Original subtitles

Mâinile mele îţi vor purta visurile,

Paşii ţi-i voi călăuzi, îţi promit !

MAREA ŞI MAREA IUBIRE Episodul 16

În braţele mele vei descoperi tandreţea.

Îţi voi arăta că încă se poate iubi nebuneşte.

Doi oameni într-un milion...

Minunea s-a întâmplat, destinul ne-a adus deja împreună.

Îndrăgosteşte-te de mine ca şi cum n-ai fi suferit nicicând.

Împreună vom vindeca rănile trecutului.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Îndrăgosteşte-te de mine !

Dacă îmi dai mâna, las totul în urmă,

Singurătatea şi iubirea nu le mai confund.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Tu să-mi spui de ne vom iubi până la sfârşitul veacurilor...

Traducerea şi adaptarea CRISTINA COSTINAŞ

Mulţumesc pentru tot.

Nu... Să nu plece.

Tată, trebuie s-o convingi să se întoarcă.

Băiatul meu... Uneori, oamenii au nevoie de spaţiul lor.

Încearcă să înţelegi asta.

- Sirena are nevoie de noi, tată. - Ştiu.

Mereu o să se poată baza pe noi. Asta n-o să se schimbe.

Dar şi ea trebuie să-şi facă viaţa ei, Corsarule.

Poate să şi-o facă aici, cu noi. N-are de ce să plece din casă.

Te rog, tată, du-te şi spune-i să se întoarcă !

Corsarule, nu-mi îngreuna situaţia şi mai mult.

Şi pe mine mă doare că a plecat.

Şi eu am prins drag de ea.

M-am obişnuit cu ea, cu zâmbetul ei...

Dar ea face ce trebuie, Iker. Noi nu mai putem face nimic.

Iker...

Nu pleca... Iker !

Aşadar, Sergio a sunat-o pe Azul pe mobil ?

Da.

Dar l-am blocat în momentul ăla, ca să nu mai poată suna.

Ce mă îngrijorează e că fiica mea e foarte afectată.

După expresia pe care o ai,

s-ar zice că nici tu nu te simţi prea bine.

Când mi-a spus numele lui,

am retrăit tot ce s-a întâmplat cu noi.

A fost aşa de dureros pentru mine, mamă !

Sergio n-a vrut să fie prezent în viaţa fiicei mele.

Acum nu vreau să am probleme cu el.

Nenorocitul ăla nici măcar nu voia ca nepoata mea să se nască !

Estrella, poate că e bine ca Azul să-l cunoască pe tatăl ei.

Ce ? Nu, nici vorbă, Brisa !

Eu nu-l vreau pe bărbatul ăla aproape de noi.

Fetelor, aici toate vâslim în aceeaşi direcţie.

Cine vine să facă rău acestei familii

o să dea piept cu femeile Contreras.

Nici mai mult, nici mai puţin.

- Ne-am înţeles ? - Da.

- Îţi ofer ceva de băut ? Apă ? - Nu, mulţumesc.

Voiam doar să vorbesc un pic cu tine.

Perla, fata mea, nu găsesc reţeta de la doctor !

Ce pastilă trebuie să iau ?

Stai puţin, mamă !

Mereu îmi notez în mobil, ca să nu uit.

Am găsit.

- Mă aştepţi ? - Sigur.

Perlita, Valentin şi Pascual m-au luat la întrebări

ca să afle cine e iubirea ta imposibilă.

N-am spus nimic, dar ai grijă...

Dacă Pascual află că e cineva apropiat de el, nebunul ăla moare !

Cineva apropiat de el ?

Oare sunt eu ?

Da, mamă !

Scuze. Dacă n-o ajut, mama încurcă pastilele.

De ce te uiţi aşa la mine ?

Ascultă, Corsarule...

Serios vorbind, dacă decizia să plece a fost a Marinei,

nu poţi să fii supărat pe mine.

Dar eu nu voiam să plece.

Ştiu. E normal să ne ataşăm de oameni.

Şi tu eşti trist, nu ?

Marina mi-a lăsat...

Un pergament ?

Da, pare un pergament.

Ce scrie pe el ?

Scrie "Iker".

Măi să fie ! Deschide-l, hai !

"Mereu împreună. Cu dragoste, Marina"

Sirena desenează nemaipomenit.

Da, nu ştiam că desenează aşa de bine.

E încă unul dintre misterele sirenei.

Îţi dai seama câte lucruri nu ştim despre ea ?

- Aici ? - Puţin mai jos.

- Aici ? - Acolo ! Da.

Aşa, o să-l văd când mă trezesc şi când mă duc la culcare.

Perfect. Acolo !

Bate palma !

Mulţumesc mult că ai venit să mă ajuţi.

N-ai de ce să-mi mulţumeşti. Dimpotrivă.

Eu trebuie să-ţi mulţumesc că eşti aşa de drăguţă cu fiica mea

şi pentru că ne-ai ajutat să împingem barca.

De-asta ne avem unele pe celelalte, ca să ne ajutăm.

Mereu.

Ai văzut ce desen frumos i-a făcut Iker, mamă ?

- Să văd... - Uite !

Băiatul ăsta e tare drăgăstos.

Cred că a fost ceva deosebit

să fii aproape de el în timpul ăsta, Marina. Nu-i aşa ?

Da.

A fost singura mea familie de când... am venit aici.

O să-mi fie dor de micuţul meu pirat.

Marina, îţi doresc din suflet

să afli toate răspunsurile despre trecutul tău.

Asta sper.

Dacă lucrurile n-o să iasă cum ţi-ai dori,

poţi începe să-ţi scrii povestea de azi înainte, ca cea care eşti acum.

Îşi mulţumesc mult pentru cuvintele tale, Estrella.

Dacă ai nevoie de ceva, poţi să te bazezi pe mine şi pe familia mea.

Mulţumesc.

Despre ce voiai să vorbim ?

Păi, să vezi...

Ştii că Pascual mi-e mai mult decât prieten, mi-e ca un frate mai mic.

Tot ce îmi doresc e să fie fericit.

Nimeni nu merită asta mai mult decât el.

De-asta e grozav că te-a ales pe tine, Perlita.

Tu eşti o fată foarte sinceră,

foarte drăguţă...

Perlita...

Exact de asta are nevoie Pascual, de cineva ca tine.

Valentin, unde vrei să ajungi cu asta ?

Ştiu că e prea devreme ca să-mi promiţi aşa ceva.

Dar te implor... Încearcă să nu-l faci să sufere.

Da, sigur...

Sunt foarte sinceră cu el.

De-asta ai venit ?

Da.

Da...

Acum plec.

Sper să meargă lucrurile între voi şi să vă fie foarte bine.

Ai grijă de tine !

Ce ciudat !

Teresita, ţi-o las în grijă pe fata mea ? A rămas cu Marina.

- Eu mă duc la pescuit. - Sigur, Estrella. Nu-ţi face griji.

Mi-e dragă Azul, am eu grijă de ea.

Ştii dacă Erika e pe aici ? Trebuie să vorbesc cu ea.

Nu. A lăsat localul pe mâna mea, dar nu mi-a zis când se întoarce.

Îmi fac griji pentru Erika.

Nu-i e deloc bine de când s-a despărţit de Fabian.

Ce să-ţi zic, Estrella ?

Eu o ascult mereu şi încerc s-o sfătuiesc, dar...

Îmi imaginez că ultimele săptămâni n-au fost deloc uşoare.

Aşa e.

Dar Erika e foarte impulsivă.

A crezut că, dacă o termină cu Fabian,

el o să vină disperat s-o ceară în căsătorie, şi n-a fost aşa.

Deja a trecut mai mult de o lună,

iar acum nu mai ştie cum să-l recupereze. Sărmana...

Mai mult de o lună ?

S-au despărţit cu mult înainte să vin eu în sat.

Da. Crede-mă că face foarte rău presându-l atâta,

mai ales că Fabian mereu a fost clar şi sincer cu ea.

Ce o îngrijorează acum pe Erika

e că el o să se uite la alta.

Mă duc să văd dacă Oliver şi soţul tău au pregătit barca.

Da, Estrella. Pa !

Da.

Ştiam eu că bujiile astea o să se ardă curând.

Şi ţi-am zis să le verifici săptămâna trecută.

Ai făcut-o lată, Oliver ! Acum, trebuie să comandăm unele noi.

Mai rău... Ce o să-i spunem căpitanei ?

Nu te supăra aşa, Nemesio ! Doar am uitat de verificare.

- I se poate întâmpla oricui. - Ei bine, nu !

Asta li se întâmplă doar proştilor îndrăgostiţi.

De când eşti topit după fata lui Bravo, ai numai gărgăuni în cap !

Ce urât, Nemesio...

Află că Jazmin m-a trimis la plimbare. Mai învârţi şi tu cuţitul în rană.

- Dar şi tu... - Care e treaba, băieţi ? Cum stăm ?

Avem o noutate. Ne-a murit motorul de la Estrella II.

- Ce ? Dar cum ? - Nu putem folosi barca.

Ce s-a întâmplat ?

Oliver a uitat toată săptămâna să verifice bujiile,

fiindcă îi stă mintea la prinţese !

Cum eşti, Nemesio, zău...

Tu eşti veteranul echipajului. Dacă tu ai uitat, am uitat şi eu.

- De-asta am lăsat-o în grija ta. - Gata !

E totuna cine e de vină. Problema există.

Ce facem ?

Pot să comand unele noi,

dar sosesc abia mâine.

Dl Gerardo mi-a spus foarte clar că nu pot să întârzii cu comenzile.

Fabian nu s-a mişcat de acolo toată ziua.

- De ce nu intră ? - Nu, mai bine aşa.

Dacă intră, îl scot în ţipete sub ochii tuturor.

Ai ceva... să-mi dai ?

Nu, Jaz. Trebuie să te stăpâneşti.

Te rog, nu rezist la asta fără ajutor, am nevoie de ceva.

Controlează-te. O să ne audă cineva.

Bunicul tău se uită la noi.

Xavi, dă-mi ceva, simt că mă arde pielea.

Bine. Dar ceva...

Nu ştiu, ceva care să te echilibreze.

Te aştept la baie, ca să nu ne vadă nimeni.

Băiatul ăla nu te-a lăsat singură nicio clipă.

E iubitul meu. Mă iubeşte mult, la fel ca tine.

Te simţi mai bine ?

Ţine minte că nu eşti singură.

Mă ai pe mine.

Dar, mai presus de orice, îl ai pe tatăl tău.

- El nu contează. - Ba da, contează.

Bineînţeles că contează.

Chiar el m-a rugat să-ţi spun că te poţi baza pe el pentru orice.

Ştii de ce nu se mişcă din faţa casei ?

Pentru că te adoră

şi pentru că ar da orice ca să fie lângă tine în clipa asta.

Dar ştie şi că ai nevoie de spaţiu, fata mea.

Înţelege !

Îl urăsc, bunicule.

- O să-l urăsc mereu. - Nu...

Fabian !

Fata ta e distrusă, sărăcuţa de ea...

- Da ? - Da, gândeşte-te...

Mai întâi, s-a dus mama ei. Acum, bunica ei.

- Ştii ce mi-a spus ? - Nu.

Că Îi mulţumeşte lui Dumnezeu că am apărut în viaţa ei,

pentru că am devenit cea mai bună prietenă a ei

şi că, dacă vreodată noi doi o să ne împăcăm,

n-o să-i fie deloc greu să mă vadă ca pe o a doua mamă.

Fabian, jur că mi-au dat lacrimile !

Fata ta m-a strâns în braţe aşa de tare...

Erika, îţi mulţumesc că-i oferi lui Jazmin prietenie şi sprijin, dar...

Te rog, n-o mai deruta.

Cel derutat eşti tu, Fabian.

Toţi îşi dau seama că sunt femeia de care ai nevoie,

toţi, până şi fiica ta.

Toţi, mai puţin tu...

Vreau să înţelegi şi să accepţi că relaţia noastră s-a încheiat.

N-o să ne mai împăcăm, Erika. Nu mai ştiu în ce fel să te rog.

O faci pe fata mea să creadă că între noi poate fi ceva.

În plus, Estrellei nu i-ai spus că ne-am despărţit de o lună.

De ce ai minţit-o ?

De ce te interesează ce i-am spus eu Estrellei ?

Fiindcă nu vreau s-o faci să creadă că e ceva între noi. De-asta.

Înţeleg. Îţi place, nu ?

- Asta e. - Iar începi...

Priveşte-mă în ochi şi recunoaşte !

- Fabian, spune-mi ! - Bine.

N-am de ce să-ţi ascund asta şi n-o să te mint.

Da, Estrella îmi place.

Şi cred că încep să mă îndrăgostesc de ea.

Eşti un ipocrit, Fabian.

Nu, Erika. Mereu am fost sincer cu tine.

Eşti un mincinos.

Când spuneai că nu poţi să fii cu mine până n-o recuperezi pe fiica ta...

Era doar un basm prostesc,

pe care m-ai făcut să-l cred ca să închei relaţia noastră, Fabian.

Tu ai hotărât să închei relaţia.

Şi a fost cel mai bine.

Acum, Jazmin locuieşte cu mine şi asta mă linişteşte mult.

Dar mai e cale lungă până o să recuperez iubirea ei,

pentru ca relaţia noastră să meargă mai bine.

- Sunt încrezător că, în timp... - Nu, Fabian, nu ! Nu, nu e drept !

Te rog, Erika...

Asta mi se datorează mie. Mie !

Eu am convins-o pe fiica ta

să accepte să stea în casa ta fără să fii nevoit s-o obligi.

Am vorbit cu ea ore-n şir ca să-şi schimbe atitudinea faţă de tine.

- Şi aşa mă răsplăteşti, Fabian ? - Mai încet...

Nu-mi scoate ochii cu favoruri necerute.

De mai multe ori te-am implorat să nu intervii,

să nu-ţi mai arogi atribuţii care nu-ţi revin.

Nu...

Nu ştii niciodată pe cine ajuţi.

Îmi dau seama că sunt proasta care i-a curăţat terenul alteia

şi aflu că e cea mai bună prietenă a mea, nu ?

Nu, Estrella e de vină.

De când s-a întors în sat,

n-a făcut altceva decât să te prindă în mreje puţin câte puţin,

ca un şarpe în jurul prăzii.

- Te înşeli amarnic, Erika ! - Mă înşel ?

Estrella a făcut totul ca să respecte prietenia cu tine.

Sunt foarte dezamăgit de tine.

Tu n-ai putut să fii sinceră.

Mereu o faci să creadă că noi doi mai avem o relaţie.

Aşteaptă.

Ea e, nu ?

Vezi că nu mă înşel, Fabian ? Nu te lasă în pace.

- Iar începi... - Asta-i bună...

Estrella...

Scuze că te deranjez, Fabian. Ai o clipă ?

Da, sigur. Spune-mi.

Înainte de orice, ce faci ? Cum merg lucrurile cu fata ta ?

Deloc bine. Bunica ei a decedat şi am venit la priveghi.

Fabian, îmi pare foarte rău.

Cred că nu e un moment bun să te deranjez cu problemele mele,

dar eşti singura persoană la care pot să apelez.

Te rog, spune-mi de ce ai nevoie !

S-a stricat motorul bărcii mele şi aş vrea să ştiu

dacă poţi să-mi închiriezi una pentru azi şi mâine.

Trebuie neapărat să ies să arunc plasele.

Chiria bărcilor mele e cam mare.

Şi nu cred că pot să-ţi fac reducere.

Sigur. O să-ţi plătesc cât îmi spui.

- Te-ar costa... un ceviche. - Cum ?

Da, un ceviche e preţul ca să-ţi închiriez barca.

Am mâncat atunci când aţi gătit asta voi, în familie.

Mi-a plăcut tare mult.

- Cu o condiţie însă. - Sigur, spune-mi.

Trebuie să fie foarte picant. Altfel, nu batem palma.

Cum ţi-a mers, prietene ? Perlita ţi-a spus cine îi place?

Nu.

Am întrebat-o, dar a început să se eschiveze.

N-a mărturisit.

Ai văzut ? Perlita a tăcut

fiindcă are speranţe pentru iubirea ei secretă.

Nu, linişteşte-te.

La sfârşit, mi-a spus că celălalt n-o mai interesează.

A aruncat pe fundul mării iubirea asta neîmpărtăşită.

Pe mine nu mă linişteşte asta.

Dacă, până la urmă, tipul ăla pune ochii pe Perlita mea ?

Nu te gândi la asta !

Dacă nu s-a întâmplat înainte, de ce s-ar întâmpla acum ?

Pentru că se poate întâmpla.

Mai rău e că, pe lângă toţi posibilii pretendenţi din sat,

eu ies în pierdere.

Neamule, nu mai e nimeni în satul ăsta cu un suflet aşa de bun ca al tău.

Numai tu poţi s-o faci pe Perlita să şi-l şteargă din minte pe celălalt.

Chiar crezi că eu pot s-o fac să-l uite ?

Sigur. Nimeni nu se compară cu Pascual Ochoa.

Tipul ăla... Te asigur că n-o să fie nicio problemă pentru tine.

Pascual Ochoa ?

Ce faci ?

Îmi pare rău pentru bunica fiicei tale.

Mulţumesc, prietene.

- Cum se simte Jazmin ? - E foarte afectată.

E de înţeles.

Intrăm ? Mi-ar plăcea s-o îmbrăţişez.

Intră tu, Gabriel. Tata e cu ea, înăuntru.

Cum adică să intru eu ? Şi tu ? O să rămâi afară ?

Prezenţa mea nu-i face bine, şi nu vreau s-o tulbur mai mult.

E foarte supărată pe mine.

Crede că sunt de vină şi pentru moartea bunicii ei.

Nu se poate.

Da, m-a acuzat pentru toţi anii în care m-am certat cu Gertrudis.

Nu înţelege că duceam războiul ăla doar ca să se întoarcă la mine.

Mai rău e că spune că bunica ei s-a îmbolnăvit de singurătate

după ce am obţinut tutela.

Mă detestă pentru toate astea

şi pentru că am despărţit-o de Gertrudis în ultimele ei clipe.

Pe scurt, tu eşti omul rău din poveste.

Nu contează. Pentru fiica mea, îndur orice.

Vreau doar să fie bine

şi, în timp, să-şi revină după pierderea asta.

Vrei să-ţi spun ceva, Gabriel ?

N-o s-o las niciodată singură. Nu mai fac asta.

Dar cât mă doare, Gabriel...

Nu-ţi închipui cât mă doare că nu pot să intru,

s-o strâng în braţe cu toată puterea...

- Fă-o, Fabian ! - Nu...

Frate, fă-o.

- Crezi ? - Sigur.

Ai dreptate. Chiar dacă se supără, chiar dacă ţipă,

trebuie să ştie că, în ciuda a orice, sunt cu ea.

Să mergem. Te însoţesc.

Gata, Jaz, gata...

Fabian, tu n-ai ce să cauţi aici ! Pleacă !

- Draga mea... - Nu, dă-mi drumul !

Nu-ţi dau drumul, draga mea. Eşti cea mai importantă pentru mine.

Eşti tot ce am mai de preţ, mai sfânt.

- Dă-mi drumul ! - Nu-ţi dau drumul, draga mea.

Pentru că eşti fiica mea.

Trebuie să ştii că te iubesc, draga mea.

Spui asta numai fiindcă te simţi vinovat.

Ştii că n-ai fost lângă mine când a murit mama.

Spune-mi unde erai când nu puteam să dorm de atâta plâns,

unde erai, de ce nu mă îmbrăţişai ?

Nu spune asta. Te rog să-mi dai o şansă, draga mea.

- Eu nu mai vreau nimic. - O singură şansă, draga mea...

Eu nu mai vreau îmbrăţişările tale. E prea târziu pentru ele.

Când m-ai părăsit, am învăţat să stau fără tine.

Sunt foarte mândră de asta.

Nu mai am nevoie de tine.

Aş da orice

să fii tu în sicriul ăla, nu bunica mea!

- Să fii tu în pământ, nu mama ! - Nu spune asta, iubirea mea !

Dar ştii ceva ?

Chiar dacă respiri, pentru mine, ai murit.

O să fiu afară, fata mea, în caz că ai nevoie de ceva.

Durerea ta e durerea mea, sufletul meu.

Te iubesc mai mult decât îţi poţi închipui.

Nu ştiam că Jazmin îţi poartă atâta ranchiună.

Nu-ţi face griji, Gabriel.

Mi-am asumat riscul să intru, deşi ştiam care o să fie reacţia ei.

Dar am putut să-mi îmbrăţişez fata, să-i spun cât o iubesc

şi că n-o s-o mai las singură niciun minut în viaţa mea.

Sigur că da...

Pot să te ajut în vreun alt fel, frate ?

Sprijinul tău e mai mult decât suficient.

Mulţumesc că ai venit.

Cumpăraţi creveţi pentru un ceviche gustos, pentru un cocteil delicios !

Faceţi plăcinte umplute cu creveţi !

Am creveţi de mărime potrivită ! Profitaţi de ocazie, încă clipesc !

Creveţii noştri clipesc încă, aşa de proaspeţi sunt !

Creveţi mari ! Profitaţi, avem numai creveţi mari !

Aducem creveţi direct de pe coasta Zempoala !

Bună, micuţa mea frumoasă !

Unde e mama ta ?

S-a dus cu mătuşile la pescuit.

Ce îngheţată mare ! Abia ai gustat-o.

Nu... Nu-mi spune că eşti tristă.

Ştiu. Nu ţi-a mers bine când ai vorbit cu tatăl tău, nu ?

- Nu ? - L-am sunat şi i-am auzit vocea.

I-am spus că sunt fiica lui.

Dar n-am putut să vorbesc mai mult cu el.

M-a prins mama şi s-a supărat tare.

Azul, aminteşte-ţi că mi-ai promis că o să păstrezi secretul.

Sper că nu i-ai spus nimic mamei tale.

Nu, Erika, nu i-am spus nimic.

Nu vreau ca mama să se supere şi pe tine.

Dar nu te întrista !

Pe mama ta o cunosc de când eram mici, ca tine.

Sunt sigură că o să înţeleagă dorinţa ta să-ţi cunoşti tatăl.

- Crezi ? - Sigur că da, Azul !

Mămica ta e foarte înţelegătoare.

Ştie că orice fetiţă ar vrea să-şi cunoască tatăl.

Ştiu că ar face totul ca să-ţi îndeplinească visul

şi să te vadă fericită.

Nu e deloc rea ambarcaţiunea dlui Fabian.

Ne-am mişcat ca o săgeată !

Ce bine că a putut să ne împrumute o barcă, nu ?

Cât o să te coste favoarea ?

Cu tipul ăla, nimic nu e gratis.

O să mă coste...

Doar un ceviche.

Sigur că da...

- Bună, Marina ! - Estrella, ce faci ?

Am profitat că nu erau clienţi şi am venit să iau o gură de aer.

Dar Azul e cu Teresita.

Apropo, e foarte drăguţă şi bine-crescută.

Mulţumesc mult.

Nimeni nu ne învaţă să fim mame, dar am încercat să-i insuflu valori.

- Ai făcut o treabă nemaipomenită. - Mulţumesc.

- Vrei să ţi-o aduc ? - Nu.

Mai am de organizat nişte lucruri pentru mâine în zori.

Mulţumesc mult că te uiţi la fata mea până termin eu.

De câte ori ai nevoie, bazează-te pe mine.

- Cum v-a mers pe mare ? - Bine. Foarte bine, slavă Domnului !

Marea mereu e generoasă cu noi.

Tu cum te simţi ?

Adevărul e că încerc să par tare şi să-mi alung gândurile,

dar simt o angoasă teribilă, pe care nimic n-o mai alungă.

Parcă m-aş îneca.

Îmi imaginez cât de greu ţi-o fi, fără să-ţi aminteşti viaţa.

Nu... Problema nici măcar nu mai e asta.

Încep să-mi amintesc,

dar sunt fragmente care mă derutează mai tare.

Sunt sigură că am fost însărcinată, că urma să am un copil.

Dar nu ştiu dacă s-a născut, dacă l-am ţinut în braţe vreodată.

Simt o profundă iubire de mamă, dar nu ştiu dacă copilul meu e viu,

dacă mă caută, dacă e singur pe lume...

Mai rău, mă torturează ideea

că ar putea să creadă că nu l-am iubit, că l-am abandonat...

Nu, Marina, nu...

Oriunde ar fi copilul tău,

te asigur că el simte toată iubirea pe care i-o porţi.

Iubirea de mamă e cea mai mare forţă din lume, Marina.

Spune-mi, Gabriel. I-aţi dat Estrellei barca ?

Da, băieţii au făcut asta, după ce au descărcat totul de pe Poseidon.

Apropo, îţi mulţumesc că ajuţi familia Contreras.

Brisa e alergică la mare, Fabian.

Dar ştie că nu poate să lipsească nici măcar o zi de la aruncatul plaselor.

Şi continuă să meargă, ca o pescăriţă...

Cum mai stau lucrurile cu iubita ta ?

Nu ştii cum a făcut când a aflat

că tu şi Marina rămâneţi peste noapte pe plaja aia.

Îmi imaginez.

Poate că mă înşel, dar faţa ta nu minte.

Gabriel, s-a întâmplat ceva între voi ?

Nu...

- Eşti culmea. - S-a întâmplat.

- Da ? - Trebuie să-ţi povestesc.

Altfel, simt că o să mă sufoc.

Eu şi femeia aia am fost pe punctul să ne sărutăm, Fabian.

- Pe punctul ? - Da, aşa de aproape...

Dar nu ştiu dacă a fost momentul sau ce s-a întâmplat...

Important e că nu s-a întâmplat. Asta contează.

- Asta e. - Cum să spui asta ?

E important. O să te însori cu Brisa, dar eşti înnebunit după altă femeie.

Nu, important e că o să mă însor cu Brisa şi n-o s-o înşel.

- Fabian, ştii că ţin sincer la ea. - Nu, Gabriel.

În locul tău, aş cântări mai bine lucrurile.

Uneori, se întâmplă să avem o convingere în minte, dar nu şi aici.

Atunci apar problemele.

Ce s-a întâmplat cu femeia aia a fost... o confuzie.

Eu vreau s-o ajut, asta e tot.

Brisa o să fie soţia mea şi...

Nu pot s-o dezamăgesc acum.

M-ai ajutat să înţeleg ce simt pentru Estrella.

Nu vreau să faci o greşeală.

Sper că ţi-e clar. Să te însori cu o femeie când tu te gândeşti la alta

e cea mai mare greşeală pe care o poţi face. Cea mai mare...

Bună, draga mea ! Pot să intru ?

Îţi datorez scuze.

Tu ? Dar eu m-am purtat rău, mamă.

Nu te-am ascultat şi de-asta te-ai supărat rău.

Dar nu trebuia să reacţionez aşa.

Ştiu că n-ai avut o intenţie rea când l-ai sunat pe tatăl tău.

Dar acum ştii. Când simţi dorinţa să-l cauţi,

mai întâi discuţi cu mine.

Da.

Nu te teme, draga mea. Nu-mi ascunde lucrurile.

E normal să ai o mie de întrebări în căpşor.

Dar nu uita niciodată că, indiferent ce mi-aş dori eu,

important e ce simţi tu.

Nu înţeleg.

Ştiu că el n-a vrut să fie tatăl meu,

dar tot îmi doresc să-l cunosc.

Vreau să ştiu cum e, să vorbesc cu el.

Nu e nevoie să hotărăşti acum.

Ai mult timp ca să alegi ce îţi doreşti.

Dacă, în cele din urmă, decizi că vrei să-ţi cunoşti tatăl,

dacă asta îţi doreşti cu adevărat,

eu o să te susţin.

- Serios ? - Bineînţeles.

Ai libertatea să alegi.

Decizia pe care o vei lua trebuie s-o cântăreşti foarte bine,

pentru că asta o să schimbe totul pentru amândouă.

Dar, dacă tu vrei să deschizi uşa aia,

o deschidem împreună.

Suntem o echipă, nu ?

Noi două, mereu împreună, până la sfârşitul timpurilor !

Da.

Azul ! Surpriză !

Ai o vizită.

Bună, Azul ! Bunica ta m-a invitat să dorm aici.

Tata şi Brisa o să ia cina împreună

şi vor să rămână singuri.

Nu mai sta cu faţa asta, te rog !

Bate palma !

Aşa !

Bravo, draga mea !

Tată, mulţumesc că stai cu Jazmin să luaţi cenuşa bunicii ei.

Te rog, când intraţi pe şosea către sat, anunţaţi-mă.

Ca să fiu pregătit. Mulţumesc mult.

Bună seara, Fabian !

Estrella, ce surpriză să te văd pe aici !

Cuvântul dat e datorie curată.

Ţi-am adus ceviche. Şi e foarte picant.

Mulţumesc mult. Eu glumeam, nu era nevoie.

E un ceviche făcut de o Contreras, nu o joacă.

Da, ai dreptate.

Acum îmi dau seama că n-am mâncat nimic toată ziua.

Ce-ar fi să iei cina cu mine ?

Nu, mai bine te las să te odihneşti.

Am venit să-mi plătesc datoria. Socotelile clare întăresc prietenia.

Chiar mi-ar plăcea tare mult să stăm de vorbă frumos, în tihnă...

Nu ştii ce zi grea am avut.

Şi eu am avut o zi destul de complicată.

Îţi recomand un ceviche delicios ca să te însufleţeşti.

Te readuce la viaţă, uite ce bine arată !

Nu e un moment bun, Fabian. Scuze !

În ultima vreme, amândoi am mers la înmormântări şi cred că...

Trebuie să învăţăm că cel mai bun moment e acum. Nu crezi ?

Ai dreptate.

Trebuie să încercăm să trăim înţelegând că fiecare zi e o minune.

Atunci, iei cina cu mine ?

- Da. Hai ! - Te rog.

Ce e asta, iubitule ?

Te-ai întrecut pe tine, Gabriel. Ce bunătate !

Sunt ani de când n-am mai răsfăţat-o pe drăguţa mea.

Am vrut să-i fac felul ei preferat.

- Homar... - Pescuit de mine chiar azi-dimineaţă.

Ce motiv ai să faci toate astea ?

Vrei să-mi ceri iertare pentru ceva ?

Cum ? Nu mai pot să te răsfăţ ?

Ba da, mi-a plăcut surpriza. N-ai mai făcut de mult aşa ceva, dar...

Nu ştiu.

Ultimele săptămâni au fost complicate, Brisa.

S-au întâmplat multe lucruri.

Lucruri care mi-au abătut atenţia de la ceea ce contează.

Da. Lucrurile astea au nume.

Marina şi problemele ei nesfârşite pe care ţi le-a pus în cârcă.

Marina a plecat din casă.

Ce ?

- Când s-a întâmplat asta ? - Azi.

Iubitule ! Trebuia să începi cu asta.

Nu asta voiam să-ţi spun.

- Nu ? - Nu.

Cina asta...

Cina asta e felul meu de a-ţi spune că sunt aici.

Că sunt aici pentru tine.

Cred că e timpul să ne gândim la viitorul nostru împreună

şi la familia pe care o s-o construim.

Mă faci cea mai fericită femeie din lume când îmi spui asta.

Te iubesc atât de mult, Gabriel... Atât de mult...

Da, am rămas până s-a terminat priveghiul,

dorindu-mi s-o consolez pe fata mea, s-o strâng tare în braţe.

- Dar lucrurile n-au... - Dar ai făcut-o, Fabian.

Ai îmbrăţişat-o şi i-ai arătat că eşti acolo pentru ea.

Dar a reacţionat în cel mai rău fel.

Jur, nu mai ştiu cum să mă apropii de Jazmin !

Chiar dacă Jazmin te-a respins în momentul acela,

sunt sigură că a simţit toată iubirea ta în acea îmbrăţişare.

Şi copiii ştiu cât de mult îi iubim.

Acum, Jazmin trece prin momente dureroase şi prin multe schimbări.

Trebuie să-i dai puţin timp, ca să asimileze totul.

Ai dreptate, Estrella.

Trebuie să am răbdare cu fata mea. Mulţumesc.

Eu ţi-am povestit viaţa mea.

Acum spune-mi ce ai păţit tu,

în afară de motorul ăla stricat.

Nu... Mai bine să vorbim despre altceva.

Cum adică despre altceva ?

M-ai găsit trist şi m-ai făcut să-ţi mărturisesc totul, şi tu...

Crezi că scapi fără să spui nimic ? Nu, Estrella.

Corect e să fim la egalitate.

Şi îţi spun din proprie experienţă,

o să te simţi mai bine după ce vorbeşti.

Azul a încercat să vorbească cu tatăl ei,

iar asta mi-a retrezit multe emoţii din trecut.

Dar e mult timp de când n-a mai văzut-o pe fetiţă ?

- N-a văzut-o niciodată. - Înţeleg.

Când am rămas însărcinată, s-a înfuriat pe mine.

M-a acuzat că vreau să-l leg de mine cu un copil. Îţi vine să crezi ?

S-a purtat ca un bădăran. Jur că nu mă aşteptam, Fabian !

Într-o clipă, mi-am dat seama că nu-l cunoscusem cu adevărat.

Mi-a propus să "rezolv" problema...

Doar pentru un laş un copil e o problemă.

Mi-a dat un cec pe care l-am rupt în bucăţi

şi am hotărât s-o am pe fetiţa mea fără sprijinul lui, fără tatăl ei.

Ceea ce pentru el era "o problemă",

pentru mine s-a dovedit a fi cea mai mare bucurie.

Pe tatăl fiicei mele nu l-am mai văzut niciodată.

Sigur că el n-a mai auzit de mine, iar de Azul, nici atât.

Mi-e greu să înţeleg cum de un bărbat nu vrea să accepte o fiică,

când tot ce îmi doresc eu e să fiu aproape de a mea.

Pentru că eşti un tată bun şi un bărbat bun.

Iar tu eşti o femeie extraordinară.

Mergi împotriva curentului, fără să te dai bătută,

ca să-i scoţi la liman pe fata ta, pe toţi ai tăi.

Mulţumesc, Fabian.

Cred că îmi eşti un pic mai puţin nesuferit decât înainte.

Ce coincidenţă ! Mi se întâmplă exact acelaşi lucru.

Nu doar că îmi eşti mai puţin nesuferită...

Mai mult, Estrella, acum te admir.

Te admir pentru curajul tău,

pentru că eşti puternică ca mamă şi ca femeie.

Noroc ! Pentru copii !

Noroc !

- Oliver, ai o clipă ? - Nu ! N-am chef de alte ameninţări.

Aşteaptă ! Te rog, Oliver, vin cu intenţii bune.

Atunci, spune.

Mi se învârte ceva prin minte toată ziua.

Mă ţine ca pe jar.

Oliver, am nevoie să-mi spui ca de la bărbat la bărbat

cine e tipul care îi place Perlitei.

Sunt eu ?

Redactor IOANA DAIA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 16