Original subtitles

Mâinile mele îţi vor purta visurile,

Paşii ţi-i voi călăuzi, îţi promit !

MAREA ŞI MAREA IUBIRE Episodul 20

În braţele mele vei descoperi tandreţea.

Îţi voi arăta că încă se poate iubi nebuneşte.

Doi oameni într-un milion...

Minunea s-a întâmplat, destinul ne-a adus deja împreună.

Îndrăgosteşte-te de mine ca şi cum n-ai fi suferit nicicând.

Împreună vom vindeca rănile trecutului.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Îndrăgosteşte-te de mine !

Dacă îmi dai mâna, las totul în urmă,

Singurătatea şi iubirea nu le mai confund.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Tu să-mi spui de ne vom iubi până la sfârşitul veacurilor...

Traducerea şi adaptarea DESPINA DUMINICĂ

De-asta te-am minţit, Estrella !

De-asta ţi-am spus că mai suntem împreună.

Ca să te opresc, pentru Dumnezeu ! Dar nici măcar asta n-a mers !

În momentul acela, nici măcar nu aveam vreo intenţie cu el.

Dar, pe măsură ce au trecut zilele, m-am zăpăcit, Erika.

Însă am ştiut mereu că eşti acolo.

N-o să mă amestec între voi, să-ţi fie clar.

Mă voi concentra asupra muncii, ca să plătesc datoria familiei,

iar apoi îmi voi continua viaţa departe de sat.

Estrella, cum ai vrea să te cred ?

Te rog să ai încredere în mine.

Nu ştiu dacă înţelegi că ai încheiat prietenia noastră, Estrella.

Nu te recunosc. Îmi stârneşti mila.

Am nevoie de încă o pastilă.

Xavi, mă simt foarte rău.

Să ne vedem urgent, ca să-mi dai mai multe.

Jas, relaxează-te.

Ţi-am trimis la Erika pastile pentru toată săptămâna.

Ţi-am dat şi la priveghiul bunicii tale.

Trebuie să le gestionezi mai bine. Nu e simplu să-i fur reţete tatei.

Nu-mi mai trimite nimic la Erika.

Mi le dă cu ţârâita şi o suport tot mai puţin.

Vrea să mă oblige să fac lucruri ca să-mi dea pastilele.

Te implor, vino chiar azi în sat şi dă-mi-le tu.

Acum nu pot.

Trebuie să intru la un examen.

Te rog, vino.

Te implor, nu mai pot.

Ţi-am spus că nu pot, Jas.

Şi te-am avertizat să nu ai încredere în femeia aia.

Acum va trebui să faci ce doreşte, ca să vă înţelegeţi bine.

Cel puţin, până pot ajunge în sat.

Când, Xavier ?

Când vei veni ?

Nu ştiu.

Te anunţ peste câteva zile, bine ?

Trebuie să intru la examen. La revedere !

Brisa, fetiţa mea...

De ce nu te dai jos din pat ?

Putem ieşi împreună.

Ne plimbăm, facem ceva împreună,

alergăm, respirăm aer curat.

Vreau doar să te simţi bine.

Dar eu vreau să mă împac cu Gabriel, mamă.

Dar nu-ţi poţi petrece toată viaţa în pat, plângând.

Trebuie să preiei controlul asupra vieţii tale, draga mea.

Te rog, nu te lăsa pradă durerii.

Ai dreptate, mamă.

Nu voi rămâne să sufăr.

Şi nici nu voi sta cu braţele încrucişate,

în timp ce individa care mi-a distrus nunta mă învinge.

În niciun caz ! Nu !

Aşteaptă. Cu calm, Brisa.

Te rog !

Nu provoca probleme, promite-mi.

O dată în viaţă, controlează-te

şi nu face o nebunie, te rog.

Brisa ! Te implor...

Jasmin, pot să intru ?

Ce vrei ? Lasă-mă în pace !

Uite ce am găsit...

Vechea ta undiţă, cea pe care am cumpărat-o când ai împlinit 11 ani.

Îţi aminteşti de după-amiezile petrecute împreună ?

Erau zilele noastre speciale.

Jas, aşa cum spui tu, ziua e...

Superbă !

Sper ca marea să fie generoasă şi să ne dăruiască un peştişor.

Da, tată, dar un peşte mare.

Nu ştiu dacă foarte mare. Altfel, ne trage pe amândoi în larg.

Dar tu eşti foarte puternic, tată.

Păi...

A fost cu câteva săptămâni înainte să moară mama.

Din vina ta.

- Fetiţa mea... - Poţi să mă laşi singură, te rog ?

Sigur.

Dar îmi promiţi că vom ieşi

să pescuim împreună într-o zi ?

Doar noi doi, Jas, ca înainte.

Când eram atât de fericiţi împreună

şi ne bucuram atât de mult de toate acele momente.

Voi face ce mi-ai cerut.

Draga mea, ce se întâmplă ?

Vino să stăm de vorbă.

Acum, după ce l-am cunoscut, mă înfurie că mă gândesc la el întruna.

Înţeleg să te superi, draga mea.

Dar nu fi atât de dură cu tine.

E logic să te gândeşti la el.

A fost şocant felul în care l-ai cunoscut, draga mea.

Mai bine n-ar fi venit !

Înainte, nu exista şi nu era nicio problemă.

Acum vreau să-l întreb multe,

dar îmi vine să nu-l mai văd niciodată.

E foarte ciudat ce mi se întâmplă.

Nu, draga mea, e absolut normal.

Tatăl tău a apărut fără să anunţe. N-a fost cea mai bună cale.

Ştiu că trebuie să fie ciudat pentru tine, draga mea.

Dar ştii ce făceam când eram de vârsta ta şi mă simţeam la fel ?

- Ce ? - Scriam mult, draga mea.

- Aveai un jurnal ? - Nu. Scriam scrisori.

Scrisori pe care nu le trimiteam, dar mă ajutau să mă descarc.

Încearcă şi vezi ce se întâmplă, draga mea.

Vei vedea că, încetul cu încetul, toate lucrurile pe care le simţi

se vor clarifica.

Merg să văd cine e, draga mea.

Te iubesc.

Imediat !

- Tu eşti Estrella ? - Da.

Nu mă cunoşti, dar sunt fiica lui Fabian.

- Salut, Erika ! - Salut !

Încă nu-ţi dai seama că ai angajat o hoaţă de bărbaţi ?

Da, Marina, despre tine vorbesc.

Să afle tot satul ce fel de femeie eşti cu adevărat.

Ce doreşti, Brisa ?

Te-am avertizat că te va costa foarte scump dacă te încurci cu Gabriel.

Despre ce vorbeşti ?

Erika...

De câtă vreme ne cunoaştem ?

De o viaţă. De ce mă întrebi ?

În numele dragostei pe care ne-o purtăm, te rog...

Nu.

Îţi cer să o concediezi pe femeia care mi-a distrus viaţa !

Jasmin, ce surpriză ! Îmi face multă plăcere să te cunosc.

Tatăl tău mi-a vorbit mult despre tine. Intră, te rog.

Nu, am venit să-ţi spun un singur lucru.

Sigur. Spune, te ascult.

Vreau să-l laşi în pace pe tata.

Nu vreau să te văd în preajma lui. Niciodată.

Ce mai aştepţi ? Strânge-ţi lucrurile şi pleacă !

Te-am avertizat că, dacă îi faci ochi dulci lui Gabriel, rămâi fără slujbă.

Hai, întinde-o ! Erika, dă-o afară !

- Stai puţin... - Brisa, linişteşte-te, te rog.

Brisa, vino să vorbim. Faci scandal în faţa clienţilor.

N-am ce să vorbesc !

Vreau s-o concediezi, ca să plece o dată pentru totdeauna din sat !

- Întinde-o ! - Brisa, încetează !

N-o concediez pe Marina, să fie clar.

- Cum adică nu ? - Marina e angajata mea !

Nu-mi spui tu ce să fac cu afacerea mea.

Am destule probleme cu sora ta ca să mai adaug încă una.

Dacă ai vreo problemă cu Marina, o discuţi în afara hanului. E clar ?

Da, nu-ţi face griji.

- Nu las asta aşa... Blestemato ! - Încetează, Brisa !

- Ce se întâmplă ? - Pun eu mâna pe tine !

- Brisa ! - Uite cine a sosit !

A venit prinţul să-şi salveze naufragiata !

Îţi spun şi ţie, Gabriel. Ascultă-mă !

Nu voi sta cu braţele încrucişate.

Târâtura ne-a stricat relaţia şi va avea de suferit.

Brisa, calmează-te. Hai să vorbim în altă parte !

Marina, îmi rămâi datoare.

Să nu uiţi niciodată. Treci la treabă !

Iartă-mă, dar nu înţeleg de ce ai venit să-mi spui asta.

Nu te preface. Ştiu că înţelegi perfect.

Între mine şi tatăl tău nu e nimic, Jasmin. Doar prietenie.

- Nu asta e părerea Erikăi. - Erika ?

- Erika ţi-a cerut să vii la mine ? - Nu.

Adică nu te vrea în preajma lui Fabian, dar...

Ea sau tu ? Nu înţeleg, Jasmin.

Te simţi bine ? Te văd neliniştită.

Nu mi-e uşor să trebuiască să vorbesc cu tine.

O spui de parcă n-ai fi de acord.

Spune-mi adevărul, Jasmin.

Ideea de a-mi spune asta e a ta sau te-a rugat Erika ?

N-are importanţă !

Pentru mine, are.

Nici nu mă cunoşti, şi apari în casa mea cu atitudinea asta...

Nu ştiu ce ţi-a spus Erika despre mine.

Şi înţeleg că ea ar putea fi supărată...

Dar nu avea de ce să te implice.

Îndepărtează-te de Fabian, da ?

Nu vreau să am probleme cu Erika din cauza ta.

Brisa, cum să-i faci scandal Marinei aici ?

Ar putea fi concediată. Nu e bine.

Dar e bine ce face hoaţa de bărbaţi ?

Nu e vina ei !

Nu e vina ei, Brisa.

Dacă vrei să învinuieşti pe cineva, dă vina pe mine.

Eu te-am cerut în căsătorie şi am dat înapoi.

A fost hotărârea mea.

Nu-mi vine să cred că îţi faci griji mai degrabă pentru ea,

în loc să-ţi pese de durerea cumplită pe care o simt, Gabriel.

Mi-ai frânt inima.

Brisa, aş da orice să nu treci prin asta. Ştiu că e greu.

Spun doar că, dacă vrei să te descarci pe cineva, fă-o cu mine.

Loveşte-mă, insultă-mă, fă ce vrei. Însă pe mine, nu pe altcineva.

Tot nu înţelegi că nu vreau să te lovesc.

Nu vreau să te insult, nu vreau să-ţi fac nimic rău ţie.

Vreau doar să...

Îmi doresc nespus să te sărut,

să uităm totul

şi să-mi petrec restul vieţii cu tine, Gabriel.

Nu mă privi de parcă ţi-aş cere pomană !

Doare, Gabriel. Doare rău.

Bună ziua, Mercedes !

Ce surpriză plăcută să vă întâlnesc aici !

Da.

- Am venit să caut puţină linişte. - Asta e bine.

Toţi avem nevoie de un moment de linişte.

Mergeţi acasă ? Doriţi să vă conduc ?

- Nu ? - Nu-i nevoie.

N-o să mă pierd.

Profit să vă mulţumesc.

Am mâncat un ceviche pregătit de dv. pentru fiul meu.

A fost delicios.

Cu plăcere. L-am preparat

pentru că fiul dv., Fabian, ne-a împrumutat o barcă.

În orice caz, vă mulţumesc mult.

Acum, eu aş dori să fac un gest frumos pentru dv.

V-ar plăcea să luaţi cina cu mine diseară ?

Doar ca buni prieteni, Mercedes. Ca să stăm de vorbă.

Profitaţi că preotul ne spune să ne iubim aproapele

ca pe noi înşine.

Bine, domnule Gonzalo.

Accept.

Cred că o cină nu face rău nimănui.

Doar ca prieteni, desigur.

Perfect, Mercedes !

Vă promit o seară liniştită şi o conversaţie foarte plăcută.

Voi găti chiar eu. Trec să vă iau pe la opt ?

Nu e o întâlnire.

Suntem doi prieteni care iau cina împreună.

Vin singură, mulţumesc.

Bine, ne vedem acolo. Mulţumesc.

Domnul ăsta mă agită. Ce se întâmplă ?

Te rog, linişteşte-te, Jasmin.

Ce-ar fi să intri şi să discutăm cu calm ?

Nu ! Vreau doar să ne laşi în pace.

Jasmin, ascultă-mă.

De mică, te-ai confruntat cu tragedia cumplită de a-ţi pierde mama.

Eu mi-am pierdut tatăl acum câteva săptămâni.

Era ancora mea.

Mi-a fugit pământul de sub picioare, ştiind că nu-l voi mai vedea nicicând.

Ştiu cât doare să-ţi iei rămas-bun

de la cineva atât de important în viaţa ta.

Moartea unui tată sau a unei mame ne umple de tristeţe.

Îmi închipui că pierderea mamei tale ţi-a adus multă tristeţe în viaţă.

N-a fost deloc uşor să trăieşti aşa ceva. Crede-mă, îţi înţeleg durerea.

Nu-mi vorbi de parcă ţi-ar păsa.

- Nu mă cunoşti. - Nici tu, pe mine.

- Dar în ochii tăi citesc... - Lasă discursurile !

Una e să-ţi placă tata şi să faci imposibilul să te ia în seamă,

şi cu totul altceva, să crezi că ai dreptul să-mi vorbeşti

de parcă ai fi mama.

Nu asta mi-e intenţia.

Nimeni n-o poate înlocui pe mama ta, Jasmin.

Dar sunt sigură că ar vrea să te vadă fericită, puternică, susţinută.

O mamă îşi doreşte mereu ce e mai bun pentru copiii ei.

Dacă îmi dai voie, mi-ar plăcea să fiu persoana în care poţi avea încredere,

la care poţi apela dacă ai vreo problemă,

vreo îndoială sau, pur şi simplu, vrei să vorbeşti cu cineva.

Îţi ofer un loc în inima mea pentru tot ce ai nevoie.

O luăm de la capăt ?

Îţi cer doar să-mi dai o şansă,

să mă cunoşti, ca să-ţi dovedesc cine sunt cu adevărat.

Nu prin ochii Erikăi sau ai celorlalţi,

ci prin ochii tăi.

Estrella !

- Estrella, trebuie să vorbim urgent. - Ce e, Perla ? Ce e atât de urgent ?

Femeia care era cu tata în ziua în care a murit e Rosalba.

Ce-i cu tine ?

De ce eşti atât de entuziast ?

Măcar nu mai arăţi ca un căţel trist şi părăsit, ca înainte !

Sunt mai liniştit, Nemesio. Acum vreau să-mi văd de treabă.

Ţi-am spus că, atunci când o vei uita pe Jasmin aia, o să treacă problemele.

- Nu-i aşa ? - Jasmin ?

- Care Jasmin ? - Aşa te vreau !

Vei vedea că va apărea cineva care te va iubi.

Fără îndoială, Nemesio.

Sunt mulţi peşti în mare dornici să-mi intre în plasă.

Ştii ceva ? Ea are de pierdut.

- Nu-i aşa ? - Sigur. E vina ei.

Salut, Jas !

Eşti bine ?

Cât de cât.

Am aflat că ţi-a murit bunica. Îmi pare rău.

Nu ştiu dacă ai văzut, dar ţi-am trimis un mesaj de condoleanţe.

Da, l-am văzut.

Iartă-mă că nu ţi-am răspuns. Îţi mulţumesc.

O să spui că sunt băgăcios,

dar nu-mi place să te văd tristă.

Ce ? Nu mă inviţi la o îngheţată sau la floricele, ca data trecută ?

Jas, pentru tine sunt în stare să urc până la cer şi să-ţi cobor stelele,

ca să te văd zâmbind.

Nu-i nevoie să mergi atât de departe.

Dar ai putea să mă însoţeşti până la han.

Cu siguranţă.

Cu siguranţă !

Vă rog.

Şi banii ? Rosalba ţi-a spus ceva de bani ?

Da, că i-a cheltuit pe nişte datorii.

Dar cred că spune doar minciuni.

Sigur că minte !

Eu nu înţeleg de ce tata a scos banii de la sindicat.

Rosalba ţi-a spus de ce avea nevoie de ei ?

Da. Susţine că tata voia să înceapă o viaţă nouă alături de ea.

- Ce ? - Da.

Că plănuiseră să plece împreună din sat şi să ne părăsească.

Nu-mi vine să cred că femeia aia a avut ticăloşia să vină aici

şi să-i transmită condoleanţe mamei după ce a făcut.

I-a oferit mamei prietenia ei,

iar ea s-a simţit mai bine după ce au stat de vorbă.

Muiere ipocrită !

Cred că ne ascunde ceva. Probabil, nimic bun.

Mama va fi foarte tristă când va afla.

Tocmai când începea să depăşească cele întâmplate...

Credeţi că e bine să-i spunem mamei ?

Nu cumva să-i spunem, iar apoi...

Ce să-mi spuneţi ?

Nu se poate, Rosalba ! Ai înnebunit ?

De ce naiba i-ai spus Perlei Contreras

că erai cu Ulises când a murit ?

Pentru că n-am avut de ales.

Puştoaica m-a înfruntat

şi n-am mai avut cum s-o evit.

Am hotărât s-o fac să creadă că eu eram amanta lui Ulises,

pentru ca, atunci când va afla Meche,

să se zvârcolească de inimă rea.

Cu toate că e o minciună...

Nu înţelegi că ne pui în pericol ?

După asta, te pot bănui că ai avut un amestec în moartea lui.

Relaxează-te, vrei ? Gata !

Nimeni nu se îndoieşte că Ulises a murit de infarct.

Dacă Meche crede că a dat colţul

pentru că eu chiar l-am înnebunit de plăcere,

cu atât mai bine.

Sper doar că n-ai făcut prostia

să-mi pomeneşti numele.

Nu.

Dar situaţia se va complica

şi trebuie să plec urgent din sat.

Am nevoie să-mi dai toţi banii mei. Acum !

Nu vă mai uitaţi aşa.

Ce trebuie să-mi spuneţi ?

Vorbiţi !

Bine. Să nu mai zăbovim.

- Mămico, uite... - Nu.

Aşteaptă, Perla.

Unde te duci atât de frumoasă, mamă ?

Păi...

Şi eu am ceva să vă spun.

Sper să nu mi-o luaţi în nume de rău sau să mă judecaţi.

De fapt...

Dl Gonzalo m-a invitat la cină.

Ca între prieteni.

A insistat atât de mult, încât nu l-am putut refuza.

Înţelegeţi, nu ?

Şi ce ai făcut ? Ai acceptat ?

Mamă, nu se poate !

Tata nici nu s-a răcit în mormânt, iar tu ieşi cu alţi domni ?

Pe mine să mă respecţi, fetiţo !

Ţi-am spus că ne întâlnim ca doi prieteni.

Eu te susţin, mămico.

E bine să ieşi, să te simţi bine.

Dl Gonzalo e un bărbat foarte respectuos,

iar la vârsta asta, îmi doresc doar...

Mami, nu trebuie să ne dai nicio explicaţie.

Te rog, simte-te bine, distrează-te.

Meriţi asta.

Mulţumesc, fetiţa mea.

Dar voi aveaţi ceva să-mi spuneţi, nu ?

Nimic important, mămico.

Probleme de la muncă. Mai bine vorbim mâine.

Nu întârzii. Aveţi grijă de voi !

Cum arăt ?

Foarte frumoasă.

- Eşti superbă, mămico. - Arăţi minunat.

Mulţumesc. La revedere !

De ce n-ai lăsat-o pe Perla să-i spună ?

Ştiţi cât a suferit mama de la moartea tatei.

Cum să-i stricăm prima seară în care hotărăşte să lase deoparte tristeţea ?

Ştiu.

Dar mâine îi spunem.

Trebuie s-o prevenim în privinţa Rosalbei.

N-o vreau în preajma mamei, darămite a noastră.

Ai poftă de ceva de mâncare ?

Ştiu, o friptură în stil Tampico.

Sunt pescetariană.

- Ce înseamnă asta ? - Nu mănânc deloc carne.

Doar produse care provin din mare.

Dar o salată e în regulă.

Mă întorc imediat.

Pot să ştiu ce faci, Oliver ?

Te avertizez, o să iasă prost.

Fata are iubit.

Nemesio, cine poate refuza ce-i oferă destinul ?

Crezi în mine. Când Jas mă va cunoaşte mai bine,

individul va deveni istorie.

Copiii din ziua de azi...

- Doamne ! - Am făcut ce mi-ai cerut.

Am vorbit cu Estrella. Acum poţi să-mi dai ce mi-a trimis Xavier.

I-ai spus clar că nu vrei s-o vezi în preajma tatălui tău ?

Da, i-am spus.

Dar, dacă nu mă ia în seamă, n-o pot obliga.

Dă-mi pastilele.

Poftim !

Nu, astea sunt celelalte. Lipsesc cele verzi.

E tot ce am, Jas.

Lipsesc ! Xavier mi-a trimis mai multe.

Puştoaico, nu mă privi aşa.

Eu nu folosesc mizeriile tale.

E tot ce am, pricepe. Scuză-mă.

Vrei să guşti pastele ?

- Poate mai trebuie puţin piper. - Nu, mulţumesc.

Îţi vine să crezi că Jas are telefonul închis ?

N-am văzut-o toată ziua. Ştii ceva ? Merg să o caut.

- Probabil e la han. - Nu, linişteşte-te.

Trebuie să avem încredere în ea, să-i oferim libertate.

Nu înseamnă că, dacă întârzie, nepoata mea face vreo nebunie.

Las-o să iasă, să se relaxeze.

Dar mă deranjează că nici măcar nu anunţă unde se duce sau cu cine e.

Îţi aminteşti când te-am căutat la prietenii tăi, la Poncho ?

Da. Cum să nu-mi amintesc ?

M-ai făcut de râs în faţa tuturor.

M-ai tras de perciuni şi m-ai scos afară.

Atunci, învaţă.

Dacă vrei să sperii fata, du-te să o cauţi

şi fă greşeala pe care am făcut-o eu pe vremuri.

Atunci chiar îi vei da motive să plece când împlineşte 18 ani.

Vezi, tată ? Tocmai ai spus-o.

Am doar trei luni s-o câştig.

Dacă nu reuşesc, va pleca şi o voi pierde definitiv.

- Nu gândi aşa, dragul meu. - Tocmai mi-ai spus. 18 ani.

Uite... O vom face să simtă

că acesta e locul căruia îi aparţine,

pentru ca nepoata mea să aleagă să rămână cu familia ei.

- Cu tine, cu mine. - Ştii ceva, tată ? Merg să o caut.

- Vreau doar să ştiu că e bine. - Dar...

Îţi promit că voi avea grijă.

De asta nu voiam să te întorci în sat.

Eşti foarte impulsivă, nu te stăpâneşti.

Dacă mai faci asemenea lucruri, am putea sfârşi la închisoare.

Îţi amintesc, Porfirio.

N-am plecat din acest sat mizerabil,

pentru că nu mi-ai dat ce mi se cuvine.

Poţi fi fericit. O să plec, dar nu cu mâinile goale.

- În niciun caz. Vreau totul. - Nu !

Mai mult ca oricând, nu-ţi voi da niciun ban.

Aştept să se liniştească apele. Uită de bani.

Pentru că ai gura spartă şi inventezi tot felul de lucruri,

vei ajunge subiectul de bârfă al întregului sat.

Ochii tuturor vor fi aţintiţi asupra ta.

Vrei doar să păstrezi banii mei, Porfirio.

Dar te avertizez că nu vei reuşi.

Pe mine o să mă omori de infarct, Rosalba !

Mai bine nu-mi da idei.

Mâine plec.

Şi îmi vreau toţi banii.

Altfel, jur că vei regreta !

Mercedes ! Poftiţi, vă rog ! Bine aţi venit !

Mulţumesc.

Poftiţi !

Sunteţi foarte frumoasă.

Dacă începeţi cu asemenea comentarii, mai bine plec.

Nu, Mercedes. Nu plecaţi.

Aţi venit să vă relaxaţi, să profitaţi de compania plăcută a unui om

care nu are alte intenţii decât să vă ofere prietenia sa sinceră.

Credeţi-mă, Mercedes, sunteţi la locul potrivit, cu persoana indicată.

Pe deasupra, am gătit cu mult drag pentru dv.

- Aţi gătit ? - Sigur.

Nu puteţi pleca fără să gustaţi.

Ce spuneţi ?

Nemesio arunca plasele şi nu şi-a dat seama că mi-a prins piciorul.

Cică e vina mea.

Apoi a aruncat plasa,

iar Oliver s-a trezit cu capul în apă.

Mă doare burta de atâta râs.

A fost cea mai mare captură a noastră.

Da, aşa a fost.

- Închipuie-ţi... - Nu... S-a sfârşit cu veselia.

Ce faci, Jas ? Nu mi-ai spus că ieşi.

Sunt foarte aproape de casă. Să-ţi cer voie să merg până la colţ ?

Nu să-mi ceri voie, dar ar fi bine să mă anunţi.

Poţi să pleci, te rog ? Mă simt foarte bine, îmi fac prieteni.

Nu veni din nou să-mi strici momentul !

Jas, te rog, nu-mi vorbi aşa.

De ce nu ? Te temi că ei toţi o să-şi strice părerea despre tine ?

Domnul pe care îl vedeţi aici m-a părăsit şi a ucis-o pe mama !

- De ajuns ! Te rog, încetează. - Fabian !

Calmează-te, da ? Las-o să mai rămână puţin.

O să fiu cu ochii pe ea, nu te teme.

E mai bine să nu faci presiuni. Aşa, ai îndepărta-o şi mai mult.

Ascultă-mă.

- Mulţumesc, Erika. Ţi-o las în grijă. - Da.

Linişteşte-te, fetiţo.

Ia loc.

Am aflat cine era cu tata când a suferit infarctul la hotel.

Cine ?

Mama Erikăi, Fabian.

Dna Rosalba ? Eşti sigură ?

Chiar ea i-a mărturisit Perlei.

În tot acest timp, am sperat că a fost o neînţelegere,

că tata n-a fost niciodată în stare să o trădeze aşa pe mama.

Acum aflu că el şi Rosalba plănuiau să plece împreună din sat,

cine ştie unde, ca să înceapă o viaţă nouă împreună.

Voia să-şi bată joc de noi. De mama, de fiica mea, de noi, de...

Trebuie să fie o minciună a acelei femei.

Eu n-aş avea încredere în ce spune dna Rosalba.

Erika mi-a povestit de multe ori că mama ei a dezamăgit-o.

Tata era un om bun, Fabian. Ne iubea.

Cel mai mult mă doare că mama va afla

şi se va prăbuşi iar.

Îţi jur că vreau să fiu puternică, să-mi ajut familia să răzbească,

dar lucrurile se complică tot mai mult.

Dacă simţi vreodată că îţi lipsesc puterile,

ţi le împrumut pe ale mele.

Nu eşti singură, Estrella.

Nu eşti singură.

Poţi conta pe mine.

Ce faci, piratule ?

M-am gândit să postez fotografiile.

Poate recunoaşte cineva tabloul

şi, aşa, o putem găsi pe mama sirenei.

Dar ies întunecate.

Sigur, pentru că nu e locul potrivit.

Vino, te ajut. Coboară de acolo.

O să-l punem aici.

Folosim asta.

Îl punem aici.

Vezi ?

Da.

Te gândeşti mereu cum s-o ajuţi pe sirena ta, nu ?

Pentru că o iubesc mult, la fel ca tine.

Acum că te-ai despărţit de Brisa,

vei fi iubitul Marinei ?

De unde ai scos asta ?

Tată, ţi-a plăcut mereu.

Nu poţi să negi.

Iker, nu-ţi schimbi femeia de la o zi la alta.

Iar singura persoană cu care vreau cu adevărat să fiu acum

e un pirat simpatic şi curios.

Fă fotografia.

Tată, de ce tabloul n-are semnătura mamei Marinei ?

La şcoală, am învăţat că artiştii îşi semnează mereu creaţiile.

N-am idee. Cine ştie ?

Ce faci ?

- Ai grijă, o să-l rupi. - Poate că e semnat pe spate.

Când vrei să găseşti o comoară, trebuie să cauţi bine peste tot, tată.

Foarte bine, dar mai uşor. Nu-l rupe. Te ajut.

Cu grijă, piratule...

Paloma.

Mama sirenei se numeşte Paloma.

M-am dedicat mereu familiei

şi soţului meu.

Acum sunt atâtea lucruri pe care le-aş putea face,

încât nici nu ştiu de unde să încep.

Înţeleg, Mercedes.

Ştiu ce înseamnă să-ţi pierzi partenerul.

Eu şi soţia mea visam să îmbătrânim împreună.

Când a murit mama lui Fabian,

lumea întreagă s-a prăbuşit.

Nu vreau să par prea iscoditoare,

dar de ce a murit ?

S-a îmbolnăvit de rinichi, iar starea ei s-a agravat.

A avut o agonie foarte lungă.

Se stingea de la zi la zi, ca o lumânare.

I-am fost alături în tot acel timp.

N-am lăsat-o singură nici măcar un minut.

Mă rugam Domnului să n-o ia.

Să mă ia pe mine, dar nu pe ea.

Destinul mi-a răpit iubirea, tovarăşa de viaţă.

Când a murit, a fost foarte greu

să înfrunt realitatea de a-mi continua drumul singur.

Dar nu mi-am pierdut speranţa de a găsi o persoană specială

cu care să împart apusul vieţii.

Poate că pentru dv. e mai simplu, Gonzalo,

pentru că au trecut mulţi ani.

Dar, în cazul meu, abia am rămas văduvă.

Nici nu mi-a trecut prin minte posibilitatea

de a mă îndrăgosti iar.

De ce vă temeţi ?

Chiar trebuie să vă răspund ?

N-aş fi în stare să vă fac rău, Mercedes.

Jur.

Deci dumneata eşti femeia care l-a lăsat pe tata să moară !

Din câte văd, au dat fuga să-ţi spună.

Da, doar că lipsesc nişte pagini.

Am venit să-mi spui povestea până la sfârşit.

Puştoaico, nici ţie, nici surorilor tale nu vă datorez explicaţii.

Dacă vreţi răspunsuri, să mă caute mămica ta.

Nu pleci nicăieri, blestemato ! Stai să mă asculţi !

Brisa, calmează-te ! Nu e posibil. Ce te-a apucat ?

- Explică-mi. - Gata... Nimic, fata mea.

Ba da.

Femeia asta era cu tata când a suferit infarctul

şi l-a lăsat să moară ca pe un câine !

N-ai făcut nimic ca să-l salvezi ! Din cauza ta, tata e mort !

Crezi că Erika ştia ce e între mama ei şi tatăl meu ?

Nu, nu cred că i-ar fi spus dna Rosalba.

N-au avut niciodată o relaţie bună.

Toate astea o vor răni pe Erika

şi ne vor îndepărta şi mai mult.

De ce trebuie să fie totul atât de complicat ? La naiba !

Sau putem să acceptăm lucrurile aşa cum sunt,

fără să ne complicăm atât de mult, Estrella.

Nu suntem de vină pentru sentimentele noastre.

Fabian, te implor.

Nu mă tulbura şi mai mult.

De ce nu poţi să recunoşti ce simţi pentru mine ?

Ce contează dacă recunosc sau nu, Fabian ? Totul ne desparte.

Ce înseamnă "totul" ?

Înţeleg că nu vrei ca Erika să sufere, dar nu putem împiedica asta.

Faptul că mă respingi în continuare nu va schimba nimic.

Nu ne va schimba sentimentele, pentru că nu mă voi întoarce la ea.

Tu eşti femeia de care sunt îndrăgostit.

Nu e vorba doar despre Erika.

- E la mijloc şi fiica ta, Fabian. - Nu.

Jasmin înţelege perfect că, la un moment dat,

va trebui să-mi refac viaţa. Am vorbit despre asta.

- Sunt sigur că te va cunoaşte... - Am vorbit cu ea, Fabian.

Adevărat ? Când ?

În după-amiaza asta.

Fiica ta m-a căutat, Fabian.

Mi-a cerut să stau departe de tine.

Redactor IOANA DAIA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 20