Original subtitles

Mâinile mele îţi vor purta visurile,

Paşii ţi-i voi călăuzi, îţi promit !

MAREA ŞI MAREA IUBIRE Episodul 33

În braţele mele vei descoperi tandreţea.

Îţi voi arăta că încă se poate iubi nebuneşte.

Doi oameni într-un milion...

Minunea s-a întâmplat, destinul ne-a adus deja împreună.

Îndrăgosteşte-te de mine ca şi cum n-ai fi suferit nicicând.

Împreună vom vindeca rănile trecutului.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Îndrăgosteşte-te de mine !

Dacă îmi dai mâna, las totul în urmă,

Singurătatea şi iubirea nu le mai confund.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Tu să-mi spui de ne vom iubi până la sfârşitul veacurilor...

Traducerea şi adaptarea ILEANA MANFREDINI

Vrei să-ţi spun ceva ?

Jasmin mi-a spus că vrea să studieze medicina.

Bineînţeles, o voi sprijini în tot ce pot.

Normal, pentru asta sunt părinţii.

Da. I-am pus nişte bani deoparte pentru facultate.

Medicina e o facultate scumpă,

dar o să muncesc din greu

ca fiica mea să-şi împlinească visul şi să devină o mare doctoriţă.

Poate nu ştiai, Perlita.

Dar am plecat din sat ca să te uit.

Da, am auzit ceva.

Şi că de asta n-ai vrut să-ţi iei rămas-bun.

Mă durea prea tare să te am aproape.

Şi, când nu te-am mai văzut, asta m-a durut şi mai rău.

Dar am înţeles că făcusem cea mai mare greşeală din viaţa mea.

Ce greşeală ?

N-ar fi trebuit să renunţ.

M-au învins frica, nesiguranţa.

Dar acum nu mai sunt la fel.

Ştiu ce vreau.

Te vreau pe tine.

Dacă îmi dai şansa,

te pot iubi cum n-o să te iubească niciun bărbat.

E frumos ce spui, Pascual.

Dar de unde ştii că o să meargă ?

Sau că o să ajung să te iubesc cum mă iubeşti tu pe mine ?

N-am nicio garanţie.

Dar nu-mi mai e frică să încerc.

Mai bine risc decât să rămân cu semne de întrebare.

Tu nu ?

Exact asta mi-a spus şi mama.

Dacă nu rişti

e ca şi cum n-ai trăi.

Hai să ne dăm o şansă, Perlita !

- Pentru că, dacă o să meargă... - Dacă o să meargă, ce ?

Putem fi fericiţi amândoi.

Ce zici, Perlita ?

Vrei să rişti cu mine ?

Pot să te sărut ?

Ca de obicei, Gabriel, eşti pe minus.

Aici lipsesc bani, mulţi bani.

Unde e restul ?

- Atât am reuşit să strâng, Victor. - Nu glumesc, Gabriel.

Nu, stai ! Uite !

Camioneta mea... Am transferat factura.

Cu asta, suntem chit.

Nu vreau camioneta ta.

Eu vreau toţi banii în numerar.

Victor, gândeşte-te, ce Dumnezeu !

De unde să fac rost de atâţia bani aşa de repede ?

Ţi-am spus că nu glumesc, Gabriel.

Să nu plângi când o să vină să-ţi ia fiul !

- Nu. Aşteaptă, Victor... - Lasă-mă !

Nu-mi ia nimeni fiul din cauza ta !

Ai auzit ?

Nimeni nu-l ia de aici.

Tată, unde vor să mă ducă ?

Ce spuneţi, domnule căpitan ?

Estrella Contreras mai are două luni ca să plătească datoria.

Îmi pare rău, Fabian, dar sunt presat de la centru.

Şi să ştii că şi postul tău de preşedinte e în pericol.

De ce n-ai gestionat problema cu fermitate de la început ?

Estrella a plătit tot timpul.

A dat un avans consistent când şi-a vândut maşina.

Şi munceşte pe brânci, iese pe mare dimineaţa, după-amiaza.

Chiar dv. aţi negociat cu ea termenul de trei luni.

Nu vă puteţi răzgândi.

Îţi repet, nu mai depinde de mine.

Ordinele vin de sus.

Unde te duci ? Nu mă lăsa aşa !

Mă scuzaţi. Trebuie să vorbesc cu ea, s-o previn de situaţie.

- E prea târziu pentru asta. - Cum aşa ?

Judecătorul a emis ordinul, iar acum se execută.

Ce ordin ?

Ce-aţi făcut, domnule căpitan ?

Ce trebuia să faci tu de la început,

în loc să te laşi înduioşat de femeia aia...

Cum a fost la şcoală, draga mea ?

Foarte bine, bunico.

Imediat !

Sunt avocata Adriana Montoya.

Îmi pare rău că intru aşa,

dar am un ordin de evacuare emis de Tribunalul Federal.

Nu se poate...

Din cauza datoriei mari către Sindicatul Pescarilor

şi a refuzului de a vă onora obligaţiile de plată,

s-a ordonat evacuarea imediată a proprietăţii,

precum şi confiscarea bunurilor puse ca garanţie,

inclusiv bărcile de pescuit pe numele lui Ulises Contreras Hernandez.

Spune-mi, tată ! Unde o să mă ducă ?

- Vrei să ştii unde o să te ducă ? - Taci, Victor !

Nu-l amesteca pe fiul meu în asta, pentru Dumnezeu !

De ce vrea omul ăsta să mă ducă de aici ?

Corsarule, ai înţeles greşit. Vrea doar să dăm o tură.

Dar nu putem, avem multe de făcut.

Dar eu am văzut că vă certaţi.

Nu, nici vorbă ! Aşa e relaţia noastră.

Aşa strigăm...

Mai bine te duci la han, mănânci ceva bun

şi apoi vin eu să te iau.

Pot să comand o prăjitură cu ciocolată ?

Ce vrei, voinicule.

Dar îmi scrii când ajungi, ca să stau liniştit. Bine ?

Du-te.

Victor...

Nu face asta.

Nu eu o să pun mâna pe Iker,

ci cei de la tribunalul pentru familie.

Ştii bine că o să ţi-l ia pentru ce ai făcut.

Ai fi putut evita asta,

dar te-ai zgârcit la nişte amărâţi de bani.

Victor, dă-mi timp. Îţi promit că adun toţi banii.

Nu pot, Arenas. Răbdarea mea are o limită.

Dacă ţie nu-ţi pasă de fiul tău, darămite mie !

- Victor, pentru Dumnezeu... - Uite banii !

Suta de mii care lipsea.

Deschide ! Ameninţările tale se termină aici.

Foarte bine.

Asigură-te că merge aerul condiţionat peste tot.

Nu suport căldura de aici.

În acest moment se execută ordinul de evacuare.

E totul bine ?

Foarte bine.

În scurt timp, Estrella o să mă implore s-o salvez.

O să-şi dea seama că eu sunt bărbatul de care are nevoie lângă ea.

Înţeleg că e foarte greu pentru voi,

dar vă asigur că toate acţiunile legale au fost procesate corect.

Puteţi consulta un avocat,

dar acum trebuie să încep evacuarea.

Ne dau afară în stradă, mamă ?

O să fie totul bine, draga mea. Linişteşte-te, te rog.

E vina acelui domn Fabian.

Vezi că e un om rău ?

Domnilor, începeţi evacuarea.

Nu ! Un moment, vă rog !

Nu puteţi să ne faceţi asta.

Fabian Bravo conduce sindicatul şi avem o înţelegere cu el.

Dnă Contreras, luaţi-vă lucrurile personale strict necesare.

Restul va fi inventariat şi confiscat.

Doamne...

Nu...

Sună-l pe tata, el ne poate ajuta.

Sună-l !

Căsuţa noastră...

N-ai idee cât am aşteptat acest moment.

Nu-mi vine să cred că, în sfârşit, ne-am sărutat !

Nici eu nu mă aşteptam.

A fost magic.

E cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat.

Am visat atâta timp să-mi împlinesc acest vis ! Jur...

Acum voi avea grijă ca viaţa ta să fie un paradis lângă mine.

Ce bine că te-ai întors, Pascual !

- Valentin ? - Nu, eu sunt Pascual.

Nu, acolo e Valentin.

Neamule !

El e.

Nu ştiam că te-ai întors.

- Ce se întâmplă ? - Neamule...

M-am întors să risc totul pentru Perlita.

Şi ea m-a acceptat.

Serios ?

Da. Acum suntem împreună.

Îţi vine să plângi ?

Dar de fericire.

Cum să nu fiu bucuros pentru fratele meu

şi pentru această femeie minunată,

care mi-e ca o soră...

Felicitări amândurora !

Cât mă bucur !

Fabian nu-mi răspunde la telefon.

Nu-i nevoie să întreb de ce.

E preşedintele Sindicatului Pescarilor.

Sigur ştie de asta.

El ne aruncă în stradă.

Mamă, serios, sună-l pe tata !

Nu pot să cred că Fabian nu m-a prevenit.

Trebuie să rezolvăm asta cumva, doamnă.

Vă rog, nu ne faceţi asta.

Am plătit cât am putut din datorie, dar n-a ajuns.

Îmi pare rău.

Eu doar execut ordinul.

Singura soluţie ca să opriţi acţiunea legală

e să plătiţi acum datoria integrală,

cu tot cu dobânzi.

Acum am doar 100 000 de pesos.

Vi-i dau, ca să vedeţi că n-am refuzat niciodată să plătesc.

- Mamă, te rog, ajută-mă. Adu banii. - Bine.

Vă rog ! Nu ştiţi cât de greu ne-a fost să strângem fiecare bănuţ !

Vă implor să-i acceptaţi ca avans.

O să găsesc o soluţie să plătesc cât mai curând toată datoria.

- Dar, vă rog, daţi-ne o şansă. - Vă repet, dnă Contreras.

Nu există nici avans, nici termen.

Dacă nu plătiţi datoria acum,

noi trebuie să vă evacuăm.

- Vă rog, aici locuieşte întreaga... - Estrella...

Estrella, fata mea...

Fata mea...

- Nu sunt. - Ce anume, mamă ?

Banii.

Poftim ?

Cutia e goală...

Cineva ne-a jefuit, fata mea.

- De unde ai scos atâţia bani ? - Stai liniştit, Gabriel, ştiu ce fac.

Totul e în ordine, prietene.

Ai o femeie grozavă. Nu te-a lăsat să mori singur.

Vrei să-ţi dau un sfat ?

E mult mai mişto tipa asta decât amnezica.

Sper să nu-ţi mai văd faţa niciodată.

Stai calm.

Cu asta, stau liniştit o vreme. Dar nu se ştie.

Nu, stai puţin.

Nicio vreme. E ultima dată când mă şantajezi, Victor.

Mă ameninţi ?

Tu eşti cel care are mai mult de pierdut, Arenas.

Dacă mi-l iau pe Iker,

jur că nu cad singur !

De ce atâta ură ?

Suntem prieteni, nu ?

Pe curând, prietene !

Ţinem legătura.

Domnişoară, cât mă bucur că v-am revăzut !

E o mare încântare.

Ce tip dezgustător !

Dar s-a terminat, Gabriel.

Iar secretul tău e în siguranţă cu mine.

- Bună ! - Cu ce te pot ajuta ?

Am avut o consultaţie gratuită cu medicul farmaciei

şi mi-a prescris asta.

Avem varianta cu zece pastile. Costă 500 de pesos.

Da, o iau.

Mulţumesc. Îmi daţi reţeta înapoi ?

Sunt medicamente controlate. Reţeta rămâne la farmacie.

Bine, mulţumesc.

Aşadar, Jasmin ţi-a cerut s-o duci la pescuit.

E şmecheră fata.

Cum adică ?

Mai întrebi ?

Ştii doar. Când o femeie te roagă s-o duci la pescuit

înseamnă că vrea să se distreze.

În imensitatea mării, în linişte...

Vrea să facă năzbâtii, băiete.

Nu te gândi la prostii, Nemesio !

Ea vrea doar să înveţe să pescuiască.

Ca să te prindă pe tine, tontule.

Ba nu, Nemesio. Ea vrea doar să muncească şi să câştige bani.

Lasă vrăjeala...

Ştii de câţi ani sunt căsătorit cu Teresita ? De 20 de ani.

Ştii cum a început totul ?

Ea m-a invitat la pescuit.

Băiete...

Şi ce peşte mare am prins !

Serios ? Chiar crezi că Jasmin vrea o idilă pe mare ?

E limpede ca lumina zilei.

Bună ! Eşti pregătit să plecăm ?

- Foarte pregătit. - Super !

Abia aştept să pescuiesc. N-am mai făcut asta de mică.

Haide !

Asta e plasa pe care o folosim acum.

Are o lăţime de 200 m pe lat şi de 15 m în adâncime.

Mergem dincolo de pietre. Acolo începem.

Mamă, scot totul afară.

Îi suni pe tata ?

Fata mea...

Cred că are dreptate nepoata mea.

Trebuie să oprim asta cumva.

Sergio e singurul cunoscut

care are bani să ne ajute.

Ştiu, mamă, dar mi-e greu să fiu nevoită să apelez la el.

Asiguraţi-vă că notaţi tot ce se scoate.

Ordinul trebuie executat fără greşeli.

Nu ! Nu lucrurile mele !

Aşteptaţi, nu-mi luaţi lucrurile !

Lăsaţi-mi lucrurile !

- Iubirea mea... - Nu le luaţi, vă rog !

Draga mea, e în regulă. O să-l sunăm pe tatăl tău.

O să-l sunăm pe tatăl tău.

O să-l sunăm pe tatăl tău.

Nu. Asta vreau să fie aici şi să acopere asta.

Daţi cu mopul înainte să puneţi canapelele.

Dar repede.

Vibrează. Pe cât pariem că e Estrella ?

- Hai să vedem ! - Alo !

Dle Falcon, căpitanul Rojas, la telefon.

Ce s-a întâmplat, dle căpitan Rojas ?

Am urmat întocmai instrucţiunile dv.

Avocata se află la domiciliul familiei Contreras

şi execută ordinul de evacuare.

Dar a apărut ceva neprevăzut.

Ce mai e acum, domnule căpitan ?

Nu intră apelul. Mă trimite la căsuţa vocală.

- Încerc din nou. - Aşteptaţi, domnilor. Estrella !

Fabian ! De ce ai permis asta ?

- Ne dau afară ! Doamne ! - Da, am aflat prea târziu.

M-a luat prin surprindere şi pe mine treaba cu evacuarea.

- Important e că s-a rezolvat. - Cum ?

- Domnişoară, sunteţi dna Montoya ? - Exact.

Estrella Contreras a achitat integral datoria tatălui său către sindicat.

După cum vedeţi, aici e scrisoarea de închidere a împrumutului.

E semnată de mine, ca preşedinte al sindicatului,

şi de căpitanul Porfirio Rojas, în calitate de trezorier.

Aici aveţi dovada transferului bancar.

E neobişnuit, dar totul pare în regulă.

Atunci, vă cer să opriţi chiar acum evacuarea.

Cum adică Fabian a plătit datoria ?

I-am verificat conturile. N-avea bani, cardurile erau la limită. Cum aşa ?

Ce să vă spun, dle Falcon ? Şi eu am rămas surprins.

Se pare că avea un cont de economii.

Şi, când a aflat de evacuarea familiei Contreras,

a sunat la bancă pentru transfer, ca să lichideze datoria.

Astfel, a evitat ca femeile acelea să rămână pe drumuri.

Pescar nenorocit ! Estrella trebuia să apeleze la mine s-o ajut.

Acum, pescarul ăla nenorocit e eroul.

Gabriel, eşti bine ?

Când Victor a văzut

că lipseau bani, voia să mă denunţe.

Aveau să mi-l ia pe Iker.

Aveau să-mi ia fiul.

Nu, gata, coşmarul a trecut.

Nu te va mai deranja omul ăla.

N-am cuvinte să-ţi mulţumesc.

Eu ţi-am jurat că nu te las singur, şi asta am făcut.

M-am ţinut de cuvânt.

Când banca îmi va aproba împrumutul, îţi voi plăti până la ultimul ban.

Nu-ţi face griji pentru asta acum.

Brisa, serios acum...

De unde ai luat banii ?

- Se spune păcatul, nu păcătosul. - Nu, Brisa, vorbesc serios.

Banii sunt de la familia ta ?

Da, dar...

Le-am rugat să mi-i împrumute. Le-am zis că e o urgenţă.

M-au ajutat bucuroase.

E chiar uşor să arunci plasele.

E nevoie mai degrabă de îndemânare decât de forţă,

deşi e nevoie de forţă ca să arunci prima parte.

E foarte important să aibă aceşti plumbi,

fiindcă au greutate şi trag plasa în apă.

Când eram mică, aş fi jurat că doar arunci şi apoi strângi plasele.

Ai mai ieşit să arunci plasele cu tatăl sau cu bunicul tău ?

Da, cu amândoi, dar eram foarte mică. Mă uitam doar.

Îmi amintesc că plecam cu Fabian când locuiam în capitală.

Îmi plăcea să urc în barcă,

să simt vântul, mirosul mării, stropii de apă pe faţă.

Ce frumos descrii pescuitul !

Şi eu, care credeam că e prima dată...

N-am mai ieşit de când eram mică.

Fabian spunea că întotdeauna îi merge mai bine cu mine,

fiindcă peştii se îndrăgosteau de mine şi intrau singuri în plase.

Nu-i condamn. Dacă aş fi peşte, şi eu m-aş lăsa prins de tine.

Gata ! Mai bine arată-mi în continuare, chiar vreau să învăţ.

Asta e tot. Restul se învaţă zi de zi, exersând.

Uită-te la şefele mele !

S-au zbătut, iar acum concurează cu cei mai buni pescari din zonă.

Incredibil ! Probabil că mulţi pescari au fost foarte supăraţi,

văzând că şi femeile pot avea succes pe mare.

- E grozav că au reuşit. - Da, e de admirat.

Nu le-a fost uşor.

Şi crezi că, dacă pescuiesc,

iar tu mă înveţi în continuare, Estrella m-ar putea angaja ?

Nu vreau să te descurajez, dar şefa Estrella e foarte exigentă.

De ce nu încerci mai întâi cu tatăl tău ?

Nu. Nu ştiu dacă îi va plăcea ideea.

- Poate că nu mă va sprijini. - Dar nu pierzi nimic dacă întrebi.

Dacă te refuză, vorbesc eu cu Estrella ca să te primească.

- Bine. - Ai grijă, ai cel mai bun profesor.

Dacă te-am învăţat să filetezi peştele,

te învăţ şi ce îmi umple mie sufletul.

- Mulţumesc, băiete. - N-aveţi pentru ce, doamnă.

Chiar de-ar trebui să vindem ceviche zi şi noapte

şi să ieşim la pescuit şi duminica,

îţi vom înapoia fiecare bănuţ pe care ni l-ai împrumutat.

- Serios. - Mulţumesc, dnă Meche.

Vom vedea asta pe parcurs, nu vă faceţi griji.

Băiete... Dumnezeu să te binecuvânteze !

Mulţumesc.

Eşti un înger trimis din Cer.

Când credeam că e totul pierdut...

Pe deasupra, ne-au furat banii

pe care îi strânseserăm

ca să plătim împrumutul.

Stai aşa. Cum adică v-au furat ?

- Persoanele care au scos mobila ? - Nu.

Înainte să scoată mobila, banii dispăruseră.

- Nu mai spuneţi... - Mamă, gândeşte-te bine.

Nu cumva i-ai pus în altă parte ?

Nu, fata mea.

Ştii că sunt atentă şi ordonată,

mai ales cu banii.

Cineva a intrat în casă şi i-a furat.

- Nu se poate. - Nu există altă explicaţie.

- Perlita, ţi-am scris o scrisoare. - Să văd !

Ţi-o dau acum.

Prietene, te-am sunat toată ziua.

N-ai ascultat mesajele ?

Nu, neamule. Mi s-a descărcat bateria în autobuz

şi n-aveam unde să încarc telefonul.

Dacă vrei, dă-mi-l. Ţi-l încarc imediat.

Nu-ţi face griji, nu-i grabă. Îl încarc eu mai târziu.

- Dar nu mi-e greu, dă-mi-l. - Stai liniştit.

Mai bine ai grijă puţin de iubita mea.

Mor de sete. Mă duc să-mi iau o apă şi mă întorc.

Bine.

Vrea ceva scumpica mea ?

Te rog să nu-mi mai spui aşa, Pascual.

Scuză-mă, dar nu-mi plac apelativele siropoase.

Nu-ţi mai zic aşa.

Şi Matilde ?

Ce mai face ?

N-am mai văzut-o, dar presupun că e bine.

Mă gândeam că, acum că voi doi sunteţi împreună,

am putea ieşi toţi patru undeva.

Da, sigur.

Cine-ar fi zis ?

Tu şi Pascual...

Da. El mă iubeşte cu adevărat, Valentin.

Mă iubeşte aşa cum sunt.

Şi mereu a fost gata să rişte pentru mine.

Şi eu vreau să încerc.

Da, dar tot e o surpriză.

Nu mă aşteptam.

Nici eu, dar a fost o surpriză plăcută.

Chiar mă bucur mult pentru tine, Perlita.

Şi pentru Pascual.

E cel mai bun om din lume,

cel mai bun prieten al meu, ca un frate.

Serios...

Mă bucur mult pentru el.

Nu se poate !

Am zece apeluri pierdute de la Estrella, iar trei, de la tine.

De ce m-ai sunat, Valentin ?

Doar ca să te salut.

Dar sun-o pe sora ta. Să nu fie vreo urgenţă.

Da. Să văd...

Alo !

Estrella, scuză-mă, aveam telefonul pe silenţios. N-am putut...

Ce s-a întâmplat ?

Poftim ?!

Acum mai puţin de o oră, ne-am dat seama că lipsesc banii.

- Au forţat uşile şi ferestrele ? - Nu, deloc.

Am verificat toată casa. Uşile şi ferestrele sunt intacte.

Estrella !

Cu toată nebunia cu evacuarea,

nici nu ştim dacă hoţul a luat şi alte lucruri.

Se pare că nu mai lipseşte altceva.

Sunteţi absolut siguri că banii dispăruseră înainte de evacuare ?

Matilde, da, sunt foarte sigură.

M-am dus să iau banii ca să-i dau doamnei

înainte să intre acei oameni.

- Şi cutia era goală. - Bună !

Brisa, unde ai fost ? Te-am sunat întruna.

Am avut telefonul închis. Ce se întâmplă, Estrella ?

Pe lângă faptul că era să ne evacueze,

au dispărut toţi banii noştri.

Cineva a intrat în casă şi ne-a jefuit.

Brisa...

Tu n-ai idee cine ar fi putut să ia

toată agoniseala noastră ?

Alo !

Bună, Azul ! Am sunat să văd ce mai faci.

Ai vrea să ne vedem azi ? Dar mai târziu. Haide !

Mi-ar plăcea, dar... nu ştiu.

Cred că acum nu e o idee bună.

De ce ? Ce s-a întâmplat ?

Scumpa mea, spune ceva. Mă îngrijorezi.

Spune-mi doar dacă tu şi mama ta sunteţi bine.

Da, suntem bine.

A venit o avocată cu nişte poliţişti.

Au vrut să ne dea afară din casă.

Nu-mi spune !

Din cauza datoriei mamei tale la sindicat...

Da, dar s-a rezolvat, nu-ţi face griji.

Mama ta e prin preajmă ? Mi-o dai la telefon ?

Nu, e ocupată.

În plus, au intrat hoţii în casă.

Cum să intre hoţii ?

Cei care veniseră să vă evacueze ?

Nu, nu ştim cine a fost.

Dar au luat toţi banii strânşi de familia mea.

Dar sunteţi bine ? Vi s-a întâmplat ceva ?

Suntem bine.

Asta e cel mai important. Stai liniştită, scumpa mea.

Mamei i-a fost foarte greu să strângă banii aceia.

Şi acum îi e datoare dlui Fabian.

El a plătit datoria către sindicat,

ca să nu ne dea afară din casă.

Şi eu nu vreau ca mama să-i datoreze nimic acelui om.

Nu-mi place.

Nu-ţi face griji, o să găsim o soluţie.

Tu trebuie să fii liniştită. Ai încredere în mine.

N-o să permit să-i rămâneţi datoare lui Fabian.

Brisa, te rugăm ! Spune-ne dacă ai văzut ceva.

Brisa, răspunde.

Eu...

Nu, n-am văzut nimic.

Şi n-am observat nimic ciudat.

Oricum, aţi făcut plângerea.

Vă ţin la curent dacă apar informaţii.

Mulţumim mult, Matilde.

Fiţi siguri că vom face tot ce ne stă în putere ca să găsim vinovatul.

- Bună ziua ! - Mulţumim.

Hai să aranjăm lucrurile !

Estrella...

De ce trebuie să ne lovească necaz după necaz ?

Estrella, nu-ţi face griji.

Până apar banii, vedem noi ce facem.

- Dacă e nevoie, eu o să vă obţin... - Nu, sub nicio formă !

Îţi mulţumesc din suflet pentru ce ai făcut

ca să nu ne dea afară din casă.

Dar mă voi ocupa să-ţi plătesc până la ultimul ban, îţi promit.

Nu-ţi face griji.

Sper doar ca poliţia să-l găsească pe nenorocitul care ne-a jefuit.

Iker, e minunat.

Ştiu. De ce nu-i pui mai multe pânze,

ca să fie cea mai rapidă corabie de piraţi de pe cele şapte mări ?

Bine.

Şi cine o conduce ?

Tată ! Uite, Marina m-a învăţat cum să-mi fac mai tare corabia.

- Ţi-a ieşit minunat ! - Nu-i aşa ?

Dă-mi o îmbrăţişare.

Aveam atâta nevoie de asta, fiule ! Te iubesc.

Te iubesc din tot sufletul.

Când ajungem la mal, spălăm plasele

şi verificăm dacă trebuie cusute.

Uite, de exemplu, aici e prea larg, iar pe-aici pot scăpa peştii.

Văd că sunt multe de făcut, dar e foarte distractiv.

Mai ales într-o companie bună...

Mulţumesc pentru sfaturi. Sincer.

Ne întoarcem la mal ?

Nu ne lipseşte ceva ?

Nu ştiu ce anume.

Suntem amândoi singuri, în mijlocul mării,

cu briza mângâindu-ne chipurile...

E un moment perfect...

- Romantic... - Oliver, ce-ţi veni ?

N-am spus că suntem doar prieteni ?

Marina...

Vreau să-ţi cer scuze.

Ştiu că n-am fost atent cu tine, dar s-a terminat, gata.

Da, chiar şi chipul ţi s-a schimbat.

- Ce e ? I-ai dat banii lui Victor ? - Da.

Vreau doar să uit această situaţie neplăcută şi să reparăm lucrurile.

E mai mult decât o situaţie neplăcută, Gabriel. Nu-ţi dai seama ?

Mi-ai ascuns lucruri, m-ai ţinut departe de viaţa ta,

te-am găsit plângând în braţele Brisei...

Şi crezi că nişte scuze rezolvă totul ?

Ştiu că am greşit, dar vreau să repar.

Atunci, explică-mi ce te-a chinuit aşa.

Aveam o datorie la Victor de mult timp.

El m-a presat şi n-am ştiut cum să gestionez situaţia.

Cum te presa ? Cu ce ?

Victor nu e un om bun, Marina.

- Te-a ameninţat ? - Da, m-a ameninţat.

Gabriel, atunci, trebuie făcut ceva.

- Mergem la poliţie. - Nu.

M-a presat ca să-i dau banii. I-a luat şi s-a terminat.

Ştiu că nu m-am purtat cum trebuia cu tine, am greşit.

Înţeleg dacă nu vrei să mă mai vezi.

Dar vreau să ştii că asta n-are legătură

cu ce avem noi, cu ceea ce simt pentru tine.

Marina, nu ne putem despărţi din cauza unui moment mai greu.

Serios ?

Eu te iubesc.

Şi eu te iubesc, Gabriel, dar asta nu se rezolvă peste noapte.

Dacă vrei, ne relaxăm puţin. Putem ieşi weekendul ăsta toţi trei.

Iker abia aşteaptă să mergem cu cortul.

Facem foc de tabără seara,

prăjim bezele, privim stelele...

O putem lua de la capăt.

Scuze. Fabian vrea să vorbim cu toţii jos, la han.

A spus că e urgent.

De ce ? Ce s-a întâmplat ?

Iartă-mă, am crezut că tu...

Nu...

- Am dat-o în bară, nu ? - Da, Oliver, rău de tot.

Dacă m-am despărţit de Xavier, crezi că o să-ţi accept ţie avansurile ?

Acum nu pot fi cu nimeni.

Nu, eu am crezut că...

Tu ştiai ce simt şi m-am gândit că nu ştiu, poate...

Niciun "poate".

Acum mă concentrez asupra mea.

Vreau doar să fiu bine, să las tot ce a fost rău în urmă.

Vreau să muncesc, să câştig banii mei,

să fac economii ca să-mi plătesc facultatea

şi, dacă iese totul bine, să studiez medicina în străinătate.

O să pleci din ţară ?

Da. Ăsta e visul meu.

Ca să-l ating, nu pot să fiu prinsă în relaţii fără viitor. Înţelegi ?

Jas, iartă-mă.

Îţi promit că, de acum, o să fiu prietenul de care ai nevoie.

Prieteni, doar atât.

- Doar atât. Prieteni. - Da.

Prieteni...

- Cu beneficii ? - Oliver !

Glumeam. Prieteni. Ţi-am spus, prieteni.

Am spus "prieteni". Prieteni, gata...

Îmi pare rău că se întâmplă asta. Nu e ceva obişnuit în satul nostru.

Sigur că nu, Fabian. Aici ne ştim cu toţii.

Suntem săraci, dar nimeni nu e hoţ.

Tocmai de aceea v-am chemat,

pentru că asta trebuie s-o rezolvăm împreună.

Au dispărut mulţi bani.

Cât au furat, Fabian ?

Au luat 100 000 de pesos, Gabriel.

Nu-ţi spun cum se simt doamnele Contreras.

- Îmi ia un an să-i strâng. - O să văd dacă a ajuns Iker acasă.

Da, bine.

Crezi că a fost unul dintre noi ?

- Asta insinuezi, nu ? - Un moment...

Dacă stăm să ne gândim la ultimul delict din sat,

vinovata era de pe-aici, Erika. Chiar mama ta.

Nu-i aşa, Pascual ?

Da, aşa e.

Dna Rosalba a fost prima care le-a făcut rău.

Eu nu sunt mama mea, să ştii !

Şi nu vă permit să veniţi la mine, să mă faceţi "hoaţă" !

Hai, calmaţi-vă !

Nimeni nu acuză pe nimeni de furt.

Dar vă cer ajutorul,

ca să ajutăm familia Contreras să-şi recupereze banii.

Dacă cineva a văzut ceva suspect în sat în ultimele ore, orice,

vă rog să-mi spuneţi sau să mergeţi la poliţie.

Plângerea deja e făcută.

Mă bazez pe voi ?

- Bineînţeles, domnule căpitan ! - Desigur.

- Asta voiam să aud. - Bineînţeles.

Banii trebuie să apară.

Redactor IOANA DAIA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 33