Original subtitles

- Ah, tu-mi spui Paros ? - La ce oră e plecarea ?

- Cum sunt doar 3 locuri ? - Nu există şi hidropterul ?

- Da' nu reuşim să plecăm împreună ? - Trei cu avionul şi cinci cu vaporul.

De la Atena cu feribotul sau de la Mykonos cu hidropterul.

Fiumicino sau Ciampino ? - Şi de cât e nevoie ?

Uite, tren, avion sau vapor, mie-mi e indiferent, zău aşa.

Eu pot ceda locul meu în avion, dacă e nevoie.

- La 5:00 ? - Şi din Atena 10 ore.

Înotând ! - Doar nu mâncăm întodeauna în oraş ?

- Eu vă spun: nu gătesc, eh ? - Chiar după-amiaza, aşa-i ?

- Da' cum listă de aşteptare ? - Nu ! Dimineaţa ?

Casa a fost rezervată ?

Eleonora vine de la Milano sau de la Roma ? - Oricum, eu sosesc la Roma în seara asta.

- Aţi găsit casa ? - Cât costă casa asta ?

Şi cât costă ? - Haide, Lorenzo, nu fi zgârcit !

- Pe lună ? - Bine, da' nu-i nevoie de o lună.

- Pe săptămână ? - Eu am dat deja avansul, eh ?

Scuzaţi, da' nu există un camping ? - Eu vă reamintesc că e pe 10 august !

- Fetiţa nu, eh ? - Are 9 ani, cum naiba s-o poţi lăsa acasă.

Tzatziki !

Supele şi ciorbele sunt servite întotdeauna reci sau cel mult călduţe,

dacă o cere clientul.

Giuliana se ocupă cu făcutul cumpărăturilor din piaţă.

Pe Andrea îl trimiţi la Fiumicino ca să ia peştele.Aprovizionarea cu vin am făcut-o eu.

Mi se pare că-i totul în regulă. Plec liniştită ?

Da. - Plec liniştită.

- Şi... plecaţi peste 3 zile ? - Separat, am avut probleme cu zborurile.

Dar eu şi cu tine ? Nu, ăm...

zic: dacă pleci în călătoria asta acum, atunci

eu şi cu tine când o să facem o vacanţă-mpreună ?

Eu şi cu tine ? Septembrie, octombrie, când o să ne dorim.

Când o să ne dorim... eh da, bineînţeles.

Ei, haide, Ivano !... E o ocazie unică !

E voiajul examenului de bacalaureat împreună cu toţi foştii colegi de şcoală !

E... ca un fel de maşină a timpului. Da' nu eşti un pic bucuros pentru mine ?

- Ăh ? Mult... - Ei, haide !

Noi avem tot timpul pe care-l vrem... îhm ?

În seara asta cinăm la mine acasă ?

Ai să vezi ce cină grozavă am să-ţi pregătesc.

Atunci, dnă, acolo voi pune masa unde o să serviţi prânzul.

Bucătăria o lăsăm la vedere...

Cuptorul cu 5 ochiuri, aragazul cu hotă... ah, cel de 90.

De acord.

- Mamă, Luisa nu ştie să gătească. - Va învăţa, va învăţa.

- Bună ziua ! - Ah, bună !

Salutare.

- Probleme ? - Absolut deloc, de ce ?

Pentru că mi se pare că aici se lucrează un pic la relanti.Priveşte-l pe ăsta...

Sunt timpi tehnici.

"Timpi tehnici", o p... ! Trei săptămâni ca să zugrăvească 4 pereţi.

- Finisăm... - Păi finisăm prea mult !

Uită-te la ăstalaltul... "Michelangelo" !

Sunt 3 ore de când eşti la bucăţica aia. Ce se-ntâmplă ? Vrei să faci o gaură ?

Singurii 3 români care nu se grăbesc, mi se pare că i-am găsit noi.

Ia gândiţi-vă ce noroc !

- Pot să-ţi vorbesc, tată ? - Păi cum să nu ?

Bine.

Băieţi ! Daţi-i bice. C-am s-aduc 3 italieni, eh ?

Lasă-i să muncească liniştiţi !

Şi nu mai spune-ntotdeauna cuvinte porcoase.

Cât sunt de fericit să văd c-ai să locuieşti singur.

Aproape că-i vine să plângă lu' tăticu'.

Oh ! Mie încă nu-mi vine să cred ! - Eh, bine...

E Luisa.

Răspunde-i imediat. N-o face s-aştepte. Această sfântă... ne-a salvat pe toţi.

Da.

Da, iubito.

Ei, Lorenzo. I-ai întrebat pe-ai tăi dac-or s-o ţină la ei pe Penélope ?

Nu e momentul, am să-ncerc la prânz.Oricum, pe tata îl cunosc bine, nu poate să-mi spună nu.

Da' cum mi se poate, zic eu, cum mi se poate cere un lucru de genul ăsta mie ?

După 40 de ani eu şi mama ta în sfârşit singuri... da' ce tupeu ai ?

- E doar o săptămână. - Şi ţi se pare puţin ? Da' ce facem aici ?

- Ouau ?! Unul iese şi cealaltă intră ?! - Tată, e o urgenţă...

O s-o ţinem noi aici pe nepoţică.

Ş-o să ni se pară că ne-ntoarcem la vremea când Lorenzo era micuţ.

Tocmai asta nu vreau, vezi !

Bine, tată. Nu contează, eh... o s-o rezolvăm altfel.Nu-ţi face griji.

Aşa, bravo. Rezolv-o în alt mod. Haide.

- Ce e ? Mai sunt şi alte două ? - Nu !

Nu.

392 4486537 De ajuns, nu mai suport.

Rămân la Roma, îmi doresc să fiu singură, B.

VIRGILIO Mă tem c-aţi greşit numărul.

392 4486537 Aveţi dreptate, vă cer mult să mă scuzaţi.

VIRGILIO Nu vă faceţi griji...

VIRGILIO ... şi fruntea sus în faţa vieţii.

Iată, acestea sunt picioruşele...

Aici e toracele...

Şi aceasta, în schimb, e inimioara. O auziţi ?

Are în jur de 14 săptămâni.

E unul dintre cei mai frumoşi "bobi de fasole" pe care i-am văzut vreodată.

Despre restul, "aşchia nu sare departe de trunchi".

Hmm ?

"Bobiţă de fasole", vrei să-mi aduci un pic de hârtie ca să curăţ gelul ?

Sigur, iubito.

392 4486537 Pentru dv e uşor...

VIRGILIO Totul poate deveni uşor

392 4486537 Oricum B. Vine de la Bianca.

Îmi face plăcere să vă cunosc.

Da-mi pare că aia în timp ce-mi făcea ecografia, flirta cu tine !

Da' haide, e o prietenă.

E unul din cei mai frumoşi 'bobi de fasole' pe care i-am văzut vreodată... cretina !

- Îmi place când eşti geloasă ! - Încetează.

A sunat Piero. A confirmat:

voi plecaţi cu avionul, iar noi băieţii ne vom sacrifica, cu vaporul de la Brindisi.

Ah ? Voi vă veţi sacrifica plecând cu o zi înainte, toţi băieţii, cu Eleonora...

Păi... ?

Ascultă, doar n-ai să-ţi faci de cap în Grecia ?

Da' haide...

Ce ştiu eu ? Măcar o tentaţie neaşteptată...

Imposibil. - Hmm.

Pentru că tu n-ai fost niciodată ispitit ? - De Eleonora ?

- Nu. Aşa, în general. - Nu.

Imposibil.

De ce, tu ai fost ?

- Tu ai fost ? - Da, eu da. O dată.

O dată ce ? Da' când ? De cine ?

- Haide, acum câţiva ani... - Vrei să-mi explici ?

Îţi aminteşti de acel arhitect din Milano ? - Păi bine ?

Păi... pe scurt, făcea tot timpul glume cu apropo...

- La naiba ! Şi nu mi-ai spus nimic ? - Şi ce trebuia să-ţi spun ?

Cum "ce trebuie să-mi spui" ?! - Nu s-a-ntâmplat nimic.

Am înţeles...

În schimb, tu n-ai fost ispitit niciodată, eh ?

Nu, ţi-am spus că nu. Nu ! Eh...

Vezi ? Tu nu ştii cum ai reacţiona.

Eu am rezistat... şi prin urmare acum sunt mai puternică.

Ce treabă are asta ? N-am nevoie să mă supun unei probe că să ştiu dacă rezist !

O ştiu deja !

Nu m-aş uita la altă femeie nici măcar cu coada ochiului !

- A sunat Carla. Ţi-o mai aminteşti ? - Îmh.

A fost la Paros anul trecut şi spune că e foarte frumoasă insula ! De abia aştept !

- Foarte frumoasă ?! E supraevaluată. - Ai făcut rezervarea ?

Chiar despre asta voiam să-ţi vorbesc.

M-am gândit că poate ar fi mai bine, dac-aş merge singur la Paros.

- Singur, cu fiul meu. - Glumeşti ?

E un moment dificil, are nevoie de tatăl lui...

iubito, doar ce m-am despărţit.

Acel băieţel are... un aşa simt al abandonului...

Da' ce ? Da' care-i treaba ? Nu, scuze. Fă-mă să-nţeleg !

Ce vrea să-nsemne că pleci cu fiul tău ? Eu mi-am luat concediu !

Asta e prima noastră vacanţă împreună şi tu-mi spui că pentru fiul tău e un moment dificil ?

- Da. - Puţin îmi pasă !

Şi pentru mine e un moment dificil !

Mă laşi la Roma pe 10 august, îţi dai seama ?

Spune-mi că nu-i adevărat.

Între altele, Roma în august e foarte frumoasă, ăh ?

Da' du-te naibii ! Du-te.

Şi asta e casa mea ! Pleacă tu !

- Cât o să lipsiţi ? - O săptămână.

- Şi cu fetiţa, aţi rezolvat ? - Să spunem... că da.

Or să mă lase la colegiu !

Aaah ! Într-un campus, ăhă ! Ca pe copiii americani.

Să sperăm că n-o să mai fie acolo măicuţa de anul trecut, cea care mă bătea !

- Da' cum te bătea ? - Da.

- Sunt un pic severi. - Da' ce severi ?!

Ce mai contează ? Două scatoalce sănătoase formează caracterul !

- De-ai ştii ce mă mai altoia bunicul tău ! - Ştiu. Mi le-ai dat mie pe toate înapoi.

Mă-nvineţeam toată, ştiţi ? Şi noaptea nu mai reuşeam să adorm.

- De durere, mititico ? - Da, şi de foame.

- Dieta mediteraneană, nu ? - Puţeam. Nu ne lăsau să ne spălăm.

S-o ia naiba. Da' pe ce post erai ? De Mama Ebe (sfântă italiană) ?

Penélope, toate lucrurile astea nu ni le-ai spus.

Sigur că nu. Pentru că nu voiau să povestim. Îmi era frică.

Ăh, Lorenzo, scuză-mă. În cazul ăsta eu aş spune să rămânem acasă.

Cum vrei tu, iubito. Rămânem, rămânem.

Da' cum "să rămâneţi, rămânere" ?! Unde să rămâneţi ?

Plecaţi ! Plecaţi odată liniştiţi ! Căraţi-vă !

Fetiţa... rămâne cu noi, eh ?

- Te-a lăsat ? - Da.

Te-a prins cu alta.

Mai mult sau mai puţin.Pe tine ? Ţi-a dat papucii ?

Eh, da.

- Ce zici, ne va găzdui ? - Încearcă.

Bun semn ! - Poate !

Intră.

Hăăăă !

Da' ce faceţi voi doi în casa mea ?

- Eeeh... - Ce facem ?

- Şi întoarceţi-vă cu spatele, nu ? - Da. Da, da, da.

- Avem nevoie de un acoperiş. - Uitaţi de el !

Dacă vrei, ne dezbrăcăm şi noi de haine, eh ? - Ce cretini !

- Nu-i de ajuns să ne descălţăm ? - Se vede că aici e de regulă diferit.

- Ciao, iubito ! Iată... -mă ! - Salve.

- Ivano, Piero. Ivano, Virgilio. - Îmi face multă plăcere să vă cunosc.

Ivano...

- Colegi de şcoală, îmi imaginez. - Da.

Da, da, da.

- Scuze, da' de ce te-ntorci şi tu ? - Da, aşa-i.De ce mă-ntorc ?

Te rog, avem nevoie de-un acoperiş doar în seara asta.

Nu ştim unde să ne ducem.

E suficient ca la cină să ne lăsaţi singuri.

Sigur, sigur ! Eu am programul la radio. Mulţumesc, eh ! Mulţumesc.

- Mulţumim. - Poftă bună, eh ?

La revedere. S-aveţi parte de lucruri bune.

Tu nu eşti niciodată punctual, eh ?

BIANCA azi, mesajele dv mi-au ţinut companie

Bună, Piero. Sunt Ughetta. Din Palermo. Eu aş vrea să mă-ntorc în '88,

când i-am dăruit întâiul sărut primului meu logodnic.

Pentru că a fost ultimul care m-a tratat ca pe o prinţesă.

"Erau anii '80: Afganistan, Ustica şi măcelul din Bologna..."

"asasinarea lui John Lennon, moartea lui Bob Marley"

"Licio Gelli şi P2, dar şi Solidarnosc şi Perestroika"

"Thriller şi The Wall, Mondialul din Spania şi Nelson Mandela"

"sfârşitul lui Pinochet şi Noriega."

Acum, vă las, însă bine acompaniaţi.

"Aş vrea să mă întorc", revine peste o săptămână.

IMATURII voiajul

Subtitrarea: Amos Klein Subtitrari-noi.Team amos_klein@yahoo.fr/www.subtitrari-noi.ro

Vizitaţi: www.clan-sudamerica.net Cine de Latinoamérica y de Espana

Sunteţi siguri că-i insula potrivită pentru noi, eh ?

Oameni buni, Paros e chiar... emblema voiajului de după examenul de bacalaureat.

- Da. Poate la 20 de ani ! - Eu mă simt ca ei,

însă există câte un loc pentru toate vârstele.

Îhm, bine. Mi s-a făcut frig, merg în cabină.

Da' ce cabină ? Ooh ! Se doarme pe punte !

Piero, tu te simţi ca ei, dar noi avem 40 de ani, eh ?

Cu umiditatea asta... ştii ce reumatism ?

Ei ! Sunteţi oameni bătrâni de vârstă mijlocie. Nu ştiţi ce pierdeţi.

Poate ne povesteşti mâine. Dă-mi să mai iau o înghiţitură, haide.

- Nu mă-nşelam. - Poftim ?

Te priveam de la distanţă, îmi închipuiam că ai ochi foarte frumoşi şi nu mă-nşelam.

Da, într-adevăr. Şi nu ştii ce sâni !

Dar ai putea fi capabil să vii cu-n text mai bun, haide.

Scuze, dar aici e groaznic de frig. Intru 'napoi în cabină.

BIANCA De fapt suntem doi necunoscuţi...

VIRGILIO Vorbiţi-mi despre dv...

- După cină, ieşim în oraş, eh ? - Nu, e devreme !

- Da' cum e devreme ? Acum e ora 11 ! - Aici 11 e ora pentru aperitiv !

- Eu chiar am văzut oameni care cinau la 7. - Nu ! Ăia luau prânzul.E diferit.

Da' tu nu eşti niciodată obosit, eh ?

Băieţi, singura seară din vieţile voastre fără soţii, vreţi să rămâneţi acasă ?

- Da' asta nu-i o casă. Ăsta-i un palat ! - Eu mă duc la culcare.

- Să stăm puţin. - Nu, nu mai rezist.

Nu mai rezistă, ah...

- Dacă-i obosită, e obosită. Nu fi egoistă. - Haideţi, duceţi-vă voi, nu ?

- Da, da. - În seara asta, ieşim !

Ieşim !

Mi-am uitat celularul. Eh... mă-ntorc imediat.

- 2 tequile, vă rog. - 5 tequile ! Sunteţi invitatele noastre.

- Mulţumim foarte mult. - Încântat.

- Chiar spaniolă. - Internaţionale.

- Pot să vi-i prezint pe prietenii mei ? - Suntem încântate să vă cunoaştem !

- Încântade... - Şi eu...

- Încă unul, vă rog. - Încă unul.

Vă las singuri. Să nu vă faceţi cumva de râs ! Mă-ntorc imediat.

Ş-acum cine vorbeşte cu astea ? - Noroc !

Noroace.

Eh, aveai dreptate, sunt capabil de mult mai mult.

Vă cunoaşteţi ? - Dintotdeauna.

Atunci, vă las singuri. Fă pe dificila.

Să sperăm că nu.

Deci: "Ce ochi splendizi" ai aruncat-o deja-n joc. Acum cu ce-ai să continui ?

- Cu un "ce zodie eşti" ? - Eşti întotdeauna aşa de simpatică ?

Aşa sunt atunci când sunt foarte simpatică. - Atunci e ziua mea norocoasă.

Uite, hai să spunem aşa:

azi poţi evita să-ţi etalezi repertoriul pentru că...

vreau exact ceea ce vrei tu. Prin urmare, da. Azi e ziua ta norocoasă.

Doar dacă nu eşti din cei care fac probleme. - Nu, nu. Am o soţie şi un fiu acasă,

prin urmare nu fac nicio problemă.

- Fantastic. Mergem ? - Mergem.

Două Margarita. - Eh... să plătesc ?

I-ai mai tras-o vreodată vreuneia fără să-i oferi nimic de băut ?

Deci, ştiţi cum se bea tequila a la grec ?

- Ce a spus ? - Nu ştiu.

Dacă ştiţi cum se bea tequila a la grec ? - Nu, eu nu ştiu.

- Nu, nu... - Bine. Atunci aşteptaţi aici.

- De acord. - Un moment...

- Ce-i ? - Hai să plecăm.

De ce ? - Pentru că astea au intenţii urâte.

Nu-mi place.

N-aş vrea să mă regăsesc în situaţii ireparabile. Să mergem.

- Da' haide, o tequila ! Gata ! - Da' de ce trebuie să rămânem ?

Pentru că aşa ne punem la încercare, vedem dacă suntem în stare să rezistăm, nu ?

Scuze, dacă trebuie să rezistăm, atunci mai întâi să plecăm, nu ?

E, da. E prea uşor aşa.

- Nouă ne plac lucrurile dificile ? - Bravo.

- Da' le-ai văzut cum sunt ? - Cum sunt ?

Brunetei îi ajung picioarele pân' la urechi. - Exageratule.

- Uau ! - Iată-le...

Astea sunt pentru voi. - Mâna se ţine aşa. Aşa.

Şi... acum se suge.

- A spus "suge". - Mare scofală ?

- Mare scofală, mare scofală... - Hai "suge".

Şi acum, pân' la fund.

- Pân' la fund. - Facem o mare porcărie, ţi-o spun eu.

BIANCA Vă vorbesc despre mine...

36 de ani, talia 42, nr 37 la pantofi

VIRGILIO ... şi-n afară de numere ?

BIANCA ... alegeţi o literă.

VIRGILIO aleg litera E...

Da' ce faci ? Fumezi tu ?

Nu, erau acolo pe masă.

E teribil.

- Da' tu ? Deja s-a sfârşit seara ? - Nu, nu, nu ! Doar că-mi uitasem mobilul.

L-am lăsat de-a dreptul la Milano. Nu ştii cât e de bine fără el !

Încearcă. Închide-l.

BIANCA Cu "e"... entuziastă, expansivă, energică

Nu e momentul.

VIRGILIO Acum o consoană... S

Spulberă-mi o curiozitate:

dar dacă n-ai fi fost cu Giorgio, mi-ai fi dat acel sărut ?

- Nu. - Nu ?!

Nu ! Nu-mi plăceai.

BIANCA Solară, visătoare...

- Vorbeşti cu mine sau scrii mesaje ? - Nu, s-a-ntâmplat un lucru absurd.

- Adică ? - Citeşte. Citeşte şi după-ţi povestesc.

- Oricum, îmi face plăcere. Piero. - Gloria.

- Şi nu ştii cine-ar putea fi ? - N-am nici cea mai vagă idee !

S-a produs din întâmplare, aşa din joacă. Dar îmi face, mă distrează.

Şi ce erai pe punctul de a-i răspunde ? - Priveşte-un pic.

"De ce culoare sunt chiloţii pe care-i purtaţi ?"

Eh ?

Da' nu ! Aşa eşti bolnav, eşti... eşti previzibil...

Să auzim: ce-ai scrie tu ?

Deci, înainte de toate, păstrează-l pe "dv".

Şi după, încearcă aşa: "Ziua de azi, de ce culoare e ?".

- Şi eu de ce-aş dori să aflu ? - Da, dar nu chiloţii ! Generic !

Aşa o laşi liberă să răspundă cum doreşte. - S-o lăsăm liberă. Să-ncercăm.

-"Pe aici ! Pe aici ! Pe aici !" - Uşurel, uşurel, uşurel !

Atenţie la mare, la mare. Atenţie la mare...

Oh, oh, oh...

- "Înclină capul." - Vrea cămaşa ?

- Da' nu ! Capul. Înclină capul. - Trebuie să înclini capul.

Trebuie să înclin capul ?

- Da' nu vrea chiar să te boteze. Haide ! - Ce trebuie să fac ?

Înspre acolo. Înspre cealaltă parte.

"Aşa... aici îţi pun un pic de lămâie."

Mă pişcă. Da' de ce... Nu ! Nu... m-a lins, nu.

"Haide, dragă. Înc-o dată." - Nu, nu, eh...

- Oh, astea "sug", ling, nu se poate. - Nu, haide. Ei haide ! Un' te duci ?

BIANCA Roşie !

- "Roşie." I-a plăcut joculeţul. - Sigur că i-a plăcut.

Zice: "Şi dv, de ce culoare vă imaginaţi că sunt eu ?"

Să zicem fucsia ?

Da' nu ! Nu alegem fucsia. Acum trebuie s-o uimeşti, s-o intrigi...

Nu-i răspunde imediat, fă-te dorit. Îi răspundem mâine.

Aaaah, e strategic... ah... asta-mi place.

Tu gândeşte-te... şi mâine dimineaţă-mi spui.

Să vedem dacă faci progrese. Noapte bună.

Eh, nu. Repertoriul e personal: nu se spune.

Haide, spune-mi una: preferata ta.

Mă distrează.

Una care-mi place mult e asta:...

"Ai ochii trişti".

- Şi funcţionează ? - Eh, sigur că funcţionează !

Deşi n-am înţeles niciodată de ce vă place atâta să vedeţi ochi trişti.

- Şi tu ? Repertoriul ? - Pentru noi e mult mai simplu.

Aaah...

"D-zeule, cât o ai de groasă... E imensă..."

Sau mai bine ascult-o p-asta:...

"Ştii c-o faci de-a dreptul dumnezeieşte ? Mă înnebuneşti".

Mie pe-asta nu mi-ai spus-o.

Bine. Pentru c-atunci când într-adevăr îmi place unul, nu o spun.

- Asta mi se pare că-i din repertoriu. - Poate.

- Ce faci ? - Te sărut... chiar, încerc să te sărut.

- Eh, dar nu se "pote"... - "Poate ! Nu se poate !"

- "Poate, poate", de acord. - Şi atunci, ce cauţi aici ?

Cu mine... "noaptea... pe plaja asta tare frumoasă..."

Hei ! Oh...

mă plimb... "privesc" luna...

şi rezist unei foarte mari tentaţii.

- Şi eşti sigur că ştii cum să-i rezişti ? - Sigur !

Ok. Atunci să verificăm. "De acord ?"

- "De acord ?" - "De acord, de acord, de acord."

- Poftim. - Aşteaptă... gata. Şi acum ?

- Îţi aminteşti de Charlize Theron ? - Da...

Dacă vrei, dă drumul la fir.

Argo !

Ascultă, s-a făcut un pic târziu şi pe scurt, ştii...

eu nu dorm niciodată cu cei cu care...

Pe scurt, ai înţeles, nu ?

Da, da ! Am înţeles. Doar că, de obicei, treaba asta o spun eu.

Ok, dacă vrei, spune-o tu... e de ajuns ca...

Ascultă. S-a făcut târziu, de obicei nu dorm niciodată cu cele cu care...

bine, ai înţeles. Ciao.

Rita !

Rita, trezeşte-te.

Ce se-ntâmplă ?

Am făcut tot ceea ce mi-ai spus, am fost grozavă.

Gloria, tocmai ce adormisem... - Deci, când eram la bar, îi spun:

"Vreau ceea ce vrei tu, o noapte de sex".

Nu, "noapte de sex" nu am spus-o, pentru că se-nţelegea.

Ai fi fost mândră de mine.

Şi după ce-am făcut dragoste, i-am dat papucii.

I-ai tras-o, Gloria.Se spune, i-ai tras-o. - "I-am tras-o", just.

Oricum, ai făcut bine că i-ai dat papucii. Ar fi plecat oricum el însuşi.

Într-adevăr. Ascultă... mâine, ce-i spun ?

- Mâine, ajunge. - Cum ajunge ?

Da.Cu el, ajunge.

Acum o să ne găsim altul. Am spus "libertinaj", nu ?

- El îmi place. - Tocmai d-aia.

Noi nu ne ataşăm. Noi îi utilizăm şi după îi trimitem la plimbare.

- Da' "noi" cine ? - Noi... femeile emancipate.

"Femeile emancipate"...

Mulţumesc.

Mă doare capul...

erau 20 de ani de când nu mă mai cherchelisem aşa.

Nu mi-o spune mie. Oricum, eu prefer să mărturisesc.

Ce să mărturiseşti, dacă n-ai făcut nimic ? Nu am făcut nimic.

Înc-o tequila şi ştiu eu cum s-ar fi sfârşit.

Am înţeles. Înc-o tequila nu am mai comandat şi prin urmare nu am făcut nimic.

Risc să distrug totul pentru o stupizenie. Nu, nu, eu...

Sunt sigur că ea o să-nţeleagă. Îi povestesc totul, o să-nţeleagă.

N-o să-nţeleagă !

Mâine spanioloaicele pleacă şi-o să se-ncheie totul. Stai liniştit.

Da' tu cum ai făcut ca să rezişti, la cât era de bună ?

Nu ştiu nici eu cum am făcut.

Tot n-am înţeles de ce eşti murat complet ?

Păi am căzut. Ţi-am spus deja. Eram beat şi am căzut.

- Bună dimineaţa ! - Ei...

- Bună dimineaţa ! - Bună dimineaţa. Te rog.

Căutare. Cucerire. Abandonare. - Eh ?

De ce lumea nu-nţelege că asta... e fericirea ?

Da' tu un pic de vină... nu, eh ?

Sentimentul de vină îl încerci doar când nu a meritat efortul.

- Uită-te un pic: am vreun semn ? - Nu. Nu, nu.

- Nu fi superficial. Uită-te bine. - Nu, ţi-am spus nu.

- Pipăie. Simt locul aspru. - Era lămâie, nu leşie. Haide.

- Iată-le ! Zâmbeşte ! - Sunt la 500 de metri.La ce zâmbeşti ?!

- Zâmbeşte şi salută-le ! - Aşa îţi rup braţul !

- Da' reuşeşti să fii natural ? Natural. - Ok.

- Ah, aşa eşti natural ? - Îmi recuperez muşchii după efort.

Nu s-a-ntâmplat nimic.

- Bună, italienaşilor ! - Ce drăguţi ! Aţi venit să ne salutaţi ?

Eh... da, da, doar un ultim salut.

- "Mulţumim." - "Pentru puţine."

- Ştiţi de unde se cumpără bilete ? - De acolo !

- Fecioară Sfântă ! Câta mai coada ! - Eh, eh. Chiar creşte, eh ?

Trebuie să vă grăbiţi.

La revedere. Ne vedem în curând.

- A spus: "Ne vedem în curând". - E un mod de-a spune.

Da, da. E un mod de a spune...

- Bine, braţul ăsta, ţi-l tai. - Sunt aproape. Nu le pot saluta ?

- E camera ta, în fundul coridorului ? - Da.

- Lavaboul e plin de fire de păr ! - Oh.Mă scuzaţi.

- Nu e bine aşa ! - Aveţi dreptate, îmi... pare rău.

"Îmi pare rău, îmi pare rău..." Puteaţi să vă gândiţi mai întâi !

Nu ştiu ce să vă spun. V-am spus că-mi pare rău.

Voi italienii... de regulă prost-crescuţi !

Începeţi cu fire de păr şi sfârşiţi prin a arunca macaroane-n lavabou !

Am o tumoare ! Pricepeţi ? Tumoare ! Şi se pierd multe fire de păr !

Îmi pare rău, dar nu e vina mea !

Aţi priceput ? Îmi pare rău, dar nu ştiu ce să fac în privinţa asta !

- Bună dimineaţa ! - Bună dimineaţa...

- E ceai ? - Da, e acolo pe lavabou.

- Ai dormit bine ? - Nu chiar. Patul ăsta nou e un dezastru.

Şi... tu te-ai gândit la ce... la ce să-i răspunzi tipei ?

Nu. Da ! Da, da, însă... nici eu n-am dormit bine...

- Ai auzit ? - Da.

La sân.

- Păi.Şi dacă ne-au văzut ? - Stai liniştit, nu ne-au văzut.

Acum poţi saluta. Haide.

Un pic mai încet, mai încet... haide, bravo.

Stai liniştit, eh ?

- Iubitule ! - Bună !

- Iubitule ! - Bună !

- "Bună, Francesca, bine ai sosit şi ţie." - Bună.

Oh ! Sunteţi aici de o zi şi deja aţi agăţat ?

Eh ? - Eh.

- Măcar de-ar fi fost aşa ! - Eh, măcar...

Nu, erau doar două turiste care ne-au întrebat de unde se cumpără bilete.

Bine. Să nu pierdem timpul, haideţi. Marea e tare frumoasă.Ne aşteaptă. Să mergem.

- Ce mai faci, iubitule ? - Bine.

În regulă...

Treaba e că... nu te gândeşti vreodată că ţi se poate întâmpla ţie. Adică rămâi...

rămâi aşa, îngheţată.

Timpul se opreşte şi apoi te opreşti şi tu.

Şi apoi... reacţionezi,

într-un anume fel reacţionezi şi, şi...

începi să te mişti din nou.

Oh, ce-nseamnă faţa asta ? Să ştii că tumorile se operează.

- Şi a ta ? - Da, haide.Şi a mea.

Oricum, sunt în vacanţă. Suntem în vacanţă. Vrem doar să ne bucurăm de ea.

Da' nu trebuie să spui asta nimănui.

Ş-atunci ? De ce culoare ţi-o imaginezi ?

- Eh ? - Tipa.

Ah...

- Iată-ne ! Suntem toţi aici, eh ? - Iată-vă !

Bună ! - Bună !

- Ce minunăţie ! - Puteţi să faceţi un pic mai puţin tărăboi, nu ?

Bine aţi sosit. - Da ! Bună, pupă-mă !

Te-ai culcat dimineaţa ?

N-am făcut încă prima baie pentru că v-am aşteptat.

Ne punem costumul de baie chiar acum şi plecăm imediat !

Avem cafea ?

- Unde mergem ? - Paranga Beach, e o etapă obligatorie.

Da, dar mâine, tur al insulei cu şalupa gonflabilă !

Aruncă prosopul ăla, haide !

Ştiam eu c-o să devină un coşmar ! Ştiam. Eram sigur.

Haide, poate că n-or fi găsit bilete şi-o s-o ia pe aia după.

- Eu mărturisesc. - Ce ?

Da' haide, un lins pe gât nu e grav, ce zici ?

Ba e foarte grav. Uneori e mai rău un lins decât decât un fu...i.

Serios ? - Hehe !

Nu, nu... dacă mi-aş fi tras-o, m-aş simţi ca un infect.

Da' un infect de-adevăratelea, eh ? Da-nchipuie-ţi că eu...

Un infect, am înţeles ! Ajunge !

Gura, sosesc.

Scuze, dar Lorenzo şi Giorgio... ?

S-au oprit ca să cumpere ceva. Vi-i recuperez şi după vă ajungem din urmă.

- Au plecat. - Sigur ?

Ce tristeţe...

- Nu ştiu, nu sunt convinsă. - După părerea mea, din contră, e drăguţ.

- Bună, Gloria. Bună. - Bună.

- Ce faceţi ? - Plimbări.

Ăh, noi mergem la mare.

Poate diseară am putea lua un aperitiv la barul din port.

Nu ştiu la ce oră ne-ntoarcem, deci...

Ne vedem pe la 8 ?

Suntem în vacanţă, să evităm să ne facem orare.

Îţi las nr-ul meu de mobil, aşa poate mă suni şi ne vedem...

Ne intersectăm pe traseu, ok ? Ciao.

Ascultă, da' tu eşti sigură că noi, femeile emancipate suntem aşa ?

Absolut !

Pentru că eu mă gândeam c-aşa sunt retardatele.

- Noi mergem să facem o baie. Veniţi ? - Nu, acum nu.

Veniţi şi voi ?

- "De culoarea mării ?" - Banal.

- Ah ! "De toate culorile din lume" ! - Patetic...

Ah, asta e... "Roşu şocant, pentru că m-ai şocat."

Da, bine... şi după ?

- "Cu dunguliţe albe şi roşii" ? - Haide...

Oh, da' te dai din faţa soarelui ?

Ah, scuză-mă ! Nu... nu mi-am dat seama. Deci...

Vino-ncoa.

Vino-ncoa un moment.

Am o tumoare, nicidecum o dermatită.

Şi apoi, ai promis: trebuie să uiţi de ea.

Îhm ?

Oricum, după părerea mea, "dunguliţe albe şi roşii" părea ironic.

Scuze, întâlneşti unul drăguţ, simpatic şi ţi-o tragi chiar dumnezeieşte cu el.

Ziua următoare vrei să-l revezi, nu ? Pentru c-ai vrea să-l revezi.

Da' poate c-a luat vreun stimulent înainte.

Da' ce stimulent ? În cazul meu ? Un stimulent ? Ţi se pare că-s tipul c-are ia un stimulent ?

- Ei da. - Cum, da ?

- Şi cine e asta care şi-a permis ? - Cine e ? O retardată.

- Care totuşi te face gelos... - Nu-mi amintesc nici măcar cum o cheamă.

Eh, se vede !

Iubitule, toată dimineaţa ai căscat. Eşti obosit ? Ai dormit puţin ?

Nu.

- Vrei să-ţi aduc o cafea ? - Nu, nu sunt obosit.De ce ?

De ce-ar trebui să fiu obosit ? - Dimpotrivă.

Aţi ieşit ieri seară ?

- Da. - Da.

Da' doar o plimbare scurtă, eh ? Apoi imediat acasă.

- La făcut nana, imediat. - Insula, cum e ?

- Mică. - Cum mică ?

Te-ntâlneşti mereu cu aceeaşi oameni.

Deci mâine, tur al insulei cu şalupa gonflabilă şi poimâine, satul pescarilor.

Ai căpătat o fixaţie cu şalupa asta gonflabilă !

"De nepierdut priveliştea de pe mare."

De nepierdut. Nu spune "frumoasă sau drăguţă", spune "de nepierdut" !

Seara, ce e de nepierdut ?

Eu aş începe cu "Barbarossa". Merge toată lumea acolo.

- Dacă merg toţi acolo... - Nu, nu !

Cum nu ? Dacă merge toată lumea acolo, să mergem acolo.

Da, haideţi ! Am, am chef să văd un pic de hărmălaie.

Da' ce hărmălaie ? Da' de ce trebuie să fim precum oile ? Să fim diferiţi, nu ?

Să mergem într-un loc unde nu se duce nimeni, un loc al nostru.

Oricum, fetele sunt obosite.Au sosit azi. Poate vreţi să rămâneţi acasă. Nu ? Îhm ?

- Iubitule, sunt foarte obosită... - Şi eu ! Foarte obosită !

Bine, să le lăsăm spaţiu liber porumbeilor. Să mergem.

Haideţi. Dar era prima seară. Era ca să facem ceva toţi împreună, nu ?

Da' ce-oţi găsi în sexul ăsta ?

Pe aici. - Ce hărmălaie...

Eu n-am chef să mă-nchid într-un local. Să mergem pe plajă.

Eu sunt de acord.

Eu n-am atâta chef să mă-nchid într-o plajă. Zic: suntem în Grecia, suntem...

Ok. Poate mai întâi mergem pe plajă şi după la tărăboi,

sau mai întâi la tărăboi şi apoi pe plajă.

Pentru mine, e în regulă.

N-am chef să stau acolo 'năuntru. Zău. Mergeţi voi.

Staţi liniştiţi, dau o tură. Ne vedem mai târziu.

Să facem aşa, oameni buni: mă duc singur. Ne vedem mai târziu.

- Piero ! - Eleonora !

Eleonora !

Hei, aşteaptă. Vin cu tine.

- Da' ai o ţintă precisă ? - Ah nu, doar o plimbare.

BIANCA Pot să vă pun o întrebare...

sunteţi cu cineva ? - Deci ? Eşti cu cineva ?

Cui trebuie să-i răspund: ţie sau ei ?

Întâi mie şi după ei.Trebuie să ştiu totul. Dacă nu, cum să te ajut ?

- Totul ? - Totul.

Eram cu cineva... dar m-a lăsat baltă.

De ce ?

- Te-a prins cu alta. - Nu, eu sunt cel care a prins-o cu altul.

- Şi ţi-a dat papucii ea ? - Da !

Aici îmi place. Să bem ceva ?

- Nu voiai să mergi la "Barbarossa" ? - Ah, îmi place aici !

- Ş-acum c-ai întâlnit-o ? - Pe cine ?

Bine, haide. Ajută-mă, eh...

- Ce face ? - Vorbeşte.

- Se distrează ? - Se distrează.

Acum ?

Acum continuă să se distreze ca 'nainte...

Acum se uită la tine. - Da ?

Păi atunci, fă-te că te amuz. Zâmbeşte, nu ? Ei, haide. Te rog.

- Ce face ? - Continuă să te privească.

Nu, nu, chiar mai puţin, chiar mai puţin, chiar mai puţin...

- Acum ? - Acum se pune-n mişcare.

Vine-ncoa, vine-ncoa ! Zâmbeşte, zâmbeşte, zâmbeşte.

- Oh, D-zeule, pleacă. - Nu, nu, nu ! Nu te opri. Zâmbeşte !

S-a terminat ! A plecat !

Cum a plecat ?

Oh, Piero !

Pe scurt: înainte să plec, mă-ntorc acasă, deschid uşa... şi surpriză.

Doar că ea nu-şi dă seama de prezenţa mea, atunci ştii ce fac ?

Închid uşa-n urma mea şi plec în tăcere.

Mă duc la bar şi aştept să se facă ora la care ar fi trebuit să mă-ntorc.

La cină reuşesc chiar să fiu zâmbitor...

numai că ea mă văzuse...

şi-mi urlă-n nas: "Îmi faci silă ! Pleacă, nu meriţi nimic".

Eu ?!

Scuze.De ce nu i-ai spus nimic când ai descoperit-o ?

Nu voiam schimbări.

Mai mult decât viaţa, împărţeam cheltuielile...

şi plictiseala.

Totul însumat, îmi mergea bine aşa. Nu-mi doream să-nfrunt situaţii incomode.

Gândeşte-te că aceste sms-uri sunt lucrul, din punct de vedere sentimental,

cel mai emoţionant, care mi s-a întâmplat în aceşti ultimi ani: trist, nu ?

Acum, ce trebuie să-i răspund ? Sunt cu cineva sau nu ?

Atunci... încearcă aşa... - Mhm..

Scrie: "În seara asta mă simt liber..."

"foarte liber".

Îmi place.

Ooooh ! Deşteptarea !

E gata micul dejun !

Oameni buni, deşteptarea ! E gata micul dejun !

N-ai dormit dimineaţa niciodată, eh ?

- Ceilalţi ? - Ceilalţi au plecat, chiar m-au trezit.

Da' cum au plecat ?

- "Să mergem la mare ?" - Nu. Nu...

Eh... da', haideţi. Să facem turul plajelor cu barja. Veniţi !

Nu, nu, nu."Nu se poate." Eu sufăr de "rău de mare".

- Noi... "mergem" pe jos. - Eh... atunci vă ajungem din urmă pe mare.

Între timp barja face turul tuturor plajelor, eh ?

- A tuturor plajelor ? - Da, toate.

- Tu... "toate" ? - Da.

- Bine... - Ok ? Pe mai târziu.

- La revedere. - Ciao.

- Oh, mulţumesc că m-aţi aşteptat, eh ? - Haide, te-am lăsat să dormi.

Lume.Se pare că partea internă a insulei e minunată !

De ce interiorul ?

Exist-un parc arheologic care e nr-ul 1 în lume.

Nu, scuze.Ar trebui să facem turul insulei în şalupa gonflabilă, haideţi !

S-au terminat şalupele, s-au terminat barjele, s-a terminat totul. Mâine la zece.

- Bine atunci. Să mergem la plajă. - Nu ! La plajă, nu ! De aia...

- De ce nu ? - Pentru c-am fost ieri. Ce facem...

- Ş-atunci ? Să mergem şi azi. - Da, haideţi la plajă, nu ?

Nu ! La plajă, nu !

Plajele sunt pline de oameni... Gio' sunt pline de străini...

Aaah... dar acel parc arheologic ? Da' ăla e foarte important, oameni buni !

Faimos. Îl cunoaşte chiar şi el, vedeţi ? - În fond, Grecia e chiar leagănul...

- Cui ? - Eh, leagănul... haideţi, ajutaţi-mă...

Leagănul civilizaţiei greceşti, al cui să fie ?

- Da. - Partenonul, ca să dau un exemplu.

Frumoasă idee.

Haideţi. Să luăm o motocicletă şi să facem turul insulei.

Eh, France ?

- Să mergem, poate c-o să ne distrăm. - "Vamos !"

"Vamos" ? Ce treabă are "vamos" ? Doar nu suntem în Spania.

"Vamos" e internaţional. Ce treabă are Spania ?

Iubitule, da' pe cine salutai mai 'nainte ?

Mai 'nainte ? - Da.

Pe tipul cu şalupa gonflabilă.

Nu, nu, nu, nu... nici măcar să nu te gândeşti la asta !

Ei, haide, Piero... odată eram şi noi toţi împreună !

- Ce-i ? - Mi-a vibrat de vreo zece ori.

Ea e ?

Da. A scris: "Iată-mă".

- Ah ! Ş-atunci ? - Păi sunt şi nişte fotografii.

- Da' ce e ? Un ochi ? - Eh, da. Nu se-nţelege nimic.

Aşteaptă, aşteaptă...

BIANCA Acum şi eu sunt curioasă să vă cunosc...

Acum ce se face ?

Acum trebuie să-i răspundem c-un mesaj care să fie la înălţime.

Trebuie să ne gândim bine.

- Suntem la o răscruce. - Da.Şi nu putem da greş !

Nu, spun că suntem la o bifurcaţie a drumurilor. Unde mergem ?

Prostule ! Ce ştiu eu ? Hai pe acolo !

- Eh, nu. - Haide...

- Eh, nu. Haide ! - E singură.

- Am înţeles, da' ce fac eu aici ? - Faci cumpărăturile.

Da' cumpărăturile le-am făcut ieri ! Haide, Piero !

Cumpără un pepene, aşa prepari aperitivul ăla atât de bun...

- Mulţumesc. - Eşti un gunoi.

Îmi spui: "Ne intersectăm pe traseu", dar după când mă vezi nu mă saluţi...

- Nu te văzusem. - Nu ?

Erai prea ocupată cu cei 2 flăcăi care merg la sală ?

- Şi tu cu amica ta ? - Atunci, m-ai văzut.

Pe fugă.

- Facem pace ? - Nu ne-am certat.

- Atunci diseară, poate bem ceva împreună ? - Să lăsăm întâmplarea să decidă.

Să nu lăsăm hazardul să decidă.Diseară merg la "Cafe del mar". Poate ne întâlnim acolo.

Insula asta e într-adevăr prea micuţă. Întâlneşti mereu aceeaşi oameni.

- Cui îi spui... - Mergem ?

Totuşi, nu intenţionez să întrerup ceva important.

- Bună, Ivano. - Bună, Francesca.

Da' ce ai ? Gâfâi ? - Ah... da... e...

pentru că jucăm o, o... partidă de volei pe plajă...

Bine... deci vă distraţi ?

De moooare lumea ! Să ştii, pare că avem din nou 18 ani !

Suntem mereu împreună, pare că timpul nu a trecut, e incredibil !

Ne culcăm a doua zi dimineaţă în fiecare seară ! Mă distrez de mooare lumea !

Eh, bine. Sunt... sunt... sunt foarte bucuros s-aud asta.

Chiar eşti bucuros ?

Eh, aş fi mai bucuros, dac-aş fi acolo cu tine.

Aaah, ascultă: nu-ncepe din nou, eh ?

Da' să ştii că ţi-am spus doar că-mi făcea plăcere să fiu acolo cu tine, nu...

Nu, pentru că suna polemic !

Şi-n schimb trebuia să sune afectuos, ia gândeşte-te !

Ascultă. Ivano, dac-ai sunat ca să-mi strici vacanţa, atunci...

s-o ia naiba...

Aţi uitat să plătiţi.

Dar eu de fapt, alergam chiar din această cauză. Poftiţi.

Ok, mulţumesc.

- Ar trebui să fim acolo, eh ? - Dar ceilalţi ?

- S-or fi rătăcit. - S-or fi "răzgândit" !

- Cât mai e ? - Eh... am ajuns.

Ah ?

Şi ruinele, unde sunt ?

- Sunt... astea de aici. - Astea ?

- Acum le vedeţi aşa, dar la-nceput era... - Un templu ! Aici era un templu.

Mai mult, mai mult !

- Era o acropolă. - Sau ceva mai puţin.

O mică acropolă.

Da.Şi apoi... cu timpul s-a deteriorat, evident.

Sunt ruine, iubito.

Eu nu zic nimic.Vă reamintesc doar că la 3 staţii de metrou de casa noastră

avem Colosseum, Arcul lui Costantin şi Forul Imperial

şi nu ne-am dus niciodată acolo !

Vă aştept în maşină.

Da' du-te, du-te...

Facem noi un tur pe aici ?

Să mergem, haide.

Alo, mama ? - Iubitule, te distrezi ?

- Da, destul de mult. Da. - Am văzut apelul tău.

Da, pentru că nu găsesc ceva...

Te poţi uita în sertarul din scrinul din camera de zi, te rog ?

- Cine e ? - Lorenzo.

Trebuie să fie un pacheţel roşu. - Ah, da. E un pachet roşu.

- Exact, acela. Da. - Ce e ?

E inelul pentru Luisa.

Iubitul lu' mama, cât eşti de romantic.

Nici chiar aşa, l-am uitat acolo. Voiam să i-l dau zilele astea aici.

Ş-acum, cum facem ?

Nu facem nimic: totuşi, ăsta nu-i momentul pentru inele.

- Da' ce aveţi ? V-aţi certat ? - Dă-mi telefonul ăsta.

Ce se-ntâmplă ? - Nimic, mamă.

O neînţelegere. Nimic, nimic important. Salută-l pe tăticu' din partea mea. Bine ?

- Da. - Pa, pa.

Nu spune că ei doi mi se vor despărţi, nu ?

Da' nu, mici neînţelegeri. Or să facă pace.

Bineînţeles, inelul... ar fi ajutat.

De ce mă priveşti ?

Mi se pare că la intersecţie am greşit, ştii ?

- Eh. - Îhm.

E fantastic !

Să facem o fotografie aici. Aşa. Haide, aşa.

Nu, nu. Haide...

Ea... ea-şi închipuie că tu eşti un tip care arată foarte mişto.

E partea frumoasă a raporturilor virtuale. Trebuie să-i întreţinem iluzia în continuare.

De ce ? Dacă-i trimitem o fotografie, o înşelăm ?

Haide, Virgilio. Nu-i putem trimite o fotografie de-a ta şi gata,

şezând precum cele ale japonezilor.

Trebuie să găsim o idee, un joc. Trebuie s-o intrigăm. Aşa cum a făcut ea.

- Ah, o complici. - Suntem complicate.

- Mă împingi ? - O fi sigur ?

- Haide, mă împingi ? - Da.

Nu-i adevărat c-am uitat telefonul, l-am lăsat acasă în mod intenţionat.

Fac chimioterapie de 2 luni, aştept rezultatul analizelor.

Dacă tumoarea şi-a redus dimensiunile, mă pot opera.

Mai tare !

Vezi că şi eu mi-am închis o uşă în spate ?

Îmi era frică să aflu.

- Mi-a venit o idee pentru fotografie. - Cum ?

Vino, am o idee pentru fotografie.

Aşteaptă, aşteaptă.

Drăguţi, eh ?

Mulţumesc.

Haide... nu, mai sus !

Scuzaţi. Dle, priviţi încoa.

Acum i le trimiţi şi-i scrii: "Cine sunt"... semnul întrebării.

Şi dac-ar fi: "Iată-mă", semnul exclamării ?

- Ai ! E frig ! - Acum se face cald.

Clasica criză de de lumbago.

Să ne ia naiba pe mine şi pe acel pepene blestemat !

- Bun pepenele, Fra' ! - Mulţumesc.

Bine... haide. Mâine ai să te simţi mai bine.

Pe scurt, după ce-am mers o oră...

am găsit acolo şapte, spun şapte, pietre adunate la-ntâmplare...

cu două coloane micuţe aşa şi un panou indicator decolorat din cauza soarelui.

Ăsta a fost de nepierdutul parc arheologic !

Bravo !

Oh, oh ! Vorbiţi un pic mai tare !

Le povesteam despre parcul arheologic !

- Cum era ? - De nepierdut !

De acord. Scuze, m-am înşelat. Recunosc.

Mâine, e promis. Tur cu şalupa gonflabilă !

În felul ăsta o mulţumim chiar şi pe Francesca.

- Ce facem ? - Turul cu şalupa gonflabilă.

- Şi pentru seara asta ce propui, Fra' ? - Da' acum eşti dobitoc...

- Da' ce, ieşiţi ? - Nu, nu. Rămânem acasă, suntem distruşi.

Da, bine... ieşiţi voi. Haideţi. Nu mă mai bateţi la cap.

Nu, nu ! Îţi jur. Nu-ţi face griji.

Tu te duci la culcare, aşa mâine ai să te simţi mai bine.

Bine. Atunci, mâine mergem cu toţii la "Cafe del mar".

Ce ? Nu vă place "Cafe del mar" ?

Atunci, scuze. Să mergem toţi la "Insomnia" ?

Nu, nu vă place nici "Insomnia" ?

În regulă. Atunci alegeţi voi ? Oh, ce ? Nu-mi răspundeţi ?

Un pic de tequila ? - Nu, tequila chiar nu.

Eh... îmi provoacă arsuri.

- Vreţi binoclul ? - Eh ?

Da... noi deja nu mai suntem ţinta nimănui, imaginează-ţi.

Eu în schimb, mă simt perfect ca ţintă. Dansăm ?

Da.

Ştiai că era aici, de asta ai vrut să vii aici.

Nu. Îţi jur că-i o întâmplare. - Ah ?

"Vreau să plec cu tine, să fiu ca tine şi să-i tratez pe bărbaţi ca tine."

Nu-ţi aminteşti nimic ? Lucrul ăla nu e bun.

Uite. Fă un lucru: trage-i-o din nou. Acum, diseară. Dar după, basta.

E-nsurat şi are un băiat. Pricepi ?

Şi decuplează acea varză de creier.

- Rita ! Bună ! Vino cu mine ! - Bună.

Io încerc să-l închid pe al meu.

BIANCA Vi se oferă pălăria cu boruri

Da' cum s-a descurcat ?

A fost grozavă. Scrie-i asta.

După părerea ta, cât timp avem înainte ca prietena ta să vină şi să ne calce pe nervi ?

Mi se pare c-are ceva mai bun la care să se gândească.

Ah, da ? Bine. Atunci să profităm, să fugim.

Un local e la fel ca şi oricare altul. - Dar eu nu te duc la un local.

Te duc la Grota Destinului.

Există o grotă aici pe insulă şi legenda spune că

doar o singură dată în toată vara soseşte un val

şi perechea care se scaldă în acest val va rămâne împreună toată viaţa.

- Toată viaţa ? - Hm, hm.

Ia gândeşte-te ce idioţenii !

Ascultă: acolo sunt toaletele... Aşa, cel puţin, nu o să răcim.

Dacă ai chef...

Haide, să mergem la toaletă. Vino. Vino, vino, vino...

Aşteaptă...

Aşteaptă o clipă !

Uite-l pe italian.

- Foarte bine... bună, italienaşule. - Bună.

Ce mai faci ?

- Unde-ţi sunt prietenii ? - În port.

- Ah, da ! Portul e-ntr-acolo. Să mergem ? - Să mergem !

- La revedere ! - La revedere. Frumosule !

Oh, la naiba !

Oh ! Oh, oh ! Sosesc spanioloaicele !

Oh, oh !

Oh ! Oh ! Oh ! Oh !

Pe partea aia, pe partea aia, pe partea aia !

- Bună ! - Bună, grăsuţule !

- Nu, nu. Nu se poate... - Ba da, se poate.

Nu, vă rog. Nu se poate. - Ba se poate.

- Nu... trebuie să coborâţi. - Ai, da. Iubitule...

Haide...

Du-te. Du-te, du-te, du-te, du-te !

- Oh, mamă Doamne ! - Haide !

- Da ? - Îţi spun doar 2 vorbe: "fii atent".

Nu ştiu ce pui la cale, da' alea două nu par a fi colege de şcoală.

- Unde eşti, tată ? - Sunt aici în port, chiar te privesc.

Înapoi. Lorenzo, întoarce-te imediat înapoi !

- Nu pot. - Ah, nu poţi ?

Îţi explic mai târziu, e o poveste lungă.

Lorenzo, întoarce-te înapoi, te rog. Ţi-o spun pentru binele tău.

Opreşte-te în spatele digului. E un mic port acolo.

În regulă.

Ce-i spun mamei tale ? Ce-i spun ?

- E ocupat. - Poate te sună.

Da, hai. Eliberează linia, nu ?

De ce nu vine ?

Oameni buni. E totuşi luna august. O fi, o fi... coadă.

- Ce faci aici, tată ? - Ce fac aici eu ?!

Ce faci tu aici ? Eh ?

- Bună. - Bună... chiar străine, astea ?

- Unde mergem ? - Unde mergem, nu e important.

E foarte important ceea ce tocmai o să vă spun:

băiatul aici prezent, eu îmi dau seama că e foarte atractiv...

Spune că băiatul e o bucăţică bună.

De altfel, cum se spune: "aşchia nu sare departe de trunchi".

- Nu, nu... - Dar... există un dar !

Bucăţica asta de aici, trebuie să se căsătorească, trebuie să se însoare.

Înţelegeţi ? - Înţelegem.

Aşa, în sfârşit eu şi mama lui rămânem singuri.

Şi-n plus, îşi iubeşte atât de mult soţia ! - Ce frumos !

Din care cauză...

ori una dintre voi îl ia cu ea-n Spania pentru toată viaţa şi se mărită cu el,

altfel, lăsaţi-l în pace.

Tradu.

Spune să-l luăm în Spania pentru totdeauna sau să-l lăsăm în pace.

De acord. Bine. Dar şalupa e a noastră. O păstrăm noi.

Noi dispărem, însă şalupa gonflabilă... e a noastră.

Mă şantajaţi ? E-n regulă: şalupa e a voastră.

Îh ! Oportunistelor !

Aş vrea să ştiu cu cine o fi.

- Scuze.De ce "cu cine o fi" ? - În ultima vreme face lucruri ciudate.

Ieri l-am văzut salutându-le pe cele două fete pe care

le-am văzut din feribot, ca şi cum s-ar fi cunoscut.

- Eşti sigură ? - Era lume-n jur, da-mi pare că aşa e.

- De ce nu l-ai întrebat despre asta ? - L-am întrebat. A făcut pe neştiutorul.

Întreabă-l pe Giorgio.

Tată, aici suntem chiar departe de orice traseu turistic.

- O trece vreun autobuz pe aici ? - Da, suntem la Ladispoli...

Nu zic, fă-mă să-nţeleg un lucru, da'...

tu faci tot tapajul ăsta pentru c-ai fost lins pe gât ?

- Mă simt vinovat. Ce pot să fac ? - Dac-o-nşurubai pe p..., ce-ai fi făcut ?

Tată, trebuie să fii mereu atât de porcos ?

Trebuie să stai liniştit, n-ai făcut nimic. Obişnuieşte-te cu ideea asta.

Opreşte-te un pic, "zorba" ! Chiar aşa...

Priveşte aici, priveşte...

Poftim... priveşte-l cu atenţie.

Vrem s-aruncăm totul pe apa sâmbetei, aşa, aşa pentru nimic ?

Nu vreau s-arunc nimic pe apa sâmbetei, tată,

doar că nu vreau să-ncep cu o minciună. Asta-i tot.

Să mergem, haide...

Dar, uneori, adevărul e un mod un pic laş...

pe care noi îl alegem ca să ne descărcăm conştiinţa.

Giorgio ? - Da.

Mă însoţeşti la d-ul cu şalupele să-i pun nişte întrebări ?

- Să ştii că vine. - Mă-nsoţeşti ?

Da, da. Te-nsoţesc, te-nsoţesc.

Haide.

- Ce-i ? - Unde e Lorenzo ?

Da', Luisa. Unde vrei să fie ? S-a dus să ia şalupa. Haide ! Eh !

Îl vezi ? Iată-l ! Priveşte !

Ai făcut-o !

Scuzaţi, dar a trebuit să merg să-l iau pe tata. Ne-a făcut o surpriză.

- Bună ziua tuturor. - Bună ziua.

- Salve. Bună ziua, tata Luigi. Ce faceţi aici ?

- Ce fac aici ? - Ce faceţi aici ?

- Ce faci aici, tăticule ? - E, e, cum ?... O urgenţă.

- Ce urgenţă ? - Asta. Fără asta, fiul meu e terminat.

- E pentru astm. - Nu mi-ai spus că suferi de astm.

Ridică capacul. - Scuzaţi, eh ? Da' şalupa ?

- Am returnat-o. - Da' cum aţi returnat-o ?! Hai !

Mare agitată ! Mare agitată !

Da-i posibil să nu reuşim deloc să facem ceva-mpreună ?!

Turul ăsta cu şalupa pare c-a devenit un blestem !

Te duc acolo mâine cu şalupa gonflabilă. Mergem cu toţii mâine, îţi promit.

Eh... bărbatul tău ? Vacanţe separate ?

Scuze, ce treabă are acum bărbatul meu ? Eram noi !

Bine, ai fi putut să-l iei cu tine. Părea simpatic.

Este.

Tzatziki ?

Da.

Ce-ai furat ?

- Măsline. - Capere !

Ia priveşte cine e !

Te-a înlocuit rapid.

A fost o cursă frumoasă, eh ?

- Da' ce faci ? - Nimic...

Ce dobitoc !

Da' ce faci ? Ah, am înţeles, am înţeles...

Stai aici.

Daţi-mi voie, scuzaţi.

- Să mergem. - Eşti mare !

Păi bine ! E dragoste.

- Cum dragoste ? Zici ? - Îmh, îmh.

Te superi ?

- Imaginează-ţi. - Mulţumesc.

Având în vedere că le-ai luat ca să mă înfurii, puteai cel puţin să alegi un nr XXL.

Să ştii că le cumpără pentru că are nevoie de ele.

Da' tu nu-ţi vezi naiba niciodată de treburile tale ?

Mitocanule. Te aştept la mare.

- Îmi explici ce vrei de la mine ? - Pe tine.

Ce e ? Un capriciu ? Ranchiună ? Nu ştiu, faci un pariu cu prietenii ?

Asta e ?

- Nu, nu-i asta. - Atunci ce-i ?

Treaba e că m-am simţit bine cu tine...

M-am simţit bine, cum nu m-am mai simţit de mult timp.

"Bine cum nu m-am mai simţit de mult timp"...

Stranie frază pentru unul care are soţie şi copii ce-l aşteaptă acasă.

De fapt, nu există nicio soţie şi niciun copil.

La asta, măi ! La asta, la naiba, nu mă aşteptam !

S-ajungi să negi că ai soţie şi copii ?

Ce n-aţi face voi pentru o partidă de fu..., eh ?

Îţi jur: nu există nimeni. - Sărăcuţul de tine.Te aştepţi să te cred ?

Aşteaptă. Lasă-mă să-ţi explic, apoi decide dacă mă crezi sau nu.

Nu, nu te las să-mi explici. Lasă-mă.

Atunci eu rămân aici ! Îmm ?

Întrucât nu mă asculţi... rămân aici.

Nu e-nsurat... şi n-are copii !

Vezi ?

- Şi tu-l crezi ? - Da... părea sincer.

La-nceput, toţi par sinceri...

BIANCA Dar tu cine eşti cu adevărat ?

- Cine sunt cu adevărat ? - La asta trebuie să răspunzi tu.

Mă laşi baltă chiar la mesajul cel mai dificil ?

Da. - Ah !

Prin urmare, ia să vedem... Sunt un lup... un lup solitar.

Sunt unul care a avut o grămadă de femei,

care n-a fost niciodată capabil să iubească măcar pe una singură.

Uneori, am un fel de impresie că n-am făcut niciodată nicio alegere.

Ca şi cum totul mi s-ar fi întâmplat. Inclusiv asta: a greşit numărul.

În regulă. Poate-i mai bine, dacă te ajut, eh ?

Hmm. - Atunci, scrie:

"Vă provoc."

"De ce nu încercaţi să-l descoperiţi ?"

Da'... al meu era prea lung ?

Nu... al tău era...

era prea al tău.

- Nu, nu. Chiar să-i păstreze, mulţumesc. - Mulţumeşte-i d-ului !

Mulţumeşte-i. - Mulţumesc.

- Vreţi un pahar... de vin ? - Eh, un piculeţ n-ar fi rău.

"Alcool ajută dragostea."

În seara asta, oameni buni, nu vreau s-aud mofturi. Mergem cu toţii la "Cafe del mar".

- Micuţului nu-i place muzica house. - Trebuie să se odihnească.

- Şi noi o seară liniştită. - Încă una ?

Mi se pare că eu zic pas. - Eleonora ?

- Mi se pare că şi ea spune pas. - Lume.Faceţi-mă să-nţeleg un lucru, scuzaţi.

Da' ce peşte v-a înghiţit: un pensionar ? Adică, bombonico, ne ducem noi să dansăm ?

Mulţumesc, dle Coppetti, da' nu mi se pare că-i cazul.

Ai să stai cu mine până dimineaţa, bombonico !

- Unde vă duceţi ? - Mergem la "Cafe del mare".

- Vin şi eu. - Bravo ! Aşa-mi placi.

Şi când mă aduceţi înapoi ?

Eşti grozavă, m-ai salvat.

- Frumosul lui tăticu', ai nevoie de bani ? - Nu, nu.

În schimb, eu da. "Sprijină-mă cu o sută de euro".

Oh, ciao !

- E încă acolo. - E totul doar o scenă.

La naiba, Rita ! Doar o scenă ! Sunt 8 ore de când stă acolo !

Încetează să mai faci pe adolescenta... Ştii c-ai făcut-o. Acum ajunge !

- Ascultă, eu mă duc ! - Nu, tu rămâi !

Sau vrei să continui să-ncasezi lovituri, aşa cum ai făcut mai mult sau mai puţin

de când te-ai născut ?

- Noi suntem... - Ştiu, ştiu. "Noi suntem moderne" !

"Noi spunem 'a fut...', noi ştim cum să manipulăm bărbaţii"...

Atunci cum de relaţiile tale nu durează niciodată mai mult decât orgasmele tale ?

Oh !

E o alegere.

Haide, am exagerat. Iartă-mă.

Ok, te ascult. Cinci minute. Cum mi-am dat seama că minţi, plec.

Nu te gândi că sunt aici pentru că simt ceva pentru tine...

şi după, n-o să facem dragoste.

- Sunt aici Lorenzo şi Luisa. - Nuuu... dorm.

- Îhm ? - Trezeşte-te, trebuie să-ţi vorbesc.

- Acum ? Poţi s-o faci mâine. - Nu, e foarte important.

- Da' ce oră e ? - Luisa... te-am înşelat.

Acum poţi să mă crezi sau nu, dar ăsta-i adevărul.

Poate că e întâia oară că o povestesc.

Totul aici ?

- Sunt bucuroasă. - Din ce cauză ?

Că pot să am încredere. Pentru mine e important.

- Alte confesiuni ? - Da'... nu.

- Sigur ? - Foarte sigur.

- Giorgio şi Marta sunt aici. Haide. - Dorm.

Ba nu...

- Zic: nu era pentru astmul fiului dv ? - Ce ?

- Nu era Lorenzo cel care avea astm ? - Ah... genetica !

- Prietena noastră ? - Nu are acoperire.

Să ne mutăm de aici, poate ne-a scris.

Oooh, ooh, oooh ! Unde mergeţi ?

- Cum e aici ? - Nu.

Nu.

Nu... aici nu e.

- Mergi, mergi, mergi, mergi... - Să-ncercăm acolo. Aici nu...

Nu.

Nici aici.

- Iată ! Aici da. Haide. - Iat-o, punctuală !

"Azi mi-am tuns părul." Urăsc femeile cu părul scurt.

Gândeşte-te la cele chele...

- Da' de obicei funcţionează ? - Ce ?

Să faci pe victima.

- Aproape întotdeauna. - Da' cu mine, nu.

De fapt, cu tine nu o fac. - Ba o faci.

- Nu o fac. - Ba da. Tocmai ce-ai făcut-o.

Nu, că nu o fac...

Iartă-mă, iartă-mă... nu ştiu ce D-zeu mi-a venit.

Luna, stânca... Nu voiam să te sărut, iartă-mă.

Nu... nu trebuie să te scuzi, eu te-am sărutat.

Da, aşa-i. Însă eu te-am adus aici.

Iartă-mă, iartă-mă. Nu e bine. Nu trebuia să se-ntâmple. Iartă-...

Virgiliooo ! Nicio problemă !

Nici eu... n-aş vrea să-ncep ceva cu o persoană bolnavă.

Linişteşte-te, haide.

- Oh ? - Eh ?

- Citeşte. - Da.

- "Accept provocarea." - Adică ?

"Vin la Paros poimâine." Şi acum ? Acum ?

- Acum ne pregătim s-o întâmpinăm. - Şi cum ?

Mai presus de toate, cumpărând o cămaşă decentă.

- De ce ? - Haide, te rog, Virgilio...

Chiar dacă m-aş îndrăgosti, n-aş şti chiar cum s-o spun, înţelegi...

- Ei, haide.De ce e nevoie pentru asta ? - Ei, "de ce e nevoie ?"

"Sunt îndrăgostit de tine." - Eh ?

Eh ? Nu, zic... "M-am îndrăgostit de tine". Nu-mi vine. Nu...

Încearcă mai bine !

Să ştii că poţi s-o spui, nu contează ca fiind ceva adevărat.

- Nu contează ? - Nu.

M-am îndrăgostit de tine.

- Auzi cum sună rău ? Îmm... - Îmm. Da, ai dreptate.

Pentru că după părerea mea, pui acentul pe "mine".

Îmm.

Încearcă-l să-l pui pe "îndrăgostit", pentru mine sună mai bine.

Nu, dar nu-mi place cum sună. Există acele fraze dificile care...

Îmm...

Şi tu ? Eşti îndrăgostită ?

Eu ies dintr-o poveste urâtă alături de un bărbat urât.N-am chef să vorbesc despre ea.

Mâine mă duci la Grota Destinului ?

Mă gândeam că preferi toaletele de la "Cafe del mar".

Nu. Nu le mai prefer. Ş-atunci ? Mă duci acolo ?

Da'... după părerea mea, acel val ne aşteaptă pe noi.

- Îm. - Îmm.

Aveai dreptate.Sărăcuţul. Nu a făcut nimic. - Eram sigură de asta.

Dar mi-a mărturisit că ispita a existat.

Oh ! "Noi am rezistat. Îţi jur", mi-a spus. - "Noi" ?

- Da, el şi Giorgio. - Da' cum era şi Giorgio ?

- Da, erau împreună. - Mie Giorgio nu mi-a spus nimic.

- Că erau spanioloaice ? - Nu, că au ieşit şi că s-au întors târziu.

Ah, bine...

Nu. Bine, nici vorbă. Mi-a spus:

"Am făcut un mic tur şi apoi acasă." Mi-a spus o minciună.De ce ?

Haide, acum să nu devii paranoică.

Ce paranoică ? El, de obicei, îmi povesteşte întotdeauna totul. De obicei.

- Bună dimineaţa ! - Mamă Doamne, ce mai seară, ieri.

Socrul tău e o adevărată furie !

- Bună dimineaţa, iubito. - Atunci, sunteţi pregătiţi pentru şalupă ?

Nu, noi nu venim, haide. Prea multe zdruncinături pentru micuţ.

Da' cum nu veniţi ? Haideţi, marea e foarte calmă.

Eh... şi dacă se agită ?

Cel puţin voi veniţi să faceţi turul insulei ?

Toată ziua în bătaia soarelui, ştii ce chin !

- Bine, da' există şi tenda. - Poate că venim şi noi după-amiaza.

Da, sigur. Vă întâlniţi cu mine în mijlocul mării ?

Eu trebuie să merg cu Virgilio ca să-şi cumpere o cămaşă.

Ştiţi ce vă spun ? M-aţi călcat de-a dreptul pe bătătură !

Pare că trebuie să-mi faceţi mie o favoare cu şalupa asta gonflabilă !

Era ca să fim împreună, ca să facem ceva împreună !

Da' aici fiecare a venit în vacanţă ca să-şi vadă de ale lui, adevărat ?

Era de ajuns s-o spuneţi, aş fi rămas acasă.

Bună dimineaţa, oameni buni.

Plec, am venit doar ca să vă salut.

Bine. Nu vă luaţi la revedere toţi în acelaşi timp, eh ?

Ciao, tată.

Sunaţi-l pe Piero, ne aştepta în port.

- Da' unde sunteţi ? - Da' unde sunteţi, cine ?

Uuu... scuze, scuze ! Bună ! Ce mai faci ? - Bine. Tu ce mai faci ?

Eh, bine, bine. Un pic obosit. Ştii, aici singur cu băieţelul...

Îmi face plăcere să te aud. - Şi mie.

- Vreau să-mi cer scuze. - Da' cum ? Da' haide...

Am fost egoistă, m-am gândit doar la mine, adică, la noi doi...

şi nu la faptul că tu ai un fiu şi că e just să vrei să stai cu el...

să-i fii aproape...

ce ştiu eu, poate că... dacă nu te-aş fi atacat aşa...

poate că am fi putut pleca noi trei împreună, nu ?

- Da, aşa-i. - Aşa că... am vrut să-ţi fac o surpriză.

Sunt în Paros.

- În... ? - În Paros ! Sunt în Paros !

De abia am sosit. Sunt în port.

Sunt într-un bar care se cheamă...

Agosta."Bar Agosta". Tu eşti departe de aici ?

Nu. Unde eşti ? Eşti departe de port ?

Sunt în cealaltă parte... a insulei.

În regulă. Te aştept aici, eh ? Nu-ţi face griji, te aştept aici.

Vin cât pot de repede.

Te aştept. Ciao.

- Hei ! - Hei !

Unde te duci ? - Hei. Am nevoie de o casă...

şi de un băieţel.

- Pentru ce ? - A sosit Sonia, e jos în port.

Felicitări. - Ei, da.

Da' am deja o jumătate de idee... Nu mă aşteptaţi la cină.

Iat-o ! Am găsit-o ! Asta e perfectă. Priveşte.

Eşti tare frumos !

Eu totuşi vă previn... băiatul nu vorbeşte o iotă de italiană.

Nu dar oricum, nu trebuie să vorbească: trebuie să fie mut.

Ah !

Da' mut, mut, mut orice s-ar întâmpla.

Şi apoi nu trebuie, nu trebuie să râdă. Am nevoie de un băieţel trist, şucărit.

- Şucărit ? - Îmi e de folos aşa.

Ok.

Bravo, bravo ! Cum îl cheamă ?

- Angelos. - Angelos, bravo. Trist şi şucărit, eh ?

Există ceva special ce trebuie să cunosc, tipul: papa, scutece... ?

-"Şase ani ! Nu papa, nu scutece." - În regulă, hai, să mergem.

- Iată-ne ! - Hei ! Ce frumos e să te revăd !

Bună !

El e Angelo.

- Îmi aminteam de Simone, nu ? - Simone, Simone... îngerul meu.

Bună, Simone. Eu sunt Sonia, îmi face plăcere să te cunosc.

Salut-o pe Sonia, nu face o impresie proastă. - Eh, poate că-i foarte timid, nu ?

Nu, de obicei e afectuos. Se vede treaba că azi... ştii cum sunt copiii.

Hai, să mergem.

Bravo, bravo, şucărit, şucărit. Trist şi şucărit.

Băieţelul ăsta deja mă calcă pe nervi, eh ?

- Curaj, haide. - Da' ia uită-te, oh !

Îmi face plăcere să te văd. Aşa te pot saluta.

Eh, noi ne ducem... - Bună seara.

Salve. - Bună seara.

Cine e băieţelul ăsta frumos ? - Eh, cum cine e ?! Fiul meu.

Şi când s-a născut ? Azi noapte ?

- Haide, haide... la revedere ! - La revedere.

Din nou.

- Cine e ? - Eh, italieni în vacanţă.

Bei cu ei şi-ţi devin toţi cei mai buni prieteni.

Are deja barbă acest băieţel... nu ştiu ?

- Ultima oară, haide. - Nu, haide...

Tu eşti... Luisa şi eu Marta. - Da.

Chelnerul joacă rolul chelnerului. Haide, e rândul tău.

Deci, la 10 fix Marta se ridică ca să se ducă la toaletă şi lasă scaunul liber.

Şi dacă Luisa se duce cu ea ? - Da' de ce-ar trebui să se ducă cu ea ?

Pentru că, după câte vezi, femeile merg întotdeauna la toaletă în pereche.

La 18 ani, nicidecum la 40.Haide, ridică-te. - Marta se ridică şi se duce la toaletă.

Soseşte chelnerul cu tava şi spune...

Pentru dv, dnă.

În acel moment Luisa va spune... - "Eu n-am comandat !"

- Da, cu o altă voce... - Era ca să facem o probă.

Atunci intervin eu şi spun: "L-am comandat eu, scumpo".

- Ridic capacul şi-i dau inelul. - I-l dai aşa ?! Deschide-l, nu ?

Bine. Era ca să facem o probă.

- Fă-o bine. - Îl deschid şi-i dau inelul.

- Şi după ? - După, o pup.

Nu ! N-o pupi, nu !

E prima oară când îl suspectez pe Giorgio. Ce senzaţie urâtă.

Eh... te-nţeleg, crede-mă.

Bunicul meu îmi spunea mereu: "Cine nu ştie să mintă, crede că toţi spun adevărul".

Eu a trebuit să descopăr pe neaşteptate minciuna.

Sincer, dacă m-aş întoarce înapoi, nu ştiu dac-aş vrea din nou să cunosc adevărul.

Ştii, uneori viaţa se scurge mai liniştită, dacă nu cunoşti prea multe detalii.

Dar mai întâi, aş vrea să ştii despre Lorenzo.

Da, dar cu Lorenzo e diferit.

Nu am construit încă nimic, mi-aş putea permite să las totul baltă.

Dar de acum ştiu că m-a minţit, şi vreau să ştiu de ce.

Bună, sunt Ivano. Nu pot răspunde. Lăsaţi un mesaj.

Bună, ce mai faci ? Aici e la fel. Bine.

Dar chestia asta de a trebui să fim toţi împreună, începe să devină un coşmar.

Pe scurt, nu mai avem 20 de ani, nu ?

Fiecare are ritmul, exigenţele, maniile lui...

Mie de exemplu mi-ar plăcea să dispun de timp pentru mine ca să stau un pic singură...

sau poate ca să stau un pic cu tine...

dac-ai fi aici.

Pa.

Şi zboară, zboară, zboară, zboară, zboară...

Da' ce faci ? "Zboară, zboară" se face la doi ani.

E un nostalgic.

Da...

Nu mai vrei paste ? Vrei o îngheţată delicioasă ?

Nu-ţi place îngheţata. O prăjitură bună ? Eh ? Vrei ?

O fi supărat, însă e totuşi un pic dobitoc acest băieţel.

Nu, iubito... e o perioadă când e aşa.

E straniu, nu ascultă... trăieşte în lumea lui...

Da, dar e ca şi cum... n-ar înţelege, când cineva îi vorbeşte.

- Ba nu ! Treaba e că tu între noi... - Ce ?

E gelos ! Te vede... ca pe o intrusă.

- Şi tu ? Mă vezi ca pe o intrusă ? - Nu... nu.

Da-ncearcă să-l înţelegi, eh... Era vacanţa noastră.

Se gândea că va fi cu tăticul lui 100%...

Era foarte important pentru el, ştii ?

Da ?

Eşti gata ?

Totu-n regulă ?

Puteai să-ţi pui cămaşa pe care am cumpărat-o împreună.

- Da. Am luat-o pentru mâine... - Am priceput, dar în seara asta...

da' bine, mi-ar fi făcut plăcere. - E... pentru mâine.

Am înţeles ! Am înţeles că-i pentru mâine ! Nu continua s-o repeţi !

Având în vedere că-mi plăcea atât de mult, ai fi putut s-o-mbraci.

Cui îi pasă de ziua de mâine ! Ţi-ai fi pus alta.

O aveam aici, am ales-o împreună...

- Eh, o pun. - Nu-i nevoie.

- Ei, haide... - Haide, las-o baltă. N-am chef de pomană.

- Oricum nu ies. - De ce nu ieşi acum ?

- Mă doare capul. - Nu-i adevărat.

Îmi, îmi provoacă silă şapca asta stupidă.

Să facem aşa: io-mi pun cămaşa şi tu nu-ţi pui şapca. Hmm ?

Pleacă.

Virgilio, lasă-mă-n pace, te rog !

Deci, e ultima seară pe care-o petrecem pe insulă şi tu te duci...

La Grota Destinului.

- Unde un val... - Un val anormal...

Da, da. Sigur, sigur. Un val anormal... scaldă o pereche de îndrăgostiţi.

Rita... doar o dată în întreaga vară !

Eşti proastă.

Gloria, sunt zece ore de când are mobilul închis.

Rita, sunt sigură c-am să-l găsesc acolo. Simt că-mi face o surpriză, înţelegi ?

- Eşti sigură ? - Da.

Oricum. Să vă văd împreună m-a, m-a făcut să reflectez.

Ascultă. E devreme. Bem o bere ?

De acord.

Poate c-ai dreptate tu: asta e vacanţa voastră şi eu... n-am ce căuta aici.

Poate că mâine plec.

Hei ! Ai auzit ? Mâine plec. Vă las singuri. Eşti mulţumit ? Îhm ?

Haide ! Eşti mulţumit ?

- La naiba, nici măcar aşa nu-i mulţumit... - Ba sigur că e mulţumit.

Aşa-i că eşti bucuros ?... Că rămâi aici...

singur, eh ? Tu...

şi al tău "tăticuţ" ?

- Au, au, au !!! - Scuze, scuze...

Da' inclusiv când plânge e ciudat băieţelul ăsta...

Ascultă, da' astea două, cum erau ? Frumoase ?

Marta, ţi-am spus deja: erau drăguţe.

Ei, drăguţe.Da' ce vrea să-nsemne drăguţe ? Cât de drăguţe ? În genul ăstora ?

Mai tinere.

- Cum mai tinere ?! - Eh, mai tinere.

- Bine... în genul ălora ? - Îmm ! Mai drăguţe.

- Alea ? - Mai sexy.

Şi mai sexy ? Atunci dă-mi un exemplu.

- Alea ! - În genul ălora ?

Nu, "genul ălora".Sunt alea ! Sunt cele două spanioloaice !

- Da' alea sunt două "tipe mişto tare"... - Chiar aşa e.

Oh, mamă Doamne... scuze, da' io cu astea două trebuie să vorbesc.

Tu trebuie să mă ajuţi. Vino.

-"Două tequile, vă rog." -"Patru tequile !"

- Spanioloaice ? - Da.

Da.

- Noi de abia am sosit. - Aaah ? Noi de o săptămână.

- Eh... cin, cin ! - Cin, cin !

Mi-l aduci înapoi mâine dimineaţă la 9. A fost la înălţime.

Ei... da' ce s-a întâmplat ?

Nu, nu. O mică durere de burtă, însă acum a trecut. O să adoarmă repede.

Bine. - Îmmm...

Aşteaptă, aşteaptă... iubito, iubito... E şi băieţelul aici.N-am nicio plăcere ca...

O să adoarmă-n curând.

Nu, dar... treaba e că se scoală foarte uşor din somn şi...

Ş-apoi se scoală-n timpul nopţii... strigă... strigă: "Tati, pipi."

"Apă... pipi, tati... apă. Caca, caca...". Atât de multă caca.

Da' ăsta şi când doarme te calcă pe bătătură ?

- Şi... ştiţi unde ne putem distra aici ? - Eh... depinde de ce cauţi.

Şi voi ce aţi găsit ?

După părerea mea, nişte greci frumoşi. Sau poate, italieni ?

Nu, nu, nu ! Destul cu italienii ! Am încheiat-o cu italienii ! Eh ?!

- E supărată pe italieni ? - Da, pentru că unul i-a tras clapă.

Ah ?

Nu ştie ce a pierdut ! - A spus: "Şi nu ştie ce a pierdut".

În schimb, ţie ţi-a mers bine, eh ?

Haide, că se vede !

Eh... a fost nevoie de câteva tequile, dar... după a mers "foarte bine".

Super bine.

- "Foarte bine" ? - Da !

Vreo câteva tequile, dobitoacă proastă ?

Da' italianul era bărbatul meu ! Bărbatul meu ! Ai priceput ?

Da' de ce umblaţi după bărbaţi însuraţi ? Eh ? De ce ?

Îmi pare rău, dar Lorenzo nu mi-a spus că era-nsurat.

Nu i-a spus că era-nsurat !

- Cum, "Lorenzo" ? - Lorenzo ?!

Eh... da. Lorenzo nu e soţul tău ?

Nu, e soţul meu !

- D-zeule... - Nemernicul !

Scuze... scuze.

- Unde-or fi astea ? - Nu ştiu. Ar trebui să fie deja aici.

Uite de ce-ţi făceai atâtea probleme, eh ? Tot acel sentiment de vinovăţie pentru nimic !

- Şi totuşi, i-ai tras-o, spanioloaicei. - Nu, nu...

- Ce deziluzie ! - Nu i-am tras-o, Luisa...

Taci din gură !

Când am auzit: "Lorenzo nu mi-a spus că e însurat".

A căzut lumea peste mine. - Luisa, îţi jur. Crede-mă.

Dă-mi voie să-ţi explic... - Am spus să taci din gură !

Te gândeai să-ţi speli conştiinţa fără să suporţi consecinţele ?

"M-a lins doar o dată pe gât..." Ce mascaradă ai regizat !

La ce bun ai pus spectacolul ăsta-n scenă ? Eşti un laş, Lorenzo !

Ţi-am spus adevărul. - Da, ai dreptate.

De fapt ai spus adevărul: nu suntem căsătoriţi.

Eu şi tu nu suntem nimic.

Numai că de data asta, crezusem.

Nu... nu, nu, nu...

Da' ce s-a întâmplat ?

BIANCA Mai sunt 10 ore... emoţionat ?

- Pot măcar să vorbesc ? - Nu !

- Luisa, îţi jur... - Ţi-am spus că nu.

Dă-mi voie mie să vorbesc. - Giorgio, las-o baltă.

Lorenzo, sunt eu.

Eu sunt cel care s-a dus cu Anna.

Aşa o cheamă pe spanioloaică: Anna.

Ei, frumosule ! Nu mi-ai spus numele tău.

Eram confuz, nu ştiam ce să-i spun.

I-am spus primul nume care mi-a trecut prin minte.

- Eeh... Lorenzo. - La revedere, Lorenzo !

Dar puteam să fiu Luca, Carlo, Matteo...

Orice nume, dar nu al meu, nu Giorgio.

Marta... ţi-aş putea da mii de justificări...

că nu eram eu, că eram beat...

că nu doream, că nu mi-am dat seama...

Dar la ce-ar servi ?

Scuze.

Haide...

- Oricum, mi se părea ciudat. - De ce ?

Prea frumoasă pentru tine.

Marta...

Scuze, da' a trebuit să plec. Eram pe punctul de a izbucni în râs.

Da' eşti un geniu ! Să spui că Lorenzo erai tu. Pur şi simplu un geniu.

Bravo, iubitule. În seara asta chiar ai făcut un lucru frumos.

Ai salvat un cuplu care merita să rămână împreună.

În fond, mi se pare stupid să distrugi totul pentru ceva aşa de neînsemnat.

O mică slăbiciune, dacă nu e mărturisită, nu va face rău nimănui.

Eşti de acord, iubitule ?

Virgilio !

De ce nu ţi-ai pus cămaşa nouă ?

Îmi e strâmtă.

Aşteaptă.

Dă-i asta, când ai s-o vezi.

Roşu.

Aş vrea să-i cumpăr un suvenir băieţelului. - Da' nu e cazul.

Eh, da-mi face plăcere, scuză-mă. Vrei şepcuţa din Paros ? Îhm ?

O cumpărăm ?

Vrei... sep-cu-ta... din Pa-ros ?

Ah... am reuşit ! Ai văzut !

11 apeluri la care nu aţi răspuns Gloria

- D-ul Virgilio ? - Da.

Sunt soţul Biancăi.

- Vă pot oferi de băut ? - Da.

Du-te-n mă-ta !

Era distrată, nervoasă, diversă...

Avea întotdeauna mobilul în mână. Nu se despărţea de el niciodată,

îl verifica în mod continuu. Apoi se ducea la bucătărie ca să citească mesajele.

De la dv.

Oh, Doamne ! Primii erau un pic... primordiali.

Apoi e ca şi cum ar fi ieşit la suprafaţă latura ei feminină.

Prin urmare, dv aţi citit toate mesajele noastre ?

Da.

Bianca acum e cu dv şi eu cu dv pierd, nu pot concura.

Vedeţi, e uşor să fii bărbatul din vis. Mai dificil e să fii bărbatul din realitate.

Vă mai amintiţi când la şcoală ni se spunea că merele şi perele nu se pot însuma ?

Iată. Dv sunteţi pară şi eu măr.

Sau viceversa, dacă preferaţi. Vă rog să nu vă simţiţi jignit.

Problema e că nu ne putem însuma, cu atât mai puţin înfrunta.

Vă întrebaţi ce caut eu aici.

Am venit ca să vă cer un lucru foarte simplu:...

ieşiţi cu soţia mea, întâlniţi-o, petreceţi timp împreună.

Doriţi să ies cu soţia dv ? - Nu vreau s-o pierd...

dar ca s-o pot recuceri am nevoie de cineva real, ca mine.

Veţi ieşi ? Îmi promiteţi ?

Ştiţi ce-aş fi făcut azi, dacă ar fi venit soţia dv ?

Nu spuneţi nimic, vă rog.

Eu acum vă salut, feribotul meu e pe picior de plecare.

Ce ?

Nu a venit sau nu ţi-a plăcut ?

Nu a venit.

Se vede că n-am fost îndeajuns de buni.

- A venit soţul. - Eh ?

A dat de telefon...

- Era soţul în port ? - Da.

- Scuze... - Nu, nu...

Oricum, vrei să ştii ce-aş fi făcut azi, dac-ar fi sosit Bianca pe insulă ?

Nu.

- Da' vrei să te opreşti ? - De ce-ar trebui ?

Pentru că vreau să te sărut.

Dacă-i din cauza sentimentului de vină, poţi să treci peste el.

M-ai făcut să-mi doresc să mă gândesc la viitor.

Şi asta-i deja suficient pentru mine, crede-mă.

- Ţi-am spus deja că nu merge cu mine ? - Ce anume ?

Să faci pe victima.

Mi-ai spus inclusiv că n-ai chef de situaţii incomode, nu ?

Bine, eu sunt o situaţie incomodă !

Nu mă interesează.

Şi peste puţin timp am să fiu o situaţie incomodă fără ţâţe.

Am sunat şi... mă pot opera.

Şi să nu-ncerci să mă săruţi, acum.

Gio'...

Vrei juma' de croissant ?

E de la Francesca. S-a dus singură să facă turul insulei cu şalupa gonflabilă.

Poate că am exagerat Iertare !

Sărăcuţa, nu i-am acordat atenţie toată săptămâna.

Da' nu s-a terminat încă, nu ? Mai avem încă timp s-o facem.

Hai, pune asta pe tine. Marta ! Luisa !

Piero !

- Uite-o ! Francesca ! - Ei ! Francesca !

Ei, Francesca !

Francesca ! Francesca ! Francesca !

Francesca ! Vino !

Nu, nu, nu ! Eu sunt hoaţa ! Eu am furat tricourile !

- Pleacă ! Du-te ! - Nu ! Eu am furat tricourile !

Trebuie să mă arestaţi pe mine ! Pe mine !

Oh ! Ooooh ! Oooh ! Oh ! Oh !

Sunteţi acolo ?

- E hoaţa. - Ei, haide...

Haide, o laie !

- Îmi pare rău. - Zice că-i pare rău.

- Şi nouă. - Şi nouă.

Da', scuze. Dacă nu m-aţi fi lăsat singură, nu s-ar fi întâmplat.

- Ah, e chiar vina noastră ! - E chiar vina noastră !

- Cel puţin, voi sunteţi toţi împreună. - Am fi evitat-o.

Ei, haideţi, zău ! Chiar îmi pare rău de-a adevăratelea.

E cineva aici ?

Oh ?

Ce faceţi ?

Îmi răspundeţi ?

Oh, oh !

Bună, sunt Francesca din Paros.

Deci, eu aş vrea să mă-ntorc cu 3 zile-n urmă,

ca să nu fur acele tricouri blestemate.

Şi aş vrea să nu fiu supărată pe voi.

Şi aş vrea ca Ivano să fie aici, pentru că ar fi mers totul mai bine, dacă era şi el.

Şi în fine, aş vrea ca prietenii mei să mă ierte.

Bine, îţi mulţumim Francesca din Paros.

Să auzim pe cine avem în direct.

Bună, sunt Lorenzo. Şi eu tot din Paros.

Ah, da ? Şi tu ? Sunteţi atâţia în această seară.

- Paros din centru sau de la periferie ? - Paros între ziduri.

Eu aş vrea să mă-ntorc acum 20 de ani.

Da' nu puteam să fi făcut călătoria asta mai 'nainte, poate că acea spanioloaică...

Oh ! Cretinule !

- Eu ? - Hm, hm.

Atunci... eu aş vrea să mă-ntorc acum 24 de ore.

Ca să-mi pun pe deget acel inel pe care l-am aruncat nu ştiu unde.

- Pentru că mi se pare că era tare frumos. - Nici nu ştii cât strălucea în întuneric.

Mulţumesc, Gio' !

- Pot ? - Ce trebuie să faci ?

Bine. Eu, în schimb, aş vrea să mă-ntorc în urmă cu o săptămână.

Salut, sunt Giorgio.Şi eu vreau să mă-ntorc în urmă cu o săptămână.

Ca să rezist acelei tentaţii...

căreia n-am ştiut să-i rezist.

Bună, sunt Marta...

şi aş vrea să mă-ntorc în urmă cu doi ani.

Ca să rezist acelei tentaţii căreia nici eu n-am ştiut să-i rezist.

Eu aş dori să mă-ntorc la momentul în care am debitat prima stupiditate.

Pentru că stupidităţile...

sunt un pic precum cireşele: una o atrage pe alta.

Cine ar fi spus vreodată că, într-un final...

călătoria asta în Grecia am fi făcut-o ? Ăm ?

Era 1990.

Unde mergem ? Scuzaţi, da' ce-am făcut ?

Ivano ! Ivano ! Nu !

Ivano... !

Francesca !

IMATURII voiajul

BIANCA

Apropo, vreţi să ştiţi cum s-au încheiat lucrurile între mine şi soţul meu ?

Păi bine, ăsta-i numărul meu de telefon. Sunaţi-mă: 392 4486537

Subtitrarea: Amos Klein Subtitrari-noi.Team amos_klein@yahoo.fr/www.subtitrari-noi.ro

Vizitaţi: www.clan-sudamerica.net Cine de Latinoamérica y de Espana