Original subtitles

Mâinile mele îţi vor purta visurile,

Paşii ţi-i voi călăuzi, îţi promit !

MAREA ŞI MAREA IUBIRE Episodul 24

În braţele mele vei descoperi tandreţea.

Îţi voi arăta că încă se poate iubi nebuneşte.

Doi oameni într-un milion...

Miracolul s-a întâmplat, destinul ne-a adus deja împreună.

Îndrăgosteşte-te de mine ca şi cum n-ai fi suferit nicicând.

Împreună vom vindeca rănile trecutului.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Îndrăgosteşte-te de mine !

Dacă îmi dai mâna, las totul în urmă,

Singurătatea şi iubirea nu le mai confund.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Tu să-mi spui de ne vom iubi până la sfârşitul veacurilor...

Avea părul mai lung decât noi. E tot ce-mi aduc aminte.

Ce zici să ieşim ca atunci când eram puştoaice ?

Pun pariu că vom cuceri câţiva bărbaţi,

fiindcă arătăm la fel de bine sau chiar mai bine.

Erika, aveam nevoie de asta.

Ştii de cât timp nu am mai râs cu atâta poftă ?

Şi eu aveam nevoie de asta.

Cine o fi la ora asta ?

- Dacă nu ştii tu... - Imediat !

Bună seara, Estrella ! Ce faci ?

Sergio !

Mi-ai promis că nu voi mai avea parte de surprize,

iar fiica ta mi-a trimis un e-mail aseară.

Azul voia să-ţi spună ce simte.

Stai liniştit, nu aşteaptă nimic din partea ta.

Fii serioasă, Estrella. Când faci ceva, aştepţi ceva în schimb.

În lumea ta, poate. Dar Azul e doar o copilă.

Timp de zece ani, nu ai existat în viaţa ei.

Iar acum, dintr-odată, apari. La ce te aşteptai ? Să nu-i pese ?

E normal să vrea să te cunoască.

Sincer, m-am gândit să-i răspund, dar...

Dar nu ai făcut-o. Iar biata mea fată şi-a verificat mailul toată ziua,

aşteptând un răspuns din partea ta.

Nu mi s-a părut corect să-i răspund fără să ştii.

Îmi place să fac totul pe faţă.

De asta am venit să vorbim personal,

ca să ne punem de acord în privinţa situaţiei cu copila.

Nu-ţi cere nimeni să fii un tată pentru fiica mea, Sergio.

Ea vrea doar să-şi ştie originea.

Din partea mea, mai bine nu apăreai, dar nu am ce face.

Dacă vrei, uită de e-mail, de mine şi de Azul.

Vezi-ţi de viaţă ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

Vreau să fac parte din viaţa fiicei mele.

Poftim ?

Vreau să procedez corect, Estrella. Vreau să fiu un tată pentru Azul.

Ce înseamnă asta, Sergio ?

Nu mai vreau apeluri, e-mailuri.

Vreau să o cunosc pe fată aşa cum trebuie, să vorbesc cu ea.

- Mă iei prin surprindere. - Nu sta pe gânduri.

Mai mult, mâine după-amiază sunt liber.

Dacă tu şi fata vreţi, ne putem vedea.

Sergio, e prea rapid.

Nu ştiu. Mai întâi, trebuie s-o întreb pe Azul.

Crede-mă, te înţeleg, dar, dacă tu nu ai o problemă, Azul va accepta.

Vreau s-o cunosc, Estrella, serios. Îmi confirmi ?

- Bine. O seară bună ! - Seară bună !

Dragă prietenă, sunt şocată. Cum te simţi ?

Nu pot să cred că Sergio a apărut aşa, dintr-odată,

şi că vrea s-o cunoască pe Azul.

Nu ştiu ce să zic, Erika.

Ceva mă face să nu-l cred pe Sergio, Erika.

Simt că vrea să scape de problemă şi să-l lăsăm în pace.

O s-o minţi pe fiica ta şi nu-i vei spune că a venit s-o vadă ?

Nu, din contră. De asta îmi fac griji.

Sunt sigură că Azul îşi va face multe speranţe când o să-i spun.

Mă tem că Sergio îi va frânge inima fetei mele.

Mie mi s-a părut sincer.

Ţi-a spus că vrea să facă parte din viaţa fiicei tale.

- Ne-a abandonat o dată, Erika. - Asta a fost demult.

Mai bine vezi latura pozitivă.

Poate Sergio s-a schimbat în toţi aceşti ani

şi nu mai e ticălosul care te-a lăsat singură.

Oamenii ca el nu se schimbă, Erika.

De unde ştii, dacă nu-i dai o şansă ?

La un moment dat, te-ai îndrăgostit lulea de el.

Sigur a mai rămas ceva din acel bărbat care ţi-a plăcut.

Estrella, nu rata şansa asta. Poate viaţa te va surprinde plăcut.

Ce vorbeşti, Pascual ? Tu trebuie doar să ieşi din depresie.

Postul tău o să te aştepte.

Mulţumesc, căpitane. Pentru mine, e o onoare să lucrez cu dv.

Puţini căpitani ştiu atâtea despre mare.

Nu ! Mulţumesc.

Ştiu că aceste momente sunt grele, când totul e dat peste cap,

dar te asigur că o să-ţi revii, fiindcă eşti un băiat bun, Pascual.

În plus, ai o inimă uriaşă.

- Mulţumesc, căpitane. - Nu ai pentru ce.

- Vă anunţ când mă întorc. - Nu trebuie să-mi mulţumeşti.

- Capul sus, Pascual ! - Mulţumesc, căpitane.

Jasmin, nu iei micul-dejun ?

Îmi cumpăr ceva la şcoală.

Nu ! Ce vorbeşti ? Vino !

Am tăiat fructe şi ţi-am pregătit un mic-dejun delicios.

Nu poţi să pleci cu stomacul gol. Nu !

Bine. Mănânc nişte fructe şi plec. Nu vreau să întârzii.

Perfect ! Spune-mi cum îţi merge la şcoală.

Bine.

E ultimul an, nu ?

Nu ştiu dacă te simţi presată de decizia pe care trebuie s-o iei.

Mă refer la ce vrei să studiezi...

E prea devreme ca să începi cu interogatoriul. Nu crezi ?

Ba da, ai dreptate.

Nici nu ne-am trezit bine, şi te iau la întrebări legate de viitor.

Putem vorbi despre altceva.

Poţi să-mi vorbeşti despre iubitul tău. Îl cheamă Xavier ?

Serios, Fabian ? Ce enervant !

Iartă-mă. Nu vreau să te forţez să vorbeşti.

Dar aş vrea să ştiu ce gândeşti, ce te nelinişteşte.

Sau ce te face fericită. Eşti un mister pentru mine, Jasmin.

Bine. Atunci, vom continua discuţia când o să te simţi mai comod.

Ştii că te poţi baza pe mine, orice-ar fi, nu ?

Gata ! E târziu, Fabian !

Nu ţi-au plăcut fructele ?

Scumpo, aseară a venit Sergio, tatăl tău.

A venit datorită e-mailului trimis de tine.

Ce a zis ? S-a supărat, nu ?

Nu, scumpo, deloc. Mi-a spus că vrea să te vadă.

Dacă vrei să-l cunoşti, e de acord să vă vedeţi.

A zis că poate veni azi după-amiază, ca să vorbiţi.

Şi-l întrebi orice vrei.

Serios, mami ?

Dar nu vreau să fac ceva

ce te întristează sau îţi creează probleme.

Nu vrei să-l văd pe tata ?

Fata mea, mulţumesc. Eşti drăguţă că te gândeşti la mine.

Dar nu contează ce vreau eu.

Ştiu că e ceva important pentru tine.

Şi o să te susţin dacă decizi să-ţi vezi tatăl.

Spune-mi ce vrei. Vrei să te întâlneşti cu Sergio ?

Da.

Luaţi peşte proaspăt !

Meche, ai putut măcar să dormi ?

Eu am rămas îngrijorată după ce s-a întâmplat cu Rosalba.

Îmi imaginez cum te simţi tu.

Nu o să te mint, Teresita, nu am putut să dorm deloc.

Mă tot gândesc că blestemata aia a fost amanta soţului meu

cine ştie câţi ani ! Nu ! Mă doare capul.

Am atâtea întrebări şi...

Normal ! Şi eu m-aş simţi aşa, aş gândi aşa.

De ce nu vorbeşti despre asta cu fetele tale ?

Nu !

Au destule probleme ca să mai...

Ca să-şi facă griji pentru tristeţile mamei lor.

Nu !

Trebuie să mă descurc singură.

Poftim ! Nu e sfârşitul lumii.

Meche, nu eşti singură. Mă ai pe mine.

Ştiu, Teresita. Stai !

Mulţumesc. Vin mai târziu să văd ce faci. Curaj !

Mulţumesc.

Bună dimineaţa, Mercedes !

Dle Gonzalo, ce cauţi aici aşa de devreme ?

Am venit să te ajut cu vânzarea peştelui şi să-ţi ţin companie.

- Dar, Gonzalo... - Să nu aud !

Pentru asta sunt prietenii. Nu ?

Veniţi ! Cel mai bun peşte din Peñita !

Îl dăm la un preţ bun !

Am primit marfă proaspătă ! Ce vă dăm ? Veniţi !

- Cu ce vă servim ? - Bună !

- Un kilogram de peşte-fierăstrău. - File ?

- Da, vă rog. - Aşteptaţi.

Mulţumesc.

Dnă Meche, vrea file.

- Mai doriţi ceva ? - Atât. Mulţumesc. Sunteţi amabil.

Nu uita, gunoierii vin o dată la trei zile.

Hainele negre nu se spală cu cele colorate.

Iar cele colorate nu se spală cu cele albe.

Nu uita să schimbi becul din sufragerie.

Pune unul economic. Dacă nu, o să...

Nu-mi mai da instrucţiuni ! Cât de complicat poate fi să faci curat ?

O să-ţi dai seama, amice.

Tu nu pui mâna pe mătură nici ca să te aperi.

Gata ! O să creadă tot satul că sunt un leneş.

- Doar puţin. - Amice !

Sigur vrei să pleci fără să-ţi iei rămas-bun de la Perlita ?

Foarte sigur. Cu cât mă îndepărtez mai repede de ea, cu atât mai bine.

Autocarul spre La Cruz ! Ultima chemare !

- Gata... - Urcaţi !

- Trebuie să plec. - Drum bun, Pascual !

Mulţumesc, Oliver.

Mă suni când ajungi.

Te rog, nu uita că te aşteptăm.

Nu o să uit.

Pa, fratele meu !

- Plângi ? - Cum să plâng ?

Mă simt groaznic.

Prietenul meu pleacă din cauza mea.

Fiindcă eu sunt pescarul care i-a cucerit inima Perlitei.

- Ce o să faci acum ? - Nu ştiu, Oliver.

Pascual călca, gătea, făcea totul.

Nu, prostule ! Ce o să faci cu Perlita ?

Dacă problema era Pascual, că era îndrăgostit de ea,

acum, când a plecat ca s-o uite,

poate tu şi Perlita vă puteţi da o şansă. Nu ?

Nu ! Nu pot, Oliver. Înţelege !

Chiar dacă Pascual s-a dat bătut, Perlita e interzisă.

E ca un material radioactiv. Nu mă pot atinge de ea.

Nu-i pot face asta fratelui meu.

Prietenul meu...

- O să-mi fie dor de tine. - Ai grijă de tine !

O să-ţi duc dorul.

Nu uita de haine. Cele albe şi cele colorate...

Să te întorci repede, te rog !

- O să-mi fie dor de tine. - Prietenul meu...

Ai grijă de tine !

E perfect să mergem la editură când iese Iker de la şcoală.

Lui Iker îi plac cărţile.

Se va distra. Ştie că mergem într-o aventură împreună.

Nu i-am cerut voie Erikăi.

Sper să nu mă concedieze fiindcă lipsesc atât de mult.

Nu cred. Ştie că vrem să găsim răspunsuri despre trecutul tău.

M-am gândit la tine toată noaptea.

Să te am în braţe...

Grăbeşte-te !

- Vine ! Pune asta acolo. - Sigur.

- În coş. - În coş, desigur.

Vino !

- Eşti nebun ? - Ce are ?

Ştii ce se va întâmpla dacă ne vede cineva ?

Sunt nebun după tine. Trebuie să mă duc la muncă.

Încă unul, pentru drum. Şi încă unul...

Du-te !

Marina, nu vreau să mă amestec. Îţi spun asta ca prietenă.

Nu te apropia atât de Gabriel. Ai avut destule probleme cu Brisa.

Nu uita, cine se joacă cu focul... Ştii.

Mulţumesc.

Nu te saturi să faci acelaşi lucru în fiecare zi ?

Arunci plasele, le strângi...

Iar şi iar. E plictisitor, sincer.

Nu, nu e mereu la fel. Marea se schimbă în fiecare zi.

Din asta trăim, Brisa. Ar trebui să fii recunoscătoare.

Perla, când eşti atât de nesuferită, nici nu putem bârfi.

Te-ai trezit motivată, şi uite !

Iar eşti pesimistă. De ce ţi se schimbă starea aşa ?

Stai puţin. Gabriel !

Ce coincidenţă să ne întâlnim aici !

Ce mai faceţi tu şi Iker ? Vă e tare dor de mine ?

Bine, Brisa. Suntem bine. Mulţumesc.

Şi eu sunt foarte bine.

Sunt pregătită să ies pe mare şi să dau tot ce am mai bun.

Şi... Cum merg lucrurile cu Marina ?

Şi-a amintit ceva sau aţi aflat ceva despre trecutul ei ?

De când eşti atât de interesată de Marina, Brisa ?

Gabo, îmi pasă de toată lumea, chiar şi de Marina.

Nu sunt o femeie insensibilă, cu inima de gheaţă.

Dacă aveţi nevoie de ajutor şi pot să fac ceva, să-mi spuneţi.

Mulţumesc, Brisa. Trebuie să mă duc la muncă.

Brisa, ce pui la cale ?

Nici tu nu crezi că-ţi pasă de Marina.

Ţi-am spus ce vreau, Perla,

s-o alung definitiv pe naufragiata aia din sat.

Ştii care e cea mai bună soluţie ?

S-o ajut să afle cine e.

Poate are cinci copii şi un soţ.

Şapte câini şi un papagal.

Iar când se va întoarce la viaţa ei, o s-o uităm toţi.

Numai bine ! Să mai veniţi.

Mulţumesc, dle Gonzalo. O zi frumoasă !

- Şi dv. Mulţumesc. - Mulţumesc.

Veniţi !

- Totul e în regulă, Mercedes ? - Da.

Mă gândeam că mă simt... Nu ştiu.

Puţin pierdută.

Mi-am făcut viaţa în funcţie de soţul meu.

El lua deciziile.

El ştia ce e mai bine pentru noi.

Acum, când nu mai e, nu ştiu cum să-mi continui viaţa.

Poate îmi poţi da un sfat.

Doamnă frumoasă, pentru asta trebuie să-ţi asculţi inima.

Trebuie să afli singură.

Dar mi-ar prinde bine puţin ajutor.

Nu ai nevoie de un bărbat care să stabilească ritmul vieţii

sau să-ţi spună pe unde s-o iei.

Timp de 35 de ani ţi-ai pus destinul în mâinile soţului.

E timpul să treci la cârma propriei vieţi, Mercedes.

Fă-o !

Uite ce delicatesă, fata mea ! Cum ţi-a mers la şcoală ?

Ca de obicei...

E mâncare semipreparată, dar a ieşit delicioasă.

Bine. Mulţumesc. Mănânc în camera mea.

Te rog, Jas. De ce nu mâncăm împreună ?

O putem face în linişte.

Nu te voi întreba de şcoală sau de iubitul tău. Ce enervant !

Vreau doar să iau masa cu tine. Haide !

Te rog...

- Are carne ? - Nu, din câte ştiu.

Pe ambalaj scria că sunt rulouri cu spanac.

- Au carne ! - Da ?

Sunt pescetariană, Fabian ! Mănânc doar ce vine din mare.

Iartă-mă, nu am vrut.

E simplu, îţi fac altceva.

Nu, las-o baltă ! Nu-mi mai e foame.

Jasmin, te rog, ascultă-mă !

Am făcut tot ce am putut ca să te simţi bine, comod.

Dar efortul meu te supără mai tare.

Sincer, nu ştiu ce să mai fac.

Nu faci nimic.

Tot ce vreau e să ne înţelegem, să nu ne certăm tot timpul.

Cer prea mult ?

Ce vrei, să-ţi ridic o statuie că m-ai primit în casa ta,

după ce m-ai abandonat atâta timp cu bunica ?

Iar începi cu asta !

Acum eşti tatăl anului, fiindcă mi-ai făcut nişte paste blestemate ?

Gata ! Respectă-mă ! Sunt tatăl tău !

Nu trebuie să-mi vorbeşti aşa.

Ştii ceva ? Nu ştiu de ce ai insistat să locuiesc cu tine,

dacă e un efort şi un sacrificiu pentru tine.

Nu, nu e vorba de asta, Jas...

Mi-e atât de dor de tine, mamă...

Surori ! Vă las ! Trebuie să plec.

Am verificat vestele de salvare şi le-am pus la uscat. Bine ?

Da.

De dimineaţă te grăbeşti. Eşti bine ?

Sergio trebuie să ajungă la han, ca să se întâlnească cu Azul.

De când îi pasă lui Sergio de ea sau de voi, Estrella ?

Nu ştiu, Perla. Nici nu ştiu ce simt.

Totul e foarte ciudat.

Curaj, soră ! Poate totul iese bine.

În plus, nu e rău că Sergio se interesează de Azul. Poate vă ajută.

Dacă nu iese bine, te poţi baza pe noi, soră.

- Am plecat. - Du-te !

Haide !

Perlita, am o veste uimitoare despre Pascual.

- Ce mai e acum ? - A plecat din sat.

Poftim ? Cum adică ?

Pur şi simplu. A luat autocarul spre satul lui de dimineaţă.

Adevărul e că vrea să te uite.

Nu ! Şi Valentin ? Cum se simte ?

Cum să se simtă ? E prietenul lui cel mai bun, fratele lui.

A şi plâns când l-a văzut plecând.

Jas !

Jas !

Unde eram, frumoaso ?

Xavier, de ce nu-mi răspunzi ? Am nevoie de tine.

Nu mă simt bine. Te rog, sună-mă.

- De ce ai feţişoara asta ? - Nu contează.

Mi se frânge inima când văd ochii ăştia trişti.

Iar te-ai certat cu tatăl tău ?

Nu vreau să vorbesc despre viaţa mea, cu atât mai puţin, despre Fabian.

Unde te duci ? Dacă vrei, te însoţesc cu drag.

Eram...

Nu ştiu. Căutam un loc unde să arunc cenuşa bunicii.

- Ştiu locul perfect. - Unde ?

Vino ! Ai încredere în mine ?

O recunoşti ? Îşi caută familia. Se oferă recompensă.

Dacă eşti de acord, aici putem să aruncăm cenuşa bunicii tale.

E perfect.

Când a murit mama, i-am aruncat cenuşa tot în mare.

Aşa, vor fi împreună.

Îmi stă bine cu rochia asta ?

Eşti superbă, scumpo.

Mamă, vorbesc serios.

Vreau să fiu frumoasă pentru tata.

Fata mea, important e să-l cunoşti pe Sergio şi să-i spui ce simţi.

Nu o să te evalueze nimeni, scumpo.

Dacă mă crede inteligentă sau simpatică,

poate o să mai vrea să mă vadă.

Scumpo, trebuie să fii tu însăţi.

Eşti o fetiţă incredibilă.

Nu trebuie să te schimbi ca să te placă cineva.

Cu atât mai puţin, ca să te iubească.

Crezi că o să mă placă tata ?

E imposibil să nu te placă cineva.

Ideea e...

E o situaţie necunoscută pentru toţi, şi pentru Sergio.

Când eşti într-o situaţie nouă,

trebuie s-o iei treptat.

E ca atunci când mergi prima oară să pescuieşti.

Inima îţi bate cu putere, din cauza emoţiilor.

Dar trebuie să-ţi păstrezi calmul,

fiindcă abia începi să cunoşti marea.

Şi nu ştii bine peste ce poţi da.

Am înţeles.

E deschis. Intră !

- Bună, Valentin ! - Bună, Perlita !

Vrei să te ajut cu ceva ?

Nu, am totul sub control.

Schimb becul, dar cred că e desprins un cablu. Nu se aprinde.

Am aflat că a plecat Pascual şi voiam să ştiu cum te simţi.

Sunt bine, liniştit.

Perlita, nu vreau să fiu rău, dar acum sunt ocupat.

- Bine. Vorbim mai târziu. - Bine.

Ai oprit curentul înainte să schimbi becul, nu ?

Dacă nu, te poţi electrocuta...

Valentin, eşti bine ?

- Stai... - Am căzut pe mână. Stai !

Lasă-mă să-ţi văd mâna.

Nu ! Cred că e grav, Valentin.

- Bună ziua ! - Bună !

Sunt Erika Mendez. Presupun că-ţi aduci aminte de mine.

Da. Tu m-ai sunat.

Da. Te rog să fii discret.

Estrella nu ştie că eu te-am sunat.

M-ar omorî dacă ar afla.

Stai ! Mi-ai spus că eşti prietena ei cea mai bună.

Da, aşa e, dar am făcut asta pentru Azul.

E ca o nepoată pentru mine.

M-a rugat şi nu am avut de ales.

- Pot să-ţi cer favoarea asta, nu ? - Da, stai liniştită.

Aşază-te unde vrei. Îţi aduc imediat un meniu.

- Bine. Mulţumesc. - Şi eu.

Am auzit totul, Erika.

L-ai sunat pe tatăl copilei pe la spatele Estrellei ?

- Eşti bine ? - Da. Mulţumesc.

Dacă simţi nevoia, poţi să vorbeşti despre orice cu mine.

Nu ştiu...

Simt că s-au întâmplat multe lucruri foarte repede.

A murit bunica, m-am mutat,

trebuie să-l suport pe Fabian...

O să-ţi spun ceva despre mine, dar nu o fac ca să inspir milă.

Poate te ajută cu ceva.

Mai ştii ce ţi-am spus, că mi-am pierdut părinţii când eram mic ?

Adevărul e că a murit mama. Nu l-am cunoscut pe tata.

Mama nu mi-a vorbit despre el niciodată. Era ca o fantasmă.

Dar îmi aduc de o noapte, când aveam şase ani.

Ploua cu găleata.

Tunete, fulgere... Era furtună.

Muream de frică.

Îmi imaginam că intra tata în camera mea,

mă îmbrăţişa şi-mi spunea că totul va fi bine.

Apoi m-am dus la mama şi am rugat-o să-l sune,

ca să vină să mă vadă.

Şi te-a căutat vreodată ?

Nu. Ideea e

că tot ce-mi doream era să-l am aproape.

Cred că asta îmi doresc şi azi.

Mă uit la tine şi ai un tată care vrea să fie aproape de tine,

iar tu nu-l apreciezi, Jas.

Sincer, nu te înţeleg.

Oliver, îl iubeam pe Fabian din toată inima. Era eroul meu.

Dar m-a abandonat când aveam mai mare nevoie de el.

Dar azi e aici, lângă tine.

Poate a greşit în trecut, dar acum vrea să-şi îndrepte greşeala.

Pe mine tata m-a abandonat cu adevărat.

Chiar şi aşa, dacă s-ar întoarce azi şi mi-ar cere iertare, jur...

Vreau să spun că trebuie să profiţi de faptul că ai un tată

care vrea să fie aproape de tine.

Asta înseamnă mult, Jas. Foarte mult.

Cum ai putut face aşa ceva fără să-i spui Estrellei ?

Îţi dai seama ce problemă ai creat fiindcă a venit acel domn ?

Te rog, nu vorbim despre asta aici. Îţi explic mai târziu, cu calm.

Nu se face aşa ceva, Erika. Nu te joci cu asta.

E vorba despre binele unei copile.

Dacă nu-i spui Estrellei, îi spun eu.

Nu.

Jas, ţi-am făcut altceva de mâncare. E 100% pescetarian.

Am lăsat mâncarea pe blat, în bucătărie.

Eu trebuie să mă duc la sindicat. Ne vedem mai târziu.

Dacă e ceva, mă suni pe mobil. Bine ?

Bine... Aşa rămâne, Jas.

- Ascultă ! - Da, Jas.

Nimic. Voiam să-ţi cer scuze.

Ai dreptate,

am fost nerecunoscătoare şi needucată cu tine.

Dar tot ce s-a întâmplat...

A ieşit la suprafaţă tot ce e mai urât în mine.

Iar tu ai suportat totul, fără să-mi spui nimic.

Se vede că-ţi pasă de mine şi că-ţi faci griji pentru mine.

Îţi cer scuze.

Jas, ceea ce spui e foarte frumos, scumpo.

- Frumos. - Lasă-mă să termin, te rog.

Bine.

Deşi apreciez că te porţi frumos,

am trăit fără tine mult timp.

Te-am urât fiindcă mama a murit din cauza ta.

Şi fiindcă m-ai abandonat la bunica.

De asta s-a rupt ceva şi nu mai poate fi reparat.

Îmi pare rău, dar nu te mai iubesc ca pe un tată.

Poftim ?

Nu-ţi spun asta ca să te rănesc.

Ştiu că ţi-e greu să o auzi, dar...

Dar e mai bine să ştii adevărul.

Nu te mai iubesc, dar nici nu te urăsc.

Adevărul e că nu-mi pasă.

Jasmin, nu-mi poţi spune asta. Mă distrugi.

Nu mi-o lua în nume de rău, te rog.

Cred că e mai bine ca lucrurile să fie clare.

Aşa, nu-ţi faci iluzii, dar nici griji.

Nu trebuie să-mi pregăteşti micul-dejun sau prânzul.

Doar trăim în aceeaşi casă.

Cu cât ne vedem mai puţin, cu atât mai bine.

Fata mea, nu-mi poţi cere aşa ceva, să nu-mi fac griji pentru tine.

E imposibil, scumpo. Eşti viaţa mea. Eşti fiica mea.

Timp de cinci ani nu ţi-a păsat de mine.

Asta îţi cer şi sper să-mi respecţi dorinţa.

M-am săturat să mă cert cu tine, serios.

Apreciez că mă laşi să stau în casa ta,

dar, în afară de asta, nu vreau şi nu am nevoie de nimic de la tine.

Serios, Marina, mă simt bine.

Nu, scumpule. De când te-am luat de la şcoală eşti răcit.

Dar am stabilit cu tata să mergem la editură,

ca să ne interesăm de mama ta.

Ea a făcut desenele din cartea mea.

Şi e un indiciu foarte bun, detectivule.

Dar putem merge mâine, când o să te simţi mai bine.

Acum trebuie să te odihneşti, ca să-ţi treacă răceala.

- Marina... - Nu.

E tatăl tău. Gabriel !

Stai ! Am ascultat mesajul tău. Cum se simte micul pacient ?

E în patul său.

Din fericire, nu are febră, dar e puţin răcit.

Eu aproape am terminat. Vin acasă.

Mulţumesc că ai grijă de el.

M-am gândit întruna la tine.

La săruturile tale, la parfumul părului tău...

Nu, nu cred că e nevoie să chemăm un doctor.

Siropul pe care i l-ai dat de dimineaţă îl ajută.

Cred că e timpul să mai ia o linguriţă. Nu ?

Ţi-l dau repede pe Iker.

Vorbeşte cu tatăl tău cât timp caut eu siropul. E pe...

- E în camera tatei. - Bine.

Tati, ai aruncat în mare scrisoarea pentru mama ?

Ce bine ! Mulţumesc.

Nu mă judeca, Teresita. Vino ! Există o explicaţie.

- Bună ! - Bună !

Bună, Azul !

Nu ştii cât mă bucur să te revăd.

- Mulţumesc că ai adus-o. - Eu îţi mulţumesc că ai venit.

Da, mulţumesc din suflet.

Am făcut-o pentru Azul. Biata de ea era atât de tristă...

Să fi văzut cum plângea... Mi-a zis că vrea să-şi cunoască tatăl.

Mi s-a frânt inima, Teresita. Şi eu am trecut prin asta.

Ştii câtă nevoie am avut de un tată, cât am suferit.

Nici măcar nu ştiu numele lui, fiindcă mama nu a vrut să-mi spună.

Cum să nu o ajut pe fată ?

Sigur ! Crezi că m-am născut ieri ?

Nu, Erika ! Intenţiile tale sunt altele.

Ai făcut-o ca să-l aduci pe acel individ din nou în viaţa Estrellei.

Şi ca să se îndepărteze mai mult de Fabian. Nu ?

Nu, am făcut-o pentru binele tuturor.

Pentru numele lui Dumnezeu ! Eşti egoistă.

Nici măcar nu-ţi pasă cine are de suferit.

Tocmai ai văzut cum mama ta

a distrus o familie cu minciuni şi păcăleli.

De la ea ne aşteptăm la orice. Dar de la tine ?

Teresita, mă răneşti cu acuzaţiile tale.

Estrella n-a trădat niciodată prietenia ta.

L-a respins pe Fabian, deşi voi eraţi despărţiţi de mult.

Ştii de ce ? Din loialitate faţă de tine.

Aşa e o adevărată prietenă.

Iar tu o răsplăteşti aşa ? Nu !

Dar o ajut. Te asigur că e spre binele ei.

Sergio Falcon e tatăl fiicei sale şi are mulţi bani.

În plus, el poate plăti datoria pe care o are la sindicat.

Sigur ! Aşa, Estrella va pleca din sat, nu ?

Iar tu ai drumul liber cu Fabian.

Greşeşti, Erika. Iar ceea ce ai făcut e groaznic.

Teresita, te rog, nu-i spune nimic Estrellei.

Te rog, nu-mi face asta. Te implor.

Nu mă obliga s-o fac. Spune-i adevărul prietenei tale.

Îţi dau cuvântul meu. O să-i spun chiar eu.

Jur ! Dar dă-mi puţin timp. Bine ?

E o scrisoare pentru mama. Am pus-o într-o sticlă,

ca tata s-o arunce în mare când se duce la pescuit,

în acelaşi loc în care i-a împrăştiat cenuşa.

Sunt tare fericit... A fost frumos să-i scriu mamei.

Am scris ce-mi place să fac, ca să mă cunoască.

Da, ne vedem aici. Şi eu te iubesc, tati.

Ce a spus tatăl tău despre scrisoare ?

Că a aruncat-o în mare.

Crezi că mama sau spiritul ei o poate citi ?

Bineînţeles, scumpule. De ce nu ?

Trebuie să ai încredere.

Ia siropul, micuţule.

Redactor DELIA SIMONIS

SFÂRŞITUL EPISODULUI 24