Original subtitles

Mâinile mele îţi vor purta visurile,

Paşii ţi-i voi călăuzi, îţi promit !

MAREA ŞI MAREA IUBIRE Episodul 18

În braţele mele vei descoperi tandreţea.

Îţi voi arăta că încă se poate iubi nebuneşte.

Doi oameni într-un milion...

Miracolul s-a întâmplat, destinul ne-a adus deja împreună.

Îndrăgosteşte-te de mine ca şi cum n-ai fi suferit nicicând.

Împreună vom vindeca rănile trecutului.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Îndrăgosteşte-te de mine !

Dacă îmi dai mâna, las totul în urmă,

Singurătatea şi iubirea nu le mai confund.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Tu să-mi spui de ne vom iubi până la sfârşitul veacurilor...

O să-i frângem inima cu asta. Înţelege, Fabian.

O clipă ! Nu te mai gândi la Erika şi gândeşte-te la tine.

- Ce vrei ? - Ce contează ce vreau eu ?

Nu poţi să faci ce vrei în viaţă, fără să te gândeşti la consecinţe.

Atunci, ne asumăm consecinţele. Vom fi sinceri ! Haide !

Şi vom înfrunta împreună furtuna asta.

Dar nu putem rata şansa oferită de viaţă ca să iubim.

Îmi pare rău, Fabian, dar nu pot.

Nu-i voi face asta Erikăi. Punct !

Există un cod între prietene, loialitatea.

Şi ce fac cu tot ce simt pentru tine ?

Nu pot să te uit, să te scot din inimă.

Stai liniştit, îţi uşurez eu situaţia.

În câteva luni, voi achita datoria pe care o am faţă de sindicat,

iar apoi voi pleca din sat. Nu o să mă mai vezi niciodată.

- Estrella, nu spune asta. - Cu timpul, mă vei uita.

Estrella !

Nu te voi uita niciodată, Estrella.

Bună ziua !

Mă scuzaţi că vă deranjez, sunteţi dna Eduwiges Medina ?

Chiar ea. Cu ce vă pot ajuta ?

- Aş vrea să vă întreb ceva. - Sigur.

Voiam să ştiu dacă dv. aţi făcut pandantivul ăsta.

Da. Am făcut câteva aşa.

Nu multe, fiindcă sunt la comandă.

"Mereu împreună."

Da, sigur, eu l-am făcut. L-am făcut acum mai bine de 20 de ani.

20 de ani ? Mai ştiţi pentru cine l-aţi făcut ?

Mi l-a cerut o femeie.

Era pentru fiica ei. Urma să împlinească 10 ani.

Cum să nu-mi aduc aminte ? A fost primul de acest gen făcut.

Vă mai amintiţi ceva despre acea femeie ?

Numele, cine e, unde locuieşte... Nu ştiu.

Nu. V-am spus, a fost acum mult timp. De ce vreţi să ştiţi ?

E posibil ca acea fetiţă care împlinea 10 ani să fiu eu.

Cum adică prima dată liberă pentru nunta mea e peste şase luni ?

Nu, nu pot aştepta atât de mult timp !

Caută imediat în calculator o dată cât mai apropiată.

Fiindcă, Eduardo... Da, ţi-am ţinut minte numele, Eduardo.

O să tot sun până o să-mi dai o dată.

O să te urmăresc şi în vise. Ai înţeles ?

Prostul !

- Fata mea, mă pot apropia ? - Da, mamă.

Calmează-te !

Cum crezi că domnul de la Registrul Civil

te va ajuta să găseşti o dată pentru nuntă, dacă îl ameninţi ?

Nu te-am educat aşa, fata mea.

Mamă, sunt nervoasă. Nimic nu-mi merge bine în ultima vreme.

Cred că m-a blestemat cineva.

Sigur a fost Marina. Fiindcă nu e o sirenă,

dar sigur e o vrăjitoare. Femeie ticăloasă !

Scumpo, te rog, nu vorbi prostii.

Îi dai prea multă importanţă acelei fete.

Nu-i lua apărarea ! Vrea să-mi fure iubitul.

Tu ce ai face dacă ai avea-o în faţă pe amanta tatei ? Zi !

Draga mea Mechita !

Nu pot să cred ce-mi spui, Marina.

Ai suferit un accident şi nu-ţi aduci aminte nimic.

E groaznic.

Poate asta te ajută cu ceva.

Ţi se pare cunoscut ?

- Seamănă cu tatuajul tău. - Cum ?

L-a pictat aceeaşi femeie care mi-a cerut pandantivul.

Sigur e mama ta.

- Mama ta era artistă ? - Nu ştiu.

Îmi aduc bine aminte. Picta.

A adus o poză cu un tablou ca ăsta, fiindcă era preferatul fiicei sale.

De asta mi-a cerut să fac pandantivul sub formă de sirenă.

Mi-a plăcut

şi i-am cerut să-mi facă unul identic drept plată.

Nu v-a lăsat nicio informaţie ca s-o putem găsi ?

A semnat vreo chitanţă unde îi putem vedea numele ?

Repet, a fost acum mai bine de 20 de ani.

Aş vrea să vă pot spune mai mult,

dar nu am nicio informaţie.

Doamnă, nu vă amintiţi de ce mama Marinei

v-a cerut să scrieţi "mereu împreună" ?

Sigur ! Ce memorie am !

Mi-a cerut două pandantive. Două sirene identice pentru fiicele sale,

ca să încerce să fie mereu împreună.

Am o soră ?

Am o soră. Nu sunt singură pe lume.

Am o familie.

Mulţumesc mult, doamnă.

Nu ! Păstrează-l. E cadou.

- Nu, nu pot. - Te rog, e al tău.

Sper să te ajute să afli mai multe despre trecutul tău.

Am venit să-ţi spun ceva ce am ascuns ani buni.

Ştiu că doar tu mă vei înţelege, din cauza celor trăite recent.

La ce te referi ?

Şi eu am fost înşelată de un bărbat pe care l-am iubit mult.

Tu ? Cine te-a înşelat pe tine ?

Nici nu merită să-mi aduc aminte de nenorocitul ăla.

Dar durerea pe care am simţit-o când a ales să se însoare cu alta...

Jur că nu i-o doresc nici celui mai mare duşman al meu !

M-am simţit umilită, călcată în picioare.

Îmi pare rău. Nu ştiam.

Nu ştii niciodată cât de ticălos e un bărbat.

De asta, când am aflat ce ţi-a făcut Ulises, te-am înţeles, Meche.

De asta am venit să-ţi ofer prietenia mea sinceră.

Eu ştiu cel mai bine că nu e uşor să mergi înainte.

Cu atât mai puţin, să rămâi singură.

Da, Rosalba, ai dreptate, nu e deloc uşor.

Dacă ai vreodată nevoie de o prietenă care să te asculte,

putem merge să bem o cafea, un cocteil, ce vrei tu, Meche.

De asta am venit, ca să-ţi spun că te poţi baza pe mine. Pa !

Prietenă...

- Te-ai uitat dacă e semnat ? - Nu are nimic.

E frumos, nu-i aşa ?

- Foarte frumos. - Da.

Culorile, textura... Mi se pare magic.

Sigur. Da, Gabo, bineînţeles.

Ne întoarcem în curând. Totul e în regulă.

Bine, ne vedem.

- Te salută dl Gabriel. - Mulţumesc.

Cum te simţi ?

Cred că e greu să primeşti atâtea informaţii dintr-odată.

Da. E ciudat să ştiu că mama mi-a făcut ăsta,

că am o soră şi că...

Că ea are unul identic, dar nu ştiu unde e.

Sunt tristă fiindcă nu-mi amintesc chipurile lor.

Parcă mi se povesteşte viaţa altcuiva.

Dar e plăcut să ştiu că mama mă iubea.

Poate că ea şi sora mea mă caută în continuare, nu ?

Poate au crezut că ai murit când ai căzut din barcă.

Ai făcut-o lată.

Scuze. Nu am vrut să spun asta. Iartă-mă.

Nu, e în regulă. Există această posibilitate, dar...

Dar îmi voi găsi familia cu orice preţ.

Iar noi te vom ajuta. Nu-i aşa ?

Puneţi mâinile aici ! Unu, doi, trei, sirenă !

Unu, doi, trei !

- Sirenă ! - Aşa !

- Perlita, ai venit. - Da.

Uite ce am adus ca să facem o salată.

- Mulţumesc. Intră. - Mulţumesc.

M-am gândit să cumpăr toate astea ca să gătim noi.

Aşa nu ne mai complicăm gândindu-ne unde mergem.

Profităm de ocazie ca să vorbim şi să ne cunoaştem mai bine.

- Eşti de acord ? - Bineînţeles.

- Te ajut ? - Nu.

Ce e cu poza asta ?

E făcută când locuiam la La Cruz.

Mereu am locuit acolo cu mama mea.

Valentin a venit când avea 15 ani,

după ce i-a murit mama.

A venit să lucreze în echipajul din care făceam eu parte.

Când l-am cunoscut pe prietenul meu, mi s-a schimbat viaţa.

- Chiar aşa ? - Da.

Erau nişte tipi care nu-mi dădeau pace, Perlita.

Se luau de mine în fiecare zi.

Aveam necazuri mari.

Dar nu mă puteam apăra, fiindcă mi-ar fi mers mai rău, Perlita.

Da. Pascual, îmi pare rău.

Dar când a venit Valentin şi a văzut ce-mi făceau,

nu a stat pe gânduri şi i-a dat un pumn ca un boxer

celui mai mare din grup.

Valentin a făcut asta pentru tine ?

L-a lovit pe cel mai mare ?

Da. Şi l-a pus la pământ.

Din ziua aia, nu a mai îndrăznit nimeni să se ia de mine.

Iar Valentin a devenit cel mai bun prieten al meu.

Nu prieten, fratele pe care nu l-am avut.

- Şi aţi devenit de nedespărţit. - Lipiţi unul de altul, Perlita.

Ştii ce cred ?

Sunt sigur că vom fi cei mai buni prieteni

până când Dumnezeu ne va chema la El.

Fiindcă prietenia noastră e de fier.

Nu am motive să-ţi ascund asta sau să te mint.

Da, o plac pe Estrella.

Cred că mă îndrăgostesc de ea.

Tu eşti cea care a minţit, Erika,

când ai zis că Fabian e iubitul tău. V-aţi despărţit de ceva timp.

Te înşeli amarnic crezând că ai drumul liber, ticăloaso !

Dacă nu lupţi cu tot ce ai, o să-l pierzi pe Fabian.

Crede-mă, nu e deloc plăcut.

- Alo ! - Bună ziua !

- Vorbesc cu Sergio Falcon ? - Da. Cine e ?

- Sunt prietena Estrellei Contreras. - Cine ?

Vrei să spui că nu-ţi aduci aminte de ea ?

Nu ştiu despre cine vorbeşti.

Sergio, ştiu că au trecut 10 ani de când v-aţi văzut ultima oară,

dar Estrella nu e un nume comun.

Ştii ceva ? Nu am timp de prostii. Ce vrei ?

Un bărbat nu ar trebui să uite femeia care i-a oferit o fiică.

Ce vorbeşti ?

Nu am ce să recunosc, nu se întâmplă nimic, Fabian.

Eu aşa cred.

- Mamă ! - Scumpo, bună !

Cum a fost plimbarea, draga mea ?

Incredibilă, mami. Am fost la un magazin de bijuterii din capitală,

iar Marina a descoperit că mama ei picta tablouri.

E o veste bună.

Asta înseamnă că în curând va afla cine e.

Presupun că e bucuroasă.

Din păcate, nu am putut afla numele mamei sale.

Dar se pare că are şi o soră.

O să mă rog mult ca să se regăsească în curând, mamă.

Foarte bine. Ce zici să ne rugăm împreună ?

Mami, m-am gândit la ce am discutat despre tata.

Şi ce zici ?

Nu cred că vreau să-l cunosc pe acel domn care a fost rău cu tine

şi nu a vrut să ştie de mine.

Îmi place viaţa noastră. Noi două, bunica şi mătuşile mele.

Cum vrei, scumpo. Dar, dacă la un moment dat te răzgândeşti,

ştii că te voi ajuta să-l cauţi.

Mulţumesc, mamă, dar, cu tine alături,

am toate iubirea de care am nevoie.

Vino încoace ! Te mănânc !

Şi cozile !

Săruturi şi gâdilat !

Cine era copila care te-a sunat ?

Nu ştiu. Mi-a zis că e fiica mea.

Bineînţeles că am crezut că e o glumă proastă.

Dar apoi m-a sunat o femeie care m-a asigurat

că e prietena cea mai bună a Estrellei Contreras,

presupusa mamă a copilei.

Şi m-a asigurat că eu sunt tatăl.

- Îţi aduci aminte de acea Estrella ? - Bineînţeles că nu, Juanjo.

Au trecut 10 ani. Ştii câte femei mi-au trecut prin pat ?

Dar e o chelneriţă...

Îmi aduc aminte de ea. Studia şi muncea.

Iar într-o zi mi-a spus că e însărcinată.

Bineînţeles că voia să pună mâna pe mine.

I-am dat nişte bani ca să rezolve problema şi nu am mai văzut-o.

Dacă acea Estrella a avut o fiică,

iar tu dovedeşti că mucoasa aia e sânge din sângele tău, Sergio,

vei reuşi să obţii controlul absolut de la tatăl tău

asupra afacerilor şi asupra averii.

Nu, Juanjo, nu e atât de uşor.

Fiindcă tata vrea să mă însor, să-mi întemeiez un cămin.

Iar pentru asta trebuie să mă căsătoresc.

Şi ? Ai cucerit-o o dată.

Nu cred că-ţi va fi greu s-o faci iar.

Sunt cele mai bune cocada cu îngheţată pe care le-am mâncat.

Desertul ţi-a ieşit delicios, Pascual.

E reţeta mamei. Ea m-a învăţat să gătesc de mic.

Şi trebuie s-o demonstrez când se poate, Perlita.

Perlita, am ajuns la sfârşitul întâlnirii.

Cu tot respectul, Perlita, vreau să te întreb ceva.

Ce anume ?

Dacă pot s-o fac fără să te superi.

Fiindcă ai tot dreptul să mă refuzi.

Ce vrei să faci ?

Pot să te iau de mână ?

Da.

- De ce ai închis ochii, Pascual ? - Nu ştiu. Îi deschid ?

- Da, Pascual. - Perlita...

Amice !

Scuze. Am deranjat ?

Nu, tocmai am terminat de mâncat.

M-am simţit bine, Pascual. Am plecat.

Şi eu m-am simţit bine, Perlita. Mulţumesc că ai venit.

Numai bine ! Aveţi grijă.

Şi tu.

Spune-mi, cum a fost ?

Ne-am ţinut de mână, Valentin.

Îţi vine să crezi ?

La următoarea întâlnire, poate ne vom da primul sărut.

Mulţumesc, Doamne !

Fiule !

Tocmai voiam să plec. Ce bine că aţi venit !

Cum v-a mers în capitală ?

Credeam că nu-ţi pasă de aventura asta, tată.

Încă eşti supărat pe mine, piratule ?

Iartă-mă ! Iker m-a rugat să-l aduc.

Nu vreau să te deranjez.

Chiar vreau să ştiu cum v-a mers. Aţi găsit magazinul de bijuterii ?

Da. Doamna cu care am vorbit a făcut pandantivul.

Sunt veşti bune.

Ce aţi mai aflat ?

Tabloul ăsta a fost pictat de mama.

- Ce frumuseţe ! - Da.

De asta pictezi atât de bine.

O ai în sânge.

Şi eu am făcut cercetări ca să aflu pe numele cui e casa de pe plajă.

- Şi ai aflat ceva ? - Nu am veşti bune.

Nici măcar nu apare în registrul funciar.

Stai liniştit.

Ai făcut suficiente pentru mine, Gabriel.

Iartă-mă.

Îmi pare rău că nu am mers cu voi.

Trebuia să-ţi fiu alături. Să vă fiu alături.

Stai liniştit, înţeleg.

Trebuie să-ţi vezi de viaţă.

Nu mai trebuie să-ţi faci griji pentru mine.

Gata.

Termină de mâncare şi grăbeşte-te.

Nu vreau să întârziem la şcoală.

Da, mami.

- Mă duc să mă spăl pe dinţi. - Bine. Te aştept afară.

Nemesio, bună dimineaţa !

Să nu vii devreme, fiindcă ieşim pe mare mai târziu.

O duc pe Azul la şcoală şi vreau să vorbesc cu învăţătoarea.

Spune-i lui Oliver. Mi-am anunţat surorile. Ne vedem mai târziu !

Bună, Estrella ! Nu te-am mai văzut de mulţi ani.

Sergio ! Ce cauţi aici ?

Mă scuzaţi.

De ce ai vizitat-o pe Mercedes ? Eşti nebună, femeie ?

Poate.

Uneori nu suport s-o am aproape

şi să nu-i pot spune adevărul în faţă.

O urăsc, Porfirio !

Dar tot sunt dispusă să fiu cea mai bună prietenă a ei.

Ne pui în pericol, Rosalba. De ce să faci aşa ceva ?

Fiindcă vreau ca Mercedes să lase garda jos.

Să aibă încredere în mine, să fac parte din cercul ei de prieteni.

Iar când ticăloasa aia nu se aşteaptă, o s-o distrug.

O să plătească pentru toată furia pe care o simt

fiindcă mi-a distrus viaţa.

Da !

Mercedes, mă bucur să văd că te-ai întors.

Da, mi-au prins bine câteva zile de odihnă.

Mă simt mult mai bine.

Văd şi înţeleg.

Eşti mai frumoasă ca oricând.

Nu râde de mine.

Atât de devreme, şi îmbrăcată aşa ?

Nu aş putea să râd de o doamnă, mai ales, de tine.

Vorbesc serios, Mercedes.

Eşti ca un vin bun.

Frumuseţea ta creşte odată cu vârsta.

Serios.

Întreci măsura, dle Gonzalo, şi nu-mi place asta.

Du-te în altă parte cu cochetăriile astea.

Îţi cer scuze. Nu asta era intenţia mea.

Nu vreau să crezi că nu te respect.

Dacă sunt sincer, Mercedes,

aş vrea ca noi doi să începem să ne cunoaştem mai bine.

Suntem prea bătrâni pentru aşa ceva. Nu crezi ?

Nu mai pierde timpul şi nu mă face nici pe mine să-l pierd.

Meche, ştiu ce înseamnă să-ţi pierzi partenerul

şi să ţi se schimba viaţa peste noapte.

Crede-mă, am trecut prin asta.

Dar trebuie să mergi înainte. Nu pentru mine, ci pentru tine.

La un moment dat, trebuie să dai pagina,

să-ţi deschizi iar inima

şi să navighezi pe apele iubirii.

Gândeşte-te, Mercedes. Bine ? La revedere !

Am preferat să vin în satul tău,

fiindcă trebuie să vorbim şi trebuie s-o facem faţă în faţă.

Despre ce să vorbim ? Cum ai aflat că sunt acasă la mama ?

Asta nu contează.

Important e că am aflat că ai născut o fată. Două lucruri !

Primul... Eu sunt tatăl ?

Dacă e aşa, mai întâi vreau să mă asigur.

Poftim ? Cum îndrăzneşti ? Nu trebuie să-ţi demonstrez nimic.

M-a sunat fiica ta acum câteva zile.

Apropo, n-ar trebui să pui o copilă să-mi transmită mesaje.

Eşti nebun ! Nu ţi-am trimis niciun mesaj prin nimeni.

Cu atât mai puţin, prin fiica mea.

Estrella, dacă mă cauţi după atâţia ani,

e evident că ai nevoie de bani.

Vorbeşti serios ?

Nu vreau nimic de la tine, Sergio ! Nimic !

Acum 10 ani nu gândeai aşa.

Ţi-am dat mulţi bani ca să mă laşi în pace.

Dacă te referi la cecul pe care mi l-ai dat pentru avort, l-am rupt.

Şi ştii foarte bine că nu l-am încasat.

Nu ţi-am cerut niciodată nimic şi nu voi începe acum.

Estrella, suntem doar noi doi. Ştiu totul.

Ştiu că ai o datorie mare la sindicatul pescarilor.

Nu ştiu de unde ai informaţia asta,

dar să fie clar că nu ţi-aş cere nimic niciodată.

Sunt gata, mamă.

Ce e, mami ?

Scumpo, aşteaptă-mă în camera ta.

Termin de discutat cu domnul şi mergem.

- Bună ! - Ascultă-mă, Azul.

Deci ea e fiica ta.

Sunt aici, am venit să vă ajut.

Spune-mi cu încredere. Cât îţi trebuie ?

E clar că ai rămas acelaşi arogant.

Vrei să rezolvi totul cu bani.

Eşti un ticălos, Sergio.

Ai apărut după 10 ani, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic,

şi primul lucru pe care îl faci e să scoţi iar carnetul de cecuri.

Estrella, stai să înţeleg.

Lasă-mă să-mi dau seama ce propui.

Da, au trecut 10 ani,

dar tu n-ai avut decenţa să-mi spui că vei avea o fiică.

Fiindcă tu nu voiai să se nască.

Am decis s-o cresc singură, fără ajutorul tău.

În tot acest timp n-am avut nevoie de nimic de la tine

şi n-am de gând să-ţi cer ceva acum.

Pleacă din casa mea ! Să nu mai vii ! Pleacă !

- Pleacă ! - Stai !

O să fiu în capitală. Am o afacere de făcut.

După ce îţi trece furia şi vrei să vorbim cu calm, mă suni.

Ai numărul meu.

O să aştept telefonul tău, Estrella.

Nu cred că se întreabă aşa ceva, Pascual.

Dacă vrei s-o săruţi pe Perla la următoarea întâlnire,

te apropii, o priveşti în ochi,

o mângâi, iar dacă reacţionează bine, o săruţi.

Dar o săruţi delicat. Aşa trebuie să fie la început.

Gabriel, eu cred că e mai bine să cer voie.

Nu vreau să se simtă jignită.

Te îndrăgosteşti, nu-i aşa ?

Imaginează-ţi. Mă simt ca tine.

Apropo, spune-ne ! Cum ţi-a mers ieri cu Brisa ? I-a plăcut inelul ?

- Nu i l-am dat. - Cum ?

A intervenit ceva şi nu am putut.

Doar nu te-ai răzgândit în privinţa nunţii, nu, Gabo ?

Iubitule, am o veste bună !

Ce ?

A trebuit să fac scandal la Registrul Civil, dar am reuşit. Uite !

- Ce e asta ? - Data nunţii noastre !

Un cuplu s-a răzgândit şi a rămas data liberă pentru noi.

Gabriel, ne căsătorim într-o săptămână.

O să fiu dna Arenas.

Fata mea, ce s-a întâmplat ? De ce ai faţa asta ?

A venit Sergio, mamă. Iar Azul l-a văzut.

Sergio !

Nu-ţi imaginezi ce surprinsă am fost. Mă duc să vorbesc cu fiica mea.

Haide ! Vin cu tine.

Stai ! Cum adică o săptămână ?

Da, iubitule. E incredibil că am reuşit.

Nu ştii cât de greu a fost, dar, peste şapte zile, voi fi soţia ta.

Şapte... E cam repede, nu ?

Da, e puţin cam repede, dar de ce să mai aşteptăm ?

Să ne începem viaţa împreună, iubitule. Sunt atât de fericită.

Trebuie să-mi găsesc rochia rapid.

Să căutăm un loc pentru petrecere şi să trimitem invitaţiile.

Cred că le facem digitale, ca să le trimitem pe e-mail. Ce zici ?

Stai, Brisa !

Ce e ?

Trebuie să vorbim.

Bineînţeles că trebuie să vorbim. Avem multe de discutat.

Ştii ceva ? Mai întâi vreau să-mi anunţ familia.

Apoi mergem la tine şi vorbim.

- Trebuie să ne ocupăm de flori... - Nu, Brisa ! Nu ai înţeles.

Vreau să spun că trebuie să vorbim serios.

Acum.

Unde e ?

Domnule !

Mie mi-a venit ideea să vă sun.

Mama nu ştia şi nu vrea banii dv.

Nu fiţi rău cu ea.

Nu, Azul, te rog. Nu vreau să crezi că sunt aşa.

Jur că am venit cu intenţii bune, ca s-o ajut pe mama ta !

Ştiu că trece prin clipe grele.

Şi fiindcă voiam să te cunosc.

Am făcut rost de numărul dv. fiindcă voiam să vă cunosc.

Voiam să-mi cunosc tatăl.

Mă bucur să aud asta.

Şi vreau să ştiu de ce nu vă doreaţi să mă nasc.

De ce nu aţi vrut să fiţi tatăl meu ?

Gabriel, te rog. Mă omori cu tăcerea asta.

Nu ai scos un cuvânt de când am ajuns.

Iubitule, vorbeşte.

Te-ai supărat fiindcă am stabilit data nunţii fără să te întreb.

Nu, nu e vorba despre asta.

Atunci, de ce te porţi aşa ?

Înţeleg că e pe fugă, dar am vorbit zilele trecute

şi am stabilit să ne concentrăm asupra nunţii.

Credeam că vestea te va bucura.

Nu vreau să mai pierd timpul.

Vreau să fiu soţia ta, să locuiesc cu tine...

Gabriel, mă sperii. Eşti bine ?

Brisa, ştii că te iubesc mult

şi apreciez timpul petrecut împreună,

dar nu mă mai pot minţi.

Şi nu te mai pot minţi.

Acum mor de frică. Ce naiba ţi-a venit ?

Brisa, cred...

Cred că e mai bine să ne oprim înainte să fie prea târziu.

Nu ! Ai pierdut controlul, sigur.

Bărbaţii intră în panică când cred că-şi vor pierde libertatea.

Dar nu trebuie să fie aşa, iubitule.

Nu am pierdut controlul, Brisa.

Mă tem că te voi răni, că-ţi voi face rău.

Nu vreau asta.

Atunci, ce vrei ?

Mă doare să spun asta, dar nu pot continua cu planurile de nuntă.

Frumoaso, nu mă pot căsători cu tine.

Poftim ?

Nu înţeleg.

Am greşit cu ceva, de nu vreţi să fiţi tatăl meu ?

Nu, Azul. Eşti foarte mică

şi sunt lucruri pe care copiii nu le înţeleg.

Mama spune mereu că sunt prea matură pentru vârsta mea.

- Spuneţi-mi ! O să înţeleg. - Bine.

Asta a fost acum mai bine de 10 ani.

Atunci eram foarte tânăr

şi nu mă simţeam pregătit să devin tată.

Dar acum lucrurile sunt diferite. Dacă îmi dai o şansă...

Te-am sunat crezând că te-ai răzgândit

şi că acum vrei să fii tatăl meu.

Azul !

Nu, domnule. Acum, când vă cunosc,

ştiu că nu-mi doresc un tată ca dv.

- Sigur nu vrei ? - Nu, nu mi-e foame.

- E bun. - Nu.

Femeia aia... Cu cât mă uit mai mult la ea, cu atât o displac mai tare.

- Mama Erikăi ? - Da.

În ultima vreme vine la noi. Cică vrea să ştie cum se simte mama.

Dar nu a fost niciodată apropiată de familie.

Nu cumva vrea s-o susţină pe dna Meche acum, când e văduvă ?

Nu, Oliver. Eu cred că pune ceva la cale.

Şi o să aflu ce anume.

Nu, nu-mi poţi face asta. Trebuie să fie o glumă.

Noi doi ne vom căsători, Gabriel.

Iartă-mă, Brisa, serios.

Am încercat să fac lucrurile să meargă, frumoaso, dar...

Ştiu ! Eşti speriat. Înţeleg foarte bine.

Dacă mutăm nunta peste o lună...

Aşa avem mai mult timp. Nu e nicio grabă, iubitule.

- Nu, Brisa. - Peste trei luni.

Mai bine peste trei luni. Aşa, avem mai mult timp să organizăm totul

şi nu ne grăbim.

Brisa, nu e vorba despre dată.

Nu ştii... Croitoreasa se va bucura.

Nu va face ulcer fiindcă voiam rochia pe loc...

Brisa, uită-te în ochii mei. Nu data e problema, ci eu.

Nu mă pot căsători dacă nu sunt sigur.

Ar fi o greşeală, frumoaso. Te-aş păcăli, Brisa.

Nu-mi poţi face asta, te rog. Mi-ai promis, Gabriel.

Ai spus că vei fi mereu cu mine.

Ştiu. Îmi pare tare rău. Brisa, nu vreau să te rănesc.

Asta voiam să evit, să suferi. Nu meriţi aşa ceva.

Nu pot să-mi respect promisiunea. Îmi pare rău.

Îmi pare rău din suflet.

De vină e tipa aia, nu ? Ea e !

Sigur, te-ai cuplat cu ea când aţi fost plecaţi. Eram sigură !

Nu e adevărat, Brisa. Între mine şi Marina nu s-a întâmplat nimic.

Nu te-am trădat niciodată. Nu te-am înşelat.

Nu te cred !

Mi-ai spus că vei fi alături de mine pe vecie.

Brisa, tu voiai să ne căsătorim ca să scapi de problemele de acasă,

ca să nu mai pescuieşti cu surorile tale.

Nu e un motiv întemeiat ca să te căsătoreşti.

Nu. Se presupune că mă iubeai, că vei avea grijă de mine pe vecie.

Simt că mă căsătoream cu tine ca să-ţi fac pe plac, Brisa,

nu fiindcă asta îmi doream.

- Nu. - Ba da.

Ştiu că suferi, dar cred că aşa e mai bine.

Pentru cine ? Pentru tine ? Pentru naufragiată ?

- Mai bine pentru tine. - Taci !

Nu ţi-a păsat de mine niciodată.

Dacă ţi-ar fi păsat, dacă m-ai fi iubit,

ţi-ai fi respectat promisiunile.

Eşti un mincinos şi un laş, Gabriel !

E posibil ca mama ta să fie în capitală şi să picteze ?

Crezi că ai recunoaşte-o dacă ai întâlni-o pe stradă ?

Teresita, mi-ar plăcea să cred că da,

că o voi vedea şi voi şti că e ea.

Mă tot gândesc la chipul ei, s-o îmbrăţişez...

I-aş cere să-mi povestească despre viaţa mea.

În sfârşit, aş avea-o pe mama alături.

Roagă-te mult la Fecioară.

Şi ea e mamă şi sigur te va ajuta.

Eşti mulţumită ? Cu siguranţă.

- Ce ai păţit, Brisa ? - Răspunde-mi !

Eşti fericită că ai obţinut ce voiai ?

Vorbeşte mai încet, te rog. Nu ştiu despre ce vorbeşti.

Nu, tu nu înţelegi nimic niciodată ! Biata naufragiată...

Să faci faţa asta de nevinovată în faţa cui te crede !

Eu ştiu foarte bine cine eşti. Furi iubiţi !

Brisa, calmează-te. Avem clienţi.

De ce ţipi aşa ?

Întreab-o pe asta ! Să-ţi spună tot ce mi-a făcut.

Nu mai face pe proasta.

Măcar o dată în viaţă asumă-ţi responsabilitatea.

Din cauza ta m-a părăsit Gabriel şi nunta mea a fost anulată.

Poftim ? Ce vorbeşti ? Marina, ştiai ceva despre asta ?

Nu. Brisa, jur că nu ştiam !

Îmi pare rău, serios.

Îţi pare rău...

De când ai venit, ai pus ochii pe Gabriel al meu. De când ai apărut.

Mai bine nu te găseau niciodată !

Mai bine te înecai în mare, proasto !

SFÂRŞITUL EPISODULUI 18