Original subtitles

Mâinile mele îţi vor purta visurile,

Paşii ţi-i voi călăuzi, îţi promit !

MAREA ŞI MAREA IUBIRE Episodul 31

În braţele mele vei descoperi tandreţea.

Îţi voi arăta că încă se poate iubi nebuneşte.

Doi oameni într-un milion...

Miracolul s-a întâmplat, destinul ne-a adus deja împreună.

Îndrăgosteşte-te de mine ca şi cum n-ai fi suferit nicicând.

Împreună vom vindeca rănile trecutului.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Îndrăgosteşte-te de mine !

Dacă îmi dai mâna, las totul în urmă,

Singurătatea şi iubirea nu le mai confund.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Tu să-mi spui de ne vom iubi până la sfârşitul veacurilor...

Traducerea şi adaptarea ILEANA MANFREDINI

Nu uita că timpul trece.

Ai până mâine să strângi banii, sau îţi iei adio de la fiul tău.

Corsarule, micul-dejun e gata.

Mănâncă repede, trebuie să plecăm la muncă.

Tată, schimbi camioneta ?

Da, dar încă nu s-a oferit nimeni.

Ştiu că e veche, dar merge foarte bine încă.

Ca atunci când am fost cu cortul. Mai ştii ?

Cum să nu ? Te-ai plâns tot timpul că nu avem biscuiţi.

Şi dacă mergem iar noi doi cu Marina ?

Hai, tată ! Să fie ultima excursie înainte s-o schimbăm.

Ce e, tată ? Eşti trist ?

Nu, mă bucur când îmi amintesc ce bine ne-am simţit atunci.

Îmi place ideea de a merge toţi trei, eu, tu şi Marina cu cortul.

- Perfect ! - Aşa !

Acum mănâncă, trebuie să plecăm repede.

Şi în colţul ăla trebuie măturat.

Brisa, te rog, am mult de lucru. Nu mă deranja acum.

N-am venit cu intenţii rele.

Am ceva important să-ţi spun. Putem face pace un minut ?

Ce vrei ?

Amândouă îi dorim binele lui Gabriel, nu-i aşa ?

Ştii dacă e în vreo încurcătură ?

Ieri l-am văzut aproape încăierându-se cu unul pe nume Victor.

Serios ?

Da. Ştii cine e tipul ? N-am auzit în viaţa mea de el,

şi Gabriel n-a spus niciodată că ar avea probleme cu cineva.

Eu ştiu doar că sunt prieteni

şi că Victor lucrează la Starea Civilă din capitală.

Şi ai idee de ce se certau ?

Nu, câtuşi de puţin.

E foarte ciudat totul, naufragiato.

În plus, cum e posibil să nu ştii ?

Sau poate că ştii şi nu vrei să-mi spui.

Înţelege că vreau să-l ajut ! Spune-mi în ce e băgat Gabriel !

Brisa, te rog.

Mai întâi, controlează-ţi tonul ! Şi în al doilea rând,

dacă Gabriel nu a vrut să-ţi spună problemele lui,

probabil, a avut un motiv, nu ?

Aşa vrei să fie lucrurile ? Bine, nu-i nimic.

Am mult de lucru. Pleacă, te rog !

Bine, plec.

Dar ai grijă, Marinita.

Dacă Gabriel nu ţi-a spus nimic nici ţie, probabil, a avut un motiv.

Doamnă căpitan, plasa asta e vai de ea.

Mai trebuie să mergem să cumpărăm ulei şi un filtru pentru Ulises.

Bine, du-te cu Nemesio în capitală şi cumpăraţi ce trebuie.

Dar fără să vă plimbaţi pe acolo.

Cum aşa, Estrellita ? Doar o berică, de căldură, şi ne întoarcem.

- Să fie clar, da ? - Bună dimineaţa !

- Bună dimineaţa ! - Bună dimineaţa !

Dră Contreras, dacă e posibil, mi-ar plăcea să vorbesc puţin cu dv.

Se poate. Ce doriţi, dle Bravo ?

- Dacă sunteţi amabilă, vă rog... - Da, sigur.

Voiam să ştiu dacă mai e valabilă cina de diseară.

- Da, planul e neschimbat. - Mă bucur să aud asta.

Acum, nu ştiu dacă de vină e sunetul valurilor,

căldura asta mare sau privirea dv. fermecătoare,

dar nu vă imaginaţi cât îmi doresc să vă sărut chiar în clipa asta.

Aveţi grijă, dle Bravo.

Diseară o să vă taxez pentru ameninţările astea.

Ce frumos !

- Brisa avea dreptate, nu ? - Cu ce ?

E ceva între voi doi ?

Şi tu o să mă judeci că m-am îndrăgostit de el ?

Nu, draga mea. Vreau doar să ai grijă

şi să fii fericită, pentru că meriţi asta.

Te iubesc !

Hai, fii bărbat, Valentin !

Pascual o să înţeleagă că inimii nu-i poţi porunci.

Exact aşa.

Valentin, prietene !

- Salut, frate ! Ce mai faci ? - Foarte bine.

Azi am dus-o pe mama la slujba de Crăciun şi apoi am mers în piaţă.

O să-mi facă un tort de morcovi.

Dna Dolores îl face delicios.

Şi tu, ce mai faci, frate ? Ce mai e pe acolo ?

Adevărul e că te-am sunat să vorbim despre ceva.

E despre Perlita.

Nu. De ce să vorbim despre ea ? Pentru mine, e istorie antică !

- Serios ? - Da.

Ştiu că mi-a fost greu s-o uit, dar cu ajutorul mamei, am reuşit.

Dar mai e altceva. Ce am să-ţi spun are legătură cu tipul.

Perlita e cu individul ăla ?

Nu, nu încă, dar se poate întâmpla.

Şi dacă se întâmplă, ce ?

Atâta timp cât el e bun cu ea şi o face fericită,

mă bucur din inimă pentru Perlita.

Da, dar tu nu ştii cine e tipul.

Şi nu-mi pasă cine e.

Important e să fie cineva care s-o iubească aşa cum merită.

Cred că tipul poate îndeplini condiţia asta,

dar trebuie să ştii cine e, pentru că îl cunoşti,

şi prefer să-ţi spun eu pentru că...

Eroare de conectare Mai încercaţi

Fir-ar să fie !

Iartă-mă, Vale !

Ce e, fiule ? De ce nu-i răspunzi lui Valentin ?

Nu, mamă. Dacă îi răspund, o să vadă că sunt încă foarte trist,

şi nu vreau să-i spun că n-am putut s-o uit pe Perlita.

Nu vreau să-l îngrijorez, mai bine aşa.

Ascultă-mă, fiule !

În Vechiul Testament, pe bietul Iov Satana l-a umplut de bube,

i-a omorât vitele, nevasta l-a părăsit...

Şi ce-a făcut omul ? S-a dus la casa mamei lui sfinte să-L uite pe Domnul ?

Nu ! A continuat să lupte pentru credinţa lui.

Aşa că nu mai plânge pe la colţuri

şi du-te să lupţi pentru fata pe care o iubeşti atât de mult.

Am dat greş de nu ştiu câte ori în încercarea de a o cuceri.

De ce acum ar fi altfel ?

Pentru că nu o să te întorci în sat cum ai plecat.

Împreună ne vom ruga la Dumnezeu

să trimită Duhul Sfânt să te scalde în puterea divină.

Ai încredere în tine şi o să reuşeşti să câştigi iubirea fetei.

Aşa că, Pascualito, ridică-te şi mergi !

Da, mămico.

Da.

Parcă n-ar strica un rom mic înainte să ne întoarcem în sat.

N-am bani, Nemesio. Şi tu te faci că plouă cu nota.

Şi-apoi, după beţia aia,

când nici n-am fost în stare să ne trezim să mergem la muncă,

am jurat că nu mai beau niciodată.

- Cum adică ai jurat ? - Aşa cum auzi.

Nu mai pun în gură nici măcar o picătură de alcool.

Şi tu ar trebui să faci la fel.

Parcă ai fi nevastă-mea, care îmi numără paharele.

Ce vină am eu că prinţesa ta preferă să umble cu iubitul ei decât cu tine ?

Mă loveşti unde ştii că mă doare cel mai tare, Nemesio.

- Întreci măsura. - Haide, omule...

Domnişoară, stau de mai bine de o oră la telefon.

I-am explicat şi celeilalte domnişoare cu care am vorbit...

Da, exact, cer un împrumut.

Sunt clientul băncii de mulţi ani, nu e aşa de...

Adică nu ? Asta îmi spuneţi, că nu ?

Voi mă sunaţi mereu cu oferte de asigurări

şi acum, când am nevoie, mă refuzaţi, pur şi simplu ?

Eşti aşa din cauza lui Victor, nu ?

- Ai o problemă cu el ? - Nu. De unde ai scos-o ?

Brisa mi-a spus că ieri era să vă luaţi la bătaie. Aşa e ?

Îi datorezi bani ?

Atunci ? Ţi-am cerut doar să nu mă minţi, Gabriel.

Nu te-am minţit.

Da, am o problemă cu Victor şi îi datorez bani.

Ai dreptate, îi datorez bani.

- Ai făcut ceva rău sau ce ? - Nu. Scoate-ţi asta din cap !

Nu e nimic rău, e problema mea, nu vreau să te implic.

- De ce ? N-ai încredere în mine ? - Nu e asta.

Atunci ? Deschide-ţi sufletul în faţa mea, te rog.

Am nevoie să înţeleg ce ţi se întâmplă.

Marina, te iubesc.

Te iubesc cum n-am iubit pe nimeni, dar nu pot să-ţi spun.

Deocamdată nu pot să-ţi spun.

Nu înţeleg cum poţi să spui că mă iubeşti

şi să nu-mi explici care e problema care te frământă atât de mult.

Şi roteşte-l.

Pe tine te căutam ! Sunt Brisa. Îţi aminteşti de mine ?

Iubita... mă rog, fosta iubită a lui Gabriel Arenas.

Cum să nu-mi amintesc de tine, frumoaso ?

- Cum te numeşti ? - Brisa.

Brisa. Desigur ! Ce doreşti, Brisa ?

- Te-a trimis prietenul meu ? - Nu. În fine, aşa şi-aşa.

Gabo mi-a spus că sunteţi prieteni buni şi că lucrezi aici.

Voiam să văd dacă mă poţi ajuta cu un act.

Cu orice vrei tu, frumoaso. Ce îţi trebuie ?

O copie autorizată a certificatului de deces al tatălui meu.

A murit acum câteva săptămâni, şi, cu atâtea acte, nu îl mai găsim.

- Nicio problemă, mă ocup eu pe loc. - Mulţumesc.

Dar cum ai de gând să-mi plăteşti serviciul ăsta ?

Am putea să ieşim să bem ceva, ca să ne cunoaştem mai bine.

- Îţi surâde ? - Bineînţeles !

Azul să ia cina cel târziu la ora opt.

Şi să închidă calculatorul

măcar cu o jumătate de oră înainte să se bage în pat.

Şi să se spele pe dinţi, mamă.

Nu ?

Da, te înţeleg. Gata, te rog, relaxează-te.

Tu doar ai grijă să te simţi bine, eu mă ocup de nepoata mea.

Eu şi Azul ne-am făcut deja planuri şi ne vom simţi foarte bine.

Mi-e greu, mamă.

În plus, mă doare mult ce mi-a spus Brisa.

N-am crezut că o să reacţioneze aşa.

Estrella, sora ta e derutată,

suferă teribil după despărţirea de Gabriel.

Ţi-a spus ţie tot ce ar fi vrut să-i spună acelei Marina.

Trebuie să ai răbdare cu ea.

Dar acum tu fă un efort şi bucură-te de întâlnirea cu Fabian.

Totul o să meargă bine.

Mamă, dacă Azul te întreabă unde am fost...

Gata, draga mea. Îţi păstrez secretul.

Te las să te aranjezi. Ia să vedem...

- Îţi place ? - E superbă, scumpo !

Să te simţi bine, să fii fericită, Estrella !

Şi tu vezi, nu ?

L-am prins asupra faptului.

Hai să plecăm !

Ai văzut ? Nu era închipuirea mea. Porcul ăla o înşală pe Jaz !

Oliver !

Să nu cumva să-i spui lui Jaz ce ai văzut ! Eu ştiu ce fac.

Eşti un mitocan !

Mi-ai făcut scandal, m-ai făcut nebun, hărţuitor,

şi acum eşti cu altă fată decât cea de data trecută.

- Vezi că eu am avut dreptate ? - Opreşte-te şi ascultă-mă !

Jaz trece printr-o perioadă grea, i-a murit bunica,

au obligat-o să se mute la tatăl ei, iar eu sunt singurul ei sprijin.

- Dacă îi spui asta, o dărâmi complet. - Şi o să fie din vina ta !

Te mai aşteaptă cineva să-i dai explicaţii.

Eu atâta îţi spun: o cunosc pe iubita lui Xavier.

- Nu e adevărat. Calmează-te ! - Ce-i cu tine ?

Barcagiul naibii !

Bine, acum povesteşte-mi tu. Eu am vorbit întruna şi te plictisesc.

- Ce-ai vrea să ştii despre mine ? - Nu ştiu...

Cum eşti ? În afară de chipeş şi misterios.

Cum să nu... Şi tu eşti foarte amuzantă, Brisa.

Nu ştiu cum te-a lăsat Gabriel. După mine, e un idiot.

Nu-mi aminti de asta ! E numai vina naufragiatei.

De când a apărut amnezica aia, relaţia mea s-a distrus.

- Da... - Gabriel nu ştie ce pierde.

Asta i-am zis şi eu, mai ales că ştie că îl sprijin în tot,

chiar şi în problema dintre voi doi.

Ţi-a spus despre asta ?

Noi nu mai suntem împreună,

dar avem o relaţie bazată pe încredere totală.

Iar problema cu tine îl afectează mult şi mi s-a confesat.

Da ?

Şi ce ţi-a spus ? Dacă pot să ştiu...

Tot. Problemele voastre,

banii pe care îi ceri pentru ce s-a întâmplat între voi.

Şi, între noi fie vorba, mi-a spus că poţi să aştepţi mult şi bine,

că n-are de gând să-ţi dea niciun ban.

- Aşa ţi-a spus ? - Da.

Problema e că Gabriel nu mă crede în stare să spun adevărul.

Gabriel e naiv, asta e problema lui.

Asta i-am zis.

I-am zis că, dacă tu spui adevărul, o să aibă mari probleme. Nu-i aşa ?

Imaginează-ţi că ar putea ajunge la închisoare !

Şi nu din vina mea. El riscă.

N-are altă soluţie decât să-mi plătească.

Dar nu cred că va fi chiar aşa... Nu cred că va ajunge la închisoare.

Nu e chiar atât de grav, nu ?

Ţi se pare puţin lucru să răpeşti un copil şi să-l dai drept fiul tău ?

Gabriel, jur că nu înţeleg nimic !

Acum ce mai e, Brisa ?

Nu mi-aş fi imaginat, nu pot să cred că...

- Iker e acasă ? - Nu.

A ieşit cu mama ta şi cu Azul la cină. Ce vrei, Brisa ?

Am vorbit cu Victor.

- Ştiu de ce te şantajează. - Stai, ia-o încet.

- Ce ai vorbit cu Victor ? Ce ştii ? - Tot.

Ştiu că Iker nu e fiul tău.

Fabian, totul e minunat.

Mă bucur că îţi place surpriza pe care ţi-am pregătit-o.

Mulţumesc.

- Eşti superbă, Estrella. - Mulţumesc.

Noroc, iubita mea ! Pentru noi !

Pentru noi !

Despre ce vorbeşti, Brisa ? Cum adică Iker nu e fiul meu ?

Nu te preface, Gabriel. Cum ai putut să răpeşti un copil ?

- E groaznic ! - N-am răpit pe nimeni.

Nu ştiu ce ţi-a spus Victor, dar minte.

De asta nu voiai să vorbeşti despre mama lui Iker.

De asta te agitai când te întrebam despre ea

sau când Iker spunea că a visat-o pe mama lui.

De-asta nu ai poze cu ea nicăieri în casă.

Ai minţit tot timpul, pentru că l-ai răpit !

Nu l-am răpit.

N-aş fi în stare să comit o asemenea infracţiune, Brisa. Ce...

Termină ! Unde ţi-a fost mintea de ai făcut aşa ceva ?

Cum ai putut despărţi un copil de părinţi ?

- Nu l-am despărţit... - Nu mă mai minţi, Gabriel !

De asta te şantajează Victor.

Te-a ajutat să-l înregistrezi pe Iker ca fiul tău biologic.

Te-a trecut pe tine ca tată,

şi la mamă aţi pus numele unei femei care nu există.

- Iker nu e fiul tău, tu l-ai răpit. - L-am salvat !

L-am salvat...

Jur pe Dumnezeu că tot ce am făcut a fost pentru binele lui Iker !

Era acolo, l-am luat. Nu l-am răpit, l-am salvat !

L-am salvat, Brisa... L-am salvat pe fiul meu.

- Bună seara, Teresita ! - Bună seara, dle Gonzalo !

De ce aţi venit singur?

Nu, am venit însoţit.

Azi vreau cea mai bună masă,

pentru că eu şi Mercedes le-am invitat la masă pe nepoatele noastre.

- Desigur. - Şi pe un pirat.

Bună, dragul meu ! Bine aţi venit ! Luaţi loc, vă rog.

- Bună, Teresita ! Ce mai faci ? - Bine. Stai, să te ajut.

Mulţumesc.

Aşază-te, prinţesă.

Mercedes, ce bine îl ţineai ascuns pe dl Gonzalo...

Pentru Dumnezeu, Teresita ! Am venit cu copiii.

Nu începe cu bârfele.

Bine, vă servesc imediat.

Ai auzit ? Vine Jaz.

- Şi o să-i spui bomba ? - Nu ştiu.

M-am gândit la ce mi-a zis mitocanul de Xavier

şi nu vreau s-o întristez, mai ales acum că e foarte bucuroasă.

Cu băiatul ăla, mai devreme sau mai târziu, o să se termine prost.

O să sufere şi mai mult.

- A venit. E de mână cu porcul ăla. - Gata, linişteşte-te.

- Bună, bunicule ! - Jazmin...

- Bună seara, dnă Mercedes ! - Bună seara !

El este Xavi, iubitul meu.

- Îmi pare bine ! - Plăcerea e de partea mea.

- Ce ochi frumoşi ai ! - Mulţumesc.

Ea e nepoata mea Azul.

- Bună, Jazmin ! - Bună, Azul !

Şi tu eşti cu iubitul tău ?

- Fugi de-aici ! Nu ! - Nu suntem iubiţi.

Cum aşa ? Nu.

Azul.

Uraganul a distrus totul.

Ajutam la înlăturarea dărâmăturilor, căutam supravieţuitori.

Am ajuns la un hotel...

Nu mai avea acoperiş, nici pereţi, era complet distrus.

Atunci am auzit un plânset venind din mare,

se auzea dintr-o piesă de mobilier

o mobilă îngropată în nisip, unde fusese târâtă de uragan.

Când am ajuns, l-am văzut...

Era într-un sertar. Un bebeluş de vreo două luni, abandonat...

Bietul bebeluş... Părinţii au murit în uragan ?

Nu ştiu, probabil.

Nu ştiu, dar instinctul m-a împins să-l iau în braţe.

Plângea, era speriat. Mi-ar fi murit în braţe dacă n-aş fi făcut nimic.

Şi ce ai făcut atunci ?

Am găsit haine la nişte doamne, l-am înfăşat, i-am dat puţin lapte.

Ce ştiam eu, Brisa ? Nu aveam idee cum să am grijă de un copil.

Am fost la poliţie, la spitale,

m-am interesat dacă îl caută cineva, vreo rudă, dar au trecut zilele...

Timpul a trecut şi n-a apărut nimeni,

nu s-a aflat ce era cu bebeluşul...

De asta ai făcut ce ai făcut.

Înţeleg că voiai să ajuţi copilul, dar nu aveai dreptul să-l păstrezi.

De mult nu m-am simţit atât de recunoscător vieţii.

Frumoasa mea Estrella...

Te-am cunoscut când mă aşteptam cel mai puţin să mă îndrăgostesc,

şi uite-mă aici, lângă tine, admirându-ţi frumuseţea,

iubindu-te din tot sufletul.

Şi eu sunt fericită să-ţi dăruiesc dragostea mea.

Ceea ce simt pentru tine îmi aduce o pace

pe care n-o mai simţisem de mulţi ani.

Probabil că facem ceva bine,

dacă viaţa ne-a dat o nouă şansă să iubim.

Asta, pentru că dragostea noastră se naşte din sinceritate.

De aceea are puterea unei corăbii care poate învinge furtuni grele.

Tocmai de aceea.

Fabian, lângă tine am din nou curajul să iubesc din nou.

Îmi place să aud asta, Estrella.

Te iubesc.

Estrella Contreras, îmi acordaţi acest dans ?

Desigur, dle Fabian.

Timpul trece şi mă îndrăgostesc tot mai mult de tine.

Îţi admir zâmbetul,

Ador să te văd zâmbind.

Mă iubeşti în ciuda tuturor, mulţumesc că eşti aici.

Dacă am mai avea o viaţă, te-aş alege din nou.

Pentru că te iubesc, te vreau şi te ador.

Cea mai mare comoară a mea eşti tu.

În ciuda tuturor, în ciuda timpului,

Mai avem atâtea de trăit.

Pentru că te iubesc, te vreau şi te ador,

nu-mi lipseşte nimic când eşti aici.

Eşti binecuvântarea dată din Cer.

Ce mai mare avere aş putea cere ?

Ce ai păţit ? Parcă l-ai fi văzut pe însuşi diavolul.

Nu, Teresita, n-am nimic.

Bunico, vii cu mine la toaletă ?

Şi eu vreau să merg. Mergem împreună.

- Ne întoarcem repede. - Duceţi-vă !

Ce ai vrea să comanzi ? O tortilla crocantă ?

Eu nici nu mă gândeam să fiu tată.

Dar a trecut timpul şi el a început să mă vadă aşa,

ca pe tatăl lui.

Şi eu... A devenit viaţa mea, Brisa.

Atunci mi-am dat seama că era prea târziu să-l dau Statului.

Nu voiam nici să-mi imaginez

ce i s-ar putea întâmpla dacă ajungea la autorităţi.

Eu am trecut prin asta, ştii bine, când a murit mama.

Aşa că, între a-l duce la un orfelinat şi a-l păstra,

era clar ce trebuia să fac.

Aici intră în scenă Victor.

Aici intră în scenă Victor...

Cineva m-a pus în legătură cu el, mi-a spus că putea să mă ajute.

Trebuia să fie legal, Brisa.

Trebuia să-l înregistrez ca fiul meu legitim,

ca să nu mi-l ia şi să ajungă la casa de copii.

I-am povestit totul lui Victor

şi a acceptat să mă ajute fără să-mi ceară niciun ban.

Şi acum mă şantajează.

Dar de ce ? De ce acum ?

Îmi zice că e o datorie pe termen lung.

A profitat că am fost cu Marina la Starea Civilă

şi a încercat să-mi ia bani acolo.

Acum mă ameninţă. Ştii ce înseamnă asta ?

Iker nu mai are pe nimeni pe lume.

Nu mă pot despărţi de el.

Nu.

Nu-mi pot lua fiul. Eu nu...

Linişteşte-te, Gabriel. N-o să ţi-l ia nimeni pe Iker.

E fiul tău. N-o să ţi-l ia nimeni.

Gabriel ? Ce se întâmplă ?

- Te-ai spălat pe mâini ? - Am uitat. Mă întorc repede.

Jaz, văd că te-ai împăcat cu Xavier,

dar nu uita că n-ai nevoie de el ca să obţii ce îţi trebuie.

Ştii bine că mă ai pe mine.

Gata.

Bună, Azul ! Mă bucur să te văd, frumoaso.

Ne aşteaptă bunicul.

Du-te înainte, vreau să vorbesc puţin cu Azul.

Şi spune-i dnei Meche că e aici cu mine.

Bine, Jaz, vin imediat.

Hai, stai jos, mor de nerăbdare să-mi povesteşti tot.

Cum a fost cu tatăl tău ?

V-am văzut împreună la festival şi m-am bucurat mult pentru tine.

Se vede că îţi pasă de binele lui Jaz.

Cum să vă răsplătesc ?

Comandaţi încă un rând, sau ce vreţi. Vă fac cinste.

Eşti un trădător şi un mincinos. Mai vrei să ne faci şi cinste ?

Xavi, vino, nu vreau să vă certaţi din nou.

Stai liniştită, Jaz, eu şi Oli suntem în relaţii bune.

Doar trebuia să ne cunoaştem mai bine. Am clarificat totul.

Mă bucur. Acum sunt liniştită. Mulţumesc, Oliver.

- Mergem la bunicul meu ? - Da. Pa, Oli !

Jaz, iartă-mă, dar nu pot să tac.

În legătură cu ce ?

Nu-l băga în seamă, Jaz.

Cred că lui Oli i-a urcat băutura la cap.

E limonadă, prostule. N-am nevoie să beau ca să fiu curajos.

Atunci, cum facem ? Îi spui tu sau îi spun eu ?

Gabriel, spune-mi ce se întâmplă. Nu înţeleg nimic.

Ştiu că ţi se pare ciudat, dar nu interpreta greşit.

Să nu interpretez greşit ?

Tocmai te-am găsit plângând în braţele fostei iubite.

Ce vrei să cred ?

Ce ai ? Te rog, spune-mi !

E din nou din cauza lui Victor, nu-i aşa ?

Nu pot să cred că iar taci. Spune-mi ceva, pentru Dumnezeu !

Ce se întâmplă cu omul ăla ?

Nu pot să-ţi spun.

Bine. Când o să ai decenţa să-mi dai o explicaţie, caută-mă !

Marina !

- Las-o, Gabriel. - Dă-mi drumul.

Marina !

Mi-a spus că şi pe el îl interesează protecţia mediului.

Tata e mai bun decât îmi imaginam. Sunt foarte fericită că l-am cunoscut.

Mă bucur mult pentru tine, Azul. După cum îţi strălucesc ochii,

cred că a meritat să te ajut să-ţi cunoşti tatăl.

Chiar dacă asta m-a costat prietenia de atâţia ani cu mama ta.

V-aţi certat pentru că m-ai ajutat ?

Da, micuţo. Mama ta a aflat că l-am sunat pe Sergio

ca să vină să te cunoască.

Ea a reacţionat foarte urât.

Dar eu nu voiam să se întâmple asta.

O să vorbesc cu ea ca să nu se supere pe tine.

Nu, nu face asta, Azul. Nu e doar despre tatăl tău.

Mai sunt şi alte lucruri care ne-au stricat prietenia.

Ce lucruri ?

Mai bine să nu ştii. E o chestiune de oameni mari.

Dar vreau să te ajut, aşa cum m-ai ajutat şi tu.

Nu mai are rost. Din păcate, nu poţi face nimic.

Singurul vinovat e Fabian Bravo,

ticălosul ăla care s-a jucat cu sentimentele mele

şi s-a băgat între două prietene.

El e singurul vinovat.

Mai rău e că mi-e teamă să nu-i frângă inima Estrellei,

să nu-i facă rău, aşa cum mi-a făcut mie.

Mai ales acum că sunt împreună.

- Dar mama nu e cu nimeni. - Te înşeli, draga mea.

Mama ta şi Fabian Bravo sunt împreună.

- Ce e, Xavi ? Ce ai să-mi spui ? - Păi...

Xavier îţi pune nişte coarne uriaşe.

Cum aşa, Oliver ? Iar începi cu minciunile ?

Stai puţin ! Oli nu minte.

Şi eu l-am văzut cu altă fată.

- O săruta, Jaz. - Nu...

Ce se întâmplă aici ?

E minciună, beţivanul ăsta îi ţine isonul lui Oliver.

Te rog, nu-l crede.

Nu e prima dată când ăsta...

- Când prietenul tău... - Stai puţin !

Spune-mi imediat de ce plânge nepoata mea.

Jaz, tu mă cunoşti. Te rog, nu te îndoi de mine.

Nu pot să cred că m-ai minţit de la obraz !

Eşti dezgustător !

- Jaz, nu... - Lasă-mă !

Marina, te rog !

Marina, opreşte-te, hai să vorbim !

- Hai să vorbim ! - La ce bun ?

Ţi-am cerut de la început să ai încredere în mine.

Ţi-am oferit ajutorul meu, dar văd că ai mai multă încredere în Brisa.

- Nu e adevărat. - Atunci, ce făceai cu ea ?

Vezi ? Nu poţi nici măcar să-mi răspunzi.

Nu mai avem nimic de discutat.

Eram tulburat din cauza lui Victor şi atunci a apărut Brisa.

Stăteam de vorbă, atât.

Eu pe tine te iubesc. Nu te îndoi de asta.

Cum să nu mă îndoiesc,

dacă te închizi în tine de câte ori încerc să mă apropii ?

Nu ştiu ce ţi se întâmplă, nu mă laşi să fac parte din viaţa ta,

nu ştiu ce probleme ai.

Îmi dau seama că nu ştiu nimic despre tine.

Ba da, Marina. Ştii cine sunt. Mă cunoşti mai bine decât oricine,

dar sunt într-o încurcătură pe care trebuie s-o rezolv.

Te rog doar să ai puţină răbdare.

Spune-mi un lucru, te rog.

Se va termina într-o zi

şi o să-mi poţi povesti ce se întâmplă cu tine ?

Îţi cer doar să ai încredere în mine.

Nu pot, pentru că tu n-ai încredere în mine !

Îmi ceri ceva ce tu nu eşti dispus să faci.

Poate că ne-am grăbit şi totul a fost o greşeală.

Eu trebuie să am încredere în bărbatul căruia îi dăruiesc viaţa mea.

Aşteaptă !

Nu spune asta.

O să fie bine, e doar o chestiune de timp.

- Avem nevoie... - Dă-mi drumul, te rog.

- Avem nevoie de timp, Marina. - Lasă-mă să plec, te rog.

Ai lăsat-o pe Brisa singură la tine acasă. Du-te la ea !

Redactor CRISTINA EREMIA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 31