una e ceea ce pare că s-ar fi întâmplat,

şi cu totul altceva, ce s-a întâmplat cu adevărat.

Pentru că fiul meu nu-şi aminteşte deloc să-i fi fost infidel fiicei dv.

Adică fiica mea îşi închipuie că l-a găsit cu Erika ?

Spun că trebuie să existe o explicaţie rezonabilă, înţelegeţi.

Tatăl acoperă greşelile fiului. Ce drăguţ !

De asta e lumea aşa cum e !

Să nu mai îndrăzniţi să ridicaţi tonul la mine, aţi auzit ?

Mercedes...

Domnule Gonzalo, Fabian chiar s-a încurcat cu Erika ?

Poţi să-mi spui cum te numeşti ?

Da. Iker Arenas Salgado.

De fapt, nu cred că acesta mai e numele meu.

- Nu ştiu. Iertaţi-mă. - Nu-ţi face griji, Iker.

Poţi să-mi spui cum e relaţia ta cu Gabriel ?

Bună.

Ne-ai putea spune ceva mai mult ?

Are mereu grijă de mine, mă învaţă lucruri noi,

ne jucăm întruna de-a piraţii.

Eu sunt piratul lui.

Chiar dacă se supără uneori când mă port urât, e foarte bun cu mine.

Într-o zi am spart geamul casei cu mingea

şi am pus împreună un geam nou. A fost foarte frumos.

Ţii la el ?

Foarte mult. Îl iubesc. Şi el mă iubeşte.

De unde ştii ?

Când cineva te ocroteşte şi îşi face griji pentru tine

înseamnă că te iubeşte.

Dar am aflat că nu vrei să-l vezi şi nici să vorbeşti cu el.

Asta i-ai spus asistentei sociale.

- E rău ? Va păţi ceva ? - Nu, deloc.

Analizăm tot ce s-a întâmplat, cunoscându-vă pe tine şi pe Gabriel.

Mi-ar plăcea doar să înţeleg de ce nu voiai să vorbeşti cu el.

Eram supărat pentru că m-a minţit.

Nu mi-a spus că nu e tatăl meu şi m-a minţit în privinţa mamei mele.

Mă simţeam foarte trist, de asta nu voiam să-l văd.

Înţeleg.

Iker, îţi voi pune o întrebare foarte importantă.

Vreau să-mi răspunzi cu toată sinceritatea,

cu încredere, pentru că nu există răspuns incorect.

- E vorba despre ce simţi, de acord ? - Da.

Ţi-ar plăcea să locuieşti în continuare cu Gabriel ?

Estrella !

Putem vorbi puţin ?

Azul, mi-a spus doamna directoare

că a fost contactată de cei de la "Şcoli cu apă".

Vor veni să evalueze spaţiile,

ca să poată instala colectorii de apă de ploaie.

Ce se întâmplă ? Am crezut că te vei bucura să afli.

Da, mă bucur.

Dar mi-ar plăcea să fie şi Iker aici,

ca să vadă şi el când vor fi instalaţi.

Crezi că putem aştepta până se întoarce ?

Ştiu că e ceva ce îl emoţionează foarte mult pe Iker,

dar nu ştim cât mai durează până se întoarce.

Bine, doamnă.

Oricum, mă bucur că vom putea avea apă curată la şcoală.

Voi vorbi cu doamna directoare ca să vedem cum putem avansa

şi dacă îl putem aştepta puţin pe Iker.

Mulţumesc, doamnă !

Estrella, chiar vreau să-ţi cer scuze pentru ce s-a întâmplat,

pentru că nu ştii cât de prost mă simt.

Ştii că sunt în continuare îndrăgostită de Fabian.

Azi-noapte, printre pahare, ne-am deschis sufletele.

A devenit tandru.

Ştii că e foarte romantic atunci când e inspirat.

Estrella, recunosc că m-am lăsat purtată de val,

dar trebuie să înţelegi că eu şi Fabian avem un trecut împreună.

Ţie ţi s-a întâmplat la fel, Estrella.

Şi tu te-ai încurcat cu el, cu toate că ştiai că îl iubeam.

Pentru că aşa e el. Ştiu că trebuie să mă înţelegi.

Nu, Erika. Nu mă compara cu tine.

Când s-a întâmplat ?

În care moment al vieţii tale ai devenit o femeie atât de toxică ?

Spune-mi. Sau ai fost mereu aşa şi nu mi-am dat niciodată seama ?

Voiam doar să-ţi cer iertare pentru ce s-a întâmplat, Estrella.

Ştii ce poţi face cu iertarea ?

Exact ce vei face cu scuzele tale ieftine. Nimic.

Pentru că n-am nicio intenţie să te mai ascult vreodată.

Redactor SIMONA VUCICU

SFÂRŞITUL EPISODULUI 51