Original subtitles

Mâinile mele îţi vor purta visurile,

Paşii ţi-i voi călăuzi, îţi promit !

MAREA ŞI MAREA IUBIRE Episodul 14

În braţele mele vei descoperi tandreţea.

Îţi voi arăta că încă se poate iubi nebuneşte.

Doi oameni într-un milion...

Minunea s-a întâmplat, destinul ne-a adus deja împreună.

Îndrăgosteşte-te de mine ca şi cum n-ai fi suferit nicicând.

Împreună vom vindeca rănile trecutului.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Îndrăgosteşte-te de mine !

Dacă îmi dai mâna, las totul în urmă,

Singurătatea şi iubirea nu le mai confund.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Tu să-mi spui de ne vom iubi până la sfârşitul veacurilor...

Traducerea şi adaptarea ILEANA MANFREDINI

Uite, iubitule !

Paharele astea sunt minunate pentru nunta noastră.

Al cui e copilul pe care-l aştepţi ?

Ce întrebare e asta ?

- E al tău, bineînţeles. - Nu mă minţi.

Nu ştiu de unde ai scos o asemenea prostie.

Eu nu te-am trădat niciodată. În schimb, tu ai fost cu toate...

Mincinoaso !

Azi am luat rezultatele analizelor.

Dr. Santillan mi-a spus că sunt steril.

E imposibil să fie copilul meu.

Au trecut mai bine de zece ani de când l-am văzut ultima oară.

- Nu am amintiri plăcute din acea zi. - Nu asta te-am întrebat.

Încă simţi ceva pentru tatăl fiicei tale ?

Ştiu că relaţia voastră a fost foarte intensă.

Şi îmi imaginez că nu e uşor să uiţi un astfel de bărbat.

Eram foarte tânără.

Eram o provincială naivă, abia ajunsă în capitală.

Şi da, Erika.

M-am îndrăgostit de Sergio ca o proastă.

Aveai tot dreptul să-l iubeşti şi să încerci.

Nu mai vorbi aşa despre tine.

Ba da, mă simt ca o proastă.

Sergio n-a simţit nimic pentru mine.

Am fost doar una în plus, o distracţie ca oricare alta.

Aşa sunt mulţi bărbaţi, Estrella.

Te rog, nu te învinovăţi.

Mai întâi, mi-a frânt inima.

Apoi, mi-a sfâşiat sufletul

când nu i-a păsat dacă sunt însărcinată sau nu,

dacă am făcut copilul sau nu !

Nu ţi-am spus niciodată,

dar mi-a oferit bani ca să avortez. Apoi a dispărut.

- Fără nicio explicaţie ? - Fără nimic.

A plecat pur şi simplu şi nu m-a mai căutat niciodată.

Nu l-a interesat dacă am născut sau nu fetiţa.

Ştiu doar că nu-l mai vreau pe nemernicul ăla în viaţa mea.

De ce râzi, proasto ?

Exista o singură condiţie ca să obţii tot ce-ţi doreai, Sergio.

Şi nu ţi se va îndeplini.

Bărbatul atotputernic e steril.

Ce ironie, nu ? Credeai că eu nu pot avea copii.

Dar tu eşti cel defect.

Ştiu şi că eşti în stare de orice ca să conduci Alpha Pacifico,

aşa că tatăl tău nu trebuie să afle că nu e copilul tău.

Cel mai bine pentru amândoi

e să continuăm cu planurile de nuntă.

Să devin soţia ta şi să fac copilul ăsta,

care e cheia imperiului pe care ţi-l doreşti atât de mult.

Eşti o arivistă nenorocită !

Serios, Erika.

S-a terminat.

Nu mai vreau să vorbim despre Sergio. Mi se redeschide rana.

Mai bine spune-mi tu

ce s-a întâmplat cu Fabian.

Estrella...

Nu ştii cât mă doare să spun asta...

Dar cred că îl pierd, draga mea.

Poate că nu înţelegi ce simt,

fiindcă tu nu eşti singură.

Le ai pe Azul, pe surorile tale, pe mama ta.

Eu nu am pe nimeni.

Am doar o mamă nebună, care nu m-a iubit niciodată.

Nu spune asta.

- Nu eşti singură. Tu ai... - Pe cine ?

Spune-mi pe cine. Toţi cei pe care-i iubesc mă părăsesc.

Rosalba a plecat când eram adolescentă.

Ai plecat şi tu, prietena mea cea mai bună...

Şi acum...

Fabian e lumea mea, e viaţa mea.

El e totul pentru mine. Fără el, mor, Estrella.

Mereu mi-am imaginat că voi fi alături de el,

că ne vom căsători,

că vom avea copii, nepoţi...

Că vom îmbătrâni împreună...

Au fost doi ani, Estrella...

Cei mai frumoşi doi ani din viaţa mea.

Nu mai fusesem atât de fericită.

Ne aveam unul pe celălalt.

Mergeam peste tot împreună. Ne simţeam atât de bine !

Deodată, s-a întâmplat ceva şi totul s-a schimbat.

Nu ştiu. Relaţiile sunt uneori aşa, mai au hopuri.

Nu. Nouă nu ni s-a mai întâmplat.

Sunt sigură că există altă femeie.

Să vedem...

Sergio ! Am primit mesajul tău. Deschide !

Ce bine că ai venit, Juanjo !

Ce s-a întâmplat ?

Beatriz !

N-am vrut.

- Nu are puls ! - Nu ştiu ce s-a întâmplat.

- Sergio ! - Nu ştiu ce s-a întâmplat.

- Explică-mi ! E moartă. - Nu ştiu.

Ne certam.

Proasta de Beatriz mă înşela. Era însărcinată cu altul.

Beatriz ? Eşti sigur ?

Absolut sigur.

- Ştii cine poate fi ? - Nu.

Dar tu o să mă ajuţi să-l găsesc. Vreau să-l am în faţa mea.

Nimeni nu-şi bate joc de Sergio Falcon.

Sergio, linişteşte-te.

Avem lucruri mult mai importante de făcut acum.

Ne ocupăm de asta mai târziu. Acum trebuie să ne gândim la Beatriz.

Ce o să spunem ?

În primul rând, eu nu eram aici.

Dar camerele ? Şi tot ce avem aici...

La naiba ! Pentru asta te plătesc !

Rezolv-o cum ştii.

Bine, mă ocup eu.

Sun-o pe dna avocat Montoya. Ea ne poate ajuta. Are multe relaţii.

Ne trebuie un expert criminalist care să spună că a fost un accident.

O sun acum, dar tu trebuie să pleci imediat.

Pleacă, Sergio ! Acum !

Am băut un whisky. Şterge toate urmele, canapelele...

Şterge tot.

Dnă Gaby, avem tema pentru expoziţie.

Ia spuneţi-mi !

Vrem să vorbim despre importanţa apei.

Şi despre cât de periculos ar fi să n-o protejăm.

Ce temă bună şi interesantă !

Îmi place că sunteţi entuziasmaţi.

A fost ideea lui Azul.

Uneori, nu avem apă la şcoală.

Dar întâi voiam să vă întrebăm dacă e în regulă.

Mi se pare perfect.

Dezvoltaţi ideea. Sigur va fi un succes la expoziţie.

Mulţumim, doamnă.

- Vă promit că vom da tot ce putem. - Da.

- La revedere ! - La revedere !

Estrella, te rog, spune-mi ce crezi. Pentru mine, contează.

Crezi că există altă femeie ?

Nu ştiu. Nu ştiu cum e Fabian. Nu-l cunosc prea bine.

De ce nu-l întrebi direct, ca să te lămureşti ?

Sper să mă înşel, pentru că...

Nu-mi pot imagina viaţa fără Fabi.

Vreau să-ţi spun ceva ce n-am spus nimănui.

Eşti prietena mea bună şi am încredere.

Da, spune-mi.

Fără el, fără Fabian, nimic nu are sens pentru mine.

Dacă-l pierd, aş fi în stare să-mi iau viaţa.

Nu, Doamne fereşte ! Ce spui, Erika ? De ce vorbeşti aşa ?

Asta simt, Estrella ! Nu vreau să trăiesc fără el.

Nu spune asta, te rog !

Viaţa ta nu poate depinde de un bărbat care e cu tine sau nu.

Ba da !

Scuză-mă.

Am reuşit să anulez amenda. Am nevoie să semnezi nişte acte.

Iartă-mă, Erika. Trebuie să plec.

E o chestiune urgentă.

Dar te rog...

Orice s-ar întâmpla cu Fabian,

spune-mi înainte să faci ceva ce te poate pune în pericol. Bine ?

Da, stai liniştită. Să mergem...

Şi eu trebuie să mă întorc

la restaurant.

Mulţumesc pentru sprijinul tău şi pentru că m-ai ascultat.

Îţi mulţumesc că eşti din nou în viaţa mea...

Nu ştiu ce m-aş face fără tine.

Ca să fiu sinceră,

credeam că o să te găsesc distrusă.

Dar văd ţi-a trecut repede doliul.

Să nu crezi că a fost uşor,

dar mă ajută să le am lângă mine pe fetele şi pe nepoata mea.

Ele sunt forţa mea.

Nu doar că ţi-ai pierdut soţul.

Nu te supăra,

dar gurile rele spun

că a făcut infarct când te înşela cu alta.

E groaznic.

Vorba aia, aparenţele înşală.

Chiar nu înţeleg

cum de nu te-ai prăbuşit.

Uite, Rosalba...

M-am gândit mult la tot ce s-a întâmplat.

Am fost cu Ulises 35 de ani.

Şi, în tot acest timp,

a fost un soţ exemplar

şi un tată minunat.

Prefer să mi-l amintesc aşa,

ca un bărbat drăgăstos,

care mi-a dăruit foarte mulţi ani de fericire.

O greşeală nu şterge

o viaţă plină de momente frumoase.

Stai... Te simţi bine ?

E totul bine ? Nu, stai.

Nu... E fierbinte cafeaua. Linişteşte-te.

Calmează-te.

Mi-a crescut puţin glicemia.

Stai...

Ai mâncat prea multe fursecuri. Linişteşte-te.

Ştii ? Şi lui Ulises îi plăceau la nebunie.

- Linişteşte-te. - Mamă !

Trebuie să ies să rezolv ceva.

- Da, fata mea. - Mă întorc repede.

- Pe curând ! - Ai grijă.

Mamă, şi trebuie să merg la restaurant. Vino !

Da, sigur.

Mă bucur să văd că eşti bine, Meche.

Erika...

Ai grijă la glicemia mamei tale.

- Îţi poate face probleme. - Mie-mi spui...

Îţi stă foarte bine părul.

- Numai bine ! - Să mergem.

De unde a apărut ?

Joi, 9528.

Vineri, 12 000...

- Scuze. Se poate ? - Sigur. Intră.

Valentin, mă laşi puţin singur cu dna Contreras, te rog ?

Bineînţeles, şefu'.

- Mă scuzaţi. Intră. - Mulţumesc.

- Am primit mesajul tău. - Bun.

Perfect. Uite...

Banii pe care mi i-ai dat pentru amendă.

Am reuşit s-o anulez, aşa că acum ţi-i înapoiez.

De ce ?

Regreţi că ai inventat acel pretext stupid ca să nu ies la pescuit ?

Nu, eu n-am ce să regret.

Căpitanul Rojas reprezintă autoritatea.

Nu te-a lăsat să ieşi pentru că primise un raport meteo nefavorabil.

Care s-a dovedit a fi incorect.

Dar nu vreau să mai spui că vreau să-ţi fac rău,

aşa că am anulat amenda. Asta e tot.

- Bine. - Bun.

Semnează aici, te rog.

Apoi iei banii şi pleci liniştită.

În primul rând, păstrează banii.

Consideră-i o rată din datoria noastră către sindicat.

Auzi...

Ştiu că nu mă priveşte, dar...

Erika mă îngrijorează.

Nu e bine, e deprimată.

Cred că e vorba de relaţia voastră.

Chiar tu ai spus-o.

Nu te priveşte.

Ştiu, dar Erika te iubeşte.

De ce nu vorbeşti cu ea, Fabian ?

Nu trebuie să arunci pe fereastră tot ce aţi construit

pentru o simplă confuzie.

Confuzie ?

Scuză-mă, dar eu nu sunt deloc confuz.

Ce ţi-am spus deunăzi e cât se poate de adevărat.

Nu-mi pot lua gândul de la tine.

Ce ai, Fabian ? Încetează. Nu mai spune asta, te rog.

Scuză-mă, dar ştii ce cred ?

- Nu, nu mă interesează. - Ba da. Oricum o să-ţi spun.

Şi tu simţi o mulţime de lucruri,

şi asta te sperie foarte tare.

Ai grijă.

- Eşti bine ? - Da.

Aici e.

Cu puţină vegetaţie în plus, dar acesta e locul.

Am fost aici.

Nu te preface mirată, Estrella. Recunoaşte.

De ce îţi e aşa de greu să accepţi ?

Simţi ceva pentru mine, şi asta te sperie.

- Ai înnebunit, Fabian. - Nu, dimpotrivă.

Sunt suficient de raţional şi de lucid ca să-mi dau seama cum mă priveşti,

cât eşti de emoţionată când suntem împreună.

Ce e ?

Ce arogant eşti, Fabian !

Ai un ego cât casa. Ţi-ai dat seama ?

- Aşa... Râzi cât vrei. - Normal.

Dacă vrei să crezi că mi-am închipuit, foarte bine.

Dar tot n-o să uiţi ce simţi pentru mine.

- Încetează, Fabian. Fii realist ! - Sunt foarte realist.

Estrella, suntem adulţi.

Lucrurile astea se întâmplă şi e ceva firesc.

Măcar fii sinceră cu tine însăţi.

Stai puţin...

Să-ţi fie foarte clar că tu eşti ultima persoană din lume

cu care mi s-ar putea întâmpla aşa ceva.

Oare de ce nu te cred, Estrella ?

Pentru că îţi lipseşte o doagă.

Erika e prietena mea. Ea te iubeşte mult.

Cum poţi crede că m-aş îndrăgosti de tine ?

Niciodată, Fabian.

Nu pot să cred că Meche şi fetele ei au ieşit la liman

după moartea lui Ulises.

Ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Nici chiar aşa. Au o datorie uriaşă la sindicat.

Au ieşit singure la pescuit, ca să nu piardă casa şi bărcile.

Şi să nu crezi că au reuşit.

Eu speram să fie în stradă,

sărace lipite.

Aşa ca tine, că n-ai nici după ce bea apă ?

În loc să mă jigneşti,

mai bine ai fi atentă

la ce face "prietena ta" fără ştirea ta.

Despre ce vorbeşti, mamă ?

Nu degeaba a plecat în goană să-i rezolve treburile.

De fapt, vrea să-l vadă pe fostul tău iubit.

Estrella !

Erika, scuză-mă că nu ţi-am zis că veneam să vorbesc cu Fabian.

Voiam să clarific treaba cu amenda. A reuşit s-o anuleze.

Ce bine, draga mea ! Era o nedreptate ce voiau să-ţi facă.

Scuză-mă. Mă grăbesc puţin.

I-ai spus ceva lui Fabian despre mine ?

Nu, nimic. Am vrut, dar mi-a zis că nu e treaba mea.

Mă duc. Vreau să văd dacă a venit Azul de la şcoală.

Nu s-a crispat deloc.

Ce tot spui ?

Că prietena ta tocmai te-a minţit în faţă.

E clar că pe femeia aia o interesează Fabian.

Intră, călătorule.

- Bunico ! - Scumpa mea !

Ce bine că aţi ajuns !

Cât mă bucur să te văd, dragul meu ! Şi tatăl tău ?

Ţi-am zis că e plecat. Dar ar trebui să apară.

Iker o să stea cu noi până vine tatăl lui. Da ?

Eu voiam să merg cu el şi cu Marina, dar n-au vrut să mă ia.

Sper să afle ceva despre trecutul Marinei.

Da, să descopere totul despre Marina,

ca să se întoarcă odată la viaţa ei.

Mai recunoşti ceva ?

Nu ştiu...

Totul mi se pare atât de familiar, dar nu reuşesc să-mi amintesc clar.

Stâncile sunt exact aşa cum mi le-ai descris.

Nu se poate !

Casa...

E distrusă.

Nu aşa mi-o amintesc.

Casa asta era frumoasă...

Ce s-a întâmplat aici ?

Pare abandonată de ani întregi.

Nu ştiu, dar...

Ceva îmi spune că aici am fost foarte fericită.

Eşti sigură că nu vrei să te las mai aproape de casă ?

Da, Xavi, mulţumesc.

Dacă mă vede Fabian cu tine, se enervează.

Şi nu vreau să ştie că am chiulit ca să fiu cu tine.

Mă bucur că te-am văzut azi. O să încerc să vin mai des.

Nu ştii cât te invidiez !

Tu poţi să faci ce vrei, iar eu sunt blocată în satul ăsta oribil.

Cred că mâine ar fi bine să mergi la ore,

ca să-ţi schimbi gândurile.

Dar nu-ţi pierde vremea cu pescari amărâţi, cum e Oliver.

Bine ?

Bună, fata mea ! Cum a fost ?

- Bine. - Mă bucur. Şi prima zi de şcoală ?

- Aşa şi-aşa. - Ţi-a plăcut şcoala ?

Stai jos, e gata mâncarea.

- Ţi-am făcut nişte... - Nu mi-e foame.

- Prefer să stau singură în cameră. - Chiar aşa ?

Răbdare, răbdare...

N-a mai rămas nimic.

Poate printre dărâmături găsim ceva care să te ajute să-ţi aminteşti.

Am avut un copil.

Nico...

Îl cheamă Nico.

Unde e, Gabriel ?

Unde e copilul meu ?

Unde e bebeluşul meu ?

Nu ţi-ar plăcea să-l cunoşti ?

Să-l ai pe tatăl tău aici, cu tine ?

Uneori, da.

Dacă aş şti că mama mea trăieşte

şi n-o cunosc,

aş arde de nerăbdare să aflu cine e.

Nu-ţi face griji pentru anchetă, Sergio.

Avocata Montoya ţi-a făcut un alibi.

A şters toate imaginile de pe camerele tale de acasă.

Nimeni nu te-a văzut intrând, nimeni nu te-a văzut ieşind.

Am mituit şi un ofiţer de rang înalt şi un expert criminalist.

Ei vor confirma că moartea lui Beatriz a fost un accident.

Stai liniştit. Totul e aranjat, nu-ţi mai face griji.

În clipa asta vreau doar să-l am în faţă pe amantul lui Beatriz.

Stai calm, Sergio.

Când te-am dezamăgit eu ?

Niciodată.

- L-ai găsit ? - De ce crezi că suntem aici ?

N-o să te dezamăgesc niciodată.

Poţi conta pe mine mereu, pentru orice.

Ştiu, Juanjo.

Hai să mergem !

Calmează-te, trebuie să iei totul cu răbdare.

Cum poţi să-mi ceri asta, Gabriel ?

Am un fiu, îl cheamă Nico.

Un bebeluş care a ieşit din mine şi nici măcar nu ştiu unde e...

- O să-l găsim. - Cum ?

Nu mi-l amintesc. Nu ştiu dacă l-am ţinut în braţe.

Nu înţeleg nimic.

Ce mi s-a întâmplat ?

Ce s-a întâmplat cu casa asta ? De ce e părăsită ? Ce s-a întâmplat ?

Putem verifica pe numele cui e casa.

Imaginează-ţi că e pe numele tău.

Am afla cum te cheamă. Asta ar uşura situaţia.

Am putea să aflăm dacă ai rude, să-i contactăm...

Cred că a fost o idee proastă să venim aici.

- Acum am şi mai multe întrebări. - Nu.

Cum aşa ? Gândeşte-te cum erai ieri.

Erai o pagină albă, nu ştiai nimic, acum ştii mai mult. Ascultă-mă...

Începi să-ţi aminteşti.

Asta contează cel mai mult.

Iar fiul tău, oriunde s-ar afla,

e bine, te aşteaptă.

Poate...

Cu bărbatul care ţi-a fost soţ.

Crezi că am fost căsătorită ?

Bebeluşii nu apar din nimic.

Poate că şi tatăl lui te caută.

- Eşti sigur că e el ? - Absolut sigur.

Era instructorul ei de yoga.

I-am verificat telefonul. Erau multe mesaje şi poze cu ei doi.

Erau amanţi de multă vreme.

Nenorocitule, Beatriz e moartă !

Cu copilul ăla blestemat în pântec...

Cu copilul tău.

- Ce vrei să facem cu el ? - Dă-mi arma.

Nu...

Vă rog...

Ce faceţi, copii ?

- Am terminat temele. - Foarte bine.

Putem să ne jucăm în camera mea ?

Sigur, draga mea.

- Mulţumesc, mamă. - Mulţumesc, Estrella.

Aveţi grijă, da ? Şi fiţi cuminţi !

- Da. - Da.

- Tu ? Ce cauţi aici ? - Uite !

Îţi aduc două chitanţe. S-a vândut maşina ta.

Banii au fost scăzuţi din datorie. Şi ai uitat asta.

E chitanţa de la amenda anulată.

Mulţumesc, Fabian.

Mai e ceva ?

N-am terminat de vorbit când ai fost la birou.

- Ai plecat în grabă. - Nu mai avem ce discuta, Fabian.

Ai o iubită care te adoră şi e prietena mea.

- Nu mi se pare... - Stai, Estrella.

Mai întâi, să lămurim lucrurile.

Eu şi Erika nu suntem împreună.

Dacă e din cauza confuziei...

Eu şi Erika ne-am despărţit cu câteva săptămâni înainte să vii tu în sat.

- Poftim ? - Da.

Sunt singur, nu am obligaţii.

Dar, de când ne-am cunoscut...

În acea dimineaţă, pe faleză... Mai ştii ?

Oricât am încercat să mă opun,

am început să mă îndrăgostesc de tine.

Marea e agitată, bate prea tare vântul.

Valurile nu se vor domoli.

Atunci, ce facem ?

Mai bine rămânem aici peste noapte şi plecăm mâine.

- Nu. - Ba da.

Gabriel, nu vreau să rămân aici.

Ştiu, linişteşte-te, o să fii bine. Uită-te la mine.

Mâine, când marea va fi mai calmă, plecăm.

Acum nu se poate. N-aş risca siguranţa noastră.

Crede-mă, cunosc marea.

Cu vântul ăsta, un singur val poate răsturna barca.

Nu merită.

Trebuie să rămânem.

De acord ?

Bine.

O să-l anunţ pe Iker prin radio, ca să nu-şi facă griji.

- Spune-i că-i trimit o îmbrăţişare. - Bine.

Dacă era adevărat că tu şi Erika v-aţi despărţit, mi-ar fi spus ea.

- Crezi că mint ? - Da.

Dacă vrei, mergem acum şi o spun în faţa Erikai.

Nu, nu înţelegi. E cea mai bună prietenă a mea.

Suferă din cauza ta şi nu vreau s-o rănesc.

Dar nu mint.

Uite... Erika a fost cea care a decis la început să se despartă de mine.

A crezut că mă va forţa s-o cer de soţie.

Nu e bine că-mi spui toate astea. Nu vorbesc cu tine despre asta.

- Pleacă ! - Nu, stai !

Vreau să ştii şi versiunea mea.

E clar că Erika nu ţi-a spus totul.

Nu vreau să crezi că sunt un ticălos.

Nici eu nu vreau s-o rănesc.

Am încercat de atâtea ori să vorbesc cu ea,

să-i explic că nu trebuie să se agaţe de ceva ce s-a terminat definitiv.

Cât am fost împreună, chiar am încercat să-mi dau o şansă cu ea.

Dar nu am reuşit s-o iubesc.

Încă mă durea amintirea soţiei mele.

Pe Laura am pierdut-o acum cinci ani într-un accident.

Îmi pare foarte rău.

De atunci, prioritatea mea a fost să-mi recuperez fiica.

Bunica ei mi-a luat-o mituind judecători.

Nu-mi stăteau mintea şi inima la o relaţie nouă.

Am crezut că nu mă voi mai îndrăgosti niciodată.

Până ai apărut tu, Estrella, şi mi-ai dat lumea peste cap.

Ajunge, Fabian. Nu continua, te rog.

- Ba da. - Nu !

Vreau să mă priveşti în ochi şi să recunoşti

că simţi acelaşi lucru ca mine.

- Nu, Fabian. De ce... - De ce insişti tu să negi ?

Nu... Gata. Te rog, pleacă.

Sunt aici fata mea, mama... Nu vreau să mai vorbim.

- Şi când o să vorbim, Estrella ? - Gata, te rog ! Pleacă !

Bine, Estrella.

Plec.

Dar vreau să ştii ceva.

Ochii tăi nu ştiu să mintă.

- Pascual... - Bună !

Bună !

- Da ! - Perlita, te caută cineva.

Pe mine ?

Cine ?

- Bună, Pascual ! - Bună, Perlita !

Vă las să vorbiţi.

O să le pregătesc copiilor ceva de mâncare.

Bine.

Ce faci aici ?

Perlita, nu vreau să te presez cu ieşirea,

dar nu ştiu ce preferi.

Putem merge la film, să împărţim floricelele

şi, cine ştie, să ne ţinem de mână...

Sau simţi că mă grăbesc prea tare ?

Pascual, îţi mulţumesc că îţi pasă.

Dar...

- Trebuie să-ţi spun ceva. - Nu...

Nu... Te rog.

Perlita...

Nu-mi spune că te-ai răzgândit.

Nu mai vrei să ieşi cu mine ?

Uităm de film şi mergem unde vrei tu.

- La îngheţată... - Nu.

- Nu e asta. - Nu ?

Eşti atât de drăguţ cu mine, încât trebuie măcar

să fiu sinceră.

Sunt fericită să ies cu tine,

să ne cunoaştem mai bine şi tot aşa...

Dar cum ţi-am mai zis, Pascual. Ca prieteni.

Pentru că simt că te implici din ce în ce mai mult...

Iar eu, sincer...

Eu nu simt la fel, Pascual.

Şi vreau să ştii asta, ca să nu-ţi faci iluzii deşarte.

Asta e ?

Sau îţi place altcineva ?

Da, Pascual.

Rosalba nu mi-a fost niciodată simpatică.

Dar discuţia cu ea m-a ajutat mult.

Mi-am pus ordine în sentimente.

- Serios, mamă ? - Da.

Chiar da.

Am înţeles că nu-mi face bine

să mai sufăr din cauza trădării tatălui tău.

Prefer să-l ţin minte

ca pe soţul minunat

care a fost pentru mine...

Pentru că, sincer...

Sincer, alături de el

nu mi-a lipsit nimic.

Mami...

M-am simţit mereu iubită...

Protejată.

Mami...

Mă bucur atât de mult să te aud vorbind aşa !

- Tata era un om grozav. - Da.

Da, Estrella. Era un om grozav.

Şi sunt sigură că n-a încetat să te iubească nicio clipă, mamă.

Nici măcar o clipită...

Sunt sigură că a fost doar o neînţelegere.

Trebuie să existe o explicaţie pentru ce s-a întâmplat când a făcut infarct.

Am crezut mereu că Ulises era un sfânt.

Dar nu era.

Era om, din carne şi oase...

Şi a greşit, da.

Dar eu, Mercedes,

am decis că greşeala aceea nu mă mai doare.

Că tatăl tău m-a făcut fericită vreme de 35 de ani.

Mămico...

Trebuie să-i mulţumim dnei Rosalba.

Nu, mai bine nu.

Nu... Aia nu s-a bucurat

să mă vadă aşa de refăcută, puternică.

E o femeie foarte invidioasă.

Şi n-a făcut niciodată bine nimănui.

Pe deasupra, a fost o mamă groaznică pentru Erika.

Şi nu doar o mamă rea.

Toată lumea ştie că e o femeie uşoară.

Fără ruşine, fără respect pentru nimeni.

Nu-i scăpa niciun bărbat.

Însurat, burlac...

Rosalba are o reputaţie de speriat.

Şi tu ? Ce cauţi aici ? A plecat Pascual ?

Da.

Dar tocmai a venit Fabian.

Poftim ?

Iar ?

- Ştii dacă s-a întors Gabriel ? - Nu.

Dar tocmai am vorbit cu el prin radio şi de-asta am venit.

M-a rugat să-ţi spun că, din cauza vremii rele, nu se întorc.

Nu ! Cum adică nu se întorc ?

Sunt foarte departe şi marea e agitată.

Să se întoarcă acum ar fi foarte periculos.

Aşa că Gabriel şi Marina vor rămâne acolo peste noapte.

Se întorc mâine-dimineaţă.

Redactor IOANA DAIA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 14