Original subtitles

Boss.

Bagă şi tu manşeta aia!

Ce stradă e asta?

O stradă goală.

Cum se cheamă? Mă gândeam să chem un taxi.

Aşa te gândeai?

Taxi înseamnă şofer de taxi.

Ochi. Gură.

Martor.

E un metrou la 40 de minute.

Noroc!

ECHIPAJ MEDICAL DE URGENŢĂ

VACANŢA VA FI A TA

Ce faci, bătrâne? Merge?

Poate încerci şi tu tehnica asta nouă. Somn îi zice.

Mi-a zis Gagiu că deja e unul pe ţeavă.

Unde?

Dar de ce?

Dacă e prea departe, nu-l mai luăm? Îi chemăm taxi?

Pentru că drumul cel mai scurt între două puncte distincte e...?

- O linie dreaptă. - Greşit.

Drumul cel mai scurt între două puncte distincte

e ăla pe care îl cunoşti.

Cum i-ai zis la asta, mă?

- Psihologia geometriei. - Psihologia geometriei.

Vezi, dacă eşti prost, tu te ocupi de munca de jos.

Aşa că bagă în limo Stryker-ul.

Ai grijă la tzzz,

Schiller-ul, nu scriitorul, aparatul. Sau CardioServ-ul.

Să nu ne moară mortul în casă. Hai!

Mă duc să fac o micţiune rapidă.

Un jaf ca în filme, aseară, în judeţul Prahova,

când trei bărbaţi îmbrăcaţi în uniformele specifice

serviciului de poliţie pentru intervenţie rapidă

şi înarmaţi cu arme automate, au deschis focul asupra unei maşini blindate,

care transporta o sumă importantă de bani,

după care s-au făcut nevăzuţi pe un drum forestier.

În timpul fugii de la locul jafului, o femeie a fost accidentată grav.

Deocamdată, medicii sunt rezervaţi

în privinţa şanselor acesteia de supravieţuire.

Autorităţile au anunţat că urmăresc orice posibilă pistă

pentru prinderea infractorilor, deşi surse din interiorul anchetei...

- Să trăiţi! - Ce s-a întâmplat?

Nevastă-mea. Îi curge sânge şi o doare şi burta.

Haideţi, mă!

Sunteţi bine?

Hai, daţi ăsta la mine, aşa!

Ia uitaţi-vă la mine! Vă doare aici?

- Vă doare, da? - Da.

Să dăm asta jos. Închide uşa, te rog!

Măi, nene, nu i-am făcut nimic.

Aşa face ea.

Cade, se loveşte.

Mă provoacă.

Dar nu i-am făcut nimic. Aşa face ea.

Înţelegi?

- Cine câştigă? - Şoarecele, normal.

- De ce "normal"? - Că e mic.

Şi s-ascunde în mai multe locuri şi pisica nu poate să intre.

Deci e şi mai deştept.

E şi mai deştept şi mai mic, şi se poate ascunde peste tot.

Uneori mai câştigă şi pisica, că şi ea e deşteaptă.

Dar şoarecele e mult mai deştept.

Vrei să-ţi arăt ascunzătoarea mea secretă?

Nu.

Nu vrei?

Dacă mi-o arăţi, nu mai e secretă.

Păi, înainte juri să nu spui la nimeni.

Ai încredere în mine?

Nu, nu am.

Dar dacă juri, am.

Bine. Jur.

Şi o radiografie în zona toracică, să vedem ceva leziuni interne dacă e.

Trebuie să plec.

Şi un RMN cu substanţă de contrast la cutia craniană. Da?

- Trebuie să... - Bine, mersi. Hai că venim imediat.

Bine. Pa!

Hai, încălecarea!

Nu mai umbla, mă, noaptea pe străzi!

Atuncea mişună dracii.

Eu pe nevastă-mea am cunoscut-o într-o noapte.

Haideţi. Vorbim mai încolo.

Dar ce să vorbim mai încolo? Ai ceva să-mi zici?

Că eu n-am nimic de zis.

A dat la ştiri.

Morţi în mijlocul drumului.

Ce morţi?

Lipiţanii.

Morţi. Toţi.

Nu câinele. Calu'. Ăsta e prietenul omului.

Dar omul n-are prieteni, că e câine.

Ce-ai, mă, în punga aia?

Un milion de dolari.

Nu. Nu te-am părăsit.

Nu încă.

Urăsc cuvântul ăsta, "încă".

Ca şi cum prezentul şi viitorul au făcut un compromis,

o înţelegere sinistră care-ţi ţine stomacul înnodat în nesiguranţă.

"A murit? Nu încă."

"A venit? Nu încă."

"M-ai părăsit? Nu... încă."

Te-ai gândit vreodată la asta?

Nu... încă.

De ce m-ai sunat? Ce s-a întâmplat?

Te-am aşteptat două ore la spital. Asta s-a întâmplat.

De ce te-ai dus la spital?

De ce se duc oamenii la spital?

Că se mint c-or să trăiască la nesfârşit.

Tu de ce te-ai dus?

- Că mă mint c-o să trăiesc la... - De ce te-ai dus la spital?

Mă durea aici.

Şi sângeram.

Şi ce ai?

Sunt femeie, asta am.

Tot ce e anormal e normal.

Ce ai?

Se pare că-s prea plină de viaţă.

Mi-au dat nişte sedative.

Şi le-ai luat cu vin?

Le-am luat cu apă.

Vinul l-am băut după, ca să scap de gustul de medicamente.

De-asta îţi faci bagajul?

Te duci înapoi la spital să-ţi facă spălături stomacale?

Ha. Ha. Ha.

Reflexul ăsta pe care îl ai, să mă salvezi mereu,

o să ne omoare.

Mă duc la mare.

Cu cine te duci la mare?

Cu cine vrea să meargă la mare.

Hai mai bine să dormi.

Hai mai bine tu la mare.

Lasă.

Că dacă n-am planificat cu 20 de ani înainte, oricum n-are niciun rost.

OK.

M-am udat.

Suie-ţi picioarele pe mine!

Nu la picioare.

Uite de-asta o să plec într-o zi şi nici n-o să ştii.

Ştiu.

Nu. N-o să ştii.

Păi, tocmai mi-ai spus.

O să plec.

Şi o să mă combin cu un bărbat cu bani şi cu pula mare

şi o să mă fut cu el pe un iaht în Bora Bora.

Iar tu o să rămâi aici, să alergi printre câini şi umbre,

că asta te face să te simţi viu.

Credeam că ai rău de mare.

Am rău de uscat...

... de oameni,

de propoziţii neterminate, de cuvântul...

Încă?

Bă, prostule, eu...

N-are rost. Eşti orb.

Ce faci?

Dacă nu pot să mă ud cum vreau eu,

o să mă ud cum vreţi voi.

Reflexul ăsta de care zici tu, poate că nu l-aş mai avea

dacă nu te-ai cere salvată tot timpul.

Tu vezi doar ce tre' să salvezi.

De ce plângi?

Aşa plâng eu când sunt fericită.

Şi râd când mi-e frică.

Ţi-e frică acum?

Ţie nu?

Ce faci?

Nu intri puţin?

Vin mai încolo.

Hai, intră puţin! Te rog eu.

Igor. Ce mai zici, mă, băiatule?

Iar ai mâncat mortăciuni.

Ţi-am zis să nu-l mai laşi să mănânce ce găseşte în parc.

E animal. Face ce vrea.

Cine sunt eu să-i zic să lupte împotriva propriului instinct?

Mama ce face?

Tot aşa. I-a fost rău azi-noapte.

Auzi, zi-mi şi mie ce-ai făcut ieri noapte?

Ce-am făcut?

Ai venit târziu.

Aşa.

Şi după aia, te-am auzit că dădeai cu ciocanul la 11 noaptea.

Ţi-am deranjat insomnia?

Ai luat tu nişte chit de sub scară?

Aveam o pungă de chit sub scară.

Am lipit o bucată de faianţă la baie. Vrei să-ţi dau banii pe el?

Şi de ce nu l-ai pus la loc?

O să-l pun.

De ce trebuie să zic eu?

Nu e vorba de-o lingură de chit. E vorba de principiu.

Da, să trăiţi! Îl pun la loc.

Doarme.

Bine. Plec atunci.

Eu am mai găsit o clinică. În Turcia.

Ai tu bani de clinică în Turcia?

Mă gândeam să fac un împrumut.

Asigură transportul. Cinci zile de spitalizare.

Am vorbit cu un doctor, mi-au spus că se ocupă ei de găsirea rinichiului.

Ce doctor?

Unul de acolo, de la ei, nu-mi vine acum cum îl cheamă.

Houdini?

Poate dacă alta era situaţia,

acum nu mai depindeam de nişte străini să-mi salveze nevasta.

Cam cum ar fi fost alta situaţia?

Lasă că ştii tu foarte bine.

Mai zi-mi o dată!

Deci terminam şcoala, eram doctor,

ceva şefuţ de secţie, bineînţeles,

şi trăgeam nişte sfori

s-o pun pe mama în capul listei de transplanturi.

Şi AB negativ ar fi fost tot cea mai rară grupă de sânge.

Cum ar fi fost alta situaţia?

Şi aşa? E mai bine să fii slugă?

Să primeşti ordine de la unii care-s mai proşti ca tine?

Tu să-mi spui.

Eu să-ţi spun?

N-ai primit tu ordine toată viaţa?

De la cine am primit eu ordine?

De la directorul şcolii. De la şeful de partid.

De la mama...

De la smintitul ăsta care te-a bătut când i-ai tăiat cireşul.

Eu n-am primit ordine de la nimeni... ăsta se cheamă compromis.

Întotdeauna am făcut ce-am vrut!

Că faci ce vrei, când vrei, doar ce eşti lăsat să faci,

asta numeşti tu compromis?

Ce muist!

Deşi, tehnic vorbind, eu am fost mai mult decât el...

CAMERĂ ASISTENTE

Da.

Mă scuzaţi, mă interesa o doamnă din Prahova, accident de maşină.

Am înţeles că au adus-o la dumneavoastră.

Aia cu jaful armat?

Da. Ştiţi ceva de ea?

Au operat-o. E la reanimare.

A scăpat? Aia cu plămânul perforat?

Da. Şi cu ruptură de splină, cu edem cerebral.

Era în comă când a intrat în operaţie?

Sau era conştientă?

Pe voi vă interesează cum era înainte să intre în sala de operaţie,

nu după ce a ieşit?

Adică încercaţi să pasaţi responsabilitatea la noi?

Care "voi"?

A mai venit unu' în noaptea în care au adus-o

şi tot aşa, întreba de ea. "Vorbeşte, e conştientă?"

Da, era conştientă, doar că tâmpiţii de medici au băgat-o în comă

că dansa Lambada şi ieşiseră pacienţii la bairam.

Hai, mă, Silvia, calmează-te, omu' vrea să ştie.

Păi, nu, dar şi ăla la fel. Se ţinea după mine

că: "Haide, doamna boss, vorbeşte, ştie de ea?"

Cum arată persoana cu care aţi vorbit?

La fel ca tine.

Ca vârstă? Înălţime?

Era tot şofer pe ambulanţă, zicea că el a adus-o.

Aşa că tu ce treabă ai?

Cum e asta, mă? A plecat salvator şi s-a întors victimă.

Să ştiţi că n-a fost vina lui. I-a lovit din spate.

Da. Moartea loveşte întotdeauna din spate.

Schimbă ce e de schimbat. Şi ne prefacem că nu s-a întâmplat nimic.

Ca-n viaţă.

Tu ce faci, mă, aici?

N-ai ieşit din tură acu' patru ore?

Ba da.

Şi? Ce-o mai lălăi pe-aici?

Vrei să-ţi mai dau o tură?

Vezi că mie nu-mi plac ambiţioşii.

Filosofia mea de viaţă: ambiţii mici, dezamăgiri rezonabile.

Dar dacă vrei, îţi mai dau o tură,

că cine ştie, poate ajungi directorul spitalului.

Dom' Gagiu, prin vară am adus un ţigan.

Unu', îi intrase un fier-beton în bicepsul femural.

Unu' pus pe caterincă tot timpu', ne-a cinstit pe toţi dup-aia, când a ieşit.

Care, mă? Ală frumuşelu', de voiau să-l încalece toate asistentele?

Ăla.

Şi ce? Ţi-a plăcut şi ţie sau ce?

Da. Vreau să i-l prezint lu' mama.

Şi-a pierdut un lănţişor de aur la mine în maşină atunci

şi n-am apucat să i-l dau înapoi.

Cum dau de el?

Cum îl cheamă?

Băi, du ăsta lu' Tănase!

Brazil. Aşa îi ziceau băieţii pe şantier.

Bă, rasişti sunt românii.

Dă-l, mă, dracu', cu lănţişorul lui cu tot. Fură el altu'.

Voiam să i-l dau înapoi pe-ăla.

Ce vrei, mă, să fac dacă nu ştii cum îl cheamă?

Ce vrei? Să mă apuc să caut toţi ţiganii care-au fost peste vară aici?

Şi-au fost mulţi, că le place aerul condiţionat.

În prima săptămână a lui iunie.

Ştiu că fusese ziua lu' mama.

Bă, ţiganii ăştia fac probleme şi când nu fac nimic.

Bine, mă, ţi-l caut.

Ţi-l caut.

Da.

De ce mă urmăreşti?

Poftim?

Dă geamul jos!

Am văzut că te uitai după mine. De ce te uitai?

Îţi plac gagigile cu curu' bombat?

Îmi plac.

Îţi plac şi băieţii?

Nu.

Păi? După curu' lu' Relu de ce te uiţi?

Care Relu?

Eşti poponar?

Nu.

Eşti gabor?

Nu.

Păi şi de ce ne urmăreşti?

Nu vă urmăresc.

Dar ce faci?

Îi sun pe verii mei care stau pe o stradă mai încolo,

să vină ei să te întrebe. Da?

Stai un pic.

Alo, veri! Ce faci? Raluca sunt...

Mi-a murit motorul. Aştept pe cineva să vină să mă tracteze.

Fix pe strada noastră?

Maşina te lasă în stradă,

că dacă te lasă în garaj, nu mai ieşi cu ea.

Ia dă la cheie!

Hai porneşte motorul!

Cu o condiţie.

Ia zi!

Fumăm o ţigărică?

Bem o cafeluţă?

Facem un sexuţ?

Nu în ordinea asta.

Ce noroc ai că tre' să plec...

că vedeam noi cine pe cine futea.

Ia zi, căprioaro!

Îl caut pe Brazil.

Care Brazil?

Eşti gabor?

Ce m-a dat de gol? Faţa de prost?

Mamă, frate!

Pierde rromales de trei zile încontinuu.

Ce faci, frate? Merge?

Ce faci aici?

Gagica-ta... are un cur mişto.

Raluca.

Zi-mi c-ai venit cu ambulanţa!

Ne-au dat la ştiri.

Am avut măşti. Maşina era furată, e la dezmembrări.

Au zis trei bărbaţi. Nu patru.

Pe tine nu te-au văzut gardienii.

Dar m-a văzut femeia. Ne-a văzut pe toţi patru.

Aia a rămas lată în mijlocul drumului.

Era conştientă.

În cazuri d-astea, primele 48 de ore sunt critice.

Au trecut 48 de ore.

Ce-ai făcut?

Am fost la spital s-o vad.

Şi înaintea mea mai întrebase cineva de ea.

Unul care ştii ce le-a zis asistentelor?

Că e şofer pe ambulanţă.

Sunt 300 de şoferi pe ambulanţă în oraşul ăsta.

Muncim 12 cu 12.

Deci jumate erau în tură vineri noapte.

Cât crezi c-o să le ia gaborilor să ajungă la mine?

E vina ta. Tu te-ai dus la spital.

Eu când m-am dus, eram un şofer de ambulanţă care întreba de un pacient.

Se mai întâmplă.

Dar acu' sunt doi şoferi de ambulanţă care au întrebat de acelaşi pacient.

- Dacă nu te duceai, nu mai eraţi doi. - Şi nici nu mai aflam ce-am aflat.

Doar noi patru am ştiut de treaba asta.

Atunci persoana care a fost la spital înaintea mea e unul din voi trei.

Cine e ăla care vorbea cu "boss"?

Care a venit cu ideea.

Nu ştiu.

Tu mă ştii pe mine. Eu îl ştiu pe Ion.

Ion îl ştie pe-ăsta.

Ce ştie despre mine?

Că ştii să conduci.

I-ai zis cum ne-am cunoscut? Că sunt şofer pe ambulanţă?

Nu mai ştiu.

Trebuie să vorbesc cu Ion. Cum dau de el?

Nu pot să te ajut.

Nu înţelegi, nu?

Coincidenţele astea au fost gândite.

Ai văzut cum era drumul.

Sigur poliţia a ajuns înaintea ambulanţei.

Martora era conştientă şi ne-a văzut pe toţi patru.

Dar la ştiri au zis trei.

Al patrulea nu mai există.

Cineva schimbă faptele înainte să înceapă ancheta.

Schimbă adevărul.

Ăsta, al patrulea...

dacă e gabor?

Trebuie să dispar. Şi am nevoie de bani.

Pierzi mult. Da' mă gândesc că şi câştigi. Pierzi banii tăi. Câştigi banii lor.

Ai aici 20.000.

Am nevoie de 10.000 curaţi.

Nu joc. Doar mă uit.

Dacă îi schimb eu şi mă prind, e rău pentru toată lumea.

- Mă ameninţi? - Te ajut.

Dacă eu dispar, e rău pentru tine sau e bine?

Vin diseară.

Vrei 10.000, vii peste o lună.

Vrei acum, adică mâine seară,

o mie, două.

Îmi trebuie mai mult.

Uite cum facem.

Îţi dau 2000 din banii mei, făcuţi pe şantier.

Şi văd ce pot să fac cu ăştia până mâine seara la opt.

- Ne vedem la... - Nu pot la opt. Intru-n tură la ora aia.

Păi, dacă ai salariu, ce nevoie mai ai de ăştia?

Vin la tine acasă. La miezul nopţii.

Ce faci aici?

M-am gândit să vin să te iau.

Cum a fost?

"Dar de ce arăţi aşa?"

"Eşti sigură că aşa vrei să te mişti?"

"Să pui mâna acolo?"

"Să zâmbeşti cu toată gura? Stai prea cocoşată."

"Prea dreaptă."

"Simţi prea mult. Nu. Mai puţin! Nu. Mai mult!"

Îmi pare rău.

N-are de ce să-ţi pară.

Am luat rolul.

Credeam că-ţi dau răspunsul în câteva zile.

Mi-au spus pe loc.

"Tu eşti."

Da' ştii care e ironia? Că nu eram eu deloc.

Asta înseamnă să joci un rol, nu?

Eu cred că înseamnă să găseşti un alt adevăr, nu să minţi.

Ar trebui să plec lunea viitoare, am o săptămână de repetiţii

şi după aia, două zile de filmare.

Foarte bine.

- Nu mă duc. - De ce?

Şi aşa mi-e greu să fiu eu însămi, d-apoi să nu fiu eu însămi.

Ar trebui să te duci.

Tu vrei să scapi de mine.

Vreau să fii fericită.

Credeam că asta te face fericită.

Nu tu mi-ai zis de tribul ăla din Africa

unde sunt cei mai fericiţi oameni din lume?

N-au bani, n-au maşini, n-au case,

se au doar unul pe celălalt.

Poate asta mă face fericită.

Ai fi plecată doar două săptămâni.

Ar trebui să te duci.

Insişti.

Nu insist, zic doar...

Băi, pizdă!

Vreau un foc!

Ce-a fost asta?

Nimic. Un nebun.

Hai să mergem.

N-ai făcut nimic.

Ce să fac?

Să mă aperi.

- N-ai făcut nimic. - Să te apar de ce?

- Nici nu te-a atins. - Putea să mă atace cu un cuţit.

Dacă avea un cuţit, putea.

Nu pot să cred.

Ce voiai să fac?

Tu nu faci nimic. Niciodată.

Mă laşi mereu singură.

Bă, nebunule!

Ce faci?

Ce faci? Opreşte-te!

- Fac ceva. - Opreşte-te! Lasă-l!

- Mă, vrei foc?! - Opreşte-te!

Opreşte-te! Mă sperii.

- E nebun, lasă-l! - Uită-te la el!

Cade în faţa tramvaiului, îi fac un serviciu.

Lasă-l, te rog! Opreşte-te! Am greşit eu!

Hai să mergem, te rog!

Am greşit eu. Ştiu că ai face orice pentru mine. Haide să mergem, te rog!

- Zi, mă, vrei foc? - Opreşte-te!

Noroc!

Auzi, vreau să te rog şi eu ceva.

Faci schimb de tură cu mine?

Ies eu în noaptea asta şi ieşi tu mâine de zi.

Nu vii din tură acum?

Ba da. Da' stau lejer 20 de ore fără somn, ştii cum e...

Nu ţi-aş fi zis dacă chiar n-aveam nevoie.

Se mărită fii-mea weekendul ăsta.

Şi până ies eu din tură, se închid toate magazinele.

Ştiu că tu eşti cu reguli, cu... dar e doar de data asta.

Bine.

- Ai vorbit cu Gagiu? - O să vorbesc.

Jur c-o să vorbesc.

Cred că se aude ceva la un cap de bară, dar n-am reuşit să văd exact.

Stai liniştit, verific eu.

Hai, du-te până nu te răzgândeşti.

Ce cauţi acasă, nu erai la munca?

Ce s-a întâmplat?

Ţi-au jefuit casa.

Când am venit din parc, Igor a intrat direct la tine,

ştiam că ţii mereu încuiat

şi-am văzut că te-au jefuit...

Nu ştim dacă e jaf.

Deocamdată e intrare prin efracţie şi vandalism.

Îmi arătaţi şi mie o legitimaţie?

Asta e problema ta?

Sau crezi că ne-am strâns toţi aici ca să te păcălim pe tine?

Agent Rădulescu.

Colegul e agent Costache.

V-a dispărut ceva?

- V-a dispărut... - Nu mi-a dispărut nimic.

Nu. N-atingeţi nimic. Aşteptăm să vină băieţii de la Criminalistică.

Pentru probe. Amprente.

Sunaţi-i să nu vină! N-au de ce.

Eşti sigur, mamă?

Trebuie să vină dacă aşa e procedura.

Tu nu înţelegi că n-au de ce? Nu s-a furat nimic.

De unde ştiţi că nu s-a furat nimic?

Nici măcar nu v-aţi uitat.

Planta e aici. Boxele sunt aici.

Mama. Tata.

Altceva de valoare n-am. Ce putea să fie furat?

Şi în perna fotoliului ce era?

Burete.

Eu nu văd decât o gaură. Unde e buretele?

Întrebaţi-l pe hoţ când îl prindeţi.

Dacă îi ziceţi "hoţ", înseamnă că v-a furat ceva.

Buretele din fotoliu.

Bun. Deci?

Deci ce?

Aveţi duşmani?

Că dacă nu vi s-a furat nimic, poate a fost răzbunare.

Mi s-a furat calul.

Poftiţi?

Aveam un cal, îl ţineam la fereastră. A dispărut.

- Ce cal? Nu înţeleg. - Lipiţan.

Tu-ţi baţi joc?

Nu. Ţi l-aş fi arătat, dar a fost furat.

Stai jos.

Vă rog frumos.

Cum doriţi. Bună seara!

Bună seara!

Băi, eu nu te înţeleg.

Nici eu nu înţeleg cum i-aţi lăsat p-ăştia să intre aşa, la mine în casă.

Măi, băiatule! Ţi-a fost spartă casa...

Ai făcut tu inventarul să vezi dacă lipseşte ceva?

- Bă, da' zici că e vina noastră. - E vina voastră.

Poate aşa am lăsat-o eu. Te-ai gândit la asta?

Noi n-am vrut decât...

Lasă-l, dragă, în pace! Nu vezi că are draci pe el?

Păi dacă tu chemi poliţia să-mi cotrobăie prin lucruri...

Nu ţi-a cotrobăit, băi, nimeni.

Ce era să fac? Dacă ţi-era uşa spartă...

Dacă am spart-o eu că mi-am uitat cheile la serviciu?

Ţi-ai spart tu uşa?

Ideea e că voi n-aveţi ce să căutaţi la mine dacă eu nu sunt aici.

Că n-am zece ani, să intri peste mine, să mă prinzi dacă fac laba.

Eşti şi nesimţit acum. Şi mă enervez.

Enervează-te la tine acasă, te rog!

Noapte bună!

Nu ştiu, să văd când ajung.

Mă scuzaţi, doamna din rezervă?

Cea cu accidentul de maşină.

Au luat-o acasă.

Deja?

Da. Ce să facă? Să aştepte să se-mpută?

Să dai şi tu 200 pentru Marcel.

Pentru nuntă?

Ce nuntă?

Fata lui se mărită în weekend.

Bă, tu vorbeşti cu oameni când vii la muncă?

Dacă e nevoie.

Marcel a pierdut controlul maşinii azi-noapte

şi a intrat într-un picior de pod.

Şi-a rupt cervicala.

S-ar putea să rămână paralizat.

Se auzea ceva la caseta de direcţie.

I-am zis şi lui.

Caseta a fost reparată.

Am verificat servodirecţia aseară.

Cursa volanului avea timpi morţi.

Caseta de direcţie a fost reparată. E vina mea.

Eu l-am lăsat să facă două schimburi la rând.

Azi te duci acasă.

Mâine îţi găsesc eu altă maşină.

Nu mai pot să vin la muncă o vreme.

Bă, tu ai înnebunit?

Sfârşitul anului e cel mai plin.

N-am ce să fac.

Mama.

Pe jos. Hai că ne auzim mai târziu.

- Ce faci aici? - Ce fac?

- Am văzut la ştiri că... - Ce-ai văzut?

C-a fost un accident de ambulanţă azi-noapte.

Te-am sunat, n-ai răspuns, m-am speriat.

Când am sunat la spital, n-au vrut să-mi zică...

N-am nimic. A fost alt şofer.

Îl ştiai? Eraţi prieteni?

Nu. Nu-l cunoşteam.

De data asta...

a fost alt şofer.

Miroase a moarte aici. Hai să plecăm!

- Unde? - Oriunde.

N-am cum. Nu acum.

Hai noroc, să trăieşti!

Hai noroc!

Noroc!

Caut un băiat de-al vostru, sudor.

Unul mare, are o cicatrice pe ochiul drept.

Păi aici toţi avem cicatrici şi suntem mari.

Lucrăm pe şantier.

Negricios. Cu mustaţă.

Traian? Unu' de scoate două vorbe pe săptămână?

Aşa, da. Traian.

La ultimu' etaj.

Da' nu-i acolo acum. Intră în tură într-o oră.

Dă şi mie ketchupul!

Ketchupul.

Cine e al patrulea?

Tu. Relu. Eu.

Cine e al patrulea?

E al patrulea? Sau e primu'?

Ce ştii de el?

Zi-mi ce ştii!

Ce ştiu e că tu conduci,

Relu dă bine cu stânga.

Dădea.

Relu a dispărut.

Aşa face ţiganii.

Mai se mută cu cortu'.

Tu mi-ai umblat la direcţie?

Eu văd că mergi în linie dreaptă.

Ce vreţi de la mine?

Nimic.

Dar e greu să nu faci nimic.

Şi tu continui să faci câte ceva.

Ioane...

Sau Traian? Oricum te cheamă.

Cum mă cheamă?

Cum mă cheamă?

"Cum mă cheamă? Soarbe zeamă.

Cum te strigă? Mămăligă.

Unde stai? Peste drum.

Şi cum te cheamă? Nu ştiu cum."

Eu îţi spun ţie.

Şi tu îi spui lui.

Vă opriţi.

Mă lăsaţi în pace.

- Sau... - Sau ce?

Te duci la poliţie?

Da' de ce să te duci la poliţie...

când poate poliţia să vină la tine?

Ştii vorba aia?

"Un bărbat de moare femeile după el"?

Una s-a dus.

Salut. Nu sunt disponibilă momentan, dar o să fiu disponibilă mai încolo.

Ziceţi ce aveţi de zis.

Carla. Răspunde! Sună-mă!

- Unde mergeţi? - La nouă.

Nu vă cunosc. Cum vă cheamă?

Trebuie să fac proces verbal pe timpul nopţii.

Am fost aici de zeci de ori.

Merg la nouă. Apartamentul 27.

Doamna frumoasă, tunsă scurt? A plecat. Nu e acasă.

Când a plecat?

Acum vreo oră.

Era speriată?

De ce să fie speriată?

Era?

- Era cum e dânsa de obicei. - Adică?

Adică aşa, în lumea ei. Dar eu nu mă bag.

S-au suit în maşină şi au plecat.

Mai era cu cineva?

Un domn.

A luat-o cu forţa?

Din câte am văzut eu, nu. Dar ştiu eu dacă i-o fi zis ceva?

Cum arăta?

Nu l-am văzut că a aşteptat-o afară.

Camerele nu merg.

- N-o să mă... - Ce faci?

Carla! Unde eşti?

Acasă.

Mi-am pierdut telefonul.

- Te sun de pe... - Unde ai fost?

În Viena, la un concert.

Stai acasă. Să nu pleci!

Carla, te rog!

De ce stai pe întuneric?

Sunt un înger al întunericului.

Zici că e priveghi.

Exact.

Mi-a murit speranţa.

Unde-ai fost?

Ţi-am spus.

Am fost la un concert.

Ai fost singură?

Ce intuiţie bună am!

E atmosfera perfectă de interogatoriu.

Îmi răspunzi?

Am fost cu un prieten.

Are iaht în Bora Bora şi p... mare?

Nu ştiu dacă are iaht.

Puteai să-mi zici să vin cu tine.

Ştiam răspunsul de dinainte: "N-am cum. Nu acum..."

De-asta nu m-ai întrebat?

Nu-mi place mentalitatea asta a ta de sclav. Îmi taie tot cheful de viaţă.

Eu sunt sclav?

Asta nu ştiu. Dar ai mentalitatea unuia.

Te laşi prea mult condus de circumstanţe.

Am vrut să merg la concertul ăla.

Tu nu erai.

Ăla a fost. Simplu.

Restul sunt speculaţiile tale.

Tu nu ştii să fii cu cineva.

Ştii doar să fii cu altcineva.

Măcar eu ştiu ceva.

Aşa ai fost mereu.

Aşa, cum?

Tot timpul cu spatele.

Pentru că n-ai ştiut niciodată să mă faci să mă întorc.

Sau n-ai vrut.

Nu te întorci pentru că eşti paralizată de frică.

Ce ştii tu despre mine?

F... una tânără şi frumoasă şi acolo se opreşte tot ce înţelegi.

Mai departe, e "nebunie" sau "frică".

Tu ştii că sâmbăta trecută,

când te-am aşteptat două ore la spital şi n-ai venit...

Ai făcut avort.

Era al meu?

Nu.

Era...

al unuia din cei o sută de bărbaţi cu care mă f... pe la spatele tău.

Eşti un prost. Eşti un prost, eşti cel mai mare prost.

Nu mă atinge!

Nu mă atinge...

Nu stau cu spatele. Doar de-acolo ştii tu să te uiţi.

Bă, şi vine ăsta...

Auzi, da' tu l-ai văzut?

C-am înţeles că e ţăndări, e făcut cioburi...

Ce-ai, mă? Eşti nebun?

Păi e gol sicriul.

- Pe bune? - Da, mă.

E la investigaţii.

La accidente aşa e.

Dar a vrut Adinuţa să-i facă priveghi.

A tras bărba-su nişte sfori şi...

- Şi sicriu e gol? - Da, mă.

Ce ziceam, că m-ai întrerupt.

A, şi-n timp ce-mi dădea ăla chiftele peste muie,

vine cumătru' şi-i zice:

"Lasă-l, în morţii tăi, în pace!"

Bă, frate, şi-n secunda următoare, îi bagă un ciob de sticlă de bere în umăr.

Noi eram lângă peretele de pământ, ştii...

- Ţi-am zis, că nu se turnase încă beton. - Da.

Şi-i bagă ciobu' ăla în umăr cu atâta forţă,

că îl ţintuieşte de peretele de pământ.

Bă, eşti nebun? Nu te cred.

Ce-ai, mă? Mă jur pe copiii mei. Ce, m-apuc acum să...?

- Doamne! - L-a fixat p-ăla în peretele de pământ,

de ziceai că e foaie prinsă în piuneze.

Era dement.

- Săru'mâna! - Săru'mâna, Adinuţa!

Bogdaproste!

Dumnezeu să-l ierte!

Hai la o ţigară!

Ai să îmi dai şi mie una?

Dumnezeu să-l odihnească!

Dumnezeu şi frate-miu n-aveau nicio treabă.

Era om bun.

Eraţi prieteni?

Nu credeam să aibă prieteni.

De ce?

Păi, din 44 de ani, 19 la puşcărie. Unde să-ţi faci prieteni?

Acolo v-aţi cunoscut?

Nu. La muncă.

Lucram pe acelaşi şantier.

Era cel mai bun sudor.

Şi cum mai era el?

Eu nu cred că am stat o zi împreună în ultimii 20 de ani.

Îi era greu.

De ce nu vă vedeaţi?

Nu era de acord soţul.

Nu voia să-l ştie pe frate-miu pe lângă fete,

că avem două fete.

- Maia, de şase ani, şi Olga. În fine... - Vorbea de ele tot timpul.

Are şi soţul dreptatea lui. Că l-a tot ajutat şi...

Cum e viaţa...

Weekendul trecut erau împreună la pescuit şi acum...

E cum e.

Mă iertaţi, mai am de...

Ce faci, mami? Cum eşti?

Mi-e somn!

Bine, bine, haide că mergem acum.

Pe locuri, toată lumea! Pleacă avionul.

Am vorbit şi cu Olga mai devreme.

Şi? E bine?

Când nu e Olga bine?

A zis că a nins la munte.

Hai să mergem că te uiţi prin mine de oboseală.

Poţi să mai ai răbdare un pic?

Mai am nişte bagaje, am rugat pe cineva să mă ajute.

Uite-l.

Du-te în maşină că ne ocupăm noi!

Mulţumesc mult.

Mulţumesc.

Mă gândeam să vorbim şi noi un pic.

Nu e un moment bun.

De ce? Ne-aude Maia?

Sau e Olga?

Asta mică e Maia. Olga e în excursie la Padina.

Nu e un moment bun pentru că am avut un deces în familie.

Ion?

Sau e Traian?

Sau Vasile?

Fratele doamnei Adina.

Soţia domnului...

Exact.

Bossul.

Asta nu ştiu.

Tati! Am adormit!

Da, tati. Îmi iau la revedere şi mergem.

Pot să mă uit la desene când ajungem acasă?

Mama zice că pot dacă tu zici că pot.

Da, tati. Normal că poţi.

Mi-au scos peri albi. Şi ea şi sora-sa.

Relu. Prietena lui. Martora.

Acum ăsta.

Toţi morţi sau dispăruţi.

M-aşteaptă fetele. O noapte cât mai bună!

S-a terminat.

Pune ciocanul jos! Şi mâinile pe cap.

Acum!

Ridică-te în picioare, cu spatele vino spre mine!

Faţa la perete!

Boss.

Gata. Ieşim.

Trebuie să-ţi mărturisesc ceva.

Olga e fii-mea preferată.

E rea, seamănă cu mine.

Maia e mai tălâmbă, făcută din ce-a rămas.

Seamănă cu maică-sa.

Aseară, am tot vrăjit-o c-o las să se uite la desene animate

până când a obosit şi a adormit.

Daniel Bogdan.

Ştii de la ce vine "Bogdan", Bogdane?

În limba slavă înseamnă "darul lui Dumnezeu".

Dar mai e o interpretare

care zice că înseamnă "dar către Dumnezeu".

Sacrificiu.

Când faci ce fac eu,

tre' să-ţi inventezi o aritmetică a tuturor combinaţiilor posibile,

în aşa fel încât, pe oricare drum ai lua-o,

să ajungi acolo unde ţi-ai propus.

De cele mai multe ori, funcţionează impecabil,

dar, uneori, un termen se modifică în timp ce calculezi ecuaţia.

Şi devine variabilă.

Şi aici intervine inducţia.

Adică

pe baza unor calcule verificate anterior,

poţi să estimezi rezultatul unei ecuaţii

care imită forma unei ecuaţii cunoscute,

dar nu şi conţinutul.

Şi ştii care e cea mai instabilă variabilă în tot procesul ăsta?

Singura care îţi poate dezarticula întreaga aritmetică?

Frica.

Dar dacă sapi în emoţie până ajungi la raţiune,

frica e un dar...

... pentru că te ajută să anticipezi pericolul.

Dacă pericolul este un obiect sau un fenomen...

atunci e simplu.

Dar dacă pericolul este un om,

adică dacă are un factor mai mare de imprevizibil...

atunci trebuie să anticipezi omul.

Trebuie să anticipezi inclusiv faptul

că şi el s-ar putea să anticipeze.

După ce ai dat cu maşina peste aia...

m-am gândit că s-ar putea să te gândeşti că n-a murit.

Şi m-am gândit că s-ar putea să te simţi vinovat şi să te duci s-o vezi.

Sau să nu te simţi vinovat şi să nu te duci s-o vezi.

Dacă nu te duceai,

lucrurile s-ar fi oprit acolo.

Pentru că asta însemna că respecţi indicaţiile primite,

şi direcţia asta era deja calculată.

Dacă te duceai, aşa cum ai făcut,

asta însemna că nu respecţi indicaţiile primite,

deci eşti un termen care se modifică în timpul desfăşurării ecuaţiei.

Adică o variabilă.

Am vrut să fiu corect

şi să-ţi dau posibilitatea să alegi.

Dar dacă nu alegeai aşa cum calculasem,

trebuia să mă asigur că ştiu şi aici rezultatul final.

Şi aşa am venit cu ideea să mă duc la spital şi să mă dau drept tu.

Numele meu este Carla Miruna Andrei

şi aş vrea să fac un denunţ la adresa prietenului meu,

Bogdan Daniel.

Aveam bluza. Am banii.

Dar n-aveam cum să justific că am ajuns la ele.

Ştii ce s-ar fi întâmplat cu frumuseţea ei

după minim şapte ani de puşcărie pentru posesie?

Eu aş fi vrut s-o bag şi la complicitate,

dar săraca fată chiar nu ştia nimic.

A trebuit să scrie după dictare.

Bine, o înţeleg şi pe ea.

A avut de ales între tine şi copil.

A... nu ştiai?

Te-a minţit când ţi-a zis că a făcut avort,

ca să nu te simţi vinovat.

Iartă-mă!

Cred că te-am zăpăcit de cap cu algoritmul meu.

N-ai înţeles nimic.

Dar e OK.

O să ai la dispoziţie între 15 şi 20 de ani

să te gândeşti la ce ţi-am zis.

Dacă pericolul e un om,

adică are un factor mai mare de imprevizibil,

atunci trebuie să anticipezi

că şi el s-ar putea să anticipeze.