Original subtitles

- [Made By Kaietron] În episoadele anterioare din FROM... - Simți? Chiar simți?

Când am intrat în ruine, cred că am ajuns undeva.

Ești un Călător al Poveștilor.

Dar nu poți schimba o poveste după ce a fost spusă.

Eu și Jade,

am încercat să salvăm copiii aceia și să îi eliberăm.

Ne-am întors iar și iar și iar

pentru că am eșuat prima dată.

Cunoașterea are un preț.

[gâfâie]

[Tabitha] Unde e tatăl tău?

Nu s-a întors încă.

- Nu era cu tine? - Ba da.

Doar ne-am despărțit.

[scârțâit de anvelope]

[voci neclare]

Domnule, mă auziți?

- Tati! - [Boyd] Bine. Hai, puștiule.

- Tati! - [Boyd] E okay.

[Jade] Trebuie să le spunem oamenilor.

N-avem nicio idee ce s-a întâmplat acolo.

Nici măcar nu știm dacă e adevărat.

- Tu, eu, Jim... - Jim nu e acasă.

Dă aia jos. E aici să ajute.

Sara i-a scos ochiul cu o șurubelniță.

- Poți să-l coși? - [Acosta] Te-am prins.

După ce s-a născut copilul, trebuia să mergem acasă.

E-n regulă. Te-am prins. Te-am prins.

Te crezi vreun erou?

Ce i-ai făcut copilului ăluia de acolo sus,

ești un monstru nenorocit.

[exhală greu]

Ai jucat un rol foarte special

într-o poveste foarte importantă.

N-am putut veni la ei așa cum eram.

[gemete]

Nu cu tot ce au aflat.

Ești bine?

M-am rătăcit.

[gâfâie]

[scârțâit de anvelope]

Îmi pare rău că nu vei fi aici să vezi ce urmează.

E întotdeauna partea mea preferată.

Acesta e momentul când se sfâșie între ei.

[înec sugrumat]

Hei, Sophia?

Sophia?

[plânge isteric]

[plânge]

Nu. Nu, nu, nu, nu, nu.

Sophia!

[plânge isteric]

Hei, hei.

Hei. Bine. Intră înapoi în casă. Bine?

- Nu, nu pot. - Trebuie să intrăm înapoi!

Nu mai pot intra acolo, te rog.

Kenny?

Bine. Intră!

Hei! Hei!

- [ușa se încuie] - Ce ți-am spus?

Ți-am spus, nu ieși afară! Ți-am spus!

E mort.

Ce?

Tatăl... Tatăl meu a murit.

- [hohotește] - Oh.

[hohotește]

Bine, bine. Îmi pare rău.

Îmi pare rău. Dar bine.

Bine, nu am... tu nu ieși afară, bine?

N-am vrut. Doar...

Îmi pare rău.

Hei, ce se întâmplă?

- [hohotește] S-a dus. - E bine, e bine.

Nu știu ce să fac acum. S-a dus.

- [hohotește] - [Kenny] Shh, shh, shh.

[hohotește în continuare]

[Kenny] Îmi pare rău, dar nu ieși afară, bine?

O să avem grijă de tine acum, bine?

[hohotește]

[ușa se deschide]

Boyd?

Ăăă...

ai putea să intri înapoi în casă pentru un minut?

[Elgin bâlbâie]

Ceea ce o să spun nu e pentru mine.

E pentru toți cei de aici.

Dacă oamenii află ce s-a întâmplat,

dacă oamenii află ce ai făcut,

ce am făcut noi...

acesta e genul de lucru

care ar putea sfâșia locul ăsta.

Și nu pot lăsa asta să se întâmple.

Așa că, dacă te întreabă cineva,

și o să te întrebe...

o să le spui că ți-ai pierdut ochiul

încercând să o ajuți pe Fatima.

Și dacă nu?

[izbitură]

Atunci le voi spune tuturor că tu ai ucis-o pe Tillie.

Și apoi, o să te bag în căsoaie.

Înțelegi ce înseamnă asta?

Da?

Bun.

Vor afla.

- Într-un fel sau altul,

adevărul iese întotdeauna la iveală.

Ei bine, dac-aș fi în locul tău... M-aș asigura că nu iese.

[acordare, țiuit static]

[cântat de cocoș]

[alarma sună]

[redă "Good Morning Good Morning"]

♪ Bună dimineața, bună dimineața, bună dimineața, bună dimineața ♪

♪ Bună dimineața ♪

♪ N-are ce face să-și salveze viața, își sună nevasta ♪

♪ N-are nimic de spus ♪

♪ Înafară de "Ce zi, ce face puștiul tău?" ♪

♪ N-are ce face, tu decizi ♪

♪ N-am nimic de spus dar e-n regulă ♪

♪ Bună dimineața, bună dimineața, bună dimineața ♪

♪ Mergi la muncă, n-ai chef, te simți abătut ♪

♪ O iei spre casă, începi să rătăcești, apoi ești în oraș ♪

♪ Toată lumea știe că nu e nimic de făcut ♪

♪ Totul e închis, e ca o ruină ♪

♪ Toți cei pe care-i vezi sunt pe jumătate adormiți ♪

♪ Și ești pe cont propriu, ești pe stradă ♪

♪ După un timp începi să zâmbești ♪

♪ Acum te simți bine ♪

♪ Apoi te hotărăști să faci o plimbare pe lângă școala veche ♪

♪ Nimic nu s-a schimbat, totul e la fel ♪

♪ N-am nimic de spus dar e-n regulă ♪

♪ Bună dimineața, bună dimineața, bună dimineața... ♪

[redă muzică tensionată]

[redă "Que Sera, Sera (Whatever Will Be, Will Be)"]

♪ Când eram doar un băiețel ♪

♪ L-am întrebat pe tata ♪

♪ "Ce o să fiu?" ♪

♪ "O să fiu chipeș?" ♪

♪ "O să fiu bogat?" ♪

♪ Iată ce mi-a spus el ♪

♪ Que sera sera ♪

♪ Ce-o fi, o fi ♪

♪ Viitorul nu ni se arată ♪

♪ Que sera sera ♪

♪ Ce-o fi, o fi ♪

♪ Acum am copiii mei ♪

♪ Ei îl întreabă pe tata ♪

♪ "Ce o să fim?" ♪

♪ "O să fim frumoși?" ♪

♪ "O să fim bogați?" ♪

♪ Le spun cu tandrețe ♪

♪ Que sera sera ♪

♪ Ce-o fi, o fi ♪

♪ Viitorul nu ni se arată ♪

♪ Que sera sera ♪

♪ Ce-o fi, o fi ♪

♪ Que sera sera ♪

[redă muzică prevestitoare]

[oameni vorbind]

[muzica prevestitoare continuă]

Nu, Doamne, nu.

Oh, Doamne. [respiră sacadat]

Nu, nu, nu, nu.

Nu, nu, nu, nu.

- Nu, nu... - Ce-i aia?

- Mamă, ce e aia? - Hei.

- În casă! - Nu, mamă! Ce e aia?

- Ce e în geantă? - Nu știu.

- Ce s-a întâmplat? - Nimic. E-n regulă.

Mamă!

Ethan! Haide!

Ethan! Nu, nu, nu, nu, nu! Ethan!

- Nu, nu, nu! Hei! - E tati...?

- Ethan! Nu, nu, nu, uau! - E tati acolo?

- Hei, nu. - Tata e acolo?

Hei, totul e-n regulă.

- [Boyd] Hei, uite... - Mamă?

- Bine? Totul e bine. - N-ar trebui să fii aici, dragă.

[Ethan] Nu e el, nu-i așa? Nu e el!

Hei, hei, hei, hei. Ascultă-mă, bine?

O să te duci...

O să te duci cu sora ta.

O să te duci jos la hambar, bine?

O să verificați animalele.

- Nu, nu! - Da. Te rog, te rog, Julie.

- Nu e el, nu-i așa? - Ascultă...

- [Ethan] Nu e el. - ...Ascultă-mă.

- Julie, te rog. - Nu.

Am nevoie să mergi cu Ethan la hambar.

Am nevoie să fii curajoasă.

Poți să faci asta?

Bine. Du-l. Bine.

[Boyd] Încearcă doar să respiri. Uită-te la mine.

Ethan, o să facem o plimbare.

Nu e el! O să-l găsim, nu?

E-n regulă, e-n regulă. Haide. Haide, te rog.

- O să-l găsim! Nu? - Haide.

[respiră greu] Tabitha.

- Oh, Dumnezeule, Boyd. - Tabitha.

Oh, Dumnezeule. Oh, Dumnezeule.

[exclamă] Dă-l jos.

[Boyd] Bine.

Doar... Hei, Jade.

Nu e el, nu-i așa? Trebuie să-l găsim.

Julie?

O să-l găsim, nu-i așa?

O să-l găsim.

Promiți?

Bine.

[geamăt]

- [Jade] L-am prins. - [Boyd] Bine.

[redă muzică tensionată]

[Boyd] Frumos și încet.

Bine.

[respiră sacadat]

Bine.

Stop.

[respiră sacadat]

[respiră sacadat]

[plânge înfundat]

[respiră sacadat]

[mulțime murmură încet]

[țipăt]

[vâlvă printre săteni]

[Femeie] Ce e?

[Tabitha] Oh, Dumnezeule.

[hohotește]

[Julie continuă să hohotească]

Nu, nu, nu. Stai. Stai. Nu, nu. Vino aici.

- Nu! - Vino aici, vino aici.

Oh, Dumnezeule. Oh, Dumnezeule. Nu.

O, nu!

Oh, Jim. [hohotește]

O, nu, nu, nu.

[hohotește]

[hohotește în continuare]

Hei, hei.

[hohotește]

[plânge] Oh, Doamne!

[hohotește]

[hohotește în continuare]

[hohotește]

[hohotește în continuare]

De ce? De ce i-au făcut asta?

De ce? [hohotește]

[suflă pe nas]

[respiră sacadat]

[suflă pe nas]

Mulțumesc.

Da. Păi, cu plăcere.

[suflă pe nas] Ce se întâmplă acum?

Ăăă...

Ei bine, eu... o să vorbesc cu Boyd despre o înmormântare.

Cine e Boyd?

E șeriful.

E cel care te-a ajutat să scoți din mașină.

Părea amabil.

Este. Chiar este. El e, ăăă...

El cam e cel care ține locul ăsta unit.

[respiră sacadat]

Hei, dacă vrei,

am putea să facem o plimbare până în oraș.

Știi, aș putea să-ți arăt puțin locurile,

și, ăăă... poate să-ți găsesc o pereche de ochelari de rezervă

din camera de depozitare.

Mi-ar plăcea foarte mult, mulțumesc.

[suflă pe nas]

Bine.

[Ethan] Urăsc locul ăsta!

Urăsc locul ăsta!

- Nu mai vreau să fiu aici! - Hei! Ethan! Ethan!

Trebuie să te oprești, bine?

Ce-ai făcut? De ce n-a venit acasă?

N-am făcut nimic!

Minți! Ești o mincinoasă!

Voi vă certați tot timpul!

Vreau pe tati! Urăsc locul ăsta! Și te urăsc pe tine!

Te rog...

Nu ne-am certat!

Nu mai contează.

[hohotește]

Eu... [hohotește]

- [Boyd] Ai prins? - [Jade] Da, am prins.

O secundă.

[Boyd geamăt]

[geamăt]

Mă duc să văd ce fac Tabitha și copiii.

- Sunt bine. - [Jade] Bine.

Tati.

O să am nevoie de ajutor.

Bine?

Da, bine.

Bine.

[redă muzică tristă]

[Jade] Sus.

[Boyd] Bine?

[geamăt]

E în regulă.

[geamăt]

Totul bine?

Până la capăt.

[geamăt]

Trebuie să-l curățăm înainte să-l vadă Tabitha și copiii.

[Boyd] Da.

"Cunoașterea are un preț."

Ce dracu înseamnă asta?

Trebuie să vorbim.

Sara?

Sara, ce...?

Ce se întâmplă?

L-au găsit pe Jim în hambar în dimineața asta.

E, ăăă...

Ăăă...

Ăăă... [își drege glasul]

O să... o să am nevoie să te întorci la clinică.

Dar... dar ai spus că o să luăm ochelari noi.

Te duci la camera de depozitare?

Da.

Ăăă...

Pot să o duc eu.

Nu. Ăăă...

Ești Sophia, nu?

Eu sunt Sara.

Obișnuiam să lucrez la birt.

Știu unde sunt toate lucrurile bune.

[se bâlbâie] Bine. Da.

Știu că erați aproape.

Îmi pare rău.

Haide.

[redă muzică gânditoare]

[Jade] Copiii,

cei șapte copii, tot repetau asta...

cuvântul, iar și iar: "Anghkooey."

[Boyd] Bine.

Când am cântat melodia la copac,

a fost ca și cum ceva s-a... descuiat,

și în sfârșit am înțeles.

Anghkooey...

...înseamnă 'amintește-ți',

și ne-am amintit.

"Cunoașterea are un preț"?

De asta au scris.

L-au ucis pe Jim din cauza noastră.

"Dacă împingem prea tare, cineva va împinge înapoi."

Ce e aia?

Ceva ce a spus Sara odată. Eram afară, în pădure.

Fratele ei, avea o teorie despre locul ăsta.

Nu credea că e o idee bună să cauți răspunsuri.

[exhală]

Deci, ce facem acum?

Presupunând că ai dreptate, că tu și Tabitha

v-ați tot întors aici iar și iar și iar,

că acești copii tot vă cheamă înapoi să îi ajutați,

cum o facem?

Adică, cum începi să salvezi ceva care e...

deja mort?

Nu știu.

Lucrez la asta.

Da.

Munceste mai mult.

Haide.

[ușa se deschide]

[ușa se închide]

[ușa se închide]

- Dă-mi o secundă. - Mm-hmm.

Hei.

Ești bine?

Nu suntem prieteni.

Nu vorbi cu mine ca și cum am fi prieteni.

Bine.

E chiar pe aici. Haide.

Ethan?

[redă muzică gânditoare]

Julie?

Unde e mama?

Ăăă, o să se întoarcă.

A trebuit doar să, ăăă, iasă afară pentru un minut.

Pot să-ți aduc ceva?

Mă duc să mă plimb.

Vreau pe cineva să meargă cu tine.

E mijlocul zilei, Donna.

O să fiu bine. Doar trebuie să...

Bine.

Ăăă, Ethan doarme.

[Donna] Julie?

Dacă ai nevoie de ceva...

tu spune-mi mie, bine?

Randall?

[exhală sacadat]

Randall!

Ce dracu vrei?

[respiră sacadat]

Hei, ce s-a întâmplat?

Tatăl meu e...

[exhală sacadat] Iisuse Hristoase.

Hei, uite, Eu... Îmi pare rău.

Nu, nu, nu.

Am nevoie de ajutorul tău.

Da. Bine.

Am nevoie să vii cu mine înapoi la ruine.

De ce?

Pentru că o să-l salvez.

[Randall] Julie?

[mormăie neclar]

[ușa se deschide]

Tabitha?

[respiră sacadat]

Ieși afară.

- Nu, ascultă, te rog, eu doar... - Am zis ieși afară!

Asta înseamnă că e adevărat.

Amintirile,

tot ce ne-au arătat,

e adevărat.

Este adevărat.

Nu-mi pasă.

Înțelegi? Nu-mi pasă, la dracu'!

Uite, nici nu pot să-mi imaginez prin ce treci.

Știu că nu vrei să auzi asta acum,

dar ce au făcut,

acest mesaj,

Cred că o fac ca să ne împiedice să aprofundăm.

Încearcă să ne facă să ne fie frică.

Atunci, a funcționat...

...pentru că îmi este al naibii de frică.

Soțul meu e mort.

Înțelegi?

Soțul meu e mort.

Trebuie să te gândești la copiii tăi acum.

[oftează]

Știi ceva?

Du-te naibii.

Du-te naibii!

Ce știi tu? Hă?

Ce știi tu?

Vrei să te întorci la Copacul cu Sticle

și să cânti la vioara ta prostească?

Pentru că n-ai nimic de pierdut.

Pentru că îți pasă doar de propria persoană.

Nu este adevărat.

Ar fi trebuit să fii tu...

...atârnând de căcatul ăla de grindă.

Ar fi trebuit să fii tu.

La dracu' cu toate.

[turația motorului crește]

Hei!

La dracu'.

Hei, hei! Uau!

Oprește motorul!

La dracu'!

Oprește motorul ambulanței și ieși afară!

Nu, uite! Nu!

Dragă!

Ești nebună? Ieși odată din ambulanță!

Vrei să faci o plimbare? Vin cu tine.

- Iisuse Hristoase! - E-n regulă. E-n regulă.

- Ieși afară, Kristi. - E-n regulă.

Bine.

[Marielle] Hei! Oprește-te!

Kenny.

Am, ăăă, am auzit de Jim.

Da.

Ne-au lăsat un mesaj de data asta? Asta e nou.

Da. Jade are o teorie despre asta.

Sigur. Toți au o teorie.

Nu, e posibil ca asta să aibă sens.

Boyd!

Kristi e în pericol.

- Ce? - Acosta a luat ambulanța.

O are pe Kristi înăuntru.

[Marielle respiră sacadat]

Cam mari.

Bine. Ăă...

O, nu. Aceia nu sunt buni.

Cum sunt ăștia?

Arată bine.

Deci, ăăă... e atât de trist.

Toate astea... Toate lucrurile astea, ele, ăăă...

au aparținut unor oameni care au fost prinși aici?

Da.

Mă întreb cui au aparținut.

Ăăă, e cam drăguț totuși.

Adică, o parte din ei încă este aici,

o parte care...

- [țârâit de coardă] - ...nu este uitată.

Niciodată nu am gândit-o așa.

[suspens]

Ce s-a întâmplat azi-dimineață cu acel bărbat?

Se întâmplă des astfel de lucruri?

Nu se întâmpla înainte.

Multă vreme, după ce Boyd a găsit talismanele,

lucrurile au fost...

Acum se întâmplă mult mai des.

Îmi pare rău.

Nu... nu ar fi trebuit să spun asta.

E... e-n regulă.

Este important să fii cinstit cu privire la lucruri.

Ăăă, tata obișnuia să spună mereu asta.

Ai familie aici?

Nu.

Nu mai.

[exhală sacadat]

Ăăă, cred că ți-e foame. Ar trebui să mâncăm ceva.

Da, mi-e. Mi-e... mi-e foame.

Haide.

[redă muzică amenințătoare]

[turația motorului crește]

Ce dracu?

[vehiculul accelerează]

Vin. Uite.

[turația motorului crește]

Hei! Hei! Stai! Stai!

Ce se întâmplă?

Acosta a luat-o pe Kristi cu ambulanța!

Unde dracu se duc?

[Femeie] Ce fac?

- [Boyd] La naiba, Acosta. - [Donna] Ce dracu?

[Boyd] Bine.

Deci, toată lumea spune că nu există cale de ieșire, nu?

Tot dai ocoluri. Eu nu.

În noaptea în care am ajuns, am condus până la un punct, ne-am oprit pe drum,

și apoi totul... pur și simplu, s-a dracu' în aer,

și apoi am luat de bun tot ce mi-ați spus.

De ce aș crede vreun cuvânt din ce spuneți voi?

Uite, e vorba de Elgin? Uite, trebuie să înțelegi...

Nu, nu trebuie să înțeleg nimic, bine?

[oftează] La naiba, ești doctoriță!

Ar trebui să ajuți oamenii. Chiar ești de acord cu asta?

O, nu sunt de acord cu nimic din toate astea.

Iar tu ești polițistă,

și ceea ce faci o să ducă la rănirea unor oameni.

Nu. Ce fac eu acum e să ies de aici,

chiar acum.

[turația motorului crește]

[Randall] Julie.

Julie, încetinește. Încetinește.

Deci ce? Intrăm în ruine, și apoi ce?

Adică, să călătorim prin timp?

Ethan a numit-o Călătorie prin Povești.

Bine, grozav. Asta nu o face mai puțin înfricoșătoare!

- Uite, Julie, oprește-te! Nu poți... - Ce?

Adică, ce s-a întâmplat...

cu tatăl tău,

prin ce treci acum...

Hei, trebuie să respiri.

Și apoi?

Ce fac atunci? Hă?

Îți spun eu,

când am intrat în ruinele acelea, am ajuns undeva.

Bine? Și dacă am reușit o dată, pot să o fac din nou.

Chiar dacă ar exista cea mai măruntă șansă,

trebuie să încerc. Te rog.

Spune-mi doar ce ai nevoie să fac.

[scârțâit de ușă]

[respiră sacadat]

De ce n-ai venit acasă, Jim?

[suflă pe nas]

Te așteptam.

De ce n-ai venit acasă?

Sunt așa de furioasă pe tine.

Toată noaptea m-am gândit

ce mi-aș fi dorit să-ți fi spus în pădure.

[suflă pe nas]

M-am gândit că...

Te-am iubit încă din prima clipă când te-am văzut.

Au fost atâtea certuri și atâta durere.

[suflă pe nas]

Ai rămas persoana mea.

Ai fost totul pentru mine,

și mi-e atât de teamă că n-ai știut asta.

Cum o să fac față fără tine aici?

[suflă pe nas] O să fim bine.

Julie și Ethan...

Nu știu cum,

dar o să găsesc o cale să am grijă de ei,

să îi țin în siguranță.

Nu trebuie să-ți fie frică.

[suflă pe nas]

Te iubesc, Jim.

Adio.

Doar... O, iată-ne.

Hei, dați... dați-vă la o parte.

Hei, oprește-te!

Încetinește.

Oprește-te!

Încetin... încetinește!

Oprește-te! Oprește-te!

Hei, Acosta!

[fluierând]

La dracu! Acum mergi al naibii de prea repede!

Am trecut de două ori prin oraș. Ce-ți mai trebuie să vezi?

Trebuie să fie o cale! N-o să stau să aștept

ca acele creaturi să ne doboare unul câte unul.

Voi vă puneți pietrele la noapte.

Voi vă prefaceți că sunteți în siguranță, crezând că Șeriful Boyd

o să ce, o să vă salveze cumva?

Stai să-ți spun ceva, Boyd?

Boyd nu știe ce face.

Niciunul dintre voi nu știe ce dracu faceți.

Dar tu știi?

Da, ei bine, măcar eu încerc.

- A fost mult mai repede. - Da, ăsta e tiparul.

Dacă ea caută o cale de ieșire,

o să devină tot mai...

- Ce facem? - Ia banda.

Da.

Victor?

Ești aici?

[Victor] N-ar fi trebuit să vii.

Hei, eu, ăăă...

Am... am auzit de Jim.

Îmi pare rău.

N-ar fi... n-ar fi trebuit să vii.

N-ar fi trebuit să ajungi niciodată în locul ăsta.

Ăăă...

Ai fost să-l vezi, ăăă, pe Ethan?

- Nu! - Nu? Nu, bine.

Nu. Nu pot.

Nu poți?

Ei bine, Victor, el... el e prietenul tău,

și... și are nevoie de tine, așa că, atunci când ești gata...

Nu. Acele cuvinte de pe perete...

Cuvintele, sigur, da.

Vezi tu, ia tot ce e bun.

Ia tot ce e... tot ce e bun din jur.

Și apoi, ce-ar fi dacă... ce-ar fi dacă te ia pe tine data viitoare?

Pe mine? Ce? Eu nu merg nicăieri.

Nu, nu!

Nu știi asta.

Nu.

Nu știi asta.

Bine.

Deci, tu doar nu ar fi trebuit să vii.

[se bâlbâie]

N-ar fi trebuit să ajungi în locul ăsta.

N-ar fi trebuit să... n-ar fi trebuit să ajungi niciodată.

Hei, hei, hei, hei. Ascultă.

Nimeni n-ar fi trebuit să ajungă în locul ăsta.

Hei, nu? Niciunul dintre noi.

Dar, știi, suntem aici, tu și cu mine,

și suntem împreună.

Aș accepta asta în orice zi a săptămânii,

indiferent ce se scrie pe... pe pereți.

Noi... vom înfrunta asta împreună.

Bine? Bine?

Deci, tu doar... intri înăuntru?

Da.

Și apoi ce?

Apoi îmi găsesc tatăl.

Tu prima.

Ce?

Doar intră.

- De ce? - Poți să o faci, te rog?

[redă muzică amenințătoare]

Ce ar trebui să se întâmple?

Nimic.

Eu... eu... trebuia doar să mă asigur că nu ți se va întâmpla același lucru

ca atunci când vei intra să mă scoți.

Întoarce-te.

Uite, uite,

am nevoie să-mi dai ceva timp înainte să mă scoți.

Bine? Chiar dacă pare rău.

Ce vrei să spui "dacă pare rău"?

- Julie, ce-o să se întâmple? - Îmi promiți?

Te rog.

Bine, bine.

Trebuie să promiți.

- Promite-mi! - Bine, da.

- Îți promit. - Bine.

[redă muzică amenințătoare]

[creatură țipă]

[creatură țipă]

Tată!

[Boyd] Ei bine, prieteni, să ieșim de aici. Haideți afară!

Plecați! Săriți afară!

[împușcătură]

[împușcătură]

Tată!

[gemete]

[se străduiește]

Dă-te jos de pe mine!

Dar eu vreau să mă joc.

[geamăt]

Haide, haide.

Randall!

Randall, scoate-mă afară!

Nu e nimeni aici să te ajute.

Nu!

[țipăt]

[țipăt]

Te-am prins. Te-am prins.

Nu, nu, nu, nu, nu!

Hei, hei, hei. Shh. Shh. Privește-mă. Privește-mă.

Privește-mă. Respiră. Ești bine.

L-am văzut. Oh, Randall!

O, Doamne! L-am văzut! L-am văzut și...

- Trebuie să mă întorc! - Nu, nu, oprește-te.

Nu, nu, nu. Hei, oprește-te, oprește-te, oprește-te.

- Te-am prins. - [hohotește]

- Trebuie să mă întorc! - Știu.

Ethan?

Ethan, pot să intru?

Ethan?

[redă muzică amenințătoare]

Donna?

Ethan nu e sus.

Ce? Am stat aici tot timpul.

Ethan!

Tabitha, era sus!

Ethan!

Ethan!

- Perfect. Ai înțeles? - Da.

Hei, o să fie bine.

Mama mea, ea, ăăă...

ea a crezut întotdeauna în iad.

Dar știi ce cred eu?

Eu cred că iadul e pentru oamenii

care cred că merită să sufere, iar eu nu.

Sunt o persoană bună, și nu merit să fiu aici.

Niciunul dintre noi nu merită să fie aici.

Nu știu asta. Nu știu.

Nu știu nimic despre voi.

Și, știi, poate că adevăratul motiv pentru care nu încercați mai mult

este că, în adâncul sufletului, credeți că meritați să fiți aici.

Adevăratul motiv pentru care noi nu încercăm mai mult este pentru că,

de fiecare dată când încercăm, moare cineva.

Știi câți oameni am cunoscut

care au crezut că știu exact ce este locul ăsta,

la câte teorii am ascultat despre de ce suntem cu toții aici,

sau idei geniale despre cum să ieșim?

Vrei să știi ce au toate în comun?

Toți sunt morți.

Nu există cale de ieșire. Înțelegi asta?

Nu! Bine? Există o cale!

Există o cale! Există întotdeauna o cale.

Ethan.

Bine, trage pe dreapta.

E okay.

E un copil în pădure al cărui tată tocmai a murit.

Trage pe dreapta.

Nu, nu, nu, nu, nu.

- Hei. Haide, Marielle. - Bine.

Haide. Hai. Hai.

La dracu'.

[scârțâit de anvelope]

- Oprește-te! - [scârțâit de anvelope]

[Marielle] Kristi!

Ești bine?

Hei! Ieși odată din mașină!

Ieși afară acum!

- [Kenny] Hei, ești bine? - Au. Da.

Ce dracu e cu tine? Hă?

Ai fi putut să ucizi pe cineva, știi asta? Întoarce-te.

Al naibii de condus ca un nebun prin locurile astea.

Hă? Răspunde-mi!

Boyd!

[Boyd] Plecăm. Să mergem.

- [Kristi] Ethan. - Ce?

Ethan. Mergea pe drum.

- [Boyd] Ce? - Da.

Tată?

Ethan.

[exhală sacadat]

Ce cauți aici afară?

Am venit să iau stația radio.

[exhală sacadat]

E stricată.

M-am gândit că poate aș putea să-i trimit un mesaj lui Thomas,

celui adevărat, Thomas,

că ar trebui să te caute ca să nu fii singur.

Ce s-a întâmplat?

Totul e bine.

Îți amintești ce ți-am spus

data trecută când am fost aici, la rulotă?

Că atunci când se întâmplă lucruri rele,

trebuie să avem grijă unii de alții și să facem întotdeauna tot ce putem?

Așa e.

Iar mama ta și sora ta,

au nevoie de asta de la tine acum, mai mult ca niciodată.

Nu rămâi, nu-i așa?

Aș fi vrut să pot.

Tată, ce se întâmplă?

[redă muzică emoționantă]

Am nevoie să faci ceva foarte important.

În noaptea când am ajuns aici,

când ne-am izbit cu rulota și eram prinși în ea...

ai avut un vis.

Îți amintești ce ai visat?

Lacul Lacrimilor?

Așa e.

Știi de ce?

Este aici, și am nevoie să-l găsești.

De ce nu l-am putea găsi împreună?

- [Tabitha] Ethan! - [suspens]

[Tabitha] Ethan!

Tată?

Tată, unde ești?

- Ethan! - Tată, întoarce-te!

- Tată, te rog, întoarce-te! - Ethan, Ethan!

O, dragul meu. De ce ești aici? Am fost așa de îngrijorată.

L-am văzut pe tati. Era chiar aici.

O, copilul meu.

♪ ♪