Original subtitles

Mâinile mele îţi vor purta visurile,

Paşii ţi-i voi călăuzi, îţi promit !

MAREA ŞI MAREA IUBIRE Episodul 12

În braţele mele vei descoperi tandreţea.

Îţi voi arăta că încă se poate iubi nebuneşte.

Doi oameni într-un milion...

Miracolul s-a întâmplat, destinul ne-a adus deja împreună.

Îndrăgosteşte-te de mine ca şi cum n-ai fi suferit nicicând.

Împreună vom vindeca rănile trecutului.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Îndrăgosteşte-te de mine !

Dacă îmi dai mâna, las totul în urmă,

Singurătatea şi iubirea nu le mai confund.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Tu să-mi spui de ne vom iubi până la sfârşitul veacurilor...

Traducerea şi adaptarea ILEANA MANFREDINI

Toate patru aveţi calităţi,

dar şi defecte,

pe care eu, ca mamă şi bunică,

le ştiu foarte bine.

Şi singurul lucru pe care i-L cer lui Dumnezeu în fiecare noapte

e să mă lase să vă văd împlinite,

aşa cum veţi alege voi,

dar mereu unite.

Ei bine...

- Noroc pentru logodnică ! - Noroc !

Şi pentru toate fetele Contreras !

Şi pentru micuţele Contreras.

Noroc !

Ţi-am adus o bere. Te văd cam trist.

Ce-ai păţit, băiete ?

Adevărul e că m-a necăjit ce mi-a spus dl Gonzalo,

că nu sunt de nasul lui Jazmin.

Şi sigur şi dl Fabian crede că unul ca mine

e prea puţin pentru prinţesa lui.

Stai puţin.

Băieţi, îmi daţi un minut ?

În primul rând, condoleanţe pentru sărbătorit !

Acum serios...

Vreau să închin un pahar pentru un om

pe care îl consider mai mult decât un asociat, un prieten.

- E ca un frate pentru mine. - Şi eu te consider la fel, Fabian.

Îmi amintesc perfect când ne-am cunoscut în capitală.

Viaţa te-a lovit tare. Erai într-o situaţie financiară grea.

Mai ales cu fiul tău, care era foarte mic.

Şi eu aveam greutăţi, dar tu m-ai ajutat.

Aşa am devenit cei mai buni prieteni, apoi, parteneri.

Ne-am ridicat afacerea împreună şi te admir fiindcă eşti un om bun,

harnic, generos şi un tată extraordinar.

Meriţi tot ce-i mai bun în viaţă. Noroc ţie, prietene !

Fie ca mariajul tău cu Brisa să fie începutul celor mai fericiţi ani !

- Noroc ! - Noroc !

Mai pune şampanie. Mă duc să deschid.

Sigur a venit sushiul.

Bună seara, iubitule !

Unde te duci ?

Am venit să-i spun târfuliţei să plece. Trebuie să vorbim.

Ştii foarte bine că nu-mi plac scenele de gelozie.

Preferi să-i ceri tu să plece ?

Nu sunt geloasă şi n-am venit să-ţi reproşez nimic.

Ştii de ce sunt cu altă femeie ? Pentru că tu nu-mi dai ce am nevoie.

Până nu vin rezultatele analizelor, o să tot încerc cu una, cu alta.

Sunt însărcinată.

Eşti însărcinată ?

Spune-i tipei că a venit viitoarea ta soţie !

Să iasă în cel mult două minute. Te aştept, iubitule !

Hai, Pascual, mai lasă şi altora.

Scuze, Oliver, dar, când sunt nervos, mă apucă mâncatul.

Iar mâine e o zi foarte importantă pentru mine. Nu-i aşa ?

Da, mi-a zis Perlita că ieşiţi împreună.

Văd că eşti pe uscat, băiete. Asta e petrecere.

- Noroc ! - Noroc !

Aşa te vreau, Nemesio, vesel, fericit !

Se spune că doar o bere nu e de ajuns şi că viaţa e doar una.

Căpitane Rojas, ce urmăriţi ?

Să se distreze toţi pescarii, Fabian, asta e tot.

Da, dar oamenii ăştia trebuie să ridice plasele mâine-dimineaţă.

În starea asta o să prindă doar o mahmureală de toată frumuseţea.

Şi ce să fac ?

Nu sunt răspunzător pentru ce beau pescarii doamnelor Contreras.

În calitate de preşedinte de sindicat, trebuie să le duci amenda

pentru că au ieşit pe mare fără autorizaţie.

Voiam chiar să discut cu dv. Ce-ar fi să...

Nu. Regulile sunt pentru toţi şi trebuie respectate.

Vreau să le duci amenda mâine. Ne-am înţeles ?

- Care-i treaba ? Noroc ! - Noroc !

Nu e asta o petrecere ?

Estrella, m-ai trezit degeaba în zori.

Nemesio şi Oliver ar fi trebuit să ajungă de mult.

Ei sunt mereu punctuali. Cred că au păţit ceva.

Nu pot să cred că se întâmplă asta

tocmai acum, când trebuie să-i livrăm peştele dlui Gerardo.

Şi nu-mi răspunde niciunul, fir-ar să fie !

- Ştiţi ceva ? Mă duc după ei. - Bine.

- Vă las aici. - Ai grijă.

- Hai, întinde-te, mai e o grămadă. - Brisa...

Hai încoace !

Nu se poate ! Uită-te la ei !

Bătrâne... Trezeşte-te !

Uită-te la ce oră e !

Oliver, trezeşte-te, fiule.

Treziţi-vă, trebuie să mergeţi la muncă !

Bună dimineaţa, Teresita ! Scuză-mă că te deranjez.

Ştii unde e soţul tău ? Îl aştept să mergem după plase.

- Estrella... - Ce e ? S-a întâmplat ceva ?

Intră şi vezi...

Au venit în zori şi nu-i mai trezeşte nimeni.

Măiculiţă ! Au băut tot ce era în cârciumă !

Ştiu, sunt varză.

Dar eu nu pot pleca fără ei. Ce mă fac ?

Uite, voinicule, ia tortilla aşa

şi pune fasolea înăuntru.

Asta îţi dă energie pentru toată ziua.

Parcă n-ai fi dormit toată noaptea.

Se vede aşa de tare ?

E doar chestiune de răbdare. Ai răbdare.

Deschid eu.

Dle Gonzalo !

- Se poate ? - Intraţi, vă rog.

Am noutăţi, dragii mei.

Am întrebat câţiva colegi şi mi-au dat nişte informaţii.

Serios ?

Aţi găsit plaja pe care o căutăm ?

Nu vreau să renunţ la unele piste până nu verific altele.

Dar e un golf mic destul de aproape,

unde mi s-a spus că e o singură casă.

Exact cum a descris Marina, cu stânci şi multă vegetaţie.

- E departe de aici ? - Locul e destul de retras.

Dar prietenul meu Guajardo, pescarul de stridii din Barra,

mi-a spus că acolo e o căsuţă cum ai descris tu, Marina.

Ştiam eu ! E plaja ta, sirenă !

Să nu ne bucurăm prea devreme, băiete.

Dacă nu e aici,

avem şanse foarte mici să găsim casa.

Hai să vedem, la trei. Unu, doi, trei !

Mai tare !

E imposibil, nu se mişcă nici măcar un pic.

Mi-am rupt o unghie.

Ţi-au mai rămas nouă. Hai, continuă !

Trebuie să putem, Contreras !

Trebuie să luăm plasele, dl Gerardo aşteaptă peştele.

Mai bine sună-l pe dl Gerardo şi spune-i că o să mai aştepte.

Asta nu se clinteşte.

Nu. Doar noi trei, e clar că nu putem.

E prea grea.

Încă o încercare, trebuie să reuşim.

Unu, doi, trei !

Cu forţă, Brisa ! Numai te prefaci că tragi !

- Hai cu mai mult elan ! - Fac tot ce pot.

Hai, Contreras, se poate !

Unu...

- Fetelor... - Ce s-a întâmplat ?

Surorile Contreras au nevoie de ajutor.

- Doamne sfinte ! Ce au păţit ? - Nu te speria, e totul bine.

Sunt singure şi nu pot împinge barca în mare. E prea grea.

Hai să le ajutăm ! Vino, Erika !

Nu, eu nu merg. După ce Estrella i-a furat afacerea lui Fabi ?

Nu vreau să se supere pe mine. Îmi pare rău.

Noi mergem. Ce urât din partea ta ! Hai, repede !

Unde vă duceţi ? Teresita, nu puteţi pleca aşa pentru că...

Hai, surorilor, tare !

Hai, fetelor, să vă ajutăm.

- Mulţumim ! - Aşa !

- Haideţi ! - Am venit şi cu întăriri !

- Mamă ! - Ce-i ?

Ce cauţi aici ?

Dacă bărbaţii nu vor să ne ajute,

o facem noi !

Mamă, nu vreau să te răneşti. Te doare spatele.

Ce ? Ce tot spui acolo ? O să mă doară doar în sicriu !

Hai să împingem ! Hai, împingeţi !

Căpitane, de ce nu le ajută niciun pescar ?

Pentru că le-am interzis.

Ieri, fetele Contreras au încălcat o regulă.

Dar asta n-are nicio legătură.

- Ştiţi ceva ? Eu o să le ajut. - Stai, Fabian.

Vreau să le dai amenda azi.

Aşa !

Bravo, fetelor !

Am reuşit ! Mulţumim, fetelor, mulţumim din suflet !

Uitaţi aici, sexul slab !

Estrella e un căpitan desăvârşit.

Oliver...

Am dormit prea mult şi n-am fost să luăm plasele cu Estrellita.

Şefa o să ne spânzure, Nemesio. Ne-am ars !

S-au trezit domnii.

Taci, nu vorbi aşa,

că vocea ta e ca un motor vechi în capul meu.

Aşa ? Şi cum vrei să-ţi vorbesc ?

Taci şi tu ! Să nu zici nimic !

Ar trebui să vă fie ruşine !

Nu pot să cred că sunteţi aşa de iresponsabili !

Gata...

Ajungeţi acasă ca doi saci şi apoi lipsiţi de la muncă !

Nu-mi mai spune nimic,

mă simt groaznic că am dezamăgit-o pe Estrellita.

Ştiţi ceva ? În viaţă, iresponsabilitatea se plăteşte scump.

Aşa că terminaţi ciorba asta şi mergeţi să vă cereţi scuze

înainte să vă dea afară.

- Aţi auzit ? - Da...

- M-aţi auzit ? - Da ! Bine.

Şi spălaţi vasele !

Vasele...

Trebuie să alegem o temă pentru prezentare.

Ce-ar fi să vorbim despre monştrii marini ?

- Monştrii marini ? - Da.

Am văzut un film cu un calamar uriaş care a scufundat o barcă.

Teribil !

Dar eu n-am auzit de calamari uriaşi pe-aici.

Da, ai dreptate, nici eu. Trebuie să ne gândim la altceva.

Să vedem... nu. Am nevoie de apă să-mi limpezesc ideile.

Dar iar nu e apă la baie.

- Asta ! Hai să vorbim despre asta ! - Despre ce ?

Despre lipsa apei.

Da, tu ştii multe despre ecologie, iar eu pot face desenele şi afişele.

Da, trebuie să începem cercetarea. Am văzut un film despre asta.

Eu am multe creioane colorate şi hârtie să fac desenele.

Da.

M-a terminat. Am nevoie să mă întind. Nu mai pot !

Nu, Brisa. Avem nevoie de ajutor.

Hai, trebuie să-i livrăm comanda dlui Gerardo. Haide !

- Ştii că nu fug de muncă, nu ? - Dar ?

Pot pleca un pic mai devreme ? Am un angajament.

Doar dacă repari un frigider, că tu...

E adevărat. Ies cu cineva.

Mă bucur. E bine că îţi dai ocazia să ieşi la o întâlnire.

Ce întâlnire ? E doar o scuză ca să plece mai devreme. E nebună.

Brisa, te rog.

O să-ţi prindă bine să te destinzi.

Să cunoşti lume, să ieşi, să vorbeşti.

Da. Mulţumesc, draga mea.

Mi-a spus şi dna doctor Alejandra să-mi reiau viaţa fără teamă.

- Nu toţi bărbaţii sunt la fel. - Aşa este.

Hai să ne grăbim, ca să nu întârziem.

- Nu... - Haide !

Bună seara, domnilor !

Iartă-ne, Estrellita, te rog.

Te rugăm, nu ne lăsa fără loc de muncă, şefa.

Ştim că am greşit şi suntem de neiertat.

Dar ştiţi că suntem cei mai fideli pescari ai voştri.

Ştiaţi că azi aveam o comandă mare pentru dl Gerardo.

Ne-aţi lăsat singure. Cum aţi putut să mergeţi la petrecere ?

Eu sunt şefa voastră. Aveţi o datorie faţă de mine.

Trebuie doar să vă faceţi treaba.

Vă dau o şansă. Doar una.

- Mulţumim. - Nu !

Nu sunt deloc mulţumită de voi. La muncă ! Descărcaţi peştele !

Mulţumim, şefa.

Acum ! Azi, hai !

- I-a pus la punct ! - Să mergem.

Grăbeşte-te, să nu întârzii la întâlnire.

Ce ai păţit ?

Treizeci şi opt şi jumătate ! Am febră, mor !

Toată dimineaţa am stat în baie, de-aia n-am fost la muncă.

Să vedem...

Cum altfel, dacă ai înfulecat singur toate fructele de mare aseară ?

Nu, eu cred că m-am îmbolnăvit din cauza nervilor.

Nu e prima oară când păţesc aşa.

Când eram mic, m-am simţit la fel

în ziua în care trebuia să joc în Patimile Domnului.

Îmi amintesc perfect.

Şi întâlnirea cu Perlita ? Ce faci ?

Nu pot să mă duc aşa. Şi sigur mă aşteaptă deja.

Ajută-mă, te rog !

Numai bine !

- Hai, Nemesio ! - Vin, şefa !

- Gata ! - Aşa !

Perfect, Nemesio, mulţumesc.

Gata, dle Gerardo, asta e toată comanda.

N-a fost uşor de pe o zi pe alta, dar am reuşit.

- Mă bucur că ai fost de cuvânt. - Mulţumesc.

Să rămână aşa. Transferul a fost făcut.

- Mulţumesc din suflet. - Eu îţi mulţumesc.

Estrella...

- Uite ce a venit acasă ! - Ce e ?

Amenda pentru că ai ieşit la pescuit fără autorizaţie.

Bună !

Nu pot să-mi iau ochii de la hartă. E ca şi cum mi-ar da răspunsuri.

Răspunsurile sunt acolo, afară, şi o să le găsim.

L-ai auzit pe dl Gonzalo. E puţin probabil să fie locul acela.

Era puţin probabil şi ca, acum o săptămână,

să găsesc o femeie plutind pe mare.

Era puţin probabil să nu moară în braţele mele.

Şi chiar mai puţin probabil să-şi revină.

Şi totuşi e aici, în faţa mea, vie, sănătoasă şi zâmbitoare.

Aşa că eu n-aş mai sta să mă gândesc la probabilităţi.

Cum spune şi dl Gonzalo, hai să lămurim totul !

- Hai să mergem în golful acela. - Hai !

Mătuşă Perla, te caută cineva.

Nu. Perla, ajută-te puţin.

Nu poţi ieşi aşa, de parcă te-ai duce să repari frigidere ! Eşti nebună ?

Mătuşa mea e foarte frumoasă aşa cum e.

Noi două suntem diferite. Nu totul e despre exterior.

Asta... În fine.

Pascual, nu trebuia să-mi aduci flori. Gesturile astea...

- Bună, Perlita ! - Valentin !

Am venit să plătesc această amendă.

Estrella, căpitanul portului ţi-a dat amenda.

Crezi că m-am născut ieri ? Ştiu bine că tu eşti în spate.

Ai vrut să mă încurci ca să nu pot livra marfa dlui Gerardo.

Dar ce să vezi ? Am livrat-o pe toată.

Am venit să plătesc amenda

şi să-ţi dau banii pe care i-ai împrumutat mamei.

Te înşeli în privinţa mea. Nu sunt cum crezi tu.

Singura care minte şi joacă murdar aici eşti tu.

- Poftim ? - Da, tu !

Şi sincer, nici nu ştiu de ce mă mai mir.

Eşti leită tatăl tău, care mi-a falsificat semnătura

ca să scoată bani din sindicat.

- Nu ! - Ba da.

Nu ! Până când ai să-mi faci viaţa un coşmar, Fabian ?

Tu îmi faci mie viaţa grea, furându-mi contractele.

Eu nu ţi-am furat nimic.

Nu e vina mea că ai pierdut acel contract

pentru că n-ai livrat la timp.

De ce nu recunoşti că ai jucat murdar ?

Eu nu ţi-am făcut nimic.

Te-am ajutat, şi tu m-ai trădat. Asumă-ţi ce ai făcut.

Nu mai îndruga poveşti, Fabian.

Ba da, pentru că sunt supărat, şi tu eşti de vină.

Tu mă faci să mă simt aşa.

- Ce ai cu mine ? - Nu ştiu ce am.

Dar nu mi te pot scoate din minte. Mă gândesc întruna la tine.

Ce vrei să spui ?

Eşti atât de diferită de toate femeile pe care le-am cunoscut...

Mă zăpăceşti, Estrella. Nu te înţeleg.

Nu ştiu niciodată la ce să mă aştept. Eşti imprevizibilă.

Fabian, dacă tu aştepţi ceva de la mine e problema ta.

Eu sunt aşa cum sunt.

Şi tocmai asta mă dă peste cap, asta mă derutează.

Mi-am făcut o imagine despre tine, a unei femei indestructibile,

care rămâne în picioare chiar şi pe marginea prăpastiei.

Care nici nu ştie ce e frica.

Şi, dintr-odată, eşti altcineva.

O femeie care are şi o latură fragilă.

Şi când te văd, simt o dorinţă de...

De ce ?

Şi tu ce cauţi aici ? Unde e Pascual ?

Nu te bucura aşa de tare că mă vezi...

Prietenul meu s-a îmbolnăvit rău. A făcut febră, şi tot tacâmul.

M-a rugat să-ţi spun că nu vine la întâlnire.

Şi ţi-a trimis şi florile astea.

Mulţumesc, Valentin.

O să-l sun pe Pascual să văd cum se simte

şi să-i mulţumesc pentru flori.

- Dar nu te întrista aşa. - Nu, nu e nimic.

Doar că acum trebuie să-i suport ironiile Brisei.

Ea nu credea că răţuşca urâtă a familiei avea o întâlnire.

Dar nu contează, sunt obişnuită. Pe curând !

Stai, Perlita.

Brisa n-o să râdă de tine. Ştii de ce ?

Pentru că o să ieşi cu cel mai chipeş

şi mai râvnit pescar de pe coastă.

Valentin Rios.

Ce zici ? Măncâm nişte tacos cu creveţi sau cum facem ?

Simt nevoia să te ajut,

să-ţi întind o mână şi să-ţi spun că totul o să fie bine.

Dar apoi apare cealaltă.

- Care cealaltă ? - Cealaltă Estrella.

Femeia care nu ezită să-mi înfigă cuţitul pe la spate.

- Pentru că eşti cu două feţe. - Poftim ?

Nu, Fabian. Iartă-mă, dar, dacă vorbim de ipocrizie,

tu eşti pe primul loc !

Poftim ?

Da, într-o zi vrei să mă laşi fără casă,

şi a doua zi îmi spui că totul o să fie bine.

Într-o zi mă ajuţi cu medicamente pentru mama,

şi a doua zi îmi dai amendă că vreau să muncesc cinstit.

Iar o iei de la capăt ?

Aia n-a fost decizia mea, ci a căpitanului portului.

Da, sigur. Găseşte-ţi ce scuză vrei,

dar nu mai da vina pe mine pentru tot ce ţi se întâmplă.

- Exact asta îţi spun şi eu. - Eu cel puţin îmi asum greşelile.

Şi n-am venit aici ca să-ţi ascult reproşurile,

ci ca să plătesc o amendă pentru că te-am ofensat,

pe tine şi pe toţi bărbaţii din sat,

pentru că am ieşit la pescuit ca să-mi întreţin familia.

Poftim amenda şi banii pe care mi i-ai împrumutat !

Eu plec acum. Erika a fost foarte înţelegătoare cu mine.

M-a lăsat să lucrez mâine în tura de seară.

Perfect. Atunci, eu vorbesc cu Fabian, să-l anunţ că iau o barcă.

Ideea e să plecăm devreme mâine, fiindcă drumul e lung.

Ne întoarcem după-amiază.

Crezi că e plaja cu casa pe care mi-o amintesc ?

Nu vreau să-mi fac iluzii, dar...

Nu ştiu. Tot ce ştiu e că va ieşi ceva bun din călătoria asta,

indiferent ce.

Unde mergeţi ?

Dacă pot să ştiu, că mie nu mi-a zis nimeni nimic.

Perlita, sosul ăla e iute ca naiba !

Crezi că nu ştiu ?

Uite-o pe Perlita Contreras, cea mai curajoasă din tot satul !

Nu, aia e Estrella, sora mea.

Şi tu ai ceva special.

La cât de dură pari, nu credeam că îţi plac florile.

De ce nu ?

Doar pentru că sunt serioasă nu înseamnă că n-am inimă.

Mulţumesc că m-ai invitat. A fost frumos din partea ta.

N-ai pentru ce.

Ştiu că nu e întâlnirea romantică pe care o aşteptai,

dar cu Valentin Rios nu e loc pentru tristeţe.

Brisa, tocmai voiam să vin la tine să-ţi spun.

Trebuie să mă întorc la restaurant. Mă scuzaţi. Vă las să vorbiţi.

Ce-am stabilit, Gabriel ?

Te-am rugat... ba nu, ţi-am cerut să o dai afară pe tipa asta din casă.

Şi tu ce faci ? Planifici o excursie cu ea !

Tu chiar crezi că plec în vacanţă sau ce ?

E o ocazie să-şi amintească de unde vine.

- Nu asta voiai, Brisa ? - Ba da.

Şi atunci ?

Da, dar ideea că voi doi o să fiţi singuri pe barcă,

cu stropii de mare pe muşchii tăi, tu în faţa ei...

Nu-mi place ! Nu vreau !

Ce ? Nu râde, Gabriel !

Şi mai ştiu şi cum te porţi în excursiile alea romantice cu barca.

Asta, doar cu tine. Stai liniştită, nu se va întâmpla nimic.

Jură, Gabriel !

Brisa, vorbeşti serios ?

Foarte serios.

Promite-mi că nu se va întâmpla nimic între tine şi ea,

nici în casa asta, nici pe barcă, niciodată. Hai, jură !

Gata, linişteşte-te.

- Du-te liniştită. - Nu ştiu...

N-o să se întâmple nimic.

Cum te simţi, Pascual ? Mai bine ?

Da. Slavă Domnului, mi-a mai scăzut puţin febra.

Cum a fost cu Perlita ? S-a întristat că n-am ajuns ?

I-au plăcut florile ?

Mai mult, a fost în culmea fericirii.

Nu ştiu ce i-a plăcut mai mult, florile sau sosul iute

pe care şi l-a pus pe tacos.

Pe tacos? Ai fost tu la întâlnirea mea cu Perlita ?

Nu. Doar am invitat-o la masă, ca să testez puţin terenul.

Stai, nu închide ! Ascultă cum îţi rezolvă prietenul tău treaba.

Sigur că da. Ne vedem mai încolo.

Am vorbit cu Pascual. Se simte puţin mai bine.

Şi crezi că, deşi are febră, s-a apucat de curăţenie în casă ?

E cel mai ordonat, mai curat şi mai muncitor bărbat pe care-l cunosc.

E un tip grozav.

Şi foarte generos, să ştii. Ai văzut ce buchet ţi-a trimis ?

Nici de ziua mea n-am primit aşa.

Când o să aibă iubită, o s-o răsfeţe.

Ştii ceva ? Tu şi Pascual aţi forma un cuplu tare frumos.

Gata, Valentin.

Înţeleg că vrei să-l ajuţi, dar mie nu-mi place Pascual.

Prietene...

De fapt, când m-a invitat, i-am spus că e doar între prieteni, atât.

Putem vorbi despre altceva ?

Mulţumesc, Valentin. Ţine-o tot aşa.

Îmi dai sosul ? Mulţumesc, Perlita.

Nu-l înţeleg pe Fabian Bravo, mamă.

Uneori e prostdispus şi e gata să ne lase pe drumuri,

alteori pare un înger, plin de bunătate.

Este atât de...

Atât de ce ?

Atât de incoerent, mamă ! E imposibil să discuţi cu el.

Şi ştii ceva ? A avut tupeul să-mi spună că sunt duplicitară.

Mie ! Îţi vine să crezi ?

Şi ce te interesează ce crede Fabian despre tine ?

Nu mă interesează !

Atunci, calmează-te. De ce eşti aşa ?

Aşa cum ?

Aşa, agitată.

Printre toate prostiile pe care mi le-a spus,

mi-a zis că se gândeşte întruna la mine.

Sfântă Fecioară...

Atunci, voia să spună ceva cu asta ?

Nu... Nu cred. Sper că nu.

- Şi tu ? - Eu ce ?

Tu simţi ceva

pentru Fabian Bravo ?

Mamă, cum îţi vin asemenea idei ?

Nu... Eu doar întreb.

Nu mai spune nimic, mamă.

După ce mi-a fost frântă inima,

am înţeles că n-am nevoie de un bărbat ca să fiu fericită.

Fiica mea e totul pentru mine,

e singura mea prioritate.

Dar nici nu e bine să rămâi singură.

Poate va apărea cineva care vrea să fie lângă tine,

să te sprijine pas cu pas,

un tovarăş de viaţă care să nu vrea să înlocuiască ceea ce ai,

ci să-ţi aducă în plus iubire

şi fericire în viaţa ta şi a fiicei tale.

Da, mamă, dar nu Fabian Bravo, Doamne fereşte !

Şi-apoi, Erika e cea mai bună prietenă a mea.

Ea e iubita lui, şi eu n-aş trăda-o niciodată.

Ţin mult la Estrella, dar a fost mereu cam ipocrită.

Mi se pare arogantă şi încăpăţânată.

Vine să mă acuze pentru amendă,

deşi căpitanul Rojas decide când se poate ieşi pe mare.

Ea a încălcat un ordin direct.

Fabi, mă îngrijorezi. De când a venit Estrella,

te văd doar nervos, şi nu vreau să te văd aşa.

Jur că femeia asta mă scoate din minţi !

Atunci, nu te mai gândi la Estrella

şi la toate problemele pe care ţi le-a făcut.

Poate ar trebui să te relaxezi puţin.

Nu, Erika. Sunt bine.

Eşti foarte tensionat, spatele tău spune totul.

- Uite, ai nişte noduri pe aici... - Da, acolo.

- Şi urcă până aici... - Nu, Erika...

De ce ?

Sunt bine, nu face asta. Mai bine ne oprim aici.

Fabian, eu te iubesc. Ţi-am arătat că sunt cu tine la bine şi la rău.

Fiica ta mă place, ţi-a spus că ar accepta să fim împreună.

De ce refuzi să ne dai o a doua şansă ?

Nu mă presa, te rog, Erika.

Bine, dar spune-mi măcar

că o să te gândeşti la ce ţi-am spus.

Bine, o să mă gândesc.

Îl ajut cu fiica lui, îl sprijin mereu.

Fabian îşi dă seama că de mine are nevoie.

Mă bucur mult pentru tine. Dar totuşi, ai grijă.

De ce spui asta ?

Să nu-l presezi prea mult. Bărbaţilor nu le place asta.

- Şi ştiu cum eşti tu. - "Ştiu cum eşti"...

- Ia uite ce-a adus mareea ! - Mamă ?

Ce e ? N-o îmbrăţişezi pe mama ta ?

Bună, Jaz ! Ce mai faci ?

Oliver ! Bine. M-am înscris la liceu, şi mâine e prima zi.

Tu ce mai faci ?

Era cam înnorat, dar te-am văzut şi a ieşit soarele.

Eşti grozav. Eram puţin tristă, dar m-ai făcut să zâmbesc.

Ştii ce mai ajută să-ţi revii ? O îngheţată. Mergem ?

Nu, n-am poftă, mulţumesc.

Ştii ce mai merge ? Nişte porumb fiert.

Scuze, nu e genul meu.

Nu mă pricep la ghicit. Dar ceva tot îţi place.

Ştii ceva ? Chiar n-am poftă de nimic acum. Vorbim mai târziu ?

Vrei doar să te însoţesc la o plimbare ?

Bine.

Mergem ?

Pot să ştiu ce naiba cauţi aici, Rosalba ?

Aşa îţi primeşti mama ?

Ai văzut, Teresita ? Copiii sunt nerecunoscători.

De ce ai venit ?

De ce oare ? Să te văd, draga mea. Dar tu, rece ca gheaţa.

Nu m-ai sunat, nu mi-ai dat măcar un mesaj, un biet meme.

Un meme ?

Chiar mi-a fost dor de tine, drăguţa mea.

Ţi-e dor doar când te lasă un bărbat sau rămâi fără bani.

Care e cazul ?

Nu merit vorbele astea jignitoare.

- Recunosc, am greşit un pic cu tine. - Un pic ?

Da. Oricum, vina e mereu împărţită.

Dar eu îmi recunosc vina şi fac eu primul pas.

Şi tu, Tere, de ce stai aşa ?

Ia-mi bagajul şi du-l în camera mea.

Cum ? Stai aici ? Cât timp ?

Cât e nevoie ca să rezolv nişte treburi neterminate.

Perfect. Uite tarifele pentru camere, mâncarea se plăteşte separat.

Nu, nu se poate. Nu-mi faci o mică reducere ?

Zi mersi că nu te dau afară cu tot cu bagaj !

Teresita, ocupă-te, că eu am treabă

şi trebuie să plec înainte să răbufnesc.

- Camera simplă, da ? - Cea simplă, oricare.

Pe aici, vă rog.

Desenaţi-l atletic, musculos.

Da, să semene cu mine.

Marina o să leşine când o să-i dau portretul lui Valentin Rios.

Da, sigur, o să-i placă.

E gata.

- E gata. - Mulţumim.

- Pregătit ? - Da.

- Ăla nu-s eu ! - Cum să nu ? E leit.

Desenez mai bine decât tine, da ?

Nu te supăra, e doar o caricatură.

Ba chiar te-a făcut mai suplu, cu talie.

Perlita, nu râde de mine, nu fi aşa de răutăcioasă !

Uite ce nas mic ţi-a făcut, mai mic decât fundiţa aia !

Aşa ne înţelegem noi ?

Gata. Ţine-l. E al tău.

Te-a făcut chipeş, serios.

Parcă te-ar fi desenat un chirurg plastician.

N-aş fi zis că eşti aşa de haioasă. Poftim !

Mai puţin, că n-ai gust.

Ţine, păstrează-l.

Sunt multe lucruri pe care nu le ştii despre mine.

Ai dreptate.

Dar azi te descopăr şi mă simt excelent.

De ce te uiţi aşa la mine ?

Cine-ar fi zis, Perla Contreras... Eşti o tipă specială.

Un pic ciudată, dar sensibilă,

simpatică, drăguţă...

Ai toate calităţile.

Redactor DELIA SIMONIS

SFÂRŞITUL EPISODULUI 12